Capitolul 3 - Planurile de restructurare - Directiva 1023/20-iun-2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa)

Acte UE

Jurnalul Oficial 172L

În vigoare
Versiune de la: 26 Iunie 2019
CAPITOLUL 3:Planurile de restructurare
Art. 8: Conţinutul planurilor de restructurare
(1)Statele membre prevăd ca planurile de restructurare prezentate spre adoptare în conformitate cu articolul 9, sau spre confirmare de către o autoritate judiciară sau administrativă în conformitate cu articolul 10, să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a)identitatea debitorului;
b)activele şi pasivele debitorului în momentul prezentării planului de restructurare, inclusiv valoarea activelor, o descriere a situaţiei economice a debitorului şi a poziţiei lucrătorilor, precum şi o descriere a cauzelor şi amplorii dificultăţilor debitorului;
c)părţile afectate, fie numite individual, fie descrise pe categorii de datorie în conformitate cu dreptul intern, precum şi creanţele sau interesele acestora care sunt acoperite de planul de restructurare;
d)acolo unde este cazul, clasele în care au fost grupate părţile afectate în scopul adoptării planului de restructurare şi valorile respective ale creanţelor şi intereselor din fiecare clasă;
e)acolo unde este cazul, părţile, fie numite individual, fie descrise pe categorii de datorie în conformitate cu dreptul intern, care nu sunt afectate de planul de restructurare, împreună cu o descriere a motivelor pentru care se propune ca acestea să nu fie afectate;
f)acolo unde este cazul, identitatea practicianului în domeniul restructurării;
g)clauzele planului de restructurare, care cuprind, în special:
(i)eventualele măsuri de restructurare propuse, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 1;
(ii)dacă este cazul, durata propusă a eventualelor măsuri de restructurare propuse;
(iii)modalităţile de informare şi consultare a reprezentanţilor lucrătorilor în conformitate cu dreptul Uniunii şi dreptul naţional;
(iv)dacă este cazul, consecinţele generale asupra ocupării forţei de muncă, cum ar fi concedierile, acordurile de şomaj parţial sau alte consecinţe similare;
(v)fluxurile financiare estimate ale debitorului, dacă sunt prevăzute în dreptul intern; şi
(vi)orice finanţare nouă prevăzută ca parte a planului de restructurare şi motivele pentru care este necesară pentru punerea în aplicare a acestui plan;
h)o expunere de motive care explică de ce planul de restructurare are perspective rezonabile de a preveni insolvenţa debitorului şi de a asigura viabilitatea afacerii, inclusiv condiţiile prealabile necesare pentru reuşita planului. Statele membre pot impune ca expunerea de motive să fie realizată sau validată fie de un expert extern, fie de practicianul în domeniul restructurării în cazul în care a fost numit un astfel de practician.
(2)Statele membre pun la dispoziţie online o listă de verificare cuprinzătoare pentru planurile de restructurare, adaptată la nevoile IMM-urilor. Lista de verificare include orientări practice privind modul în care trebuie să fie elaborat planul de restructurare în temeiul dreptului intern.
Lista de verificare se pune la dispoziţie în limba sau limbile oficiale ale statului membru. Statele membre au în vedere punerea la dispoziţie a listei de verificare în cel puţin încă o limbă, mai ales într-o limbă utilizată în afacerile internaţionale.
Art. 9: Adoptarea planurilor de restructurare
(1)Statele membre se asigură că, indiferent cine solicită o procedură de restructurare preventivă în conformitate cu articolul 4, debitorii au dreptul de a prezenta planuri de restructurare în vederea adoptării de către părţile afectate.
De asemenea, statele membre pot prevedea atât faptul că creditorii şi practicienii din domeniul restructurării au dreptul să prezinte planuri de restructurare, cât şi condiţiile în care aceştia pot face acest lucru.
(2)Statele membre se asigură că părţile afectate au dreptul de a vota asupra adoptării unui plan de restructurare.
Părţile care nu sunt afectate de un plan de restructurare nu au drept de vot în adoptarea respectivului plan.
(3)Prin excepţie de la alineatul (2), statele membre pot exclude de la dreptul de a vota:
a)deţinătorii de titluri de capital;
b)creditorii cu creanţe al căror rang în ordinea normală a priorităţilor de lichidare este inferior creanţelor creditorilor negarantaţi obişnuiţi; sau
c)orice parte aferentă debitorului sau întreprinderii debitorului asociată cu un conflict de interese în dreptul intern.
(4)Statele membre se asigură că părţile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă faptul că există o comunitate de interese suficientă, bazată pe criterii verificabile, în conformitate cu dreptul intern. Cerinţa minimă este ca creditorii creanţelor garantate şi ai celor negarantate să fie trataţi în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare.
Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca creanţele lucrătorilor să fie tratate într-o clasă separată proprie.
Statele membre pot prevedea că debitorii care sunt IMM-uri pot alege să nu trateze părţile afectate în clase separate.
Statele membre instituie măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că împărţirea în clase se realizează cu luarea în considerare în mod special a protecţiei creditorilor vulnerabili, cum ar fi micii furnizori.
(5)Drepturile de vot şi împărţirea în clase se examinează de către o autoritate judiciară sau administrativă în momentul prezentării cererii de confirmare a planului de restructurare.
Statele membre pot impune ca autoritatea judiciară sau administrativă să examineze şi să confirme drepturile de vot şi împărţirea în clase mai devreme decât se menţionează la primul paragraf.
(6)Planul de restructurare este adoptat de părţile afectate dacă se obţine majoritatea, ca cuantum al creanţelor şi intereselor părţilor respective, în fiecare clasă. Statele membre pot în plus să solicite să se obţină majoritatea, ca număr al părţilor afectate, în fiecare clasă.
Statele membre stabilesc majorităţile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare. Majorităţile respective nu sunt mai mari de 75 % din cuantumul creanţelor sau a dobânzilor, majorărilor ori penalităţilor din fiecare clasă sau, acolo unde este cazul, din numărul părţilor afectate din fiecare clasă.
(7)În pofida alineatelor (2)-(6), statele membre pot prevedea că un vot formal privind adoptarea unui plan de restructurare poate fi înlocuit de un acord cu majoritatea necesară.
Art. 10: Confirmarea planurilor de restructurare
(1)Statele membre se asigură că cel puţin următoarele planuri de restructurare sunt obligatorii pentru părţi numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă:
a)planurile de restructurare care afectează creanţele sau interesele părţilor afectate disidente;
b)planurile de restructurare care prevăd finanţare nouă;
c)planurile de restructurare care implică pierderea a peste 25 % din forţa de muncă, dacă o astfel de pierdere este permisă în temeiul dreptului intern.
(2)Statele membre se asigură că condiţiile în care planul de restructurare poate fi confirmat de către autoritatea judiciară sau administrativă sunt precizate cu claritate şi cuprind cel puţin următoarele:
a)planul de restructurare a fost adoptat în conformitate cu articolul 9;
b)creditorii cu o comunitate de interese suficientă din aceeaşi clasă sunt trataţi în mod egal, şi într-un mod proporţional cu creanţa lor;
c)notificarea planului de restructurare tuturor părţilor afectate a fost făcută în conformitate cu dreptul intern;
d)în cazul în care există creditori disidenţi, planul de restructurare îndeplineşte criteriul respectării intereselor creditorilor;
e)acolo unde este cazul, eventuala finanţare nouă este necesară pentru punerea în aplicare a planului de restructurare şi nu prejudiciază în mod abuziv interesele creditorilor.
Conformitatea cu litera (d) de la primul paragraf se verifică de către autoritatea judiciară sau administrativă doar în cazul în care planul de restructurare este contestat pentru acest motiv.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare sau administrative pot să refuze confirmarea planului de restructurare dacă acesta nu ar avea perspective rezonabile de prevenire a insolvenţei debitorului sau de asigurare a viabilităţii întreprinderii.
(4)Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă într-un mod eficient, în vederea unei tratări cu celeritate a problemei.
Art. 11: Impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenţei creditorilor din mai multe clase
(1)Statele membre se asigură că un plan de restructurare care nu este aprobat de părţile afectate, astfel cum este prevăzut la articolul 9 alineatul (6), din toate clasele cu drept de vot poate fi confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă la propunerea unui debitor sau cu acordul debitorului şi poate deveni obligatoriu pentru clasele disidente cu drept de vot dacă planul de restructurare îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii: (a) respectă articolul 10 alineatele (2) şi (3); (b) a fost aprobat:
(i)de o majoritate a claselor de vot de părţi afectate, cu condiţia ca cel puţin una dintre aceste clase să fie o clasă de creditori garantaţi sau să aibă rang prioritar faţă de clasa de creditori negarantaţi obişnuiţi; sau, în caz contrar,
(ii)de cel puţin o clasă de vot de părţi afectate sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, de părţi lezate cu drept de vot, alta decât o clasă de deţinători de titluri de capital sau orice altă clasă care, în urma unei evaluări a debitorului ca întreprindere în activitate, nu ar primi nicio plată sau nu ar păstra niciun interes sau pentru care, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, care se poate considera în mod rezonabil că nu beneficiază de nicio plată sau nu păstrează niciun interes dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităţilor de lichidare în temeiul dreptului intern;
c)asigură faptul că clasele de vot disidente de creditori afectaţi sunt tratate cel puţin la fel de favorabil ca orice altă clasă de acelaşi rang şi mai favorabil decât orice clasă de rang inferior; şi
d)nicio clasă de părţi afectate nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, mai mult decât cuantumul total al creanţelor sau intereselor sale.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot limita cerinţa privind obţinerea acordului debitorului la cazurile în care debitorii sunt IMM-uri.
Statele membre pot mări numărul minim de clase de părţi afectate sau, în cazul în care este astfel prevăzut în dreptul intern, de părţi lezate care este necesar pentru aprobarea planului, astfel cum se prevede la litera (b) punctul (ii) de la primul paragraf;
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), statele membre pot prevedea că creanţele creditorilor afectaţi dintr-o clasă de vot disidentă sunt satisfăcute integral prin mijloace identice sau echivalente în cazul în care o clasă de rang inferior beneficiază de o plată sau păstrează un interes în cadrul planului de restructurare,
Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii de derogare de la primul paragraf atunci când acestea sunt necesare pentru realizarea obiectivelor planului de restructurare, iar planul de restructurare nu prejudiciază în mod injust drepturile sau interesele niciuneia dintre părţile afectate.
Art. 12: Deţinătorii de titluri de capital
(1)În cazul în care statele membre exclud deţinătorii de titluri de capital de la aplicarea articolelor 9-11, acestea se asigură prin alte mijloace că respectivii deţinători de titluri de capital nu au dreptul să împiedice în mod nejustificat sau să creeze obstacole în calea adoptării şi confirmării unui plan de restructurare.
(2)De asemenea, statele membre se asigură că deţinătorii de titluri de capital nu au dreptul să împiedice în mod nejustificat sau să creeze obstacole în calea punerii în aplicare a unui plan de restructurare.
(3)Statele membre pot adapta sensul expresiei "a împiedica în mod nejustificat sau a crea obstacole" menţionată în prezentul articol pentru a ţine seama, printre altele: de apartenenţa debitorului la categoria IMM-urilor sau la cea a întreprinderilor mari; de posibilitatea ca măsurile de restructurare propuse să aducă atingere drepturilor deţinătorilor de titluri de capital; de tipul de deţinător de titluri de capital; de calitatea de persoană juridică sau de persoană fizică a debitorului; sau de răspunderea limitată sau nelimitată a partenerilor dintr-o societate.
Art. 13: Lucrătorii
(1)Statele membre se asigură că drepturile individuale şi colective ale lucrătorilor, în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului intern în domeniul muncii, cum ar fi următoarele, nu sunt afectate de cadrul de restructurare preventivă:
a)dreptul la negocieri şi la acţiuni sindicale colective; şi
b)dreptul la informare şi la consultare în conformitate cu Directiva 2002/14/CE şi cu Directiva 2009/38/CE, în special:
(i)informarea reprezentanţilor lucrătorilor cu privire la evoluţia recentă şi la cea preconizată a activităţilor şi a situaţiei economice ale întreprinderii sau ale unităţii, permiţându-le să comunice debitorului preocupările în legătură cu situaţia întreprinderii şi cu necesitatea de a se avea în vedere mecanisme de restructurare;
(ii)informarea reprezentanţilor lucrătorilor cu privire la orice procedură de restructurare preventivă care ar putea avea un impact asupra ocupării forţei de muncă, cum ar fi asupra capacităţii lucrătorilor de a-şi recupera salariile şi orice plăţi viitoare, inclusiv pensiile ocupaţionale;
(iii)informarea şi consultarea reprezentanţilor lucrătorilor cu privire la planurile de restructurare înainte ca acestea să fie prezentate spre adoptare în conformitate cu articolul 9 sau spre confirmare de către o autoritate judiciară sau administrativă în conformitate cu articolul 10;
c)drepturile garantate de Directivele 98/59/CE, 2001/23/CE şi 2008/94/CE.
(2)În cazul în care planul de restructurare include măsuri care duc la schimbări în cadrul organizării muncii sau al relaţiilor contractuale cu lucrătorii, aceste măsuri sunt aprobate de către lucrătorii respectivi în cazurile în care dreptul intern sau contractele colective prevăd o astfel de aprobare.
Art. 14: Determinarea valorii de către autoritatea judiciară sau administrativă
(1)Autoritatea judiciară sau administrativă ia o decizie cu privire la determinarea valorii întreprinderii debitorului numai în cazul în care planul de restructurare este contestat de o parte afectată disidentă din motive legate de:
a)o presupusă încălcare a criteriului respectării intereselor creditorilor, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) punctul 6; sau
b)o presupusă încălcare a condiţiilor pentru impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenţei creditorilor din mai multe clase, prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).
(2)Statele membre se asigură că, în scopul luării unei decizii privind o determinare a valorii în conformitate cu alineatul (1), autorităţile judiciare sau administrative pot numi sau audia experţi calificaţi în mod corespunzător.
(3)În scopurile alineatului (1), statele membre se asigură că o parte afectată disidentă poate depune o contestaţie la autoritatea judiciară sau administrativă sesizată cu cererea de confirmare a planului de restructurare.
Statele membre pot prevedea posibilitatea depunerii unei astfel de contestaţii în contextul unei căi de atac introduse împotriva unei decizii privind confirmarea unui plan de restructurare.
Art. 15: Efectele planurilor de restructurare
(1)Statele membre se asigură că planurile de restructurare confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă sunt obligatorii pentru toate părţile afectate numite sau descrise în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c).
(2)Statele membre se asigură că creditorii care nu sunt implicaţi în adoptarea planului de restructurare în temeiul dreptului intern nu sunt afectaţi de acest plan.
Art. 16: Căile de atac
(1)Statele membre se asigură că orice cale de atac prevăzută de dreptul intern împotriva unei decizii de confirmare sau de respingere a planului de restructurare luată de o autoritate judiciară este introdusă la o autoritate judiciară superioară.
Statele membre se asigură că o cale de atac împotriva unei decizii de confirmare sau de respingere a planului de restructurare luată de o autoritate administrativă este introdusă la o autoritate judiciară.
(2)Căile de atac se soluţionează într-un mod eficient, în vederea unei tratări cu celeritate.
(3)Căile de atac introduse împotriva deciziei de confirmare a unui plan de restructurare nu au efecte suspensive asupra executării planului respectiv.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot dispune ca autorităţile judiciare să aibă posibilitatea de a suspenda executarea planului de restructurare sau a unor părţi ale acestuia acolo unde este necesar şi oportun pentru a garanta interesele unei părţi.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când admite o cale de atac introdusă în temeiul alineatului (3), autoritatea judiciară poate:
a)să respingă planul de restructurare; sau
b)să confirme planul de restructurare fie cu modificări, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, fie fără modificări.
Statele membre pot prevedea că, în cazurile în care un plan este confirmat în conformitate cu primul paragraf litera (b), se acordă compensaţie oricărei părţi care a suferit pierderi băneşti şi a cărei cale de atac este admisă.