Art. 9. - Art. 9: Adoptarea planurilor de restructurare - Directiva 1023/20-iun-2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa)

Acte UE

Jurnalul Oficial 172L

În vigoare
Versiune de la: 26 Iunie 2019
Art. 9: Adoptarea planurilor de restructurare
(1)Statele membre se asigură că, indiferent cine solicită o procedură de restructurare preventivă în conformitate cu articolul 4, debitorii au dreptul de a prezenta planuri de restructurare în vederea adoptării de către părţile afectate.
De asemenea, statele membre pot prevedea atât faptul că creditorii şi practicienii din domeniul restructurării au dreptul să prezinte planuri de restructurare, cât şi condiţiile în care aceştia pot face acest lucru.
(2)Statele membre se asigură că părţile afectate au dreptul de a vota asupra adoptării unui plan de restructurare.
Părţile care nu sunt afectate de un plan de restructurare nu au drept de vot în adoptarea respectivului plan.
(3)Prin excepţie de la alineatul (2), statele membre pot exclude de la dreptul de a vota:
a)deţinătorii de titluri de capital;
b)creditorii cu creanţe al căror rang în ordinea normală a priorităţilor de lichidare este inferior creanţelor creditorilor negarantaţi obişnuiţi; sau
c)orice parte aferentă debitorului sau întreprinderii debitorului asociată cu un conflict de interese în dreptul intern.
(4)Statele membre se asigură că părţile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă faptul că există o comunitate de interese suficientă, bazată pe criterii verificabile, în conformitate cu dreptul intern. Cerinţa minimă este ca creditorii creanţelor garantate şi ai celor negarantate să fie trataţi în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare.
Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca creanţele lucrătorilor să fie tratate într-o clasă separată proprie.
Statele membre pot prevedea că debitorii care sunt IMM-uri pot alege să nu trateze părţile afectate în clase separate.
Statele membre instituie măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că împărţirea în clase se realizează cu luarea în considerare în mod special a protecţiei creditorilor vulnerabili, cum ar fi micii furnizori.
(5)Drepturile de vot şi împărţirea în clase se examinează de către o autoritate judiciară sau administrativă în momentul prezentării cererii de confirmare a planului de restructurare.
Statele membre pot impune ca autoritatea judiciară sau administrativă să examineze şi să confirme drepturile de vot şi împărţirea în clase mai devreme decât se menţionează la primul paragraf.
(6)Planul de restructurare este adoptat de părţile afectate dacă se obţine majoritatea, ca cuantum al creanţelor şi intereselor părţilor respective, în fiecare clasă. Statele membre pot în plus să solicite să se obţină majoritatea, ca număr al părţilor afectate, în fiecare clasă.
Statele membre stabilesc majorităţile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare. Majorităţile respective nu sunt mai mari de 75 % din cuantumul creanţelor sau a dobânzilor, majorărilor ori penalităţilor din fiecare clasă sau, acolo unde este cazul, din numărul părţilor afectate din fiecare clasă.
(7)În pofida alineatelor (2)-(6), statele membre pot prevedea că un vot formal privind adoptarea unui plan de restructurare poate fi înlocuit de un acord cu majoritatea necesară.