Art. 154. - Până la 31 decembrie 2011, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili, în sensul anexei VI partea 1 punctul 61, numărul de zile de întârziere, în limita a 180, pentru expunerile menţionate de anexa VI partea 1 punctele 12-17 şi 41-43 faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Numărul exact de zile poate să difere în funcţie de liniile de produse. - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Art. 154
(1)Până la 31 decembrie 2011, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili, în sensul anexei VI partea 1 punctul 61, numărul de zile de întârziere, în limita a 180, pentru expunerile menţionate de anexa VI partea 1 punctele 12-17 şi 41-43 faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Numărul exact de zile poate să difere în funcţie de liniile de produse.
Autorităţile competente care nu îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf cu privire la expunerile faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor pot stabili un număr de zile mai mare în cazul expunerilor faţă de contrapartidele situate pe teritoriul altor state membre, ale căror autorităţi şi-au exercitat această opţiune.
Acest număr este cuprins între 90 de zile şi numărul de zile stabilit de autorităţile competente pentru expunerile faţă de contrapartidele de pe teritoriul lor.
(2)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea abordării RI înainte de 2010, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (3), poate fi redusă, cu aprobarea autorităţilor competente, la o perioadă care nu poate fi mai mică de un an, până la 31 decembrie 2009.
(3)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau proprii factori de conversie, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (4), poate fi redusă la o perioadă de doi ani, până la 31 decembrie 2008.
(4)Până la 31 decembrie 2012, autorităţile competente din fiecare stat membru pot permite instituţiilor de credit să continue aplicarea tratamentului stabilit la articolul 38 din Directiva 2000/12/CE, în forma în care articolul menţionat era aplicabil înainte de 1 ianuarie 2007, în cazul participaţiilor de tipul celor specificate la articolul 57 litera (o), achiziţionate înainte de 20 iulie 2006.
(5)Până la 31 decembrie 2012, media pierderilor datorate nerambursării, ponderată la valoarea expunerii, pentru toate expunerile faţă de clienţii cu amănuntul garantate cu proprietăţi rezidenţiale şi care nu beneficiază de garanţii din partea administraţiilor centrale, nu poate fi mai mică de 10 %.
(6)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile competente din statele membre pot excepta de la tratamentul RI anumite expuneri pe acţiuni deţinute de instituţiile de credit şi de filialele din UE ale instituţiilor de credit din statul membru respectiv la 31 decembrie 2007.
Poziţia care face obiectul derogării se măsoară în număr de acţiuni deţinute la 31 decembrie 2007, la care se adaugă orice acţiune suplimentară ca rezultat direct al deţinerii participaţiilor respective, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu mărească cota parte de proprietate dintr-o societate de portofoliu.
În cazul în care o achiziţie măreşte cota parte de proprietate dintr-o anumită participaţie, partea în exces nu beneficiază de derogarea în cauză. Derogarea nu se aplică nici în cazul participaţiilor care au făcut iniţial obiectul derogării, dar care au fost vândute şi apoi răscumpărate.
Expunerile pe acţiuni care intră sub incidenţa prezentei dispoziţii tranzitorii fac obiectul cerinţelor de capital calculate în conformitate cu titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 1.
(7)Până la 31 decembrie 2011, pentru expunerile faţă de întreprinderi, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili numărul de zile de întârziere pe care toate instituţiile de credit aflate sub jurisdicţia sa trebuie să le respecte în conformitate cu definiţia "neplăţii" enunţate de anexa VII partea 4 punctul 44, în cazul în care contrapartidele sunt, de asemenea, situate în statul membru respectiv. Acest număr este de cel puţin 90 de zile şi poate ajunge până la 180 de zile, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Pentru expunerile faţă de astfel de contrapartide situate pe teritoriile altor state membre, autorităţile competente stabilesc un număr de zile de întârziere care nu poate fi mai mare decât numărul stabilit de autoritatea competentă din statul membru respectiv.
(8)Instituţiile de credit care, până la 31 decembrie 2010, nu respectă limitele stabilite la articolul 66 alineatul (1a) elaborează strategii şi procese cu privire la măsurile necesare pentru rezolvarea situaţiei înainte de datele stabilite la alineatul (9) din prezentul articol.
Măsurile respective se revizuiesc în temeiul articolului 124.
(9)Instrumentele care, până la 31 decembrie 2010, în conformitate cu dreptul naţional au fost considerate echivalente cu elementele menţionate la articolul 57 literele (a), (b) şi (c), însă nu intră sub incidenţa articolului 57 litera (a) sau nu întrunesc criteriile stabilite la articolul 63a sunt considerate că intră sub incidenţa articolului 57 litera (ca) până la 31 decembrie 2040, sub rezerva următoarelor limitări:
a)până la 20 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 10 şi 20 de ani după 31 decembrie 2010;
b)până la 10 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 20 şi 30 de ani după 31 decembrie 2010.
Comitetul supraveghetorilor bancari europeni monitorizează, până la 31 decembrie 2010, emiterea instrumentelor respective.
(10)În sensul secţiunii 5, activele care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţiile de credit asumate înainte de 31 decembrie 2009 continuă să facă obiectul tratamentului aplicat în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) şi cu articolul 116, astfel cum acestea se aplicau înainte de 7 decembrie 2009, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.
(11)Până la 31 decembrie 2012, perioada menţionată la articolul 129 alineatul (3) este de şase luni.