Titlul vii - DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
TITLUL VII:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Art. 152
(1)Instituţiile de credit care determină valorile expunerilor ponderate la risc în conformitate cu articolele 84-89 dispun, pe parcursul primei, celei de-a doua şi de-a treia perioade de douăsprezece luni după 31 decembrie 2006, de fonduri proprii care sunt în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatele (3), (4) şi (5).
(2)Instituţiile de credit care utilizează abordarea de evaluare avansată în conformitate cu articolul 105 pentru calcularea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional dispun, pe parcursul celei de-a doua şi de-a treia perioade de douăsprezece luni după 31 decembrie 2006, de fonduri proprii care sunt în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatele (4) şi (5).
(3)Pentru prima perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 95 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în temeiul articolului 4 din Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (2), în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(2)JO L 141, 11.6.1993, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.
(4)Pentru a doua perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 90 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE, în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(5)Pentru a treia perioadă de douăsprezece luni menţionată la alineatul (1), valoarea fondurilor proprii este de 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună pe parcursul acestei perioade în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE, în forma în care această directivă şi Directiva 2000/12/CE erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(5a) Instituţiile de credit care îşi calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolele 84-89 trebuie să dispună, până la 31 decembrie 2011, de fonduri proprii care să fie în permanenţă mai mari sau egale cu valorile indicate la alineatul (5c) sau (5d), dacă este cazul.
(5b) Instituţiile de credit care aplică abordări de evaluare avansate, astfel cum se menţionează la articolul 105, pentru a calcula cerinţele de capital pentru riscul operaţional trebuie să dispună, până la 31 decembrie 2011, de fonduri proprii care să fie în permanenţă mai mari sau egale cu valoarea indicată la alineatul (5c) sau (5d), dacă este cazul.
(5c) Valoarea menţionată la alineatele (5a) şi (5b) reprezintă 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţia de credit ar trebui să dispună în conformitate cu articolul 4 din Directiva 93/6/CEE şi cu Directiva 2000/12/CE, astfel cum se aplică anterior datei de 1 ianuarie 2007.
(5d) Sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, pentru instituţiile de credit menţionate la alineatul (5e), valoarea menţionată la alineatele (5a) şi (5b) se poate ridica până la 80 % din valoarea minimă totală a fondurilor proprii de care instituţiile de credit respective ar trebui să dispună în conformitate cu oricare din articolele 78-83, 103 sau 104 şi Directiva 2006/49/CE, astfel cum se aplică anterior datei de 1 ianuarie 2011.
(5e) O instituţie de credit poate aplica alineatul (5d) numai dacă a început să utilizeze abordarea bazată pe ratinguri interne sau abordările de evaluare avansate pentru calcularea cerinţelor de capital la 1 ianuarie 2010 sau ulterior datei respective.
(6)Respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (1)-(5) se face pe baza valorilor fondurilor proprii ajustate complet pentru a reflecta diferenţele existente între calculul fondurilor proprii, în conformitate cu Directiva 2000/12/CE şi cu Directiva 93/6/CEE, aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007, şi calculul fondurilor proprii în conformitate cu prezenta directivă, diferenţe provenind din tratamentele distincte aplicate pierderilor anticipate şi pierderilor neaşteptate în conformitate cu articolele 84-89 din prezenta directivă.
(7)În sensul alineatelor (1)-(6) din prezentul articol, se aplică articolele 68-73.
(8)Până la 1 ianuarie 2008, instituţiile de credit pot considera că articolele care stabilesc abordarea standardizată prevăzută la titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 1 sunt înlocuite cu articolele 42-46 din Directiva 2000/12/CE, aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(9)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cu privire la dispoziţiile Directivei 2000/12/CE se aplică următoarele:
a)dispoziţiile respectivei directive, menţionate la articolele 42-46, se aplică în forma în care erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007;
b)"valoarea ponderată" menţionată la articolul 42 alineatul (1) din această directivă reprezintă "valoarea expunerii ponderate la risc";
c)rezultatele calculului prevăzut la articolul 42 alineatul (2) din respectiva directivă se consideră valori ale expunerilor ponderate la risc;
d)"instrumentele derivate de credit" se includ în lista elementelor cu "risc ridicat" din anexa II la respectiva directivă şi
e)tratamentul prevăzut la articolul 43 alineatul (3) din respectiva directivă se aplică în cazul instrumentelor derivate de credit menţionate de anexa IV la respectiva directivă, fie că este vorba de elemente bilanţiere sau extrabilanţiere, iar rezultatele tratamentului prevăzut de anexa III se consideră valori ale expunerilor ponderate la risc.
(10)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cu privire la tratamentul expunerilor pentru care se foloseşte abordarea standardizată se aplică următoarele:
a)titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 3, cu privire la diminuarea riscului de credit, nu se aplică;
b)autorităţile competente pot să nu aplice titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 4 cu privire la tratamentul titlurizării.
(11)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 75 litera (d) se reduce cu procentajul corespunzător raportului între valoarea expunerilor instituţiei de credit pentru care se calculează valori ale expunerilor ponderate la risc în conformitate cu opţiunea prevăzută la alineatul (8) şi valoarea totală a expunerilor instituţiei de credit respective.
(12)În cazul în care o instituţie de credit calculează valorile expunerilor ponderate la risc pentru toate expunerile sale în conformitate cu opţiunea menţionată la alineatul (8), se pot aplica articolele 48-50 din Directiva 2000/12/CE în ceea ce priveşte expunerile maxime, în forma în care erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(13)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), trimiterile la articolele 78-83 din prezenta directivă se citesc ca trimiteri la articolele 42-46 din Directiva 2000/12/CE, în forma în care respectivele articole erau aplicabile înainte de 1 ianuarie 2007.
(14)În cazul exercitării opţiunii prevăzute la alineatul (8), articolele 123, 124,145 şi 149 nu se aplică înainte de data menţionată la respectivele articole.
Art. 153
Până la 31 decembrie 2012, autorităţile competente pot permite aplicarea unei ponderări a riscului de 50 %, fără aplicarea anexei VI partea 1 punctele 55 şi 56, pentru a determina valorile expunerilor ponderate la risc provenind din operaţiunile de închiriere de proprietăţi imobiliare sub forma unor birouri sau alte sedii comerciale situate pe teritoriul lor şi care îndeplinesc criteriile stabilite de anexa VI partea 1 punctul 54.
Până la 31 decembrie 2010, autorităţile competente pot recunoaşte alte garanţii decât garanţiile eligibile în conformitate cu articolele 90-93 pentru determinarea părţii garantate a unui împrumut scadent în sensul anexei VI.
Până la 31 decembrie 2015, pentru determinarea valorilor expunerilor ponderate la risc în sensul anexei VI partea 1 punctul 4, se aplică aceeaşi ponderare a riscului în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale din statele membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a oricărui stat membru, ca şi ponderarea care s-ar aplica expunerilor denominate şi finanţate în moneda lor naţională.
Art. 154
(1)Până la 31 decembrie 2011, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili, în sensul anexei VI partea 1 punctul 61, numărul de zile de întârziere, în limita a 180, pentru expunerile menţionate de anexa VI partea 1 punctele 12-17 şi 41-43 faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Numărul exact de zile poate să difere în funcţie de liniile de produse.
Autorităţile competente care nu îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf cu privire la expunerile faţă de contrapartidele situate pe teritoriul lor pot stabili un număr de zile mai mare în cazul expunerilor faţă de contrapartidele situate pe teritoriul altor state membre, ale căror autorităţi şi-au exercitat această opţiune.
Acest număr este cuprins între 90 de zile şi numărul de zile stabilit de autorităţile competente pentru expunerile faţă de contrapartidele de pe teritoriul lor.
(2)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea abordării RI înainte de 2010, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (3), poate fi redusă, cu aprobarea autorităţilor competente, la o perioadă care nu poate fi mai mică de un an, până la 31 decembrie 2009.
(3)În cazul instituţiilor de credit care solicită aprobarea pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau proprii factori de conversie, cerinţa privind utilizarea pe o perioadă de trei ani, prevăzută la articolul 84 alineatul (4), poate fi redusă la o perioadă de doi ani, până la 31 decembrie 2008.
(4)Până la 31 decembrie 2012, autorităţile competente din fiecare stat membru pot permite instituţiilor de credit să continue aplicarea tratamentului stabilit la articolul 38 din Directiva 2000/12/CE, în forma în care articolul menţionat era aplicabil înainte de 1 ianuarie 2007, în cazul participaţiilor de tipul celor specificate la articolul 57 litera (o), achiziţionate înainte de 20 iulie 2006.
(5)Până la 31 decembrie 2012, media pierderilor datorate nerambursării, ponderată la valoarea expunerii, pentru toate expunerile faţă de clienţii cu amănuntul garantate cu proprietăţi rezidenţiale şi care nu beneficiază de garanţii din partea administraţiilor centrale, nu poate fi mai mică de 10 %.
(6)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile competente din statele membre pot excepta de la tratamentul RI anumite expuneri pe acţiuni deţinute de instituţiile de credit şi de filialele din UE ale instituţiilor de credit din statul membru respectiv la 31 decembrie 2007.
Poziţia care face obiectul derogării se măsoară în număr de acţiuni deţinute la 31 decembrie 2007, la care se adaugă orice acţiune suplimentară ca rezultat direct al deţinerii participaţiilor respective, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu mărească cota parte de proprietate dintr-o societate de portofoliu.
În cazul în care o achiziţie măreşte cota parte de proprietate dintr-o anumită participaţie, partea în exces nu beneficiază de derogarea în cauză. Derogarea nu se aplică nici în cazul participaţiilor care au făcut iniţial obiectul derogării, dar care au fost vândute şi apoi răscumpărate.
Expunerile pe acţiuni care intră sub incidenţa prezentei dispoziţii tranzitorii fac obiectul cerinţelor de capital calculate în conformitate cu titlul V capitolul 2 secţiunea 3 subsecţiunea 1.
(7)Până la 31 decembrie 2011, pentru expunerile faţă de întreprinderi, autorităţile competente din fiecare stat membru pot stabili numărul de zile de întârziere pe care toate instituţiile de credit aflate sub jurisdicţia sa trebuie să le respecte în conformitate cu definiţia "neplăţii" enunţate de anexa VII partea 4 punctul 44, în cazul în care contrapartidele sunt, de asemenea, situate în statul membru respectiv. Acest număr este de cel puţin 90 de zile şi poate ajunge până la 180 de zile, în cazul în care condiţiile locale justifică acest lucru. Pentru expunerile faţă de astfel de contrapartide situate pe teritoriile altor state membre, autorităţile competente stabilesc un număr de zile de întârziere care nu poate fi mai mare decât numărul stabilit de autoritatea competentă din statul membru respectiv.
(8)Instituţiile de credit care, până la 31 decembrie 2010, nu respectă limitele stabilite la articolul 66 alineatul (1a) elaborează strategii şi procese cu privire la măsurile necesare pentru rezolvarea situaţiei înainte de datele stabilite la alineatul (9) din prezentul articol.
Măsurile respective se revizuiesc în temeiul articolului 124.
(9)Instrumentele care, până la 31 decembrie 2010, în conformitate cu dreptul naţional au fost considerate echivalente cu elementele menţionate la articolul 57 literele (a), (b) şi (c), însă nu intră sub incidenţa articolului 57 litera (a) sau nu întrunesc criteriile stabilite la articolul 63a sunt considerate că intră sub incidenţa articolului 57 litera (ca) până la 31 decembrie 2040, sub rezerva următoarelor limitări:
a)până la 20 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 10 şi 20 de ani după 31 decembrie 2010;
b)până la 10 % din suma de la articolul 57 literele (a)-(ca), minus suma de la articolul 57 literele (i), (j) şi (k), între 20 şi 30 de ani după 31 decembrie 2010.
Comitetul supraveghetorilor bancari europeni monitorizează, până la 31 decembrie 2010, emiterea instrumentelor respective.
(10)În sensul secţiunii 5, activele care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţiile de credit asumate înainte de 31 decembrie 2009 continuă să facă obiectul tratamentului aplicat în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) şi cu articolul 116, astfel cum acestea se aplicau înainte de 7 decembrie 2009, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.
(11)Până la 31 decembrie 2012, perioada menţionată la articolul 129 alineatul (3) este de şase luni.
Art. 155
Până la 31 decembrie 2012, în cazul instituţiilor de credit al căror indicator relevant pentru linia de activitate "comerţ şi vânzări" reprezintă cel puţin 50 % din totalul indicatorilor relevanţi pentru toate liniile sale de activitate în conformitate cu anexa X partea 2 punctele 1-4, statele membre pot aplica liniei de activitate "comerţ şi vânzări" un procent de 15 %.
Art. 156
Comisia, în cooperare cu ABE şi statele membre şi ţinând seama de contribuţia Băncii Centrale Europene, controlează în mod periodic dacă prezenta directivă, împreună cu Directiva 2006/49/CE , au efecte semnificative asupra ciclului economic şi analizează, în acest scop, dacă se justifică măsuri corective.
Pe baza acestei analize şi ţinând seama de contribuţia Băncii Centrale Europene, Comisia elaborează un raport bianual pe care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de orice propuneri adecvate. La întocmirea raportului sunt luate în considerare contribuţiile debitorilor şi creditorilor, în mod corespunzător.
Până la 31 decembrie 2009, Comisia revizuieşte prezenta directivă în ansamblu pentru a satisface necesitatea unei mai bune analize şi a unui răspuns mai bun la problemele macro-prudenţiale, examinând următoarele aspecte:
Până la 1 aprilie 2013, Comisia efectuează o analiză şi prezintă un raport cu privire la dispoziţiile referitoare la remunerare, inclusiv cele stabilite în anexele V şi XII, acordând o atenţie specială eficienţei, punerii în aplicare şi aplicării efective a acestora, ţinând seama de evoluţiile de la nivel internaţional. Această analiză identifică orice lacune care rezultă din aplicarea principiului proporţionalităţii în cazul acestor dispoziţii. Comisia prezintă raportul său Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de eventuale propuneri.
Pentru a garanta consecvenţă şi condiţii concurenţiale echitabile, Comisia analizează punerea în aplicare a articolului 54 în ceea ce priveşte coerenţa dintre sancţiunile şi măsurile stabilite şi aplicate în întreaga Uniune şi, acolo unde este cazul, prezintă propuneri.
Analiza efectuată periodic de către Comisie privind aplicarea prezentei directive garantează că modul de aplicare a acesteia nu duce la discriminare între instituţiile de credit pe baza structurii juridice sau a formei lor de proprietate.
În vederea garantării consecvenţei în abordarea prudenţială faţă de capital, Comisia examinează pertinenţa trimiterilor de la punctul 23 litera (o) subpunctul (ii) din anexa V la instrumentele menţionate la articolul 66 alineatul (1a) litera (a), de îndată ce întreprinde o revizuire a definiţiei instrumentelor de capital conform articolelor 56-67.
(a)măsuri care să atenueze fluctuaţiile ciclului afacerilor, inclusiv necesitatea ca instituţiile de credit să constituie în perioadele de creştere rezerve de capital anticiclice care să poată fi utilizate în caz de criză;
(b)motivele pe care se bazează calcularea cerinţelor de capital în conformitate cu prezenta directivă; şi
(c)măsuri care să completeze cerinţele bazate pe riscuri impuse instituţiilor de credit pentru a facilita limitarea nivelului de îndatorare din sistemul bancar.
Comisia prezintă Parlamentului şi Consiliului un raport privind problemele sus-menţionate şi propuneri corespunzătoare.
Cât mai curând posibil şi în orice caz până la 31 decembrie 2009, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la necesitatea reformării în continuare a sistemului de supraveghere, inclusiv a articolelor relevante din prezenta directivă, precum şi eventuale propuneri legislative adecvate, în conformitate cu procedura aplicabilă prevăzută în tratat .
Până la 1 ianuarie 2011, Comisia evaluează progresele înregistrate de ABE privind uniformizarea formatelor, a frecvenţelor şi a datelor de raportare menţionate la articolul 74 alineatul (2). În temeiul acestei evaluări, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului.
Până la 31 decembrie 2011, Comisia analizează punerea în aplicare a prezentei directive şi elaborează un raport în acest sens, acordând o atenţie deosebită tuturor aspectelor menţionate la articolele 68-73, articolul 80 alineatul (7), articolul 80 alineatul (8) şi aplicării sale la finanţarea prin microcredit şi transmite acest raport, însoţit de eventualele propuneri adecvate, Parlamentului European şi Consiliului.
Până la 31 decembrie 2011, Comisia analizează punerea în aplicare a articolului 113 alineatul (4), inclusiv oportunitatea ca exceptările să fie stabilite la nivel naţional, şi elaborează un raport în acest sens pe care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de eventualele propuneri adecvate. În ceea ce priveşte eventuala eliminare a marjei discreţionare prevăzute la articolul 113 alineatul (4) litera (c) şi eventuala sa punere în aplicare la nivelul UE, evaluarea ţine seama în special de eficienţa gestionării riscurilor grupului, asigurând totodată existenţa unor garanţii suficiente destinate stabilităţii financiare în toate statele membre în care este înregistrată o entitate a grupului.
Până la 31 decembrie 2009, Comisia analizează măsuri menite să sporească transparenţa pieţelor extrabursiere, inclusiv a pieţelor swap-urilor pe risc de credit, cum ar fi procesarea acestora prin intermediul unor case de compensare centrale şi elaborează un raport în acest sens pe care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de eventualele propuneri adecvate.
Până la 31 decembrie 2009, Comisia elaborează un raport privind impactul preconizat al articolului 122a pe care îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de eventualele propuneri adecvate. Comisia îşi elaborează raportul după consultarea ABE. Raportul examinează în special dacă cerinţa privind menţinerea minimă prevăzută la articolul 122a alineatul (1) răspunde obiectivului unei alinieri mai bune între interesele iniţiatorilor sau sponsorilor şi cele ale investitorilor şi consolidează stabilitatea financiară şi dacă o creştere a nivelului minim de menţinere ar fi adecvată, ţinând seama de evoluţiile internaţionale.
Până la 1 ianuarie 2012, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea şi eficienţa articolului 122a ţinând seama de evoluţiile pieţei internaţionale.
Art. 156a
Până la 31 decembrie 2011, Comisia analizează oportunitatea cu privire la modificări în vederea alinierii anexei IX la prezenta directivă, ţinând seama de acordurile internaţionale privind cerinţele de capital impuse instituţiilor de credit pentru poziţiile din securitizare şi redactează un raport în acest sens. Comisia prezintă raportul respectiv Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de eventuale propuneri legislative.
Art. 157
(1)Până la 31 decembrie 2006, statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 4, 22, 57, 61-64, 66, 68-106, 108, 110-115, 117-119, 123-127, 129-132, 133, 136, 144-149 şi 152-155 şi anexelor II, III şi V-XII. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre dispoziţiile respective, precum şi un tabel de corespondenţă între prezenta directivă şi dispoziţiile de drept intern adoptate.
Sub rezerva alineatului (3), statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2007.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea includ, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile din actele cu putere de lege şi actele administrative în vigoare la directivele abrogate prin prezenta directivă sunt considerate trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi modalitatea de formulare a acestei menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Statele membre aplică de la 1 ianuarie 2008, şi nu mai devreme, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 87 alineatul (9) şi articolului 105.
Art. 158
(1)Directiva 2000/12/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele specificate de anexa XIII partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere a directivelor prevăzute de anexa XIII partea B.
(2)Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XIV.
Art. 159
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 160
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
****-
Adoptată la Strasburg, 14 iunie 2006.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BORRELL FONTELLES Pentru Consiliu Preşedintele H. WINKLER |