Secţiunea 2 - Drepturile beneficiarilor de servicii - Directiva 2006/123/CE/12-dec-2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2009
SECŢIUNEA 2:Drepturile beneficiarilor de servicii
Art. 19: Restricţii interzise
Statele membre nu pot impune unui beneficiar cerinţe care restricţionează utilizarea unui serviciu oferit de un prestator stabilit într-un alt stat membru, în special cerinţele următoare:
(a)obligaţia de a obţine autorizaţie de la autorităţile competente ale acestora sau de a face o declaraţie către acestea;
(b)limite discriminatorii în acordarea asistenţei financiare pe motiv că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru sau din motive care ţin de situarea locului unde se prestează serviciul.
Art. 20: Nediscriminare
(1)Statul membru se asigură că beneficiarul nu este supus unor cerinţe discriminatorii bazate pe cetăţenie ori naţionalitate sau pe locul de reşedinţă ori sediul acestuia.
(2)Statele membre se asigură că condiţiile generale de acces la un serviciu care sunt puse la dispoziţia publicului de către prestator nu conţin condiţii discriminatorii referitoare la cetăţenie ori naţionalitate sau locul de reşedinţă ori sediul beneficiarului, însă fără a aduce atingere posibilităţii prevederii unor diferenţe între condiţiile de acces în cazul în care acele diferenţe sunt justificate în mod direct prin criterii obiective.
Art. 21: Asistenţă acordată beneficiarilor
(1)Statele membre se asigură că beneficiarii pot să obţină în statul membru în care îşi au reşedinţa sau sediul social următoarele informaţii:
a)informaţii generale cu privire la cerinţele aplicabile în alte state membre în ceea ce priveşte accesul la activităţile de servicii şi exercitarea acestora, în special cele cu privire la protecţia consumatorilor;
b)informaţii generale cu privire la căile de atac disponibile în cazul unui litigiu între un prestator şi un beneficiar;
c)detaliile de contact ale asociaţiilor şi organizaţiilor, inclusiv centrele din Reţeaua de centre europene ale consumatorilor, de la care prestatorii sau beneficiarii pot primi asistenţă practică.
După caz, consilierea din partea autorităţilor competente include un ghid simplu explicativ. Informaţiile şi asistenţa se furnizează într-o manieră clară şi neambiguă, sunt uşor accesibile de la distanţă, inclusiv prin mijloace electronice şi sunt actualizate.
(2)Statele membre pot să încredinţeze sarcina menţionată la alineatul (1) ghişeelor unice sau oricărui organism, cum ar fi centrele Reţelei de centre europene ale consumatorilor, asociaţiilor de consumatori sau Centrelor Euro Info.
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre numele şi detaliile de contact ale organismelor desemnate. Comisia le transmite tuturor statelor membre.
(3)În vederea îndeplinirii cerinţelor stabilite la alineatele (1) şi (2), organismul sesizat de către beneficiar contactează, în cazul în care este necesar, organismul competent al statului membru în cauză. Acesta din urmă transmite informaţiile solicitate în cel mai scurt termen organismului solicitant, care înaintează informaţiile beneficiarului. Statele membre se asigură că aceste organisme îşi acordă asistenţă reciprocă şi adoptă toate măsurile necesare pentru o cooperare eficientă. împreună cu Comisia, statele membre stabilesc normele practice necesare în vederea punerii în aplicare a alineatului (1).
(4)Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (2), adoptă dispoziţii de aplicare a alineatelor (1), (2) şi (3) ale prezentului articol, specificând mecanismele tehnice pentru schimbul de informaţii între organismele diferitelor state membre şi, în special, interoperabilitatea sistemelor de informaţii, luând în considerare standardele comune.
CAPITOUL V: CALITATEA SERVICIILOR
Art. 22: Informaţii cu privire la prestatori şi la serviciile acestora
(1)Statele membre se asigură că prestatorii pun următoarele informaţii la dispoziţia beneficiarilor:
a)numele sau denumirea prestatorului, statutul şi forma sa juridică, adresa geografică unde este stabilit şi date care să permită contactarea rapidă a acestuia şi comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace electronice;
b)în cazul în care prestatorul este înscris într-un registru de comerţ sau un alt registru public similar, numele acelui registru şi numărul de înregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru;
c)în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare, datele autorităţii competente sau ale ghişeului unic;
d)în cazul în care prestatorul exercită o activitate care este supusă TVA, numărul de identificare menţionat la articolul 22 alineatul (1) din cea de-a şasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1);
(1)JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12).
e)în cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care prestatorul este înscris, titlul profesional şi statul membru în care a fost acordat acest titlu;
f)condiţiile şi clauzele generale, dacă există, utilizate de către prestator;
g)clauze contractuale, dacă există, utilizate de către prestator cu privire la legislaţia aplicabilă contractului şi/sau instanţele judecătoreşti competente;
h)existenţa unei garanţii post-vânzare neimpuse prin legislaţie;
i)preţul serviciului în cazul în care preţul este stabilit în prealabil de către prestator pentru un anumit tip de serviciu;
j)principalele caracteristici ale serviciilor în cazul în care acestea nu reies deja din context;
k)asigurarea sau garanţiile menţionate la articolul 23 alineatul (1) şi, în special, detaliile de contact ale asigurătorului sau ale garantului şi acoperirea teritorială.
(2)Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (1), la alegerea prestatorului:
a)sunt comunicate de către prestator din proprie iniţiativă;
b)sunt uşor accesibile pentru beneficiar în locul prestării serviciului sau al încheierii contractului;
c)pot fi accesate cu uşurinţă de către beneficiar prin mijloace electronice printr-o adresă oferită de către prestator;
d)apar în orice documente de informare oferite beneficiarului de către prestator care alcătuiesc o descriere detaliată a serviciului prestat.
(3)Statele membre se asigură că, la cererea beneficiarului, prestatorii oferă următoarele informaţii suplimentare:
a)preţul serviciului, în cazul în care acesta nu este stabilit în prealabil de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un preţ exact, o metodă de calcul a preţului astfel încât acesta să poată fi verificat de către beneficiar sau un deviz suficient de detaliat;
b)în ceea ce priveşte profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire şi mijloacele prin care se poate obţine accesul la acestea;
c)informaţii cu privire la activităţile multidisciplinare şi parteneriatele acestora care sunt legate de serviciul în cauză şi cu privire la măsurile luate pentru a evita conflictele de interese. Aceste informaţii se includ în orice document informativ în care prestatorii oferă o descriere detaliată a serviciilor lor;
d)orice coduri de conduită cărora le este supus prestatorul şi adresele la care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice, specificând limba în care este scrisă versiunea disponibilă;
e)în cazul în care un prestator este supus unui cod de conduită sau este membru al unei asociaţii profesionale sau al unui organism profesional care prevede recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, informaţii în această privinţă. Prestatorul trebuie să indice mijloacele de acces la informaţiile detaliate cu privire la caracteristicile şi condiţiile de utilizare ale mijloacelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.
(4)Statele membre se asigură că informaţiile pe care trebuie să le ofere un prestator în conformitate cu prezentul capitol sunt puse la dispoziţie sau comunicate în mod clar şi neambiguu şi în timp util înainte de încheierea contractului sau, în absenţa unui contract scris, înainte de prestarea serviciului.
(5)Cerinţele de informare stabilite în prezentul capitol se adaugă cerinţelor deja prevăzute de legislaţia comunitară şi nu împiedică statele membre să impună cerinţe de informare suplimentare aplicabile prestatorilor stabiliţi pe teritoriile acestora.
(6)Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (2), poate să precizeze conţinutul informaţiilor prevăzute la alineatele (1) şi (3) din prezentul articol în conformitate cu specificul anumitor activităţi şi poate să precizeze normele practice de aplicare a alineatului (2) din prezentul alineat.
Art. 23: Asigurări şi garanţii profesionale
(1)Statele membre pot prevedea că prestatorii ale căror servicii prezintă un risc direct şi specific pentru sănătatea şi siguranţa beneficiarului sau a unei terţe persoane sau pentru securitatea financiară a beneficiarului încheie o asigurare de răspundere profesională corespunzătoare naturii şi gradului de risc sau oferă o garanţie sau un acord similar echivalent sau comparabil în esenţă în ceea ce priveşte scopul acestuia.
(2)Atunci când un prestator se stabileşte pe teritoriul lor, statele membre nu pot să solicite o asigurare de răspundere profesională sau o garanţie de la prestator în cazul în care acesta este deja acoperit de o garanţie care este echivalentă sau comparabilă în esenţă în ceea ce priveşte scopul acesteia şi acoperirea pe care o oferă în privinţa riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garanţiei, precum şi posibile excluderi de la acoperire, într-un alt stat membru în care prestatorul este deja stabilit. în cazul în care echivalenţa este doar parţială, statele membre pot să solicite o garanţie suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu sunt deja acoperite.
În cazul în care un stat membru impune unui prestator stabilit pe teritoriul său să încheie o asigurare de răspundere profesională sau să ofere o altă garanţie, statul membru respectiv acceptă ca mijloace suficiente de probă atestările de acoperire a asigurării eliberate de instituţiile de credit şi asigurătorii stabiliţi în alte state membre.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu afectează asigurările profesionale sau sistemele de garanţii prevăzute în alte instrumente comunitare.
(4)Pentru punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia, în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 40 alineatul (2), poate să stabilească o listă de servicii care prezintă caracteristicile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol. Comisia, de asemenea, în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 40 alineatul (3), poate adopta măsuri cu scopul de a modifica elementele neesenţiale ale prezentei directive completând această directivă, prin stabilirea de criterii comune pentru a defini caracterul corespunzător, faţă de natura şi gradul de risc, al asigurării sau garanţiilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)În sensul prezentului articol:
- "risc direct şi special" înseamnă un risc care decurge direct din prestarea serviciului;
- "sănătatea şi siguranţa" înseamnă, referitor la un beneficiar sau o terţă persoană, prevenirea decesului sau a unei vătămări corporale grave;
- "securitatea financiară" înseamnă, referitor la un beneficiar prevenirea unor pierderi importante în bani sau din valoarea unui bun;
- "asigurare de răspundere profesională" înseamnă o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potenţiale faţă de beneficiari şi, după caz, terţe părţi, decurgând din prestarea serviciului.
Art. 24: Comunicările comerciale ale profesiilor reglementate
(1)Statele membre elimină toate interdicţiile totale cu privire la comunicările comerciale ale profesiilor reglementate.
(2)Statele membre asigură că normele profesionale sunt respectate în comunicările comerciale ale profesiilor reglementate, în conformitate cu legislaţia comunitară referitoare, în special, la independenţa, demnitatea şi integritatea profesiei, precum sila păstrarea secretului profesional conform specificului fiecărei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicările comerciale trebuie să fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general şi proporţionale.
Art. 25: Activităţi multidisciplinare
(1)Statele membre asigură că prestatorii nu sunt supuşi unor cerinţe care îi obligă să exercite o anumită activitate specifică în mod exclusiv, sau care limitează exercitarea în comun sau în parteneriate de activităţi diferite.
Cu toate acestea, următorii prestatori pot fi supuşi unor astfel de cerinţe:
a)profesiile reglementate, în măsura în care este justificat pentru a garanta respectarea normelor care reglementează etica şi conduita profesională, care variază în funcţie de specificul fiecărei profesii, şi în măsura în care este necesar pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea acestora;
b)prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnică, servicii de testare sau încercare, în măsura în care este justificat pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea acestora.
(2)În cazul în care sunt autorizate activităţi multidisciplinare între prestatorii menţionaţi la alineatul (1) literele (a) şi (b), statele membre asigură următoarele:
a)prevenirea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor între anumite activităţi;
b)garantarea independenţei şi a imparţialităţii cerute de anumite activităţi;
c)normele care reglementează etica şi conduita profesională pentru diferite activităţi sunt compatibile între ele, în special în ceea ce priveşte secretul profesional.
(3)În raportul menţionat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indică ce prestatori se supun cerinţelor stabilite la alineatul (1) al prezentului articol, conţinutul acestor cerinţe şi motivele pentru care acestea le consideră justificate.
Art. 26: Politica de calitate a serviciilor
(1)Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru a-i încuraja pe prestatori să acţioneze voluntar pentru a asigura calitatea prestării serviciilor, în special prin utilizarea uneia dintre următoarele metode:
a)certificare sau evaluare a activităţii lor de către organisme independente sau acreditate;
b)elaborarea propriei lor carte a calităţii sau participarea la carte ale calităţii sau etichete de calitate elaborate de către organismele profesionale la nivel comunitar.
(2)Statele membre asigură că informaţia cu privire la semnificaţia anumitor etichete şi criteriile după care se aplică etichetele şi alte mărci ale calităţii referitoare la servicii pot fi accesate uşor de către prestatori şi beneficiari.
(3)Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru a încuraja ordinele profesionale, precum şi camerele de comerţ, asociaţiile meşteşugăreşti şi asociaţiile de consumatori de pe teritoriul lor să coopereze la nivel comunitar pentru a promova calitatea prestării serviciilor, în special prin facilitarea evaluării competenţei unui prestator.
(4)Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru încurajarea dezvoltării evaluărilor independente, în special de către asociaţiile de consumatori, în ceea ce priveşte calitatea şi defectele prestării serviciilor şi, în special, dezvoltarea la nivel comunitar a unor încercări şi testări comparative şi comunicarea rezultatelor.
(5)Statele membre, în cooperare cu Comisia, încurajează dezvoltarea unor standarde europene voluntare, cu scopul de a facilita compatibilitatea între serviciile oferite de către prestatori din diferite state membre, informarea beneficiarului şi calitatea serviciilor.
Art. 27: Soluţionarea litigiilor
(1)Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii furnizează detalii de contact, în special o adresă poştală, un număr de fax sau adresă e-mail şi un număr de telefon la care toţi beneficiarii, inclusiv cei care au reşedinţa sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o reclamaţie sau o solicitare de informaţii în legătură cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispoziţie adresa legală în cazul în care aceasta nu este adresa obişnuită pentru corespondenţă.
Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii răspund reclamaţiilor menţionate la primul paragraf în cel mai scurt termen posibil şi fac dovadă de diligentă pentru a găsi o soluţie satisfăcătoare.
(2)Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii sunt obligaţi să demonstreze respectarea obligaţiilor stabilite în prezenta directivă în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii şi că informaţiile sunt exacte.
(3)În cazul în care se cere o garanţie financiară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, statele membre recunosc o garanţie echivalentă constituită la o instituţie de credit sau la un asigurător stabilit într-un alt stat membru. Astfel de instituţii de credit trebuie să fie autorizate într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2006/48/CE şi astfel de asigurători trebuie să fie autorizaţi, în conformitate, după caz, cu prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare generală directă (1)şi cu Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (2).
(1)JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).
(2)JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE.
(4)Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii care sunt supuşi unui cod de conduită sau sunt membri ai unei asociaţii sau ai unui organism profesional care prevede recurgerea la metode extrajudiciare de soluţionare a litigiilor îi informează pe beneficiari în această privinţă şi menţionează acest lucru în orice document în care sunt prezentate serviciile lor în detaliu, indicând în ce mod se poate obţine accesul la informaţiile detaliate asupra caracteristicilor şi condiţiilor de utilizare a unui astfel de mecanism.