Capitolul 4 - DISPOZIŢII FINALE - Directiva 2005/29/CE/11-mai-2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (''Directiva privind practicile comerciale neloiale'')
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 26 Martie 2024
CAPITOLUL 4:DISPOZIŢII FINALE
Art. 11: Punerea în aplicare
(1)Statele membre asigură existenţa unor mijloace adecvate şi eficiente de combatere a practicilor comerciale neloiale pentru a pune în aplicare respectarea dispoziţiilor prezentei directive în interesul consumatorilor.
Aceste mijloace includ dispoziţiile legale în baza cărora persoanele sau organizaţiile care au, în conformitate cu legislaţia internă, un interes legitim în combaterea practicilor comerciale neloiale, inclusiv concurenţii, pot:
a)să intenteze o acţiune în instanţă împotriva practicilor comerciale neloiale
şi/sau
b)să aducă practicile comerciale neloiale în atenţia unei autorităţi administrative competente fie pentru a pronunţa o hotărâre cu privire la reclamaţii, fie pentru a iniţia procedurile judiciare corespunzătoare.
Fiecare stat membru trebuie să decidă pe care dintre aceste proceduri o va fi reţine şi dacă este oportun să permită instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative să recurgă în prealabil la alte căi de soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv cele menţionate la articolul 10. Consumatorii trebuie să aibă acces la aceste mijloace, indiferent dacă aceştia sunt pe teritoriul statului membru în care se află sediul comerciantului sau pe teritoriul unui alt stat membru.
Fiecare stat membru trebuie să decidă:
(a)dacă respectivele mijloace legale pot fi îndreptate separat sau coroborat împotriva unui număr de comercianţi din acelaşi sector economic
sau
(b)dacă respectivele mijloace legale pot fi îndreptate împotriva responsabilului unui cod în cazul în care codul relevant promovează nerespectarea cerinţelor legale.
(2)În cadrul dispoziţiilor legale menţionate la alineatul (1), statele membre conferă instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative, în cazul în care ele consideră că asemenea măsuri sunt necesare, ţinând seama de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, competenţele necesare:
a)pentru a ordona încetarea sau a institui proceduri legale corespunzătoare pentru un ordin de încetare a practicilor comerciale neloiale
sau
b)în cazul în care practica comercială neloială nu a fost încă aplicată dar este iminentă, pentru a ordona interzicerea practicii sau a institui procedurile judiciare corespunzătoare pentru un ordin de interzicere a practicilor comerciale neloiale
chiar dacă nu există o dovadă a pierderii sau a prejudiciului real sau intenţiei sau neglijenţei din partea comerciantului.
Statele membre dispun ca măsurile prevăzute la primul paragraf să fie adoptate prin procedură accelerată:
- fie cu efect provizoriu,
- fie cu efect definitiv,
înţelegând că fiecare stat membru trebuie să decidă pe care dintre cele două opţiuni o va reţine.
De asemenea, statele membre pot acorda instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative competenţe care să le permită, în vederea eliminării efectelor persistente ale practicilor comerciale neloiale a căror încetare a fost ordonată prin hotărâre finală:
(a)să solicite publicarea respectivei hotărâri în întregime sau parţial şi într-o formă pe care ele o consideră adecvată;
(b)să solicite suplimentar publicarea unei declaraţii de corectare.
(3)Autorităţile administrative menţionate la alineatul (1) trebuie:
a)să aibă o structură asupra căreia să nu poată exista dubii cu privire la imparţialitate;
b)să deţină competenţele adecvate, în cazul în care hotărăsc cu privire la reclamaţii, pentru a monitoriza şi impune în mod eficient respectarea hotărârilor lor;
c)să explice motivele hotărârilor lor.
În cazul în care competenţele menţionate la alineatul (2) sunt exercitate exclusiv de către o autoritate administrativă, motivarea hotărârilor trebuie comunicată întotdeauna. De asemenea, în acest caz trebuie prevăzute proceduri prin care exercitarea inadecvată sau nemotivată a competenţelor de către autoritatea administrativă sau eşecul inadecvat sau nemotivat de a exercita competenţele menţionate pot face obiectul unei căi de atac judiciare.
Art. 11a: Măsuri reparatorii
(1)Consumatorii afectaţi de practicile comerciale neloiale au acces la măsuri reparatorii proporţionale şi efective, printre care şi despăgubiri pentru prejudiciul suferit de consumator şi, dacă este cazul, reducerea preţului sau încetarea contractului. Statele membre pot stabili condiţiile de aplicare şi efectele acestor măsuri reparatorii. Statele membre pot lua în considerare, după caz, gravitatea şi natura practicii comerciale neloiale, prejudiciul suferit de consumator şi alte circumstanţe relevante.
(2)Aceste măsuri reparatorii nu au impact asupra aplicării altor măsuri reparatorii aflate la dispoziţia consumatorilor în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.
Art. 12: Instanţe judecătoreşti şi autorităţi administrative: justificarea afirmaţiilor
Statele membre pot acorda instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative competenţe care să le permită în procedurile civile sau administrative prevăzute la articolul 11:
(a)să solicite comerciantului să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor reale în legătură cu o practică comercială în cazul în care, ţinând seama de interesul legitim al comerciantului şi al oricărei părţi la procedură, respectiva solicitare pare potrivită pe baza circumstanţelor cazului particular;
(b)să ia în discuţie afirmaţiile reale în cazul în care dovada solicitată în conformitate cu litera (a) nu este furnizată sau este considerată insuficientă de către instanţa judecătorească sau autoritatea administrativă.
Art. 13: Sancţiuni
(1)Statele membre adoptă regimul sancţiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive şi orientative sunt luate în considerare pentru aplicarea de sancţiuni, dacă este cazul:
a)natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;
b)orice acţiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a repara prejudiciul suferit de consumatori;
c)orice încălcare anterioară săvârşită de comerciant;
d)beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
e)sancţiunile aplicate comerciantului pentru aceeaşi încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informaţii cu privire la astfel de sancţiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului (4);
(4)Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
f)orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanţelor cazului.
(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care se impune aplicarea de sancţiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative sau posibilitatea iniţierii unor proceduri judiciare pentru aplicarea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim al unor astfel de amenzi fiind de cel puţin 4 % din cifra de afaceri anuală a comerciantului realizată în statul membru sau statele membre în cauză. Fără a aduce atingere regulamentului respectiv, din motive constituţionale naţionale, statele membre pot limita aplicarea de amenzi la următoarele cazuri:
a)încălcarea articolelor 6, 7, 8 şi 9 şi a anexei I la prezenta directivă; şi
b)continuarea utilizării de către comerciant a unei practici comerciale care a fost considerată neloială de către autoritatea sau instanţa naţională competentă, în cazul în care respectiva practică comercială nu constituie o încălcare menţionată la litera (a).
(4)În cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (3), însă informaţiile privind cifra de afaceri anuală a comerciantului nu sunt disponibile, statele membre prevăd posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puţin 2 milioane EUR.
(5)Statele membre notifică Comisiei, până la 28 noiembrie 2021, normele şi măsurile prevăzute la alineatul (1) şi îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
Art. 14:
[textul din Art. 14 din capitolul 4 a fost abrogat la 12-dec-2007 de anexa I, partea 1 din Directiva 2006/114/CE/12-dec-2006]
Art. 15: Modificări ale Directivelor 97/7/CE şi 2002/65/CE
1.articolul 9 din Directiva 97/7/CE se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 9: Vânzarea nesolicitată
Având în vedere că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (*) interzice practicile de vânzare nesolicitată, statele membre iau măsurile necesare pentru a exonera consumatorul de cheltuielile pe care le implică vânzarea nesolicitată, absenţa unui răspuns al consumatorului nefiind echivalentă cu consimţământul său.
(*)JO L 149, 11.6.2005, p. 22."
2.articolul 9 din Directiva 2002/65/CE se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 9
Având în vedere că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (*) interzice practicile de vânzare nesolicitată şi fără a aduce atingere dispoziţiilor în vigoare ale legislaţiei statelor membre privind reînnoirea tacită a contractelor la distanţă în cazul în care acestea permit reînnoirea tacită, statele membre iau măsurile necesare pentru a exonera consumatorul de orice obligaţie pe care o implică practicile de vânzare nesolicitată, absenţa unui răspuns al consumatorului nefiind echivalentă cu consimţământul său.
(*)JO L 149, 11.6.2005, p. 22."
Art. 16: Modificări ale Directivei 98/27/CE şi ale Regulamentului (CE) 2006/2004
1.
[textul din Art. 16, punctul 1. din capitolul 4 a fost abrogat la 29-dec-2009 de anexa II, partea 1 din Directiva 2009/22/CE/23-apr-2009]
2.în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului) (1) se adaugă următorul punct, formulat după cum urmează:
(1)JO L 364, 9.12.2004, p. 1.
"16.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22)."
Art. 17: Informarea
Statele membre iau măsurile necesare pentru informarea consumatorilor cu privire la dispoziţiile legislaţiei interne care transpun prezenta directivă şi, după caz, încurajează comercianţii şi responsabilii de cod să informeze consumatorii cu privire la codurile lor de conduită.
Art. 18: Revizuirea
(1)Până la 12 iunie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport general privind aplicarea articolului 3 alineatul (9) din prezenta directivă şi în special privind aplicarea articolului 4 şi a anexei I, cu privire la amploarea acţiunilor de armonizare şi simplificare suplimentare ale legislaţiei comunitare în domeniul protecţiei consumatorilor şi, având în vedere articolul 3 alineatul (5), cu privire la orice măsuri ce se dovedesc necesare la nivel comunitar pentru menţinerea nivelurilor corespunzătoare de protecţie a consumatorilor. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere de revizuire a prezentei directive sau a altor dispoziţii relevante ale legislaţiei comunitare.
(2)Parlamentul European şi Consiliul acţionează, în conformitate cu tratatul, în termen de doi ani de la comunicarea de către Comisie a oricărei propuneri prezentate în conformitate cu alineatul (1).
Art. 19: Transpunerea
Statele membre adoptă şi publică până la 12 iunie 2007 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta şi îi adresează notificări cu privire la modificările ulterioare.
Statele membre aplică aceste acte până la 12 decembrie 2007. Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 20: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.