Capitolul ii - INFORMAŢII PRIVIND RAPORTUL DE MUNCĂ - Directiva 1152/20-iun-2019 privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană
Acte UE
Jurnalul Oficial 186L
În vigoare Versiune de la: 11 Iulie 2019
CAPITOLUL II:INFORMAŢII PRIVIND RAPORTUL DE MUNCĂ
Art. 4: Obligaţia de a furniza informaţii
(1)Statele membre se asigură că angajatorilor le revine obligaţia de a informa lucrătorii cu privire la elementele esenţiale ale raportului de muncă.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) includ cel puţin următoarele elemente:
a)identitatea părţilor raportului de muncă;
b)locul de desfăşurare a activităţii; dacă nu există un loc de desfăşurare a activităţii fix sau principal, principiul conform căruia lucrătorul are diverse locuri de desfăşurare a activităţii sau este liber să îşi stabilească propriul loc de desfăşurare a activităţii, precum şi sediul social al întreprinderii sau, dacă este cazul, domiciliul angajatorului;
c)oricare dintre următoarele elemente:
(i)denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activităţii profesionale pentru care este angajat lucrătorul; sau
(ii)o scurtă caracterizare sau descriere a muncii;
d)data de la care începe raportul de muncă;
e)în cazul unui raport de muncă pe durată determinată, data la care încetează sau durata preconizată a acestuia;
f)în cazul lucrătorilor prin agent de muncă temporară, identitatea întreprinderilor utilizatoare, cât mai curând posibil după ce este cunoscută;
g)durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
h)dreptul la formare oferit de angajator, dacă există;
i)durata concediului de odihnă plătit la care are dreptul lucrătorul sau, dacă durata acestuia nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informaţiile, procedura de acordare şi de stabilire a acestui concediu;
j)procedura care trebuie respectată de angajator şi de lucrător, inclusiv condiţiile de formă şi durata perioadelor de preaviz, în cazul încetării raportului lor de muncă sau, dacă durata perioadelor de preaviz nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informaţiile, metoda de stabilire a acestor perioade de preaviz;
k)remuneraţia, inclusiv suma iniţială de bază, orice alte elemente componente, dacă sunt aplicabile, indicate separat, şi frecvenţa şi metoda de plată aferente remuneraţiei pe care are dreptul să o primească lucrătorul;
l)dacă modelul de organizare a muncii este în totalitate sau în cea mai mare parte previzibil, durata zilei de muncă standard sau a săptămânii de muncă standard a lucrătorului şi orice prevederi privind orele suplimentare şi remuneraţia aferentă acestora şi, dacă este cazul, modalităţile privind munca în schimburi;
m)dacă modelul de organizare a muncii lucrătorului este în totalitate sau în cea mai mare parte imprevizibil, angajatorul informează lucrătorul cu privire la:
(i)principiul conform căruia programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată şi remuneraţia pentru munca prestată în plus faţă de orele garantate;
(ii)orele şi zilele de referinţă în care lucrătorului i se poate cere să lucreze;
(iii)perioada minimă de înştiinţare prealabilă la care are dreptul lucrătorul înainte de începerea unei sarcini de serviciu şi, după caz, termenul limită de anulare menţionat la articolul 10 alineatul (3);
n)orice contracte colective de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale lucrătorului sau în cazul contractelor colective de muncă încheiate în afara întreprinderii de către instituţii sau de organe paritare speciale, denumirea acestor instituţii sau organe competente în cadrul cărora au fost încheiate contractele;
o)în cazul în care este responsabilitatea angajatorului, identitatea instituţiei sau a instituţiilor de securitate socială care primesc contribuţiile sociale aferente raportului de muncă, şi orice protecţie legată de securitatea socială furnizată de angajator.
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (g)-(l) şi (o) pot fi comunicate, dacă este cazul, sub forma unei trimiteri la actele cu putere de lege şi la dispoziţiile administrative sau statutare ori la contractele colective de muncă ce reglementează aspectele menţionate la literele respective.
Art. 5: Termene şi mijloace de informare
(1)În cazul în care nu au fost comunicate în prealabil, informaţiile menţionate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(e), (g), (k), (l) şi (m) sunt comunicate în mod individual lucrătorului, sub forma unuia sau a mai multor documente, în decursul perioadei care începe cu prima zi de muncă şi se termină cel târziu în cea de a şaptea zi calendaristică. Celelalte informaţii menţionate la articolul 4 alineatul (2) sunt comunicate în mod individual lucrătorului, sub forma unui document, în termen de o lună începând cu prima zi de muncă.
(2)Statele membre pot să elaboreze formulare şi modele pentru documentele menţionate la alineatul (1) şi să le pună la dispoziţia angajaţilor şi a angajatorilor, inclusiv prin publicarea pe un site oficial naţional unic sau prin alte mijloace adecvate.
(3)Statele membre se asigură că informaţiile privind actele cu putere de lege şi dispoziţiile administrative sau statutare ori contractele colective de muncă cu aplicare generală ce reglementează cadrul juridic aplicabil, care trebuie comunicate de angajatori, sunt puse la dispoziţie la un nivel general, cu titlu gratuit, într-un mod clar, transparent, cuprinzător şi uşor de accesat de la distanţă şi pe cale electronică, inclusiv prin intermediul unor portaluri online existente.
Art. 6: Modificarea raportului de muncă
(1)Statele membre se asigură că orice modificare a elementelor raportului de muncă menţionate la articolul 4 alineatul (2) şi orice modificare a informaţiilor suplimentare în cazul lucrătorilor trimişi într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă, menţionate la articolul 7, este comunicată de către angajator lucrătorului, sub forma unui document, în cel mai scurt timp posibil şi cel târziu la data la care intră în vigoare.
(2)Documentul menţionat la alineatul (1) nu se aplică în cazul modificărilor care reflectă doar o modificare a actelor cu putere de lege, a dispoziţiilor administrative sau statutare ori a contractelor colective de muncă menţionate în documentele menţionate la articolul 5 alineatul (1) şi, după caz, la articolul 7.
Art. 7: Informaţii suplimentare pentru lucrătorii trimişi în alt stat membru sau într-o ţară terţă
(1)Statele membre se asigură că, atunci când un lucrător trebuie să presteze munca într-un alt stat membru decât cel în care îşi desfăşoară în mod normal activitatea sau într-o ţară terţă, angajatorul comunică documentele menţionate la articolul 5 alineatul (1) înainte de plecarea lucrătorului şi că documentele includ cel puţin următoarele informaţii suplimentare:
a)ţara sau ţările în care urmează să fie prestată munca în străinătate şi durata anticipată a acesteia;
b)moneda în care urmează să se facă plata remuneraţiei;
c)dacă este cazul, beneficiile în bani sau în natură aferente muncii prestate;
d)informaţii care indică dacă este prevăzută repatrierea şi, în caz afirmativ, condiţiile de repatriere a lucrătorului.
(2)Statele membre se asigură că un lucrător detaşat care intră sub incidenţa Directivei 96/71/CE este informat suplimentar cu privire la:
a)remuneraţia la care are dreptul lucrătorul în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul membru gazdă;
b)după caz, orice indemnizaţie specifică detaşării şi orice măsuri de rambursare a cheltuielilor de transport, de masă şi de cazare;
c)linkul către site-ul oficial naţional unic creat de statul membru gazdă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (15).
(15)Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne ("Regulamentul IMI") (JO L 159, 28.5.2014, p. 11).
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (a) pot fi furnizate, acolo unde este cazul, sub forma unei trimiteri la dispoziţiile specifice ale actelor cu putere de lege şi la actele administrative sau statutare ori la contractele colective de muncă ce reglementează aspectele respective.
(4)Cu excepţia cazului în care statele membre prevăd altfel, alineatele (1) şi (2) nu se aplică dacă durata fiecărei perioade de lucru petrecute în afara statului membru în care lucrătorul îşi desfăşoară în mod normal activitatea este de patru săptămâni consecutive sau mai puţin.