Directiva 2003/6/CE/28-ian-2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Ianuarie 2011
Directiva 2003/6/CE/28-ian-2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)
Dată act: 28-ian-2003
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 240 E, 28.8.2001, p.265.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 80, 3.4.2002, p. 61.
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (3),
(3)JO C 24, 26.1.2002, p. 8.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(4),
(4)Avizul Parlamentului European din 14 martie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 19 iulie 2002 JO C 228 E, 25.9.2002, p. 19) şi Decizia Parlamentului European din 24 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)O piaţă unică autentică a serviciilor financiare este esenţială pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în cadrul Comunităţii.
(2)O piaţă financiară integrată şi eficientă presupune integritatea pieţei. Buna funcţionare a pieţelor de valori mobiliare şi încrederea publicului în aceste pieţe sunt premise indispensabile ale creşterii economice şi prosperităţii. Abuzul de piaţă dăunează integrităţii pieţelor financiare şi subminează încrederea publicului în valorile mobiliare şi instrumentele derivate.
(3)Comunicarea Comisiei din 11 mai 1999 intitulată "Punerea în aplicare a cadrului de acţiune pentru serviciile financiare: plan de acţiune" enumera o serie de acţiuni necesare realizării pieţei unice a serviciilor financiare. Consiliul European de la Lisabona din aprilie 2000 a solicitat ca planul de acţiune să fie aplicat până în 2005. Consiliul subliniază necesitatea elaborării unei directive referitoare la combaterea manipulării pieţei.
(4)În şedinţa din 17 iulie 2000, Consiliul a instituit Comitetul înţelepţilor de reglementare a pieţelor europene de valori mobiliare. în raportul său final, comitetul a propus introducerea de noi tehnici legislative, bazate pe o abordare pe patru niveluri: principii-cadru, măsuri de punere în aplicare, cooperare şi punere în aplicare. Nivelul 1, directiva, ar trebui să se limiteze la enunţarea marilor principii "cadru"; nivelul 2 ar trebui să cuprindă măsurile tehnice de punere în aplicare ce trebuie adoptate de Comisie, sprijinită de un comitet.
(5)Rezoluţia adoptată de Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a aprobat raportul final al Comitetului înţelepţilor şi propunerea de abordare pe patru niveluri, pentru ca procesul de elaborare a legislaţiei comunitare în domeniul valorilor mobiliare să devină mai eficient şi mai transparent.
(6)Prin rezoluţia sa din 5 februarie 2002 privind punerea în aplicare a legislaţiei din domeniul serviciilor financiare, Parlamentul European a subscris de asemenea la raportul Comitetului înţelepţilor, pe baza declaraţiei solemne a Comisiei făcută în faţa Parlamentului în aceeaşi zi şi pe baza scrisorii adresate în data de 2 octombrie 2001 de Comisarul pentru piaţa internă preşedintelui Comisiei economice şi monetare a Parlamentului European cu privire la garanţiile referitoare la rolul Parlamentului European în acest proces.
(7)Trebuie adoptate măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei (5).
(5)JOL 184, 17.7.1999, p. 23.
(8)Conform Consiliului European de la Stockhlom, ar trebui folosite mai frecvent măsurile de punere în aplicare de nivel 2, pentru a garanta că dispoziţiile tehnice pot fi actualizate în funcţie de evoluţia pieţei şi a supravegherii, iar pentru fiecare etapă a activităţilor de nivel 2 ar trebui stabilite termene.
(9)Parlamentul European ar trebui să dispună de un termen de trei luni de la prima transmitere a proiectului de măsuri de aplicare, pentru a avea posibilitatea de a-l examina şi de a emite un aviz. Cu toate acestea, durata poate fi redusă în caz de urgenţă întemeiată. în cazul în care, în acest termen, Parlamentul adoptă o rezoluţie, Comisia trebuie să reexamineze proiectul de măsuri.
(10)Inovaţiile financiare şi tehnice (produse noi, tehnologii noi, dezvoltarea activităţilor transfrontaliere, Internetul) încurajează abuzul de piaţă, mijloacele şi ocaziile de a comite astfel de abuzuri.
(11)Cadrul juridic comunitar existent, destinat să protejeze integritatea pieţei, este incomplet. Obligaţiile legale variază de la un stat membru la altul, creând de multe ori incertitudine în rândul operatorilor economici referitor la concepte, definiţii şi aplicarea acestora. Unele state membre nu dispun de legislaţie în domeniul manipulării cursului şi a difuzării de informaţii înşelătoare.
(12)Noţiunea de abuz de piaţă se referă la utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi la manipulările de piaţă. Legislaţia referitoare la combaterea utilizărilor abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi cea referitoare la manipulările de piaţă au în vedere acelaşi obiectiv: să asigure integritatea pieţelor financiare comunitare şi să consolideze încrederea investitorilor în respectivele pieţe. De aceea, se recomandă adoptarea unui set comun de norme pentru a combate atât utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale, cât şi manipulările de piaţă. O directivă unică ar asigura, în ansamblul Comunităţii, acelaşi cadru pentru repartizarea responsabilităţilor, aplicarea normelor şi cooperarea.
(13)Având în vedere evoluţia pieţelor financiare şi a legislaţiei comunitare de la adoptarea Directivei 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 de coordonare a reglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale(1), directiva în cauză ar trebui înlocuită pentru a se asigura concordanţa cu legislaţia referitoare la combaterea manipulărilor de piaţă. În acelaşi timp, este necesară o nouă directivă pentru a evita lacunele din legislaţia comunitară, care ar putea permite comportamente ilicite, ar submina încrederea publicului şi ar aduce astfel atingere bunei funcţionări a pieţelor.
(1)JOL 334, 18.11.1989, p. 30.
(14)Prezenta directivă răspunde preocupărilor exprimate de statele membre, după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, cu privire la lupta împotriva finanţării activităţilor teroriste.
(15)Utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei contravin transparenţei integrale şi adecvate a pieţei, o premisă indispensabilă în domeniul tranzacţionării pentru toţi actorii economici care intervin pe pieţele financiare integrate.
(16)Informaţia confidenţială este acea informaţie cu caracter precis care nu a fost făcută publică şi care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare. Informaţia care ar putea influenţa în mod semnificativ evoluţia şi formarea cursurilor pe o piaţă reglementată ca atare ar putea fi considerată informaţie care în mod indirect se referă la unul sau mai mulţi emitenţi de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare derivate aferente acestora.
(17)În ceea ce priveşte utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale, trebuie să se ţină seama de cazurile în care informaţia confidenţială nu îşi are originea în profesia sau funcţia exercitată, ci în activităţile criminale a căror pregătire sau executare ar putea influenţa în mod semnificativ cursul unuia sau mai multor instrumente financiare sau formarea cursului pe o piaţă reglementată ca atare.
(18)Folosirea informaţiei confidenţiale poate consta în dobândirea sau cedarea de instrumente financiare de către o parte implicată care ştie sau care ar trebui să ştie că informaţia pe care o deţine are caracter confidenţial. În acest caz, autorităţile competente ar trebui să stabilească ce ar fi trebuit să ştie în circumstanţele date o persoană normală şi raţională. Mai mult, simplul fapt că cei care crează piaţă, organismele abilitate să acţioneze în calitate de contraparte sau persoanele abilitate să execute ordine pentru terţi ce deţin informaţii confidenţiale se limitează, în primele două cazuri, la a desfăşura activităţi legitime de cumpărare sau de vânzare de instrumente financiare sau, în ultimul caz, la a executa un ordin în conformitate cu normele aplicabile, nu ar trebui să fie considerat uz de informaţie confidenţială.
(19)Statele membre ar trebui să combată practica cunoscută ca "front running", inclusiv "front running-ul" în materie de instrumente derivate din produse de bază, în cazul în care această practică reprezintă un abuz de piaţă în sensul definiţiilor prevăzute de prezenta directivă.
(20)Persoana care efectuează tranzacţii sau emite ordine care constituie manipulări de piaţă poate stabili că motivele pentru efectuarea tranzacţiilor sunt legitime şi că tranzacţiile şi ordinele sunt conforme cu practicile admise pe piaţa reglementată în cauză. Se pot aplica şi sancţiuni în cazul în care autoritatea competentă stabileşte că există un alt motiv, nelegitim, în spatele respectivelor tranzacţii sau ordine.
(21)Autoritatea competentă poate emite orientări privind subiectele din prezenta directivă, de exemplu, definirea informaţiei confidenţiale referitoare la instrumente derivate din produse de bază sau la punerea în aplicare a definirii practicilor de piaţă acceptate în cadrul definirii manipulării de piaţă. Respectivele orientări trebuie să fie conforme cu dispoziţiile directivei şi cu măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de comitologie.
(22)Statele membre ar trebui să fie în măsură să stabilească modul cel mai potrivit de reglementare pentru persoanele care elaborează sau difuzează lucrări de cercetare despre instrumente financiare ori emitenţi de instrumente financiare sau pentru persoanele care elaborează şi difuzează alte informaţii care recomandă sau sugerează strategii de investiţie, inclusiv mecanismele potrivite de auto-reglementare, care ar trebui notificate Comisiei.
(23)Publicarea de informaţii confidenţiale de către emitenţi pe site-urile lor de Internet trebuie efectuată cu respectarea normelor referitoare la transferul de date cu caracter personal către ţări terţe prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (2).
(2)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(24)Comunicarea rapidă şi echitabilă a informaţiei către public consolidează integritatea pieţei, în vreme ce prezentarea selectivă din partea emitenţilor poate determina pierderea încrederii investitorilor în integritatea pieţelor financiare. Actorii economici profesionişti ar trebui să contribuie la integritatea pieţei prin diferite mijloace. Acestea pot include, de exemplu, stabilirea de "liste gri", punerea în aplicare a unor ferestre de tranzacţionare pentru categoriile de personal sensibile, elaborarea de coduri interne de conduită şi crearea de "ziduri chinezeşti". Astfel de măsuri de prevenire pot contribui la combaterea abuzului de piaţă numai în cazul în care sunt puse în aplicare cu fermitate şi în care fac obiectul unor controale riguroase. Un control adecvat al punerii în aplicare a acestor măsuri presupune de exemplu numirea unor responsabili cu respectarea acestor prevederi în cadrul organismelor în cauză şi controale periodice efectuate de auditori independenţi.
(25)Mijloacele moderne de comunicare permit profesioniştilor pieţelor financiare şi investitorilor privaţi să beneficieze de o mai mare egalitate la accesul la informaţiile financiare, dar în acelaşi timp creşte riscul difuzării unor informaţii false sau înşelătoare.
(26)O mai mare transparenţă a tranzacţiilor efectuate de persoanele cu responsabilităţi de conducere în cadrul emitenţilor de instrumente financiare şi, după caz, a persoanelor care le sunt asociate, constituie o măsură de prevenire a abuzului de piaţă. Publicarea acestor tranzacţii, cel puţin la nivel individual, poate constitui de asemenea o importantă sursă de informaţii pentru investitori.
(27)Operatorii de piaţă trebuie să contribuie la prevenirea abuzurilor de piaţă şi să adopte dispoziţiile structurale ce vizează prevenirea şi identificarea practicilor de manipulare a pieţei. Aceste dispoziţii pot cuprinde cerinţe cu privire la transparenţa tranzacţiilor încheiate, publicarea integrală a acordurilor în materie de reglementare a cursului, un sistem echitabil de asociere a ordinelor la bursă, introducerea unui sistem eficient de identificare a ordinelor atipice, un sistem viabil de stabilire a cursului de referinţă la instrumentele financiare şi claritatea normelor privind suspendarea tranzacţiilor.
(28)Interpretarea şi aplicarea prezentei directive de către statele membre trebuie efectuată în conformitate cu prevederile unor reglementări eficiente pentru a proteja interesele deţinătorilor de valori mobiliare cu drept de vot în cadrul unei societăţi (sau care pot deţine drepturi de vot ca urmare a exercitării drepturilor sau a conversiei), în cazul în care societatea face obiectul unei licitaţii publice de preluare sau unei alte propuneri de schimbare a formei de control. În special, prezenta directivă nu împiedică un stat membru să pună în aplicare sau să menţină măsurile pe care le consideră oportune în acest scop.
(29)Accesul la o informaţie confidenţială referitoare la o altă societate şi folosirea acestei informaţii în cadrul unei licitaţii publice de preluare cu scopul obţinerii controlului asupra respectivei societăţi sau în cadrul unei propuneri de fuzionare cu respectiva societate nu trebuie considerate, în sine, utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale.
(30)Deoarece dobândirea sau cedarea de instrumente financiare presupune în mod necesar decizia prealabilă de a dobândi sau de a ceda din partea persoanei care întreprinde una din aceste operaţiuni, faptul de a dobândi sau a ceda nu ar trebui să constituie în sine uz de informaţie confidenţială.
(31)Nu ar trebui să fie considerate informaţii confidenţiale lucrările de cercetare şi previziunile elaborate pe baza datelor publice şi, prin urmare, nici tranzacţiile efectuate pe baza acestor lucrări sau previziuni nu constituie în sine utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale în sensul prezentei directive.
(32)Statele membre şi Sistemul European al Băncilor Centrale, băncile centrale naţionale sau orice alt organism desemnat în mod oficial sau orice persoană care acţionează în numele acestora nu ar trebui să întâmpine obstacole în aplicarea politicii monetare, valutare şi de gestionare a datoriei publice.
(33)În anumite împrejurări, stabilizarea instrumentelor financiare sau tranzacţiile cu acţiuni proprii în programe de răscumpărare pot fi justificate prin motive de ordin economic şi de aceea nu ar trebui asimilate abuzului de piaţă. Trebuie elaborate standarde comune care să furnizeze precizări concrete în acest domeniu.
(34)Dezvoltarea pieţelor financiare, modificările rapide şi gama de noi produse şi inovaţii presupun aplicarea pe scară largă a prezentei directive la nivelul instrumentelor şi tehnicilor financiare în cauză, pentru a garanta integritatea pieţelor financiare comunitare.
(35)Pentru a asigura condiţii de egalitate pe pieţele financiare comunitare, ar trebui prevăzută o aplicare extinsă la nivel geografic a dispoziţiilor prezentei directive. În ceea ce priveşte instrumentele derivate care nu sunt admise la tranzacţionare, dar care intră sub incidenţa prezentei directive, fiecare stat membru trebuie să poată fi în măsură să sancţioneze actele săvârşite pe teritoriul său ori în străinătate şi care se referă la instrumente financiare subiacente admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată situată sau care funcţionează pe teritoriul său ori pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacţionare pe această piaţă reglementată. De asemenea, fiecare stat membru trebuie să fie în măsură să sancţioneze actele săvârşite pe teritoriul său care se referă la instrumente financiare subiacente admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacţionare pe această piaţă.
(36)Multitudinea autorităţilor competente din statele membre, cu responsabilităţi diferite, poate crea confuzie în rândul operatorilor economici. Fiecare stat membru ar trebui să desemneze o singură autoritate competentă care să îşi asume cel puţin responsabilitatea finală în controlul respectării dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă şi colaborarea la nivel internaţional. Autoritatea în cauză ar trebui să fie de natură administrativă, pentru a-i fi garantată independenţa în raport cu operatorii economici şi pentru a evita conflictele de interese. Statele membre trebuie să asigure o finanţare corespunzătoare a autorităţii competente în conformitate cu legislaţia internă. Autoritatea trebuie să dispună de mecanismele de consultare adecvate pentru a opera eventualele modificări ce trebuie aduse legislaţiei interne, de exemplu un comitet consultativ compus din reprezentanţii emitenţilor, ai prestatorilor de servicii financiare şi ai consumatorilor, astfel încât să fie pe deplin informată despre poziţia şi preocupările acestora.
(37)Un minim ansamblu comun de competenţe şi de mijloace de acţiune ferme cu care să fie investite autorităţile competente din fiecare stat membru va garanta eficienţa supravegherii, întreprinderile de pe piaţă şi toţi operatorii economici ar trebui să contribuie, de asemenea, fiecare la nivelul său, la integritatea pieţei. În acest sens, desemnarea unei autorităţi competente unice care să se ocupe de abuzurile de piaţă nu exclude relaţiile de colaborare sau constituirea unei delegaţii, sub responsabilitatea autorităţii competente, care să acţioneze între autoritate şi întreprinderile de pe piaţă în vederea garantării unui control eficient al respectării dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive.
(38)Pentru a garanta eficienţa cadrului comunitar referitor la abuzurile de piaţă, orice încălcare a interdicţiilor sau a obligaţiilor prevăzute în conformitate cu prezenta directivă trebuie imediat identificată şi sancţionată. În acest sens, sancţiunile trebuie să fie suficient de descurajatoare şi direct proporţionale cu gravitatea încălcării şi cu beneficiile realizate şi trebuie aplicate în mod consecvent.
(39)Statele membre ar trebui să aibă în vedere în momentul definirii măsurilor şi sancţiunilor administrative necesitatea de a asigura o anumită omogenitate a reglementărilor de la un stat membru la altul.
(40)Dezvoltarea activităţilor transfrontaliere face necesară consolidarea cooperării între autorităţile naţionale competente şi definirea unui set extins de dispoziţii care să reglementeze schimbul de informaţii. Organizarea supravegherii şi a competenţelor de investigaţie din fiecare stat membru nu ar trebui să restricţioneze cooperarea între autorităţile naţionale competente.
(41)Dat fiind că obiectivul acţiunii propuse, respectiv prevenirea abuzurilor de piaţă sub forma utilizărilor abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi a manipulării pieţei, nu poate fi realizat în mod corespunzător de către statele membre şi, date fiind dimensiunile şi efectele acţiunii, se poate realiza, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiari-tăţii consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii enunţat la articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.
(42)Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare, uneori pot fi necesare orientări tehnice şi măsuri de aplicare a normelor enunţate de prezenta directivă. În consecinţă, Comisia trebuie să fie abilitată să adopte măsurile de aplicare, cu condiţia ca acestea să nu modifice elementele esenţiale ale prezentei directive şi Comisia să acţioneze în conformitate cu principiile enunţate de prezenta directivă după consultarea Comitetului european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (1).
(1)JOL 191, 13.7.2001, p. 45.
(43)În exercitarea competenţelor de punere în aplicare pe care i le conferă prezenta directivă, Comisia respectă următoarele principii:
- necesitatea de a asigura încrederea investitorilor în pieţele financiare prin promovarea de norme stricte în materie de transparenţă a respectivelor pieţe,
- necesitatea de a oferi investitorilor o gamă largă de instrumente concurente, precum şi un nivel de prezentare a informaţiei şi de protecţie adaptată situaţiei fiecăruia,
- necesitatea de a se asigura că autorităţile de reglementare independente pun în aplicare reglementările în mod consecvent, mai ales în ceea ce priveşte combaterea criminalităţii economice,
- necesitatea unui grad ridicat de transparenţă şi de consultare cu toţi participanţii la piaţă, cu Parlamentul European şi cu Consiliul,
- necesitatea de a încuraja inovaţia pe pieţele financiare pentru a asigura dinamismul şi eficienţa acestora,
- necesitatea de a păstra integritatea pieţei printr-un control strict şi capabil de reacţii adecvate al inovaţiei financiare,
- importanţa reducerii costurilor de capital şi înlesnirea accesului la capital,
- echilibrul pe termen lung al costurilor şi beneficiilor participanţilor la piaţă (inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru micii investitori) în contextul măsurilor de punere în aplicare,
- necesitatea de a promova competitivitatea la nivel internaţional a pieţelor financiare ale Uniunii Europene, fără a aduce atingere nevoii de cooperare internaţională,
- necesitatea de a asigura condiţii de egalitate în activitatea tuturor participanţilor la piaţă prin stabilirea de norme comunitare ori de câte ori se dovedeşte oportun,
- necesitatea de a respecta disparităţile dintre pieţele naţionale, în cazul în care acestea nu aduc atingere coerenţei pieţei unice,
- necesitatea de a asigura coerenţa cu celelalte prevederi ale legislaţiei comunitare din acest domeniu, dezechilibrul în informare şi lipsa de transparenţă putând compromite buna funcţionare a pieţelor şi aduce prejudicii consumatorilor şi micilor investitori.
(44)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în mod deosebit de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolul 11, precum şi la articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, prezenta directivă nu împiedică în nici un fel statele membre să pună în aplicare prevederile constituţionale în materie de libertate a presei şi de libertate de exprimare în mijloacele de comunicare în masă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
În sensul prezentei directive, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
(1)"informaţie confidenţială" înseamnă orice informaţie cu caracter precis care nu a fost făcută publică şi care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi de instrumente financiare şi care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influenţa în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe.
Pentru instrumentele derivate din produse de bază, prin "informaţie confidenţială" se înţelege orice informaţie cu caracter precis care nu a fost făcută publică şi care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe instrumente derivate şi pe care utilizatorii de pe pieţele pe care se tranzacţionează aceste instrumente se aşteaptă să o primească în conformitate cu practicile de piaţă admise pe aceste pieţe.
Pentru persoanele însărcinate cu executarea ordinelor referitoare la instrumente financiare, prin "informaţie confidenţială" se înţelege, de asemenea, orice informaţie transmisă de un client şi care are legătură cu ordinele în aşteptare ale clientului, care este de natură precisă şi care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare şi care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influenţa în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe;
(2)"manipulările pieţei" înseamnă:
a)tranzacţiile sau ordinele la tranzacţionare:
- care oferă sau sunt susceptibile de a oferi indicaţii false sau înşelătoare în ceea ce priveşte oferta, cererea sau cursul instrumentelor financiare, sau
- care stabilesc prin acţiunea uneia sau mai multor persoane care acţionează în mod concertat, cursul unuia sau mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial, exceptând cazul în care persoana care a efectuat tranzacţia sau care a emis ordinele consideră că motivele care au determinat-o să procedeze astfel sunt legitime şi că respectivele tranzacţii sau ordine sunt conforme cu practicile de piaţă admise pe piaţa reglementată în cauză;
b)efectuarea unor tranzacţii sau emiterea unor ordine prin recurgerea la proceduri fictive sau la orice altă formă de înşelăciune sau artificiu;
c)difuzarea, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă (inclusiv Internet) sau prin orice alt mijloc, de informaţii care oferă sau sunt susceptibile de a oferi indicaţii false sau înşelătoare despre instrumentele financiare, inclusiv răspândirea de zvonuri şi difuzarea de informaţii false sau înşelătoare în contextul în care persoana care a difuzat informaţiile ştia sau trebuia să ştie că informaţiile sunt false sau înşelătoare. în cazul jurnaliştilor care acţionează în cadrul exerciţiului profesiei, acest tip de difuzare a informaţiei trebuie evaluat, fără a aduce atingere articolului 11, ţinându-se seama de reglementările care se aplică profesiei lor, cu condiţia ca aceste persoane să nu obţină, în mod direct sau indirect, foloase sau beneficii ca urmare a difuzării informaţiilor în cauză.
În special, exemplele de mai jos rezultă din definiţia principală enunţată la literele (a), (b) şi (c) anterioare:
- faptul că una sau mai multe persoane acţionează în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra ofertei sau cererii unui instrument financiar, având drept efect stabilirea directă sau indirectă a preţului de cumpărare sau de vânzare sau crearea de alte condiţii de tranzacţionare inechitabile,
- faptul de a cumpăra sau de a vinde instrumente financiare în momentul închiderii pieţei pentru a induce în eroare pe investitorii care acţionează pe baza cursului la închidere,
- faptul de a beneficia de accesul ocazional sau regulat la mijloacele de comunicare în masă tradiţionale sau electronice prin emiterea unei opinii asupra unui instrument financiar (sau indirect asupra emitentului acestuia) după ce s-a adoptat o poziţie asupra acestui instrument şi de a profita de pe urma impactului respectivei opinii asupra cursului respectivului instrument fără a fi făcut concomitent public, într-un mod corect şi eficient, conflictul de interese în cauză.
Definiţiile manipulării de piaţă sunt adaptate în aşa fel încât să poată cuprinde noile comportamente care constituie de fapt manipulări de piaţă;
(3)"instrument financiar" înseamnă:
- valorile mobiliare astfel cum sunt definite de Directiva 93/22/CEE din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare (1),
(1)JO L 141, 11.6.1993, p. 27, directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului JO L 290, 17.11.2000, p. 27).
- cota parte din fonduri de plasament colectiv,
- instrumentele pieţei monetare,
- contractele financiare la termen (futures), inclusiv instrumentele echivalente cu decontare în numerar,
- contractele la termen pe rata dobânzii,
- contractele swap pe rata dobânzii, pe devize şi pe acţiuni,
- opţiunile de cumpărare sau de vânzare a oricărui instrument care se încadrează în categoriile respective, inclusiv instrumentele echivalente cu decontare în numerar. Se încadrează în această categorie în special opţiunile valutare şi pe rata dobânzii,
- instrumentele derivate din produse de bază,
- orice alt instrument admis sau care face obiectul unei cereri de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru;
(4)"piaţă reglementată" înseamnă piaţa definită la articolul 1 alineatul (13) din Directiva 93/22/CEE;
(5)«Practici de piaţă admise» înseamnă practicile care sunt susceptibile a fi folosite pe una sau mai multe pieţe financiare şi care sunt acceptate de autoritatea competentă în conformitate cu orientările adoptate de Comisie în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 17 alineatul (2a).
Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare AEVMP), înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a actelor adoptate de Comisie în conformitate cu prezentul articol în ceea ce priveşte practicile de piaţă admise.
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)"persoană" înseamnă orice persoană fizică sau juridică;
(7)"autoritate competentă" înseamnă autoritatea administrativă desemnată în conformitate cu articolul 11.
Pentru a ţine seama de evoluţia pieţelor financiare şi pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive în cadrul Comunităţii, Comisia adoptă măsurile de punere în aplicare menţionate la punctele 1, 2 şi 3 din prezentul articol.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 17 alineatul (2a).
Art. 2
(1)Statele membre interzic oricărei persoane menţionate în al doilea paragraf şi care deţine informaţii confidenţiale să folosească respectivele informaţii pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terţă parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informaţiile în cauză.
Primul paragraf se aplică oricărei persoane care deţine o astfel de informaţie:
a)datorită calităţii sale de membru în cadrul unui organism administrativ, de conducere sau de supraveghere a emitentului sau
b)datorită participării sale la capitalul emitentului sau
c)datorită accesului său la informaţie prin exercitarea muncii, profesiei sau funcţiilor sau
d)datorită activităţilor sale ilicite.
(2)În cazul în care persoana menţionată la alineatul (1) este o persoană juridică, interdicţia prevăzută de alineatul respectiv se aplică în egală măsură persoanelor fizice care participă la decizia de a efectua tranzacţia pe seama persoanei juridice respective.
(3)Prezentul articol nu se aplică tranzacţiilor încheiate pentru a garanta executarea unei obligaţii scadente de dobândire sau cedare a unor instrumente financiare, în cazul în care obligaţia decurge dintr-un acord încheiat înainte ca persoana respectivă să deţină o informaţie confidenţială.
Art. 3
Statele membre interzic persoanelor care se află sub incidenţa prevederilor restrictive de la articolul 2:
(a)să comunice informaţia confidenţială altei persoane, cu excepţia situaţiei în care aceasta are loc în cadrul normal al exercitării muncii, profesiei sau funcţiilor sale;
(b)să recomande unei alte persoane să dobândească sau să cedeze ori să dobândească sau să cedeze prin mijlocirea altei persoane, pe baza informaţiei confidenţiale, instrumentele financiare la care se referă informaţia în cauză.
Art. 4
Statele membre se asigură că articolele 2 şi 3 se aplică în egală măsură oricărei persoane, alta decât cele menţionate în respectivele articole, care deţine informaţii confidenţiale şi care ştie sau ar trebui să ştie că este vorba de informaţii confidenţiale.
Art. 6
(1)Statele membre se asigură că emitenţii de instrumente financiare fac publice, de îndată ce este posibil, informaţiile confidenţiale care se referă în mod direct la respectivii emitenţi.
Fără a aduce atingere măsurilor luate pentru a respecta dispoziţiile primului paragraf, statele membre se asigură că emitenţii afişează pe site-ul lor de internet, pe durata unei perioade corespunzătoare, orice informaţie confidenţială pe care trebuie să o facă publică.
(2)Un emitent poate amâna, pe proprie răspundere, publicarea unei informaţii confidenţiale, în sensul alineatului (1), pentru a nu aduce atingere intereselor sale legitime, sub rezerva că omisiunea în cauză nu trebuie să inducă în eroare publicul şi că emitentul trebuie să fie în măsură să asigure confidenţialitatea respectivei informaţii. Statele membre pot solicita ca emitenţii să aducă la cunoştinţa autorităţii competente decizia de amânare a publicării informaţiei confidenţiale.
(3)În cazul în care un emitent sau o persoană care acţionează în numele sau pe seama acestuia comunică unui terţ o informaţie confidenţială în cursul exercitării normale a muncii, profesiei sau funcţiei sale, în sensul articolului 3 litera (a), statele membre solicită ca această informaţie să fie făcută publică integral şi efectiv, fie simultan în cazul comunicării intenţionate, fie rapid în cazul comunicării accidentale.
Dispoziţiile primului paragraf nu se aplică în cazul în care persoana care primeşte informaţia are obligaţia de confidenţialitate, indiferent dacă această obligaţie se întemeiază pe un act cu putere de lege, act administrativ, dispoziţii statutare sau clauze contractuale.
Statele membre solicită emitenţilor sau persoanelor care acţionează în numele şi pe seama acestora să stabilească o listă cu persoanele care lucrează pentru ei pe baza unui contract de muncă sau a altei forme de colaborare şi care au acces la informaţii confidenţiale. Emitenţii şi persoanele care acţionează în numele şi pe seama lor actualizează permanent respectiva listă şi o comunică autorităţii competente la solicitarea acesteia.
(4)Persoanele care au responsabilităţi de conducere în cadrul unui emitent de instrumente financiare şi, după caz, persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, comunică cel puţin autorităţii competente tranzacţiile efectuate pe seama lor şi cu referire la acţiunile emitentului respectiv, la instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare care le sunt asociate. Statele membre se asigură că publicului îi este înlesnit accesul la informaţiile referitoare la aceste tranzacţii, cel puţin pe bază individuală, de îndată ce acest lucru este posibil.
(5)Statele membre se asigură că există reglementările corespunzătoare pentru a garanta că persoanele care elaborează sau difuzează lucrări de cercetare referitoare la instrumentele financiare sau la emitenţii de instrumente financiare ori persoanele care elaborează şi difuzează alte informaţii care recomandă sau sugerează o strategie de investiţie, informaţii destinate canalelor de distribuţie sau publicului, iau măsurile necesare pentru a se asigura că informaţia este prezentată în mod echitabil şi menţionează interesele personale sau existenţa unor conflicte de interese în raport cu instrumentele financiare la care fac menţiune informaţiile în cauză. Detaliile reglementărilor în cauză sunt comunicate Comisiei.
(6)Statele membre se asigură că operatorii de piaţă adoptă dispoziţiile structurale ce urmăresc să prevină şi să identifice practicile de manipulare a pieţei.
(7)Pentru a asigura respectarea prevederilor alineatelor (1)-(5), autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este bine informat.
(8)Instituţiile publice care difuzează statistici susceptibile de a influenţa în mod semnificativ piaţa financiară fac publice informaţiile în cauză în mod echitabil şi transparent.
(9)Statele membre dispun ca persoanele care efectuează tranzacţii cu instrumente financiare cu titlu profesional să anunţe fără întârziere autoritatea competentă în cazul în care persoanele în cauză au motive să creadă că o tranzacţie poate constitui utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau manipulare a pieţei.
(10)Pentru a ţine seama de evoluţiile în plan tehnic ale pieţelor financiare şi pentru a asigura uniformitatea în punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia adoptă măsurile de aplicare referitoare la:
- modalităţile tehnice prin care trebuie făcute publice informaţiile confidenţiale, în conformitate cu alineatele (1) Şi (3),
- modalităţile tehnice prin care publicarea informaţiilor confidenţiale poate fi amânată în conformitate cu alineatul (2),
- modalităţile tehnice care permit o abordare uşoară şi comună a punerii în aplicare a alineatului (2) teza a doua,
- condiţiile în care emitenţii sau entităţile ce acţionează în numele acestora stabilesc liste cu persoanele care lucrează pentru ei şi au acces la informaţii confidenţiale, în conformitate cu alineatul (3), precum şi condiţiile de actualizare a listelor,
- categoriile de persoane care au obligaţia, în conformitate cu alineatul (4), de a dezvălui informaţia, şi caracteristicile unei tranzacţii, inclusiv volumul său, care duc la obligaţia de a o comunica, precum şi modalităţile tehnice în care se realizează declararea către autoritatea competentă,
- modalităţile tehnice care permit să se asigure, pentru diferitele categorii de persoane menţionate la alineatul (5), o prezentare echitabilă a lucrărilor de cercetare şi a informaţiilor ce recomandă o strategie de investiţie şi o comunicare a intereselor deosebite sau a conflictelor de interese menţionate la alineatul (5); respectivele modalităţi iau în considerare normele, inclusiv pe cele interne, ce reglementează profesia de jurnalist,
- modalităţile tehnice prin care persoanele menţionate la alineatul (9) trebuie să informeze autoritatea competentă.
Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 17 alineatul (2a).
(11)AEVMP poate elabora proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a actelor adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (10) primul paragraf a şasea liniuţă.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 7
Prezenta directivă nu se aplică - din considerente ce ţin de politica monetară, valutară sau de gestionare a datoriei publice -tranzacţiilor efectuate de către un stat membru, de Sistemul European al Băncilor Centrale, de o bancă centrală naţională, de orice organism desemnat în mod oficial sau de orice persoană care acţionează pe seama acestora. Statele membre pot extinde această derogare asupra statelor lor federate sau autorităţilor locale similare în ceea ce priveşte gestionarea datoriei lor publice.
Art. 8
(1)Interdicţiile prevăzute de prezenta directivă nu se aplică tranzacţiilor cu acţiuni proprii efectuate în cadrul programelor de "răscumpărare" şi nici măsurilor de stabilizare a unui instrument financiar, cu condiţia ca aceste tranzacţii să se efectueze în conformitate cu măsurile de aplicare adoptate.
Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 17 alineatul (2a).
(2)AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a actelor adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (1).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 9
Prezenta directivă se aplică oricărui instrument financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată în cel puţin un stat membru sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă, indiferent dacă tranzacţia în sine a avut loc pe piaţa respectivă sau nu.
Articolele 2, 3 şi 4 se aplică oricărui instrument financiar care nu este admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată dintr-un stat membru, dar a cărui valoare depinde de un instrument financiar menţionat la primul paragraf.
- Art. 6 alineatele (1)-(3) nu se aplică emitenţilor care nu au solicitat sau care nu sunt de acord cu admiterea instrumentelor lor financiare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată dintr-un stat membru.
Art. 10
Statele membre aplică interdicţiile şi obligaţiile prevăzute de prezenta directivă:
(a)acţiunilor efectuate pe teritoriul lor sau în afara acestuia cu referire la instrumentele financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată situată sau care funcţionează pe teritoriul lor sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacţionare pe piaţa respectivă;
(b)acţiunilor efectuate pe teritoriul lor cu privire la instrumentele financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată dintr-un stat membru sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă.
Art. 11
Fără a aduce atingere competenţelor autorităţilor judiciare, fiecare stat membru desemnează o autoritate administrativă unică, cu competenţe în asigurarea aplicării dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă.
Statele membre stabilesc dispoziţii şi proceduri eficiente de consultare a participanţilor la piaţă în legătură cu eventualele modificări ale legislaţiei interne. Dispoziţiile se pot referi la crearea de comitete consultative pe lângă fiecare autoritate competentă, componenţa acestora trebuind să reflecte diversitatea participanţilor la piaţă, fie că este vorba despre emitenţi, prestatori de servicii financiare sau consumatori.
Art. 12
(1)Autoritatea competentă este investită cu toate competenţele de supraveghere şi de investigaţie necesare exercitării funcţiilor sale. Autoritatea exercită competenţele:
a)direct sau
b)în colaborare cu alte autorităţi sau cu alte întreprinderi de pe piaţă sau
c)prin delegare către alte autorităţi sau întreprinderi de pe piaţă sub responsabilitatea sa sau
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (7), competenţele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt exercitate în conformitate cu legislaţia internă şi includ cel puţin următoarele drepturi:
a)dreptul de acces la orice document sub orice formă şi dreptul de a primi o copie;
b)dreptul de a cere informaţii oricăror persoane, inclusiv celor care intervin succesiv în transmiterea ordinelor sau în efectuarea tranzacţiilor respective, precum şi mandatarilor acestora şi, dacă este necesar, dreptul de a cita o persoană şi de a o audia;
c)dreptul de a efectua inspecţii la faţa locului;
d)dreptul de a cere înregistrările telefonice şi schimburile de date existente;
e)dreptul de a cere încetarea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în punerea în aplicare a prezentei directive;
f)dreptul de a suspenda tranzacţionarea instrumentelor financiare respective;
g)dreptul de a cere îngheţarea şi punerea sub sechestru a activelor;
h)dreptul de a cere interzicerea temporară a activităţii profesionale.
(3)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern cu privire la secretul profesional.
Art. 13
Obligaţia de secret profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru autorităţi sau întreprinderi de pe piaţă, cărora autoritatea competentă le-a delegat prerogativele sale, inclusiv inspectorilor şi experţilor mandataţi de respectiva autoritate. Informaţiile care intră sub incidenţa secretului profesional nu pot fi comunicate nici unei alte persoane sau autorităţi decât în temeiul dispoziţiilor legale.
Art. 14
(1)Fără a aduce atingere dreptului lor de a impune sancţiuni penale, statele membre se asigură că, în conformitate cu legislaţia internă, se pot lua măsuri administrative corespunzătoare sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative persoanelor responsabile de încălcarea dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea prezentei directive. Statele membre garantează că măsurile în cauză sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Comisia stabileşte, pentru informare, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 17 alineatul (2), o listă cu măsurile şi sancţiunile administrative menţionate la alineatul (1).
(3)Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în caz de necooperare în cadrul unei investigaţii care intră sub incidenţa articolului 12.
(4)Statele membre prevăd că autoritatea competentă poate face publice măsurile sau sancţiunile aplicate pentru nerespectarea dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea prezentei directive, cu excepţia cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav pieţele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate.
(5)Statele membre furnizează anual AEVMP informaţii agregate cu privire la toate măsurile administrative şi sancţiunile aplicate în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
În cazul în care a făcut publică o măsură administrativă sau o sancţiune, autoritatea competentă raportează în acelaşi moment acest lucru AEVMP.
Dacă sancţiunea publicată are în vedere o societate de investiţii autorizată în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, AEVMP adaugă o referinţă la sancţiunea publicată în registrul societăţilor de investiţii înfiinţat în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE.
Art. 15
Statele membre se asigură că deciziile luate de către autoritatea competentă pot face obiectul unei căi de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Art. 15a
(1)Autorităţile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2)Autorităţile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informaţiile necesare pentru ca aceasta să îşi îndeplinească sarcinile care îi revin, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 16
(1)Autorităţile competente colaborează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea îndatoririi lor, folosindu-se de prerogativele conferite prin prezenta directivă sau de legislaţia internă. Autorităţile competente acordă asistenţă autorităţilor competente din celelalte state membre. În special, acestea fac schimb de informaţii şi cooperează în cadrul investigaţiilor.
(2)La cerere, autorităţile competente comunică de îndată orice informaţie cerută în sensul menţionat la alineatul (1). Dacă este necesar, autoritatea competentă căreia îi este adresată cererea ia imediat măsurile necesare pentru a obţine informaţia cerută. În cazul în care nu este în măsură să prezinte de îndată respectiva informaţie, trebuie să aducă la cunoştinţa autorităţii care a depus cererea motivele care au dus la împiedicarea acţiunii în cauză. Informaţiile furnizate sunt reglementate de obligaţia secretului profesional care le revine persoanelor angajate sau care au fost angajate de autorităţile competente care primesc informaţiile.
Autorităţile competente pot refuza să dea curs unei cereri de informaţie în cazul în care:
- comunicarea respectivei informaţii este susceptibilă de a aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a statului membru în cauză,
- s-a iniţiat o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi pentru aceleaşi persoane de către autorităţile statului respectiv, sau
- s-a pronunţat o hotărâre definitivă împotriva persoanelor privind faptele comise de către acestea în respectivul stat.
Într-o astfel de situaţie, autoritatea competentă care a depus cererea este informată în consecinţă, furnizându-se informaţii cât mai detaliate asupra procedurii sau hotărârii respective.
Fără a aduce atingere articolului 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), o autoritate competentă a cărei cerere de informaţii nu primeşte un răspuns într-un termen rezonabil sau este refuzată poate sesiza AEVMP cu privire la respingerea sau inacţiunea în cauză într-un termen rezonabil În situaţiile menţionate în prima teză, AEVMP poate acţiona în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, fără a aduce atingere posibilităţilor privind refuzul de a răspunde unei cereri de informaţii, prevăzute la al doilea paragraf al prezentului alineat şi posibilităţii AEVMP de a acţiona în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Fără a aduce atingere obligaţiilor ce le revin în cadrul procedurilor judiciare cu caracter penal, autorităţile competente care primesc informaţii în conformitate cu alineatul (1) pot folosi aceste informaţii numai pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel cum sunt definite de prezenta directivă şi de procedurile administrative sau judiciare strâns legate de exerciţiul respectiv. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă care comunică informaţia îşi dă acordul, autoritatea care a primit informaţia o poate folosi şi în alte scopuri şi o poate transmite autorităţilor competente din alte state.
(3)În cazul în care o autoritate competentă are convingerea că pe teritoriul unui alt stat membru se săvârşesc ori s-au săvârşit acte care încalcă dispoziţiile prezentei directive sau are cunoştinţă de acte care aduc atingere instrumentelor financiare tranzacţionate pe o piaţă reglementată situată într-un alt stat membru, informează despre aceasta autoritatea competentă din respectivul stat membru în mod cât mai detaliat posibil. Autoritatea competentă din statul membru în cauză ia măsurile corespunzătoare. Aceasta comunică autorităţii competente care a informat-o rezultatele intervenţiei sale şi, în măsura posibilului, o informează despre trăsăturile principale ale evoluţiei acţiunii sale. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor autorităţii competente care a transmis informaţia. Autorităţile competente ale diferitelor state membre care au competenţe în sensul articolului 10 se consultă reciproc asupra propunerilor privind calea de urmat în acţiunea lor.
(4)Autoritatea competentă a unui stat membru poate cere autorităţii competente a unui alt stat membru să desfăşoare investigaţia pe teritoriul acestuia din urmă.
Aceasta poate cere, în egală măsură, ca unii membri ai propriului personal să fie autorizaţi să îi însoţească pe cei ai autorităţii competente din celălalt stat membru în cursul investigaţiei.
Cu toate acestea, investigaţia este integral plasată sub controlul statului membru pe teritoriul căruia se efectuează.
Autorităţile competente pot refuza să dea curs cererii de investigaţie prezentate în conformitate cu primul paragraf sau pot să nu autorizeze ca membrii personalului autorităţii competente a altui stat membru să îi însoţească pe membrii personalului propriu în temeiul unei cereri prezentate în conformitate cu al doilea paragraf în cazul în care investigaţia este susceptibilă de a aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a statului implicat sau în cazul în care s-a iniţiat deja procedura judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane în faţa autorităţilor respectivului stat ori în cazul în care persoanele au fost deja judecate definitiv pentru aceleaşi fapte în statul respectiv. În acest caz, acestea notifică acest fapt autorităţii competente care a formulat cererea, prezentând informaţii cât mai detaliate posibil despre procedura sau hotărârea în cauză.
Fără a aduce atingere articolului 258 din TFUE, o autoritate competentă a cărei cerere de a deschide o investigaţie sau de a permite agenţilor săi să îi însoţească pe cei ai autorităţii competente a celuilalt stat membru nu primeşte un răspuns într-un termen rezonabil sau este refuzată poate sesiza AEVMP cu privire la respingerea sau inacţiunea într-un termen rezonabil În situaţiile menţionate în ultima teză, AEVMP poate acţiona în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 fără a aduce atingere posibilităţilor privind refuzul de a răspunde unei cereri de informaţii, prevăzute la paragraful al patrulea din prezentul alineat şi posibilităţii AES (AEVMP) de a acţiona în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5)În vederea garantării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (2) şi (4), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile şi formularele pentru schimbul de informaţii şi pentru inspecţiile transfrontaliere, astfel cum sunt menţionate în prezentul articol.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 17
(1)Comisia este sprijinită de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE (denumit în continuare "comitetul").
(2)În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din aceeaşi decizie, cu condiţia ca măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura respectivă să nu modifice dispoziţiile esenţiale ale prezentei directive.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(2a) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(3)Până la 31 decembrie 2010 şi, ulterior, cel puţin o dată la trei ani, Comisia reexaminează dispoziţiile referitoare la competenţele sale de executare şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la modul în care aceste competenţe au fost exercitate. În acest raport Comisia analizează, în special, necesitatea de a propune modificări la prezenta directivă, pentru a asigura un domeniu de aplicare adecvat al competenţelor de executare care i-au fost conferite. Concluzia privind necesitatea de a aduce sau nu eventuale modificări este însoţită de o motivare detaliată. Raportul este însoţit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor prin care se conferă Comisiei competenţe de executare.
(4)[textul din Art. 17, alin. (4) a fost abrogat la 21-mar-2008 de Art. 1, punctul 5., litera B. din Directiva 2008/26/CE/11-mar-2008]
Art. 17a
Până la 1 decembrie 2011, Comisia reexaminează articolele 1, 6, 8, 14 şi 16 şi prezintă orice propuneri legislative adecvate pentru a permite aplicarea deplină a actelor delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi a actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE în ceea ce priveşte prezenta directivă. Fără a aduce atingere măsurilor de punere în aplicare deja adoptate, competenţele conferite Comisiei la articolul 17 de adoptare a măsurilor de punere în aplicare rămase după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, încetează să se mai aplice de la 1 decembrie 2012.
Art. 18
Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 12 octombrie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 19
- Articolul 11 nu aduce atingere posibilităţii ca un stat membru să adopte dispoziţii legale şi administrative specifice pentru teritoriile europene de peste mări cu care asigură relaţiile externe.
Art. 20
Directiva 89/592/CEE şi articolul 68 alineatul (1) şi articolul 81 alineatul (1) din Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (1) se abrogă de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(1)JOL 184, 6.7.2001, p. 1.
Art. 21
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 28 ianuarie 2003.
Pentru Parlamentul European Preşedintele P. COX Pentru Consiliu Preşedintele G. PAPANDREOU |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007