Decizia 1313/2013/UE/17-dec-2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 18 Decembrie 2023
Decizia 1313/2013/UE/17-dec-2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii
Dată act: 17-dec-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 196,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (1),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
(1)JO C 277, 13.9.2012, p. 164.
întrucât:
(1)Ca urmare a creşterii semnificative a numărului şi gravităţii dezastrelor naturale şi a celor provocate de om în ultimii ani şi dat fiind că dezastrele viitoare vor atinge cote extreme şi vor prezenta un grad mai ridicat de complexitate, cu consecinţe extinse şi pe termen mai lung, rezultând, în special, din schimbările climatice şi din interacţiunea potenţială între mai multe pericole naturale şi tehnologice, devine tot mai importantă o abordare integrată a managementului dezastrelor. Uniunea Europeană ar trebui să promoveze solidaritatea şi ar trebui să sprijine, să completeze şi să faciliteze coordonarea acţiunilor statelor membre în materie de protecţie civilă în vederea îmbunătăţirii eficacităţii sistemelor de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre naturale şi provocate de om.
(2)Un mecanism comunitar de protecţie civilă a fost instituit prin Decizia 2001/792/CE, Euratom a Consiliului (2), reformată prin Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului (3). Finanţarea mecanismului respectiv a fost asigurată prin Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului (4) care a instituit un instrument financiar de protecţie civilă ("instrumentul financiar"). Aceasta prevede acordarea de asistenţă financiară din partea Uniunii, atât ca o contribuţie la îmbunătăţirea eficacităţii răspunsului la situaţiile de urgenţă majoră, cât şi pentru îmbunătăţirea măsurilor preventive şi de pregătire pentru toate tipurile de situaţii de urgenţă, inclusiv continuarea măsurilor adoptate anterior în cadrul Deciziei 1999/847/CE a Consiliului (5). Instrumentul financiar expiră la 31 decembrie 2013.
(2)Decizia 2001/792/CE, Euratom a Consiliului din 23 octombrie 2001 de instituire a unui mecanism comunitar de favorizare a unei cooperări consolidate în cadrul intervenţiilor de urgenţă care ţin de protecţia civilă (JO L 297, 15.11.2001, p. 7).
(3)Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecţie civilă (JO L 314, 1.12.2007, p. 9).
(4)Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecţie civilă (JO L 71, 10.3.2007, p. 9).
(5)Decizia 1999/847/CE a Consiliului din 9 decembrie 1999 de instituire a unui program de acţiune comunitară în domeniul protecţiei civile (JO L 327, 21.12.1999, p. 53).
(3)Protecţia care urmează a fi asigurată în cadrul mecanismului de protecţie civilă al Uniunii ("mecanismul Uniunii") ar trebui să acopere în primul rând persoanele, dar şi mediul şi bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale şi provocate de om, inclusiv a dezastrelor de mediu, a poluării marine şi a situaţiilor de urgenţă acută în domeniul sănătăţii, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. Asistenţa în materie de protecţie civilă şi în alte situaţii de urgenţă în cadrul mecanismului Uniunii poate fi solicitată în toate aceste cazuri de dezastre pentru a completa capabilităţile de răspuns ale ţării afectate. În ceea ce priveşte dezastrele cauzate de acte de terorism, accidente nucleare sau radiologice, mecanismul Uniunii ar trebui să vizeze doar acţiunile de pregătire şi răspuns care se înscriu în domeniul protecţiei civile.
(4)Mecanismul Uniunii ar trebui, de asemenea, să contribuie la punerea în aplicare a articolului 222 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), prin punerea la dispoziţie a resurselor şi a capabilităţilor sale, dacă este necesar.
(5)Mecanismul Uniunii constituie o expresie vizibilă a solidarităţii europene prin asigurarea unei contribuţii practice şi în timp util la prevenirea dezastrelor şi pregătirea pentru acestea, precum şi la răspunsul la dezastre şi la dezastre iminente, fără a aduce atingere principiilor şi acordurilor directoare relevante în domeniul protecţiei civile. Prezenta decizie nu ar trebui, prin urmare, să aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale statelor membre care decurg din tratatele bilaterale sau multilaterale şi care se referă la aspectele vizate de prezenta decizie şi nici responsabilităţii statelor membre de a proteja persoanele, mediul şi bunurile materiale de pe teritoriul lor.
(6)Mecanismul Uniunii ar trebui să ţină seama în mod adecvat de legislaţia relevantă a Uniunii şi de angajamentele internaţionale şi să exploateze sinergiile cu iniţiativele relevante la nivelul Uniunii, precum Programul european de observare a Pământului (Copernicus), programul european privind protecţia infrastructurilor critice (PEPIC) şi Mediul comun de realizare a schimbului de informaţii (CISE).
(7)Rolul autorităţilor regionale şi locale în managementul dezastrelor este de mare importanţă. Prin urmare, autorităţile regionale şi locale trebuie să fie implicate în mod adecvat în activităţile realizate în temeiul prezentei decizii, în conformitate cu structurile naţionale ale statelor membre.
(8)Prevenirea este de importanţă majoră pentru protecţia împotriva dezastrelor şi necesită măsuri suplimentare, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 şi în Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată "O abordare comunitară în privinţa prevenirii dezastrelor naturale şi a celor provocate de om". Mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general de politică pentru acţiunile de prevenire a riscurilor de dezastre la nivelul Uniunii având drept obiectiv asigurarea unui nivel mai ridicat de protecţie şi rezilienţă în caz de dezastre prin prevenirea sau reducerea efectelor acestora şi prin promovarea unei culturi a prevenirii, incluzând luarea în considerare în mod adecvat a efectelor probabile ale schimbărilor climatice şi a necesităţii acţiunilor adecvate de adaptare. Din această perspectivă, evaluările riscurilor, planificarea managementului riscurilor, evaluarea capabilităţii de management al riscurilor realizate de fiecare stat membru la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător care implică, după caz, alte servicii relevante, o analiză generală a riscurilor pregătită la nivelul Uniunii şi evaluările inter pares sunt esenţiale pentru asigurarea unei abordări integrate a managementului dezastrelor, prin corelarea acţiunilor de prevenire a riscurilor, de pregătire şi răspuns. Prin urmare, mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general pentru schimbul de informaţii privind riscurile şi capabilităţile de management al riscurilor, fără a aduce atingere articolului 346 din TFUE care garantează că niciun stat membru nu are obligaţia de a furniza informaţii a căror divulgare o consideră contrară intereselor esenţiale ale siguranţei sale.
(9)Contribuind la dezvoltarea suplimentară şi mai buna integrare a sistemelor transnaţionale de detectare şi alertă timpurie şi de alertă de interes european, Uniunea ar trebui să acorde asistenţă statelor membre pentru reducerea la minimum a intervalului de timp necesar pentru răspuns la dezastre şi pentru alertarea cetăţenilor Uniunii. Aceste sisteme ar trebui să ia în considerare şi să valorifice sursele şi sistemele de informare existente şi viitoare, încurajând în acelaşi timp noi tehnologii relevante.
(10)Mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general de politică având drept obiectiv îmbunătăţirea continuă a nivelului de pregătire al sistemelor de protecţie civilă, al serviciilor, al personalului lor şi al populaţiei la nivelul Uniunii. Acesta ar trebui să cuprindă un program de exerciţii, un program de lecţii învăţate, precum şi programe de formare şi o reţea de formare, la nivel de Uniune şi de state membre, în materie de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind acordurile pentru pregătirea în domeniul managementului dezastrelor la nivel european.
(11)Ar trebui să se urmărească dezvoltarea unor module de intervenţie pentru furnizarea de asistenţă în materie de protecţie civilă, constând din resursele unuia sau mai multor state membre care vizează să fie pe deplin interoperabile, pentru a consolida cooperarea în domeniul protecţiei civile şi pentru a dezvolta în continuare un răspuns rapid comun coordonat al statelor membre. Modulele ar trebui să fie organizate la nivelul statelor membre şi să se afle sub comanda şi sub controlul acestora.
(12)Mecanismul Uniunii ar trebui să faciliteze mobilizarea şi coordonarea intervenţiilor de asistenţă. Mecanismul Uniunii ar trebui să aibă la bază o structură organizată la nivelul Uniunii care să cuprindă un Centru de coordonare a răspunsului pentru situaţii de urgenţă (ERCC), o Capacitate europeană de răspuns în situaţii de urgenţă (EERC) sub forma unui ansamblu de capacităţi angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de către statele membre, experţi special instruiţi, un sistem comun de comunicare şi informare în situaţii de urgenţă (CECIS) gestionat de Comisie şi puncte de contact în statele membre. Aceasta ar trebui să asigure un cadru pentru colectarea informaţiilor validate privind situaţia, pentru transmiterea acestor informaţii către statele membre, precum şi pentru împărtăşirea lecţiilor învăţate în urma intervenţiilor.
(13)Pentru optimizarea planificării operaţiunilor de răspuns la dezastre în cadrul mecanismului Uniunii şi pentru a îmbunătăţi disponibilitatea capacităţilor esenţiale, este necesar să se dezvolte o EERC sub forma unui ansamblu de capacităţi angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de către statele membre şi un proces structurat de identificare a lacunelor potenţiale de capacitate.
(14)În ceea ce priveşte intervenţiile pentru furnizarea de asistenţă privind răspunsul la dezastre în afara Uniunii, mecanismul Uniunii ar trebui să faciliteze şi să sprijine acţiunile întreprinse de statele membre şi de Uniune în ansamblul său pentru a promova coerenţa activităţii în materie de protecţie civilă la nivel internaţional. Organizaţia Naţiunilor Unite, acolo unde este prezentă, are rol de coordonare generală a operaţiunilor de asistenţă din ţările terţe. Asistenţa furnizată în cadrul mecanismului Uniunii va fi coordonată cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi alţi actori relevanţi în plan internaţional pentru a eficientiza la maximum utilizarea resurselor disponibile şi pentru a evita suprapunerea inutilă a eforturilor. Coordonarea consolidată a asistenţei în materie de protecţie civilă prin intermediul mecanismului Uniunii reprezintă o condiţie esenţială pentru sprijinirea eforturilor generale de coordonare şi pentru asigurarea unei contribuţii substanţiale din partea Uniunii la efortul general de asistenţă. În dezastre în care asistenţa este oferită atât în temeiul mecanismului Uniunii, cât şi al Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (1), Comisia ar trebui să asigure eficacitatea, coerenţa şi complementarităţile răspunsului consolidat al Uniunii, cu respectarea consensului european privind ajutorul umanitar (2).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).
(2)Declaraţie comună a Consiliului şi reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei Europene (JO C 25, 30.1.2008, p. 1).
(15)Este necesar ca disponibilitatea şi accesibilitatea mijloacelor adecvate de transport să fie îmbunătăţită pentru a sprijini dezvoltarea unei capacităţi de răspuns rapid la nivelul Uniunii. Uniunea ar trebui să sprijine şi să completeze eforturile statelor membre prin facilitarea coordonării şi comasării resurselor de transport şi contribuind, în cazul în care este necesar, la finanţarea de mijloace de transport suplimentare, cu condiţia îndeplinirii anumitor criterii şi ţinând cont de sistemele existente.
(16)Intervenţiile pentru furnizarea de asistenţă ar trebui să fie determinate de cerere şi să facă obiectul unei coordonări integrale la faţa locului, astfel încât să se maximizeze eficacitatea şi să se asigure accesul la populaţiile afectate. Comisia ar trebui să furnizeze sprijin logistic adecvat pentru echipele de experţi trimise la faţa locului.
(17)Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecţie civilă pentru asistenţa consulară în favoarea cetăţenilor Uniunii în caz de dezastre în ţările terţe, dacă acest lucru este solicitat de către autorităţile consulare ale statelor membre în cauză. Statele membre în cauză ar trebui, pe cât posibil, să îşi coordoneze aceste cereri între ele şi cu orice alt actor relevant, pentru a asigura utilizarea optimă a mecanismului Uniunii şi pentru a evita dificultăţile practice la faţa locului. Acest sprijin ar putea fi solicitat, de exemplu, de către "statul pilot" sau de către statul membru care coordonează asistenţa pentru toţi cetăţenii Uniunii. Conceptul de "stat-pilot" ar trebui înţeles în conformitate cu liniile directoare ale Uniunii Europene privind punerea în aplicare a conceptului de "stat-pilot în domeniul consular" (1). Această decizie se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecţia consulară pentru cetăţenii Uniunii în străinătate.
(1)JO C 317, 12.12.2008, p. 6.
(18)La planificarea operaţiunilor de răspuns, este util să se stabilească o legătură, de asemenea, cu organizaţii neguvernamentale relevante şi cu alte entităţi relevante pentru identificarea oricăror capacităţi de răspuns suplimentare pe care acestea le-ar putea disponibiliza în caz de dezastru prin intermediul autorităţilor competente ale statelor membre.
(19)Utilizarea, în ultimă instanţă, a unor mijloace militare sub conducere civilă poate constitui o contribuţie importantă la răspunsul la dezastru. În cazul în care se consideră adecvată utilizarea de capacităţi militare în vederea asigurării unui nivel corespunzător al operaţiunilor de protecţie civilă, cooperarea cu serviciile militare ar trebui să urmeze modalităţile, procedurile şi criteriile stabilite de Consiliu sau de organismele competente ale acestuia în vederea punerii la dispoziţia mecanismului Uniunii a capacităţilor militare relevante pentru protecţia civilă şi ar trebui să fie în concordanţă cu liniile directoare internaţionale relevante.
(20)Atunci când asistenţa în temeiul mecanismului Uniunii contribuie la un răspuns umanitar al Uniunii, mai ales în cazul situaţiilor de urgenţă complexe, acţiunile care primesc asistenţă financiară în conformitate cu prezenta decizie ar trebui să fie conforme cu principiile umanitare şi cu principiile privind utilizarea protecţiei civile şi a resurselor militare incluse în consensul european privind ajutorul umanitar.
(21)Ar trebui să fie posibilă participarea ţărilor membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spaţiului Economic European (SEE), a ţărilor aderente, a ţărilor candidate şi potenţial candidate. Ţările candidate şi candidaţii potenţiali care nu participă la mecanismul Uniunii, precum şi ţările vizate de politica europeană de vecinătate (PEV), ar trebui să beneficieze de asemenea de pe urma anumitor acţiuni finanţate în temeiul prezentei decizii.
(22)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte interacţiunea ERCC cu punctele de contact din statele membre şi procedurile operaţionale pentru răspunsul la dezastre în interiorul şi în afara Uniunii; componentele CECIS şi organizarea schimbului de informaţii în cadrul CECIS; procesul de trimitere a echipelor de experţi; identificarea de module, alte capacităţi de răspuns şi experţi; cerinţele operaţionale pentru funcţionarea şi interoperabilitatea modulelor; obiectivele referitoare la capacitate, cerinţele de calitate şi interoperabilitate şi procedura de certificare şi înregistrare necesare pentru funcţionarea EERC, precum şi acordurile financiare; identificarea şi eliminarea lacunelor din EERC; organizarea programului de formare, a cadrului de exerciţii şi a programului de lecţii învăţate şi organizarea sprijinului pentru transportul asistenţei. Aceste competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie, în special în conformitate cu procedura de examinare (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(23)Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta decizie.
(24)Prezenta decizie consolidează cooperarea dintre Uniune şi statele membre şi facilitează coordonarea în domeniul protecţiei civile, permiţând realizarea unor acţiuni de mai mare eficacitate prin amploarea şi complementaritatea lor. Atunci când un dezastru depăşeşte capabilităţile de răspuns ale unui stat membru, statul respectiv poate decide să recurgă la mecanismul Uniunii pentru a completa resursele proprii în materie de protecţie civilă şi de alte tipuri pentru răspuns la dezastre.
(25)Deoarece obiectivul prezentei decizii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acţiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.
(26)Prezenta decizie nu aduce atingere acţiunilor care intră sub incidenţa unui act legislativ viitor al Uniunii privind un instrument pentru stabilitate, măsurilor adoptate în domeniul sănătăţii publice în temeiul actelor juridice ale Uniunii privind programele de acţiune ale Uniunii în domeniul sănătăţii, sau măsurilor în domeniul siguranţei consumatorului adoptate în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind un program pentru consumatori pentru perioada 2014 - 2020.
(27)Din motive de coerenţă, acţiunile care intră sub incidenţa Deciziei 2007/124/CE, Euratom a Consiliului(1) şi a unui act legislativ viitor al Uniunii privind un instituirea, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea poliţienească, prevenirea şi combaterea criminalităţii şi gestionarea crizelor sau care vizează menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii interne nu fac obiectul prezentei decizii. Prezenta decizie nu se aplică în cazul activităţilor vizate de Regulamentul (CE) nr. 1257/96.
(1)Decizia 2007/124/CE, Euratom a Consiliului din 12 februarie 2007 de stabilire pentru perioada 2007 - 2013, în cadrul programului general Securitate şi protecţia libertăţilor, a programului specific Prevenirea, pregătirea şi gestionarea consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri legate de securitate (JO L 58, 24.2.2007, p. 1).
(28)Dispoziţiile prezentei decizii nu aduc atingere adoptării de acte obligatorii din punct de vedere juridic în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice prin care se instituie măsuri de urgenţă specifice în caz de dezastre nucleare sau radiologice.
(29)Prezenta decizie reglementează acţiunile de prevenire, pregătire şi răspuns în cazul poluării marine cu excepţia acţiunilor care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenţii Europene pentru Siguranţă Maritimă (JO L 208, 5.8.2002, p. 1).
(30)În vederea asigurării de către Comisie a punerii în aplicare a prezentei decizii, Comisia poate finanţa activităţile legate de pregătirea, monitorizarea, controlul, auditarea şi evaluarea necesare pentru gestionarea mecanismului Uniunii şi îndeplinirea obiectivelor acestuia.
(31)Rambursarea cheltuielilor şi acordarea de contracte de achiziţii publice şi granturi în temeiul prezentei decizii ar trebui să fie puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (3). Ca urmare a naturii specifice a acţiunii în domeniul protecţiei civile, este adecvat să se prevadă că se pot acorda granturi persoanelor juridice de drept privat sau de drept public. Este important, de asemenea, să se respecte normele Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special în ceea ce priveşte principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii prevăzute de acesta.
(3)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(32)Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporţionale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, detectarea şi anchetarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect şi, după caz, prin sancţiuni administrative şi financiare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.
(33)Prezenta decizie stabileşte un pachet financiar pentru întreaga durată a mecanismului Uniunii care să constituie principala valoare de referinţă pentru Parlamentul European şi Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în înţelesul punctului 17 din Acordul interinstituţional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare şi buna gestiune financiară (4) Această valoare de referinţă provine, în parte, din cadrul rubricii 3: "Securitate şi cetăţenie" şi, în parte, din cadrul rubricii 4: "Europa globală" din cadrul financiar multianual 2014 - 2020.
(4)JO C 373, 20.12.2013, p. 1
(34)Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie alocat în conformitate cu procentajele care figurează în anexa I.
(35)Pentru a reexamina defalcarea alocărilor pachetului financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii până la 30 iunie 2017, ţinând cont de rezultatul evaluării interimare, ar trebui să se delege Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Ar trebui să se aplice procedura de urgenţă dacă, în orice moment, este necesară revizuirea imediată a resurselor bugetare disponibile pentru acţiunile de răspuns. Este deosebit de important ca, pe durata lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfăşoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(36)Prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014, întrucât este legată de cadrul financiar multianual 2014 - 2020.
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
-****-
Art. 1: Obiectiv general şi obiect
(1)Mecanismul de protecţie civilă al Uniunii ("mecanismul Uniunii") are drept scop consolidarea cooperării dintre Uniune şi statele membre şi facilitarea coordonării în domeniul protecţiei civile în vederea îmbunătăţirii eficienţei sistemelor de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre naturale şi provocate de om.
(2)Protecţia care urmează a fi asigurată prin mecanismul Uniunii acoperă în primul rând persoanele, dar şi mediul şi bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale şi provocate de om, inclusiv a consecinţelor actelor de terorism, a dezastrelor tehnologice, radiologice sau de mediu, a poluării marine, a instabilităţii hidrogeologice şi a situaţiilor de urgenţă acută în domeniul sănătăţii, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. În cazul consecinţelor actelor de terorism sau al dezastrelor radiologice, mecanismul Uniunii poate acoperi numai acţiunile de pregătire şi răspuns.
(3)Mecanismul Uniunii promovează solidaritatea între statele membre prin intermediul unei cooperări şi al unei coordonări practice, fără a afecta responsabilitatea primară a statelor membre de a proteja persoanele, mediul şi bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, de pe teritoriul lor împotriva dezastrelor şi de a dota sistemele lor de management al dezastrelor cu capabilităţi suficiente pentru a le permite să prevină şi să facă faţă în mod corespunzător şi consecvent dezastrelor de o natură şi o magnitudine la care se pot aştepta şi pentru care se pot pregăti, în mod rezonabil.
(4)Prezenta decizie prevede normele generale pentru mecanismul Uniunii şi normele pentru furnizarea de asistenţă financiară în temeiul mecanismului Uniunii.
(5)Mecanismul Uniunii nu aduce atingere obligaţiilor care decurg din actele juridice relevante ale Uniunii, din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau din acordurile internaţionale existente.
(6)Prezenta decizie nu se aplică în cazul acţiunilor întreprinse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, al Regulamentului (CE) nr. 1406/2002, al Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 al Deciziei nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau al legislaţiei Uniunii cu privire la programele de acţiune în domenii precum sănătatea, afacerile interne şi justiţia.
(1)Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate şi de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1)
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta decizie se aplică cooperării în domeniul protecţiei civile. Această cooperare include:
a)acţiuni de prevenire şi de pregătire în interiorul Uniunii, precum şi în ceea ce priveşte articolul 5 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3) şi articolul 28, şi în afara Uniunii; şi
b)acţiuni de asistenţă întreprinse pentru a răspunde la consecinţele adverse imediate ale unui dezastru pe teritoriul sau în afara Uniunii, incluzând în ţările menţionate la articolul 28 alineatul (1), ca urmare a unei cereri de asistenţă adresate în cadrul mecanismului Uniunii.
(2)Prezenta decizie ţine seama de necesităţile speciale ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale altor regiuni ale Uniunii în materie de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre, precum şi de necesităţile speciale ale ţărilor şi teritoriilor de peste mări în ceea ce priveşte răspunsul la dezastre.
Art. 3: Obiective specifice
(1)Mecanismul Uniunii sprijină, completează şi facilitează coordonarea acţiunii statelor membre în vederea realizării următoarelor obiective specifice comune:
a)atingerea unui nivel ridicat de protecţie împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potenţiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii şi prin îmbunătăţirea cooperării între serviciile de protecţie civilă şi alte servicii relevante;
b)îmbunătăţirea pregătirii la nivel de stat membru şi la nivelul Uniunii pentru a răspunde la dezastre;
c)facilitarea unui răspuns rapid şi eficient la dezastre sau la dezastre iminente, inclusiv prin luarea de măsuri de atenuare a consecinţelor imediate ale dezastrelor şi prin încurajarea statelor membre să acţioneze pentru înlăturarea obstacolelor birocratice;
d)creşterea gradului de sensibilizare şi pregătire a populaţiei pentru dezastre.
e)creşterea disponibilităţii şi utilizării cunoştinţelor ştiinţifice despre dezastre; şi
f)intensificarea activităţilor de cooperare şi coordonare la nivel transfrontalier şi între statele membre predispuse la aceleaşi tipuri de dezastre.
(2)Se utilizează indicatori pentru monitorizarea, evaluarea şi revizuirea, după caz, a aplicării prezentei decizii.
Respectivii indicatori sunt:
a)progresele înregistrate în punerea în aplicare a cadrului de prevenire a dezastrelor: măsurate prin numărul de state membre care au pus la dispoziţie Comisiei informaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (d);
b)progresele înregistrate în creşterea nivelului de promptitudine în caz de dezastre: măsurate prin cantitatea de capacităţi de răspuns incluse în Rezerva europeană de protecţie civilă în raport cu obiectivele stabilite în materie de capacităţi menţionate la articolul 11, cu numărul de module înregistrate în sistemul comun de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS) şi cu numărul de capacităţi rescEU instituite pentru a oferi asistenţă în situaţii copleşitoare;
c)progresele înregistrate în îmbunătăţirea răspunsului la dezastre: măsurate prin rapiditatea intervenţiilor în cadrul mecanismului Uniunii şi prin gradul în care asistenţa contribuie la necesităţile existente pe teren; şi
d)progresele înregistrate în sensibilizarea şi pregătirea populaţiei pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetăţenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiţii:
1."dezastru" înseamnă orice situaţie care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
2."răspuns" înseamnă orice acţiune întreprinsă ca urmare a unei solicitări de asistenţă în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unui dezastru iminent sau în timpul sau după producerea unui dezastru, în scopul abordării consecinţelor adverse imediate ale acestuia;
3."pregătire" înseamnă o stare de promptitudine şi o capabilitate a mijloacelor umane şi materiale, a structurilor, comunităţilor şi organizaţiilor, obţinute ca urmare a unor acţiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid şi eficace la dezastre;
4."prevenire" înseamnă orice acţiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecinţelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului şi a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
41.«obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre» înseamnă obiectivele fără caracter obligatoriu stabilite în domeniul protecţiei civile în vederea sprijinirii acţiunilor de prevenire şi de pregătire în scopul îmbunătăţirii capacităţii Uniunii şi a statelor sale membre de a rezista la efectele unui dezastru care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări;
5."alertă timpurie" înseamnă furnizarea în timp util şi eficace a informaţiilor care permit întreprinderea de acţiuni în vederea evitării sau a reducerii riscurilor şi a efectelor adverse ale unui dezastru, precum şi facilitarea pregătirii pentru un răspuns eficace;
6."modul" înseamnă o formă de organizare a capabilităţilor statelor membre autosuficientă şi autonomă, predefinită, bazată pe sarcini şi necesităţi, sau o echipă operaţională mobilă a statelor membre, care reprezintă o combinaţie de mijloace umane şi materiale care poate fi descrisă sub aspectul capacităţii sale de intervenţie sau prin sarcina (sarcinile) pe care este capabilă să o (le) îndeplinească;
7."evaluarea riscurilor" înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză şi evaluare a riscurilor, desfăşurat la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
8."capabilitate de management al riscurilor" înseamnă capacitatea unui stat membru sau a regiunilor acestuia de a reduce, de a se adapta sau de a atenua riscurile (impactul şi probabilitatea unui dezastru) identificate în cadrul evaluărilor proprii privind riscurile la niveluri acceptabile în statul membru respectiv. Capabilitatea de management al riscurilor se evaluează din perspectiva capacităţii tehnice, financiare şi administrative de a realiza în mod adecvat:
a)evaluări ale riscurilor;
b)planificarea managementului riscurilor pentru prevenire şi pregătire; şi
c)măsuri de prevenire a riscurilor şi de pregătire.
9."sprijinul naţiunii-gazdă" înseamnă orice acţiune întreprinsă în etapele de pregătire şi răspuns de o ţară care primeşte sau trimite asistenţă sau de Comisie, pentru îndepărtarea obstacolelor previzibile din calea asistenţei internaţionale oferite prin intermediul mecanismului Uniunii. Acesta include sprijinul oferit de statele membre în vederea facilitării tranzitului acestei asistenţe pe teritoriul lor;
10."capacitate de răspuns" înseamnă asistenţa care poate fi furnizată la cerere prin mecanismul Uniunii;
11."sprijin logistic" înseamnă echipamente sau servicii esenţiale necesare pentru ca echipele de experţi menţionate la articolul 17 alineatul (1) să îşi îndeplinească sarcinile, printre care comunicaţii, cazare temporară, alimente sau transport în interiorul ţării.
12.«stat participant» înseamnă o ţară terţă care participă la mecanismul Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).
Art. 5: Acţiuni de prevenire
(1)În vederea îndeplinirii obiectivelor şi a realizării acţiunilor în materie de prevenire, Comisia:
a)ia măsuri pentru îmbunătăţirea bazei de cunoştinţe privind riscurile de dezastre şi pentru o mai bună facilitare şi promovare a cooperării şi a schimbului de cunoştinţe, de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi ale inovării, de bune practici şi de informaţii, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleaşi riscuri;
b)sprijină şi promovează activitatea statelor membre de evaluare şi cartografiere a riscurilor prin schimbul de bune practici şi facilitează accesul la cunoştinţe şi expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;
c)elaborează şi actualizează cu regularitate o analiză generală intersectorială şi o hartă a riscurilor de dezastre naturale şi provocate de om, inclusiv a riscurilor de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări, cu care se poate confrunta Uniunea, urmând o abordare coerentă în diferite domenii de politică care pot contribui la prevenirea dezastrelor sau o pot afecta şi ţinând cont în mod corespunzător de efectele probabile ale schimbării climatice;
d)încurajează un schimb de bune practici privind pregătirea sistemelor naţionale de protecţie civilă pentru a face faţă impactului schimbărilor climatice;
e)promovează şi sprijină dezvoltarea şi implementarea activităţii statelor membre de management al riscurilor prin schimbul de bune practici şi facilitează accesul la cunoştinţe şi expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;
f)culege şi distribuie informaţiile puse la dispoziţie de statele membre, organizează un schimb de experienţă cu privire la evaluarea capabilităţii de management al riscurilor şi facilitează schimbul de bune practici în materie de planificare a prevenirii şi a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;
g)raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a articolului 6, în conformitate cu termenele stabilite la articolul 6 alineatul (1) litera (d);
h)promovează utilizarea de diferite fonduri ale Uniunii care pot sprijini prevenirea sustenabilă a dezastrelor şi încurajează statele membre şi regiunile să exploateze aceste oportunităţi de finanţare;
i)evidenţiază importanţa prevenirii riscurilor şi sprijină statele membre în demersurile lor de sensibilizare, informare şi educare a publicului, precum şi eforturile acestora de a furniza publicului informaţii cu privire la sistemele de alertă, oferind orientări cu privire la aceste sisteme, inclusiv la nivel transfrontalier;
j)promovează măsurile de prevenire în statele membre şi în ţările terţe menţionate la articolul 28 prin schimbul de bune practici şi facilitează accesul la cunoştinţe şi expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun; şi
k)în strânsă consultare cu statele membre, întreprinde acţiuni în domeniul prevenirii suplimentare de sprijin şi complementare necesare în vederea realizării obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a).
(2)La solicitarea unui stat membru, a unei ţări terţe, a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a agenţiilor acesteia, Comisia poate trimite o echipă de experţi la pe teren pentru a oferi consultanţă cu privire la măsurile în materie de prevenire.
Art. 6: Managementul riscurilor
(1)În vederea promovării unei abordări eficace şi coerente a prevenirii dezastrelor şi a pregătirii pentru acestea prin schimburi de informaţii fără caracter sensibil, şi anume informaţii a căror divulgare nu ar fi contrară intereselor esenţiale ale siguranţei statelor membre, şi a promovării schimbului de bune practici în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre:
a)elaborează în continuare evaluările riscurilor la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
b)dezvoltă în continuare evaluarea capabilităţii de management al riscurilor la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
c)dezvoltă şi îmbunătăţesc în continuare planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător, inclusiv în ceea ce priveşte colaborarea transfrontalieră, ţinând seama de obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre menţionate la alineatul (5), în cazul în care acestea sunt stabilite, şi de riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări;
d)pun la dispoziţia Comisiei o sinteză a elementelor relevante ale evaluărilor menţionate la literele (a) şi (b), punând accentul pe principalele riscuri. Pentru riscurile principale care au consecinţe la nivel transfrontalier şi pentru riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări, precum şi, după caz, pentru riscurile cu probabilitate redusă de producere şi cu impact major. Statele membre descriu măsurile de prevenire şi de pregătire prioritare. Sinteza se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2020 şi, ulterior, o dată la trei ani, precum şi ori de câte ori au loc modificări importante;
e)participă, în mod voluntar, la evaluări inter pares privind analizarea capabilităţii de management al riscurilor;
f)în conformitate cu angajamentele internaţionale, îmbunătăţesc colectarea de date privind pierderile cauzate de dezastre la nivel naţional sau la un nivelul subnaţional corespunzător, pentru a asigura elaborarea de scenarii bazate pe date concrete, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1), şi identificarea lacunelor în capacităţile de răspuns la dezastre.
(2)Comisia, în cooperare cu statele membre, poate stabili, de asemenea, mecanisme de consultare specifice pentru a consolida în mod adecvat planificarea şi coordonarea prevenirii şi pregătirii între statele membre care sunt predispuse la tipuri de dezastre similare, inclusiv pentru riscurile transfrontaliere şi riscurile cu probabilitate redusă de producere şi cu impact major identificate în temeiul alineatului (1) litera (d).
(3)Comisia elaborează în continuare, împreună cu statele membre, până la 22 decembrie 2019, linii directoare privind sinteza menţionată la alineatul (1) litera (d).
(4)În cazul în care un stat membru solicită în mod frecvent acelaşi tip de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii pentru acelaşi tip de dezastru, Comisia poate, după o analiză atentă a motivelor şi a circumstanţelor activării şi cu scopul de a sprijini statul membru în cauză să îşi consolideze nivelul de prevenire şi de pregătire:
a)să solicite statului membru respectiv să furnizeze informaţii suplimentare cu privire la măsurile de prevenire şi de pregătire specifice referitoare la riscul corespunzător acelui tip de dezastru; şi
b)dacă este cazul, pe baza informaţiilor furnizate:
(i)să propună trimiterea pe teren a unei echipe de experţi pentru a oferi consultanţă cu privire la măsurile de prevenire şi de pregătire, sau
(ii)să formuleze recomandări pentru consolidarea nivelului de prevenire şi de pregătire în statul membru în cauză. Comisia şi statul membru respectiv se informează reciproc cu privire la orice măsuri luate în urma acestor recomandări.
În cazul în care un stat membru solicită acelaşi tip de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii pentru acelaşi tip de dezastru de trei ori de-a lungul a trei ani consecutivi, se aplică literele (a) şi (b), cu excepţia cazului în care o analiză atentă a motivelor şi a circumstanţelor activărilor frecvente demonstrează că acest lucru nu este necesar.
(5)Comisia, în cooperare cu statele membre, stabileşte şi dezvoltă obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre în domeniul protecţiei civile şi adoptă recomandări pentru a le defini ca punct de referinţă comun fără caracter obligatoriu pentru a sprijini acţiunile de prevenire şi de pregătire pentru dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări. Obiectivele respective se bazează pe scenarii actuale şi scenarii orientate spre viitor, inclusiv pe impactul schimbărilor climatice asupra riscurilor de dezastre, pe date privind evenimentele trecute şi pe studii de impact transsectoriale, acordându-se o atenţie deosebită grupurilor vulnerabile. La dezvoltarea obiectivelor Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre, Comisia ia în considerare dezastrele recurente care afectează statele membre şi propune ca statele membre să ia măsuri specifice pentru a consolida rezilienţa la astfel de dezastre, inclusiv orice măsură care urmează să fie pusă în aplicare prin utilizarea fondurilor din partea Uniunii.
Art. 7: Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă
(1)Se instituie un Centru de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă (ERCC). ERCC asigură o capacitate operaţională de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi deserveşte statele membre şi Comisia în vederea atingerii obiectivelor mecanismului Uniunii.
ERCC coordonează, monitorizează şi sprijină în special răspunsul în timp real la situaţii de urgenţă la nivelul Uniunii. ERCC îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu autorităţile de protecţie civilă şi cu organele relevante ale Uniunii pentru a promova o abordare transsectorială a managementului dezastrelor.
(2)ERCC trebuie să aibă acces la capabilităţi operaţionale, analitice, de monitorizare, de gestionare a informaţiilor şi de comunicare pentru a aborda o gamă largă de situaţii de urgenţă în interiorul şi în afara Uniunii.
Art. 8: Acţiuni generale în materie de pregătire ale Comisiei
(1)Comisia întreprinde următoarele acţiuni în materie de pregătire:
a)gestionează ERCC;
b)gestionează CECIS pentru a permite comunicarea şi schimbul de informaţii între ERCC şi punctele de contact ale statelor membre;
c)colaborează cu statele membre:
(i)pentru a dezvolta sisteme transnaţionale de detectare şi alertă timpurie de interes pentru Uniune, cu scopul de a atenua efectele imediate ale dezastrelor;
(ii)pentru a integra mai bine sistemele transnaţionale de detectare şi alertă timpurie pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, în vederea reducerii la minimum a timpului de pregătire necesar pentru a răspunde la dezastre;
(iii)pentru a menţine şi a dezvolta în continuare capacitatea de cunoaştere şi de analiză a situaţiei;
(iv)pentru a asigura monitorizarea dezastrelor şi, dacă este cazul, a impactului schimbărilor climatice şi pentru a oferi consiliere pe baza cunoştinţelor ştiinţifice cu privire la aceste aspecte;
(v)pentru a traduce informaţiile ştiinţifice în informaţii operaţionale;
(vi)pentru a crea, a menţine şi a dezvolta parteneriate ştiinţifice europene în vederea acoperirii riscurilor naturale şi antropice, parteneriate care, la rândul lor, ar trebui să promoveze interconexiunile dintre sistemele naţionale de alertă timpurie şi de alertă şi conexiunile unor astfel de sisteme cu ERCC şi CECIS;
(vii)pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre şi de organizaţiile internaţionale mandatate care deţin cunoştinţe ştiinţifice, tehnologii inovatoare şi expertiză atunci când statele membre şi astfel de organizaţii îşi dezvoltă în continuare sistemele de alertă timpurie, inclusiv prin Reţeaua de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile menţionată la articolul 13;
d)instituie şi gestionează capabilitatea de mobilizare şi trimitere a unor echipe de experţi cu următoarele responsabilităţi:
(i)evaluarea necesităţilor statului membru sau ale ţării terţe care solicită asistenţă ce ar putea fi abordate în cadrul mecanismului Uniunii,
(ii)facilitarea, în cazul în care este necesar, a coordonării la faţa locului a asistenţei de răspuns la dezastre şi asigurarea legăturii cu autorităţile competente ale statului membru sau ale ţării terţe care solicită asistenţă, şi
(iii)sprijinirea statului membru sau a ţării terţe care solicită asistenţă cu expertiză în domeniul acţiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;
e)instituie şi menţine capabilitatea de a furniza sprijin logistic pentru echipele de experţi menţionate la litera (d);
f)dezvoltă şi menţine o reţea de experţi pregătiţi ai statelor membre care pot fi puşi la dispoziţie într-un timp foarte scurt pentru a asista ERCC la monitorizarea informaţiilor şi la facilitarea coordonării;
g)facilitează coordonarea prepoziţionării în interiorul Uniunii de către statele membre a capacităţilor de răspuns la dezastre;
h)susţine eforturile de îmbunătăţire a interoperabilităţii modulelor şi a altor capacităţi de răspuns, ţinând seama de bunele practici la nivelul statelor membre şi la nivel internaţional;
i)întreprinde, în domeniul său de competenţă, acţiunile necesare pentru facilitarea sprijinului naţiunii gazdă, inclusiv elaborarea şi actualizarea, împreună cu statele membre, a liniilor directoare privind sprijinul naţiunii gazdă, pe baza experienţei operaţionale;
j)susţine crearea unor programe de evaluare voluntară inter pares pentru strategiile de pregătire ale statelor membre, pe baza unor criterii predefinite, care vor permite formularea unor recomandări care să consolideze nivelul de pregătire al Uniunii;
k)întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acţiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin şi complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b); şi
l)sprijină statele membre, la cererea acestora, în legătură cu dezastre care au loc pe teritoriul lor, oferind posibilitatea de a utiliza parteneriatele ştiinţifice europene pentru analize ştiinţifice specifice. Analizele rezultate pot fi partajate prin intermediul CECIS, cu acordul statelor membre afectate.
(2)La solicitarea unui stat membru, a unei ţări terţe ori a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a agenţiilor acesteia, Comisia poate trimite pe teren o echipă de experţi pentru a oferi consultanţă cu privire la măsurile de pregătire.
Art. 9: Acţiuni generale în materie de pregătire ale statelor membre
(1)Statele membre depun, în mod voluntar, eforturi în vederea dezvoltării de module, în special pentru a răspunde necesităţilor prioritare de intervenţie sau de sprijin în cadrul mecanismului Uniunii.
Statele membre identifică în prealabil module, alte capacităţi de răspuns şi experţi din cadrul serviciilor lor competente, în special din cadrul serviciilor lor de protecţie civilă sau al altor servicii responsabile cu situaţiile de urgenţă, care s-ar putea pune la dispoziţie pentru intervenţii, la cerere, prin intermediul mecanismului Uniunii. Acestea trebuie să ia în considerare faptul că alcătuirea modulelor sau a altor capacităţi de răspuns poate depinde de tipul dezastrului şi de necesităţile specifice legate de dezastrul respectiv.
(2)Modulele cuprind resursele unuia sau ale mai multor state membre şi:
a)sunt capabile să efectueze sarcini predefinite în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internaţional şi, prin urmare, sunt capabile:
(i)să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistenţă prin ERCC; şi
(ii)să opereze în mod autosuficient şi autonom pentru o perioadă determinată;
b)sunt interoperabile cu alte module;
c)participă la acţiuni de formare şi la exerciţii pentru a răspunde cerinţei de interoperabilitate;
d)sunt plasate sub autoritatea unei persoane care răspunde de funcţionarea modulelor; şi
e)sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii şi/sau cu instituţii internaţionale, în special cu Organizaţia Naţiunilor Unite, după caz.
(3)Statele membre identifică, în mod voluntar, în prealabil, experţii care ar putea participa ca membri ai echipelor de experţi, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d).
(4)Statele membre iau în considerare furnizarea, conform cerinţelor, a altor capacităţi de răspuns care ar putea fi puse la dispoziţie de serviciile competente sau care pot fi furnizate de organizaţii neguvernamentale şi alte entităţi relevante.
Alte capacităţi de răspuns pot include resurse din unul sau mai multe state membre şi, după caz:
a)sunt capabile să efectueze sarcini în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internaţional şi, prin urmare, sunt capabile:
(i)să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistenţă prin ERCC; şi
(ii)să opereze în mod autosuficient şi autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;
b)sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii şi/sau cu instituţii internaţionale, în special cu Organizaţia Naţiunilor Unite, după caz.
(5)Statele membre pot, sub rezerva unor garanţii de securitate corespunzătoare, să furnizeze informaţii privind capacităţile militare relevante care ar putea fi folosite, în ultimă instanţă, ca parte a asistenţei în cadrul mecanismului Uniunii, cum ar fi transportul şi sprijinul logistic sau medical.
(6)Statele membre furnizează Comisiei informaţii relevante cu privire la experţii, modulele şi alte capacităţi de răspuns pe care le pun la dispoziţie pentru acordarea de asistenţă prin mecanismul Uniunii, astfel cum se menţionează la alineatele (1) - (5), şi actualizează informaţiile atunci când este necesar.
(7)Statele membre desemnează puncte de contact, astfel cum se menţionează la articolul 8 litera (b), şi informează Comisia în consecinţă.
(8)Statele membre întreprind acţiunile de pregătire adecvate pentru a facilita sprijinul naţiunii gazdă.
(9)Statele membre, susţinute de Comisie, în conformitate cu articolul 23, adoptă măsurile adecvate pentru a asigura transportul în timp util al asistenţei pe care o oferă.
(10)Atunci când serviciile de urgenţă sunt furnizate de Galileo, Copernicus, GovSatCom sau de alte componente ale Programului spaţial instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), fiecare stat membru poate decide să le utilizeze.
(*1)Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a Programului spaţial al Uniunii şi a Agenţiei Uniunii Europene pentru Programul spaţial şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 şi (UE) nr. 377/2014 şi a Deciziei 541/2014/UE (JO L 170, 12.5.2021, p. 69).
În cazul în care un stat membru decide să utilizeze serviciile de urgenţă furnizate de Galileo menţionate la primul paragraf, acesta identifică autorităţile naţionale autorizate să utilizeze respectivele servicii de urgenţă şi notifică Comisia cu privire la autorităţile respective.
Art. 10: Elaborarea de scenarii şi planificarea managementului dezastrelor
(1)Comisia şi statele membre cooperează pentru a îmbunătăţi planificarea transsectorială la nivelul Uniunii a managementului riscurilor de dezastre, atât pentru dezastrele naturale, cât şi pentru cele provocate de om, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări, inclusiv pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Planificarea respectivă include elaborarea la nivelul Uniunii de scenarii de prevenire a dezastrelor, de pregătire şi de răspuns, ţinând seama de activităţile efectuate în legătură cu obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre, astfel cum sunt menţionate la articolul 6 alineatul (5), şi de activităţile Reţelei de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile menţionate la articolul 13, pe baza:
(i)evaluărilor riscurilor menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);
(ii)analizei generale a riscurilor menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (c);
(iii)evaluării capabilităţii de management al riscurilor a statelor membre menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (b);
(iv)datelor disponibile privind pierderile cauzate de dezastre menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (f);
(v)schimbului voluntar de informaţii existente privind planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
(vi)cartografierii activelor; şi
(vii)elaborării de planuri pentru trimiterea pe teren a capacităţilor de răspuns.
(2)Comisia şi statele membre identifică şi promovează sinergii între asistenţa în materie de protecţie civilă şi finanţarea sub formă de ajutor umanitar furnizate de Uniune şi statele membre în cadrul planificării operaţiunilor de răspuns la crizele umanitare din afara Uniunii.
Art. 11: Rezerva europeană de protecţie civilă
(1)Se instituie Rezerva europeană de protecţie civilă. Aceasta constă într-un ansamblu de capacităţi de răspuns ale statelor membre, angajate în prealabil în mod voluntar, şi include module, alte capacităţi de răspuns şi categorii de experţi.
(11)Asistenţa furnizată de un stat membru prin intermediul Rezervei europene de protecţie civilă este complementară capacităţilor existente în statul membru solicitant, fără a aduce atingere responsabilităţii primare a statelor membre de a preveni şi de a răspunde în cazul dezastrelor de pe teritoriul lor.
(2)Pe baza riscurilor identificate, a capacităţilor şi a lacunelor generale, precum şi a oricărei elaborări de scenarii existente, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, defineşte tipurile capacităţilor de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecţie civilă (denumite în continuare "obiective în materie de capacităţi") şi specifică numărul acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacităţi prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat şi identifică lacunele potenţial semnificative în materie de capacităţi de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecţie civilă. În cazul în care se identifică asemenea lacune, Comisia analizează dacă statele membre au la dispoziţie capacităţile necesare în afara Rezervei europene de protecţie civilă. Comisia încurajează statele membre să abordeze lacunele semnificative în materie de capacităţi de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecţie civilă. Comisia poate sprijini statele membre în acest sens, în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) şi articolul 21 alineatul (2).
(3)Comisia defineşte cerinţele de calitate pentru capacităţile de răspuns pe care statele membre le angajează în cadrul EERC. Cerinţele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internaţional, atunci când există deja astfel de standarde. Statele membre sunt responsabile de asigurarea calităţii capacităţilor lor de răspuns.
(4)Comisia instituie şi gestionează un proces de certificare şi de înregistrare a capacităţilor de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţia EERC
(5)Statele membre, acţionând voluntar, identifică şi înregistrează capacităţile de răspuns pe care le angajează în EERC. Înregistrarea modulelor multinaţionale furnizate de două sau mai multe state membre se realizează în comun, de către toate statele membre implicate.
(6)Capacităţile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţia EERC rămân permanent disponibile pentru utilizarea în scopuri naţionale.
(7)Capacităţile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţie pentru EERC sunt disponibile pentru operaţiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistenţă prin ERCC. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statele membre care au înregistrat capacitatea de răspuns vizată. Atunci când o urgenţă naţională, un caz de forţă majoră sau, în cazuri excepţionale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziţie aceste capacităţi în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.
(8)În cazul trimiterii pe teren, capacităţile de răspuns ale statelor membre rămân sub comanda şi sub controlul lor şi pot fi retrase, în consultare cu Comisia, atunci când situaţii de urgenţă la nivel naţional, un caz de forţă majoră sau, în cazuri excepţionale, motive grave împiedică un stat membru să menţină disponibile acele capacităţi de răspuns. Coordonarea între diversele capacităţi de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 şi 16.
(9)Statele membre şi Comisia asigură o sensibilizare corespunzătoare a publicului cu privire la intervenţiile care implică EERC.
Art. 12: rescEU
(1)Se instituie rescEU pentru a oferi asistenţă în situaţii copleşitoare în cazul în care capacităţile generale existente la nivel naţional şi cele angajate în prealabil de statele membre în Rezerva europeană de protecţie civilă nu sunt, în circumstanţele date, în măsură să asigure un răspuns eficace la diferite tipuri de dezastre menţionate la articolul 1 alineatul (2).
Pentru a garanta un răspuns eficace la dezastre, Comisia şi statele membre asigură, după caz, o distribuţie geografică adecvată a capacităţilor rescEU.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia defineşte capacităţile rescEU, printre altele pe baza oricăror elaborări de scenarii existente, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), ţinând seama de riscurile identificate şi emergente şi de capacităţile şi de lacunele generale de la nivelul Uniunii, în special în domeniile combaterii aeriene a incendiilor forestiere, al incidentelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, al răspunsului medical de urgenţă, precum şi al transporturilor şi logisticii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2). Comisia actualizează periodic informaţiile privind tipul şi numărul capacităţilor rescEU şi pune aceste informaţii direct la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului.
(3)Capacităţile rescEU se achiziţionează, se închiriază, se deţin în sistem de leasing sau sunt contractate în alt mod de către statele membre.
(31)Capacităţile rescEU, astfel cum sunt definite prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2), pot fi închiriate, deţinute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către Comisie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a remedia lacunele din domeniul transporturilor şi al logisticii.
(32)În cazuri de urgenţă justificate în mod corespunzător, Comisia poate achiziţiona, închiria, deţine în sistem de leasing sau contracta în alt mod capacităţi determinate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de urgenţă menţionată la articolul 33 alineatul (3). Astfel de acte de punere în aplicare:
(i)stabilesc tipul şi cantitatea necesare de mijloace materiale şi orice servicii de sprijin necesare, deja definite drept capacităţi rescEU; şi/sau
(ii)definesc drept capacităţi rescEU mijloacele materiale suplimentare şi orice servicii de sprijin necesare şi stabilesc tipul şi cantitatea necesare ale acestor capacităţi.
(33)Normele financiare ale Uniunii se aplică în cazul în care capacităţile rescEU sunt achiziţionate, închiriate, deţinute în leasing sau contractate în alt mod de către Comisie. În cazul în care capacităţile rescEU sunt achiziţionate, închiriate, deţinute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către statele membre, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre, fără o cerere de propuneri. Comisia şi orice stat membru care doreşte acest lucru pot demara o procedură comună de achiziţii publice desfăşurată în conformitate cu articolul 165 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2) (denumit în continuare "Regulamentul financiar"), în vederea achiziţionării de capacităţi rescEU.
(*2)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
Capacităţile rescEU sunt găzduite de statele membre care le achiziţionează, le închiriază, le deţin în sistem de leasing sau le contractează în alt mod.
(4)Comisia defineşte cerinţele de calitate pentru capacităţile de răspuns care fac parte din rescEU, în consultare cu statele membre. Cerinţele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internaţional, atunci când există deja astfel de standarde.
(5)Statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing capacităţi rescEU asigură înregistrarea capacităţilor respective în CECIS, precum şi disponibilitatea şi trimiterea pe teren a capacităţilor respective pentru operaţiuni din cadrul mecanismului Uniunii.
Capacităţile rescEU pot fi utilizate numai în scopuri naţionale, astfel cum se menţionează la articolul 23 alineatul (4a), atunci când nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operaţiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii.
Capacităţile rescEU se utilizează în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) şi cu contractele operaţionale dintre Comisie şi statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing astfel de capacităţi, care detaliază termenii şi condiţiile de trimitere pe teren a capacităţilor rescEU, inclusiv participarea personalului.
(6)Capacităţile rescEU sunt disponibile pentru operaţiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistenţă prin ERCC, în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16 alineatele (1)-(9) şi alineatele (11), (12) şi (13). Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren şi la demobilizare, precum şi orice decizie în caz de cereri concurente sunt luate de Comisie, în strânsă coordonare cu statul membru solicitant şi statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing capacitatea, în conformitate cu contractele operaţionale astfel cum sunt prevăzute la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.
Statul membru pe teritoriul căruia sunt trimise capacităţi rescEU este responsabil pentru conducerea operaţiunilor de răspuns. În cazul trimiterii pe teren în afara Uniunii, statele membre care găzduiesc capacităţi rescEU sunt responsabile pentru asigurarea integrării depline a capacităţilor rescEU în răspunsul global.
(7)În cazul trimiterii pe teren, Comisia, prin intermediul ERCC, convine cu statul membru solicitant cu privire la mobilizarea operaţională a capacităţilor rescEU. Statul membru solicitant facilitează coordonarea operaţională între propriile capacităţi şi activităţile rescEU în timpul operaţiunilor.
(8)Coordonarea între diversele capacităţi de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 şi 16.
(9)Statele membre sunt informate cu privire la starea de funcţionare a capacităţilor rescEU prin CECIS.
(10)În cazul în care un dezastru din afara Uniunii ar putea afecta în mod semnificativ unul sau mai multe state membre sau pe cetăţeni ai acestora, pot fi trimise pe teren capacităţi rescEU în conformitate cu alineatele (6)-(9) din prezentul articol.
Atunci când capacităţile rescEU sunt trimise pe teren în ţări terţe, în anumite cazuri, statele membre pot refuza să trimită pe teren propriul personal, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) şi cu dispoziţiile detaliate ale contractelor operaţionale menţionate la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.
Art. 13: Reţeaua de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile
(1)Comisia instituie o reţea de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile (denumită în continuare "Reţeaua") pentru a agrega, a prelucra şi a disemina cunoştinţe şi informaţii relevante pentru mecanismul Uniunii, urmând o abordare care ia în considerare mai multe tipuri de pericole şi incluzând actorii relevanţi din domeniul protecţiei civile şi al managementului dezastrelor, centrele de excelenţă, universităţile şi cercetătorii.
Comisia, prin intermediul Reţelei, ţine seama în mod corespunzător de expertiza disponibilă în statele membre, la nivelul Uniunii, la nivelul altor organizaţii şi entităţi internaţionale, la nivelul ţărilor terţe şi la nivelul organizaţiilor active pe teren.
Comisia şi statele membre promovează o participare echilibrată din punctul de vedere al genului la instituirea şi în funcţionarea Reţelei.
Comisia, prin intermediul Reţelei, sprijină coerenţa proceselor de planificare şi de luare a deciziilor prin facilitarea schimbului continuu de cunoştinţe şi informaţii implicând toate domeniile de activitate din cadrul mecanismului Uniunii.
În acest scop, Comisia, prin intermediul Reţelei:
a)instituie şi gestionează un program de formare şi de exerciţii pentru personalul responsabil cu protecţia civilă şi managementul situaţiilor de urgenţă în materie de prevenire, pregătire pentru dezastre şi răspuns la acestea. Programul are în centru şi încurajează schimbul de bune practici în domeniul protecţiei civile şi al managementului dezastrelor, inclusiv al dezastrelor provocate de schimbările climatice, şi include cursuri comune şi un sistem de schimb de cunoştinţe de specialitate în domeniul managementului dezastrelor, inclusiv schimburi de profesionişti şi de voluntari cu experienţă, precum şi detaşarea de experţi din statele membre.
Programul de formare şi de exerciţii vizează optimizarea coordonării, a compatibilităţii şi a complementarităţii între capacităţile menţionate la articolele 9, 11 şi 12 şi îmbunătăţirea competenţei experţilor menţionaţi la articolul 8 alineatul (1) literele (d) şi (f);
b)instituie şi gestionează un program dedicat lecţiilor învăţate în urma acţiunilor de protecţie civilă desfăşurate în cadrul mecanismului Uniunii, incluzând aspecte din întregul ciclu de management al dezastrelor, pentru a furniza o bază amplă pentru procesele de învăţare şi dezvoltarea cunoştinţelor. Programul include:
(i)monitorizarea, analizarea şi evaluarea tuturor acţiunilor de protecţie civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;
(ii)promovarea punerii în aplicare a lecţiilor învăţate pentru a asigura un fundament bazat pe experienţă pentru elaborarea activităţilor din cadrul ciclului de management al dezastrelor; şi
(iii)elaborarea de metode şi instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea şi punerea în aplicare a lecţiilor învăţate.
Programul respectiv include, de asemenea, după caz, lecţiile învăţate din intervenţiile efectuate în afara Uniunii în scopul exploatării legăturilor şi sinergiilor dintre asistenţa furnizată în temeiul mecanismului Uniunii şi acţiunile umanitare de răspuns;
c)stimulează cercetarea şi inovarea şi încurajează introducerea şi utilizarea de noi strategii sau tehnologii relevante, sau ambele, pentru mecanismul Uniunii;
d)instituie şi menţin o platformă online care să deservească Reţeaua pentru a sprijini şi a facilita punerea în aplicare a diferitelor sarcini menţionate la literele (a), (b) şi (c).
(2)Atunci când îndeplineşte sarcinile stabilite la alineatul (1), Comisia ţine seama, în mod special, de nevoile şi interesele statelor membre care se confruntă cu riscuri de dezastre de natură similară, precum şi de necesitatea de a consolida protejarea biodiversităţii şi a patrimoniului cultural.
(3)Comisia consolidează cooperarea în materie de formare şi promovează schimbul de cunoştinţe şi de experienţă între Reţea şi organizaţiile internaţionale şi statele terţe, în special pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor internaţionale, mai ales a celor din Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030.
Art. 14: Notificarea dezastrelor de pe teritoriul Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări sau care afectează sau este capabil să afecteze alte state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, statele membre care ar putea fi afectate şi, atunci când efectele pot fi semnificative, Comisia.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care obligaţia de notificare a fost deja abordată în temeiul altor dispoziţii din dreptul Uniunii, al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau al acordurilor internaţionale existente.
(2)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care este probabil să determine o solicitare de asistenţă din partea unuia sau mai multor state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, Comisiei că se aşteaptă o posibilă solicitare de asistenţă prin ERCC, pentru a permite Comisiei, după caz, să informeze celelalte state membre şi să îşi activeze serviciile competente.
(3)Notificările menţionate la alineatele (1) şi (2) se transmit în mod corespunzător prin CECIS.
Art. 15: Răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, statul membru afectat poate solicita asistenţă prin ERCC. Solicitarea trebuie să fie cât mai precisă posibil. Cererea de asistenţă expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepţia cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenţei sau a unei asistenţe suplimentare.
(2)În situaţii excepţionale determinate de un risc sporit, un stat membru poate solicita, de asemenea, asistenţă sub forma unei prepoziţionări temporare a capacităţilor de răspuns.
(3)La primirea unei solicitări de asistenţă, Comisia acţionează, în mod corespunzător şi fără întârziere, după cum urmează:
a)transmite solicitarea punctelor de contact din alte state membre;
b)colectează şi analizează informaţii validate privind situaţia, împreună cu statul membru afectat, cu scopul de a genera o conştientizare comună a situaţiei şi a răspunsului la aceasta, şi difuzează informaţiile respective direct către statele membre;
c)formulează, în consultare cu statul membru solicitant, recomandări pentru furnizarea de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii, având la bază necesităţile de pe teren şi orice planuri relevante elaborate în prealabil, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), invită statele membre să trimită pe teren capacităţi specifice şi facilitează coordonarea asistenţei solicitate; şi
d)întreprinde acţiuni suplimentare pentru facilitarea coordonării răspunsului.
(4)Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistenţa care i-a fost solicitată şi informează statul membru solicitant cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menţionând amploarea, condiţiile şi, după caz, costurile asistenţei pe care ar putea să o acorde. ERCC informează statele membre în permanenţă.
(5)Statul membru solicitant are responsabilitatea de a coordona intervenţiile de asistenţă. Autorităţile statului membru solicitant stabilesc orientările şi, dacă este necesar, definesc limitele sarcinilor atribuite modulelor sau altor capacităţi de răspuns. Stabilirea detaliilor privind îndeplinirea acestor sarcini revine persoanei responsabile desemnate de statul membru care oferă asistenţă. Statul membru solicitant poate cere, de asemenea, trimiterea unei echipe de experţi pentru a sprijini evaluarea sa, pentru a facilita coordonarea la faţa locului (între echipele statelor membre) sau pentru a furniza consultanţă tehnică.
(6)Statul membru solicitant întreprinde acţiunile adecvate pentru facilitarea sprijinului naţiunii gazdă pentru asistenţa care urmează a fi primită.
(7)Rolul Comisiei menţionat în prezentul articol nu afectează competenţele şi responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte echipele, modulele şi alte capacităţi de sprijin ale acestora, inclusiv capacităţile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda şi controlul asupra echipelor, modulelor şi altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care sunt trimise pe teren în mod voluntar conform coordonării la nivel de cartier general şi la faţa locului.
Art. 16: Promovarea coerenţei cu privire la răspunsul la dezastre în afara Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent în afara Uniunii, ţara afectată poate solicita asistenţă prin ERCC. Asistenţa poate fi solicitată şi de către sau prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al agenţiilor acesteia ori de către o organizaţie internaţională relevantă. Cererea de asistenţă expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepţia cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenţei sau a unei asistenţe suplimentare.
(2)Intervenţiile în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenţii autonome de acordare de asistenţă, fie ca o contribuţie în cadrul unei intervenţii conduse de o organizaţie internaţională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) şi respectă rolul de lider al acesteia. În cazul dezastrelor provocate de om sau al situaţiilor de urgenţă complexe, Comisia asigură coerenţa cu Consensul european privind ajutorul umanitar (*) şi respectarea principiilor umanitare.
(*)JO C 25, 30.1.2008, p. 1.
(3)Comisia sprijină coerenţa cu privire la furnizarea de asistenţă prin următoarele măsuri:
a)menţinerea unui dialog cu punctele de contact ale statelor membre pentru a asigura, în cadrul efortului general de asistenţă, eficienţa şi coerenţa contribuţiei răspunsului Uniunii la dezastre prin intermediul mecanismului Uniunii, în special prin:
(i)informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistenţă în integralitatea lor;
(ii)sprijinirea unei evaluări comune a situaţiei şi a necesităţilor, furnizarea de consultanţă tehnică şi/sau facilitarea coordonării asistenţei pe teren prin prezenţa unei echipe de experţi în protecţie civilă la faţa locului;
(iii)schimbul de evaluări şi analize relevante cu toţi actorii relevanţi;
(iv)furnizarea unei prezentări generale a asistenţei oferite de statele membre şi de alţi actori;
(v)acordarea de consultanţă cu privire la tipul de asistenţă necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenţei acordate cu evaluările necesităţilor; şi
(vi)acordarea de asistenţă pentru depăşirea oricăror dificultăţi de natură practică în furnizarea de asistenţă în domenii precum tranzitul şi aspectele vamale;
b)formularea imediată de recomandări, pe cât posibil în cooperare cu ţara afectată, având la bază necesităţile de pe teren şi orice planuri relevante elaborate în prealabil, invitând statele membre să trimită pe teren capacităţi specifice şi facilitarea coordonării asistenţei solicitate;
c)asigurarea legăturii cu ţara afectată cu privire la detaliile tehnice, precum necesităţile specifice de asistenţă, acceptarea ofertelor şi măsurile practice pentru primirea şi distribuirea asistenţei la nivel local;
d)asigurarea legăturii cu OCHA sau sprijinirea acesteia şi cooperarea cu alţi actori relevanţi care contribuie la efortul general de asistenţă pentru a optimiza sinergiile, a urmări realizarea de complementarităţi şi a evita suprapunerile şi lacunele; şi
e)asigurarea legăturii cu toţi actorii relevanţi, în special în faza de încheiere a intervenţiei de asistenţă în cadrul mecanismului Uniunii pentru a facilita efectuarea fără dificultăţi a predării.
(4)Fără a aduce atingere rolului Comisiei, astfel cum este definit la alineatul (3), şi respectând necesitatea imperativă de a oferi un răspuns operaţional imediat prin intermediul mecanismului Uniunii, la activarea mecanismului Comisia informează Serviciul European de Acţiune Externă, astfel încât să se asigure coerenţa între operaţiunile de protecţie civilă şi relaţiile generale ale Uniunii cu ţara afectată. Comisia informează în permanenţă statele membre, în conformitate cu alineatul (3).
(5)La faţa locului se asigură, după caz, legătura cu delegaţia Uniunii pentru a permite acesteia să faciliteze contactele cu guvernul ţării afectate. În cazul în care este necesar, delegaţia Uniunii furnizează sprijin logistic echipelor de experţi în materie de protecţie civilă menţionate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).
(6)Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistenţa care i-a fost solicitată şi informează ERCC cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menţionând amploarea şi condiţiile asistenţei pe care ar putea-o acorda. ERCC informează statele membre în permanenţă.
(7)Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecţie civilă pentru asistenţa consulară în favoarea cetăţenilor Uniunii în caz de dezastru în ţările terţe, dacă acest lucru este solicitat de către autorităţile consulare ale statelor membre în cauză.
(8)Ca urmare a unei cereri de asistenţă, Comisia poate să întreprindă acţiuni necesare suplimentare de sprijin şi complementare necesare pentru a asigura coerenţa în ceea ce priveşte furnizarea asistenţei.
(9)Coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii nu afectează nici contactele bilaterale dintre statele membre şi ţara afectată şi nici cooperarea dintre statele membre şi Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale relevante. Aceste contacte bilaterale pot fi, de asemenea, utilizate pentru a contribui la coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii.
(10)Rolul Comisiei menţionat în prezentul articol nu afectează competenţele şi responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte echipele, modulele şi alte tipuri de sprijin furnizate de acestea, inclusiv capacităţile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda sau controlul asupra echipelor, modulelor şi altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care vor fi desfăşurate voluntar conform coordonării la nivel de comandament şi la faţa locului.
(11)Se urmăreşte crearea de sinergii cu alte instrumente ale Uniunii, în special cu acţiunile finanţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96. Comisia asigură coordonarea între instrumente şi, după caz, se asigură că acţiunile de protecţie civilă ale statelor membre care contribuie la un răspuns umanitar pe scară mai largă sunt, pe cât posibil, finanţate în temeiul prezentei decizii.
(12)Oricând se activează mecanismul Uniunii, statele membre care oferă asistenţă în caz de dezastru informează în permanenţă ERCC cu privire la activităţile desfăşurate.
(13)Echipele şi modulele statelor membre prezente la faţa locului şi care participă la operaţiunile de intervenţie prin intermediul mecanismului Uniunii asigură menţinerea unei legături strânse cu ERCC şi cu echipele de experţi prezente la faţa locului, astfel cum se menţionează la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).
Art. 17: Sprijin la faţa locului
(1)Comisia poate selecţiona, numi şi trimite o echipă formată din experţi puşi la dispoziţie de statele membre:
a)ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de prevenire, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
b)ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de pregătire, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);
c)în eventualitatea unui dezastru pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (5);
d)în eventualitatea unui dezastru în afara Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (3).
Experţi din cadrul Comisiei şi din cadrul altor servicii ale Uniunii pot fi integraţi în echipă pentru a o sprijini şi pentru a facilita legătura cu ERCC. Experţi trimişi de agenţiile ONU sau de alte organizaţii internaţionale pot fi integraţi în echipă pentru a consolida cooperarea şi pentru a facilita evaluările comune.
În cazul în care eficacitatea operaţională impune acest lucru, Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, poate facilita implicarea unor experţi suplimentari, prin mobilizarea acestora pe teren, precum şi furnizarea de sprijin tehnic şi ştiinţific, şi poate recurge la expertiza ştiinţifică, medicală de urgenţă şi sectorială de specialitate existentă.
(2)Procedura de selecţie şi numire a experţilor este următoarea:
a)statele membre desemnează experţii aflaţi sub responsabilitatea lor care pot fi trimişi pe teren ca membri în echipele de experţi;
b)Comisia selecţionează experţii şi conducătorul echipelor menţionate pe baza calificărilor şi experienţei lor, inclusiv a nivelului lor de formare în domeniul mecanismului Uniunii, a experienţei anterioare dobândite în cursul misiunilor în cadrul mecanismului Uniunii şi a altor acţiuni internaţionale de asistenţă; selecţia se bazează şi pe alte criterii, inclusiv pe competenţele lingvistice, pentru a se garanta că echipa în ansamblu deţine competenţele necesare într-o anumită situaţie;
c)Comisia numeşte experţi şi şefi de echipă pentru misiune în acord cu statul membru care îi desemnează.
Comisia informează statele membre cu privire la sprijinul suplimentar de specialitate furnizat în conformitate cu alineatul (1).
(3)În cazul trimiterii de echipe de experţi, acestea facilitează coordonarea între echipele de intervenţie ale statelor membre şi asigură legătura cu autorităţile competente ale statului solicitant, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d). ERCC menţine legături strânse cu echipele de experţi, cărora le furnizează orientări şi sprijin logistic.
Art. 18: Transport şi echipamente
(1)În cazul producerii unui dezastru, în interiorul sau în afara Uniunii, Comisia poate sprijini statele membre în vederea obţinerii accesului la echipamente sau resurse logistice şi de transport prin următoarele măsuri:
a)furnizarea şi schimbul de informaţii referitoare la echipamentele şi resursele logistice şi de transport care pot fi puse la dispoziţie de către statele membre, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente şi resurse logistice şi de transport;
b)elaborarea de materiale cartografice pentru trimiterea pe teren şi mobilizarea rapidă a resurselor, având în vedere în special particularităţile regiunilor transfrontaliere, pentru a ţine cont de riscurile ce depăşesc frontierele unei ţări;
c)asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice şi de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum şi facilitarea accesului la astfel de resurse; sau
d)asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale.
(2)Comisia poate completa resursele logistice şi de transport furnizate de statele membre prin furnizarea resurselor suplimentare necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre.
(3)Asistenţa solicitată de un stat membru sau de o ţară terţă poate consta numai din resurse logistice şi de transport pentru a răspunde la dezastre cu ajutoare sau echipamente achiziţionate într-o ţară terţă de către statul membru solicitant sau de către ţara terţă solicitantă.
Art. 19: Resurse bugetare
(1)Pachetul financiar pentru implementarea mecanismului Uniunii pentru perioada 2014-2020 este de 574 028 000 EUR în preţuri curente.
Suma de 425 172 000 EUR în preţuri curente provine din rubrica 3 «Securitate şi cetăţenie» a cadrului financiar multianual, iar suma de 148 856 000 EUR în preţuri curente din rubrica 4 «Europa globală».
(11)Pachetul financiar pentru implementarea mecanismului Uniunii pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2027 este de 1 263 000 000 EUR, în preţuri curente.
(2)Creditele rezultate din rambursările din partea beneficiarilor pentru acţiuni de răspuns la dezastre constituie venituri alocate, în înţelesul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.
(3)Alocarea financiară menţionată la alineatele (1) şi (1a) de la prezentul articol şi de la articolul 19a poate acoperi, de asemenea, cheltuielile care decurg din activităţile de pregătire, monitorizare, control, audit şi evaluare, necesare pentru gestionarea mecanismului Uniunii şi îndeplinirea obiectivelor acestuia.
Aceste cheltuieli pot acoperi, în special, studii, reuniuni ale experţilor, acţiuni de informare şi comunicare, inclusiv comunicare instituţională a priorităţilor politice ale Uniunii, în măsura în care respectivele priorităţi sunt legate de obiectivele generale ale mecanismului Uniunii; sunt incluse, de asemenea, cheltuielile referitoare la reţelele informatice specializate în prelucrarea şi schimbul de informaţii, inclusiv interconectarea acestora cu sistemele existente sau viitoare destinate promovării schimburilor intersectoriale de date şi cu echipamentele aferente, precum şi toate celelalte cheltuieli de asistenţă tehnică şi administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.
(4)Pachetul financiar menţionat la alineatul (1a) din prezentul articol şi cuantumul menţionat la articolul 19a alineatul (1) se alocă pe perioada 2021-2027, în conformitate cu procentele şi principiile prevăzute în anexa I.
(5)Comisia evaluează defalcarea stabilită în anexa I ţinând cont de rezultatul evaluării menţionate la articolul 34 alineatul (3).
(6)În cazul în care este necesar pentru răspunsul la dezastre, din motive imperioase de urgenţă sau din cauza unor evenimente neprevăzute care afectează execuţia bugetului sau instituirea capacităţilor rescEU, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica anexa I în limitele alocărilor bugetare disponibile şi în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.
Art. 19a: Resursele din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene
(1)Măsurile menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) şi (e) din Regulamentul Consiliului (UE) 2020/2094 (*3) sunt puse în aplicare în temeiul prezentei decizii prin utilizarea unui cuantum de până la 2 056 480 000 EUR, în preţuri curente, la care se face referire, în preţuri constante pentru 2018, la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din regulamentul respectiv, sub rezerva dispoziţiilor articolului 3 alineatele (3), (4), (7) şi (9) din regulamentul respectiv.
(*3)Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 23).
(2)Cuantumul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol constituie venituri alocate externe, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094.
(3)Măsurile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt eligibile pentru asistenţă financiară în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta decizie şi se pun în aplicare cu respectarea deplină a obiectivelor Regulamentului (UE) 2020/2094.
(4)Fără a se aduce atingere condiţiilor de eligibilitate a acţiunilor în favoarea ţărilor terţe prevăzute în prezenta decizie, asistenţa financiară menţionată la prezentul articol poate fi acordată unei ţări terţe numai în cazul în care asistenţa respectivă este pusă în aplicare cu respectarea deplină a obiectivelor Regulamentului (UE) 2020/2094, indiferent dacă ţara terţă respectivă participă sau nu la mecanismul Uniunii.
Art. 20: Acţiuni generale eligibile
Următoarele acţiuni generale sunt eligibile să beneficieze de asistenţă financiară cu scopul de a consolida prevenirea, pregătirea şi răspunsul eficace la dezastre:
a)studii, sondaje, modelare şi elaborare de scenarii pentru facilitarea schimbului de cunoştinţe, bune practici şi informaţii;
b)formare, exerciţii, ateliere, schimburi de personal şi de experţi, crearea de reţele, proiecte demonstrative şi transfer tehnologic;
c)acţiuni de monitorizare, analiză şi evaluare;
d)acţiuni de informare, educare şi sensibilizare a publicului şi acţiuni asociate de diseminare, în scopul implicării cetăţenilor în prevenirea şi reducerea la minimum a efectelor produse de dezastre în Uniune şi pentru a ajuta cetăţenii Uniunii să se protejeze ei înşişi cu mai multă eficacitate şi în mod durabil;
e)instituirea şi derularea unui program dedicat lecţiilor învăţate în urma intervenţiilor şi a exerciţiilor din cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv în domenii relevante pentru prevenire şi pregătire; şi
f)acţiuni de comunicare şi măsuri de sensibilizare faţă de activitatea de protecţie civilă a statelor membre şi a Uniunii în materie de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre.
Art. 20a: Vizibilitate şi recompense
(1)Destinatarii fondurilor din partea Uniunii, precum şi beneficiarii asistenţei furnizate recunosc originea fondurilor respective şi asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii, în special cu ocazia promovării acţiunilor şi a rezultatelor acestora, prin oferirea de informaţii specifice coerente, concrete şi proporţionale unor categorii de public diverse, care includ mass-media şi publicul larg.
Orice finanţare sau asistenţă acordată în temeiul prezentei decizii beneficiază de o vizibilitate adecvată, în conformitate cu orientările specifice emise de Comisie în ceea ce priveşte intervenţiile specifice. În special, statele membre se asigură că, pentru operaţiunile finanţate în cadrul mecanismului Uniunii, comunicarea publică:
a)include trimiteri adecvate la mecanismul Uniunii;
b)aplică o marcă vizuală pe capacităţile finanţate sau cofinanţate de către mecanismul Uniunii;
c)pune în aplicare acţiuni cu emblema Uniunii;
d)comunică în mod proactiv informaţii privind sprijinul acordat de Uniune către mass-media naţională şi părţile interesate, precum şi prin propriile lor canale de comunicare; şi
e)sprijină acţiunile de comunicare ale Comisiei cu privire la operaţiuni.
În cazul în care capacităţile rescEU sunt utilizate în scopuri naţionale, astfel cum se menţionează la articolul 12 alineatul (5), statele membre recunosc, prin aceleaşi mijloace ca cele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, originea capacităţilor respective şi asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii utilizate pentru achiziţionarea capacităţilor respective.
(2)Comisia pune în aplicare acţiuni de informare şi comunicare privind prezenta decizie, acţiunile întreprinse în temeiul prezentei decizii şi rezultatele obţinute şi sprijină statele membre în acţiunile lor de comunicare. Resursele financiare alocate prezentei decizii contribuie, de asemenea, la comunicarea instituţională a priorităţilor politice ale Uniunii, în măsura în care respectivele priorităţi sunt legate de obiectivele menţionate la articolul 3 alineatul (1).
(3)Comisia acordă medalii pentru a recunoaşte şi a onora angajamentele de lungă durată şi contribuţiile extraordinare aduse mecanismului Uniunii.
Art. 21: Acţiuni de prevenire şi pregătire eligibile
(1)Sunt eligibile să beneficieze de asistenţă financiară următoarele acţiuni de prevenire şi pregătire:
a)cofinanţarea proiectelor, studiilor, atelierelor de lucru, sondajelor şi acţiunilor şi activităţilor similare menţionate la articolul 5;
b)cofinanţarea analizelor inter pares menţionate la articolul 6 litera (d) şi la articolul 8 litera (j);
c)menţinerea funcţiilor asigurate de ERCC, în conformitate cu articolul 8 litera (a);
d)pregătirea pentru mobilizarea şi trimiterea echipelor de experţi menţionate la articolul 8 litera (d) şi la articolul 17 şi dezvoltarea şi menţinerea unei capacităţi de intervenţie rapidă prin intermediul unei reţele de experţi pregătiţi care pot fi puşi la dispoziţie de statele membre, menţionate la articolul 8 litera (f);
e)instituirea şi menţinerea CECIS şi a unor instrumente care să permită comunicarea şi schimbul de informaţii dintre ERCC şi punctele de contact din statele membre şi ale altor participanţi în cadrul mecanismului Uniunii;
f)contribuţia la dezvoltarea unor sisteme transnaţionale de detectare, alertă timpurie şi alertă de interes european pentru a permite un răspuns rapid, precum şi pentru a promova interconexiunile dintre sistemele naţionale de alertă timpurie şi alertă şi conexiunile acestora cu ERCC şi CECIS. Sistemele menţionate anterior iau în considerare şi valorifică sursele şi sistemele de informare, monitorizare sau detectare existente şi viitoare;
g)dezvoltarea planificării managementului riscului de dezastre, astfel cum se menţionează la articolul 10.
h)sprijinirea activităţilor de pregătire descrise la articolul 13;
i)dezvoltarea EERC, astfel cum este menţionată la articolul 11, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
j)instituirea, gestionarea şi întreţinerea capacităţilor rescEU în conformitate cu articolul 12
k)asigurarea disponibilităţii sprijinului logistic pentru echipele de experţi menţionate la articolul 17 alineatul (1);
l)facilitarea coordonării statelor membre care prepoziţionează capacităţi de răspuns la dezastre în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 8 litera (g);
m)sprijinirea acordării de consultanţă privind măsuri de prevenire şi pregătire prin desfăşurarea unei echipe de experţi pe teren, la solicitarea unui stat membru, a unei ţări terţe, a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a agenţiilor acesteia, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (2) şi la articolul 13 alineatul (3).
(2)Eligibilitatea pentru asistenţa financiară pentru acţiunea menţionată la alineatul (1) litera (i) este limitată la:
a)costurile la nivelul Uniunii pentru instituirea şi gestionarea EERC şi procesele asociate menţionate la articolul 11;
b)costurile cursurilor, exerciţiilor şi atelierelor de formare obligatorii necesare pentru certificarea capacităţilor de răspuns ale statelor membre în scopurile EERC ("costuri de certificare"). Costurile de certificare pot consta în costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate, acoperind până la 100 % din costurile eligibile;
c)costurile necesare pentru modernizarea sau repararea capacităţilor de răspuns pentru a le aduce la o stare de pregătire şi disponibilitate astfel încât să poată fi trimise pe teren ca parte a Rezervei europene de protecţie civilă, în conformitate cu cerinţele de calitate ale Rezervei europene de protecţie civilă şi, dacă este cazul, cu recomandările formulate în cadrul procesului de certificare (denumite în continuare «costuri de adaptare»). Aceste costuri de adaptare pot include costuri legate de funcţionalitate, de interoperabilitatea modulelor şi a altor capacităţi de răspuns, de autonomie, de autosuficienţă, de transportabilitate, de ambalare şi alte costuri necesare, cu condiţia ca acestea să fie legate în mod specific de includerea capacităţilor în Rezerva europeană de protecţie civilă.
Costurile de adaptare pot cuprinde:
(i)75 % din costurile eligibile în cazul unei modernizări, cu condiţia ca suma respectivă să nu depăşească 50 % din costul mediu al dezvoltării capacităţii; şi
(ii)75 % din costurile eligibile în cazul unei reparaţii.
Capacităţile de răspuns care beneficiază de finanţare în temeiul punctelor (i) şi (ii) sunt puse la dispoziţie ca parte din Rezerva europeană de protecţie civilă pentru o perioadă minimă care este legată de finanţarea primită şi care este cuprinsă între 3 şi 10 ani începând de la disponibilitatea lor efectivă ca parte a Rezervei europene de protecţie civilă, cu excepţia cazului în care durata lor de viaţă economică este mai scurtă.
Costurile de adaptare pot cuprinde costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate.
(3)Asistenţa financiară pentru acţiunea menţionată la alineatul (1) litera (j) acoperă toate costurile necesare pentru a asigura disponibilitatea şi trimiterea pe teren a capacităţilor rescEU în cadrul mecanismului Uniunii în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat. Categoriile de costuri eligibile necesare pentru a asigura disponibilitatea şi trimiterea pe teren a capacităţilor rescEU sunt stabilite în anexa IA.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica anexa IA în ceea ce priveşte categoriile de costuri eligibile.
(3a) Asistenţa financiară menţionată la prezentul articol poate fi pusă în aplicare prin programe de lucru multianuale. Pentru acţiunile a căror durată depăşeşte un an, angajamentele bugetare pot fi defalcate în tranşe anuale.
(4)[textul din Art. 21, alin. (4) din capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 1, punctul 19., alin. (C) din Regulamentul 836/20-mai-2021]
(5)Costurile menţionate la alineatul (3) pot consta în costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare, stabilite pe categorii sau tipuri de capacitate, după caz.
Art. 22: Acţiuni de răspuns eligibile
Sunt eligibile să beneficieze de asistenţă financiară următoarele acţiuni de răspuns:
a)trimiterea de echipe de experţi menţionate la articolul 17 alineatul (1) cu sprijin logistic şi trimiterea de experţi menţionată la articolul 8 literele (d) şi (e);
b)în caz de dezastru, sprijinirea statelor membre în vederea obţinerii accesului la echipamente şi resurse logistice şi de transport, astfel cum se prevede la articolul 23; şi
c)în temeiul unei cereri de asistenţă, întreprinderea de acţiuni de sprijin şi complementare suplimentare necesare pentru facilitarea coordonării răspunsului în modul cel mai eficace.
Art. 23: Acţiuni eligibile referitoare la echipamente şi operaţiuni
(1)Pentru a permite accesul la echipamente şi la resurse logistice şi de transport în cadrul mecanismului Uniunii, sunt eligibile pentru asistenţă financiară următoarele acţiuni:
a)furnizarea şi schimbul de informaţii referitoare la echipamentele şi la resursele logistice şi de transport pe care statele membre decid să le pună la dispoziţie, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente sau resurse logistice şi de transport;
b)asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice şi de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum şi facilitarea accesului la astfel de resurse;
c)asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale;
d)finanţarea resurselor logistice şi de transport necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre. Astfel de acţiuni sunt eligibile pentru asistenţă financiară numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:
(i)s-a transmis o solicitare de asistenţă în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolele 15 şi 16;
(ii)resursele logistice şi de transport suplimentare sunt necesare pentru asigurarea eficacităţii răspunsului la dezastru în cadrul mecanismului Uniunii;
(iii)asistenţa corespunde necesităţilor identificate de ERCC şi este furnizată în conformitate cu recomandările ERCC cu privire la specificaţiile tehnice, la calitate, la termenele şi la modalităţile de furnizare;
(iv)asistenţa a fost acceptată de către o ţară solicitantă, direct sau prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al agenţiilor acesteia, sau de către o organizaţie internaţională relevantă, în cadrul mecanismului Uniunii; şi
(v)asistenţa completează, în cazul dezastrelor survenite în ţări terţe, orice acţiune umanitară consolidată de răspuns a Uniunii.
(11)Valoarea asistenţei financiare din partea Uniunii pentru transportul unor capacităţi neangajate în prealabil în Rezerva europeană de protecţie civilă şi trimise pe teren în cazul unui dezastru sau al unui dezastru iminent pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia şi pentru orice alt sprijin în materie de transport necesar pentru a răspunde la un dezastru nu depăşeşte 75 % din totalul costurilor eligibile.
(2)Valoarea asistenţei financiare din partea Uniunii pentru capacităţile angajate în prealabil în Rezerva europeană de protecţie civilă nu depăşeşte 75 % din costurile de exploatare a capacităţilor, inclusiv transportul acestora, în cazul unui dezastru sau al unui dezastru iminent pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia.
(4)Asistenţa financiară din partea Uniunii pentru resurse logistice şi de transport poate acoperi maximum 100 % din totalul costurilor eligibile menţionate la literele (a)-(d), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a face ca asistenţa din partea statelor membre pusă în comun să fie eficace din punct de vedere operaţional şi în cazul în care costurile sunt legate de unul dintre elementele următoare:
a)închirierea pe termen scurt de capacităţi de stocare pentru depozitarea temporară a asistenţei din partea statelor membre în vederea facilitării transportului coordonat;
b)transportul din statul membru care oferă asistenţă în statul membru care facilitează transportul coordonat;
c)reambalarea asistenţei din partea statelor membre în vederea utilizării la maximum a capacităţilor de transport disponibile sau a îndeplinirii unor cerinţe operaţionale specifice; sau
d)transportul local, tranzitul şi depozitarea asistenţei puse în comun în vederea asigurării unei furnizări coordonate la destinaţia finală în ţara solicitantă.
(41)Atunci când capacităţile rescEU sunt utilizate în scopuri naţionale în conformitate cu articolul 12 alineatul (5), toate costurile, inclusiv costurile cu întreţinerea şi reparaţiile, sunt suportate de statul membru care utilizează capacităţile.
(42)În cazul trimiterii pe teren a capacităţilor rescEU în cadrul mecanismului Uniunii, asistenţa financiară din partea Uniunii acoperă 75 % din costurile operaţionale.
Prin derogare de la primul paragraf, asistenţa financiară din partea Uniunii acoperă 100 % din costurile operaţionale ale capacităţilor rescEU necesare pentru dezastre cu probabilitate redusă de producere şi cu impact major atunci când capacităţile respective sunt trimise pe teren în cadrul mecanismului Uniunii.
(43)În cazul trimiterilor pe teren în afara Uniunii, astfel cum sunt menţionate la articolul 12 alineatul (10), asistenţa financiară din partea Uniunii acoperă 100 % din costurile operaţionale.
(44)Atunci când asistenţa financiară din partea Uniunii menţionată la prezentul articol nu acoperă 100 % din costuri, diferenţa de cost rămasă este suportată de către solicitantul asistenţei, cu excepţia cazului în care se convine altfel cu statul membru care oferă asistenţă sau cu statul membru care găzduieşte capacităţile rescEU.
(45)Pentru trimiterea pe teren a capacităţilor rescEU, asistenţa financiară din partea Uniunii poate acoperi 100 % din orice costuri directe necesare pentru transportul de mărfuri, mijloacele logistice şi servicii, în interiorul Uniunii, precum şi către Uniune din ţări terţe.
(5)În cazul conjugării operaţiunilor de transport care implică mai multe state membre, un stat membru poate lua iniţiativa de a solicita sprijin financiar din partea Uniunii pentru întreaga operaţiune.
(6)În cazul în care un stat membru solicită contractarea de către Comisie a unor servicii de transport, Comisia solicită rambursarea parţială a costurilor, în conformitate cu ratele de finanţare prevăzute la alineatele (1a), (2) şi (4).
(61)Fără a aduce atingere alineatelor (1a) şi (2), sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenţei necesare pentru dezastrele ecologice în cazul cărora se aplică principiul «poluatorul plăteşte» poate acoperi maximum 100 % din costurile eligibile totale. Se aplică următoarele condiţii:
a)sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenţei este solicitat de statul membru afectat sau care acordă asistenţă, pe baza unei evaluări a nevoilor justificate în mod corespunzător;
b)statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistenţă ia toate măsurile necesare pentru a solicita şi a obţine despăgubiri din partea poluatorului, în conformitate cu toate dispoziţiile legale aplicabile la nivel internaţional, la nivelul Uniunii sau la nivel naţional;
c)în momentul primirii despăgubirii din partea poluatorului, statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistenţă rambursează imediat Uniunii suma în cauză.
În cazul unui dezastru ecologic, astfel cum se menţionează la primul paragraf, care nu afectează un stat membru, acţiunile menţionate la literele (a), (b) şi (c) sunt întreprinse de statul membru care acordă asistenţă.
(7)Următoarele costuri sunt eligibile pentru asistenţă financiară din partea Uniunii pentru resurse logistice şi de transport şi în temeiul prezentului articol: toate costurile legate de deplasarea resurselor logistice şi de transport, inclusiv costurile tuturor serviciilor şi comisioanelor, costurile logistice şi de manipulare, costurile cu combustibilul şi posibilele costuri de cazare, precum şi alte costuri indirecte, cum ar fi taxe în general şi costuri de tranzit.
(8)Costurile de transport pot consta în costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare stabilite pentru fiecare categorie de costuri.
Art. 24: Beneficiari
În temeiul prezentei decizii pot fi acordate granturi unor persoane juridice de drept privat sau public.
Art. 25: Tipuri de intervenţii financiare şi proceduri de punere în aplicare
(1)Comisia pune în aplicare sprijinul financiar din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul financiar.
(2)Comisia pune în aplicare sprijinul financiar al Uniunii prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul financiar sau, în funcţie de natura şi conţinutul acţiunii vizate, prin gestiune indirectă cu organismele menţionate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) subpunctele (ii), (iv), (v) şi (vi) din Regulamentul financiar.
(3)Sprijinul financiar acordat în temeiul prezentei decizii poate fi acordat sub oricare dintre formele prevăzute în Regulamentul financiar, în special sub formă de granturi, achiziţii publice sau contribuţii la fondurile fiduciare.
(4)În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul financiar, având în vedere intrarea în vigoare cu întârziere a Regulamentului (UE) 2021/836 al Parlamentului European şi al Consiliului (*4) şi pentru a asigura continuitatea, în cazurile justificate în mod corespunzător specificate în decizia de finanţare şi pe durată limitată, costurile aferente acţiunilor care beneficiază de sprijin în temeiul prezentei decizii pot fi considerate eligibile de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă costurile respective au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.
(*4)Regulamentul (UE) 2021/836 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2021 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii (JO L 185, 26.5.2021, p. 1).
(5)Pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia adoptă programe de lucru anuale sau multianuale, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2). Programele de lucru anuale sau multianuale precizează obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metoda de punere în aplicare şi suma totală. Acestea conţin, de asemenea, descrierea acţiunilor care urmează să fie finanţate, indicarea sumei alocate fiecărei acţiuni şi un calendar orientativ de punere în aplicare. În ceea ce priveşte asistenţa financiară menţionată la articolul 28 alineatul (2), programele de lucru anuale sau multianuale descriu acţiunile prevăzute pentru ţările la care se referă respectivele programe.
Nu sunt necesare programe de lucru anuale sau multianuale pentru acţiunile care intră sub incidenţa răspunsului la dezastre menţionat în capitolul IV, care nu pot fi prevăzute în prealabil.
(6)În scopul asigurării transparenţei şi a previzibilităţii, execuţia bugetară şi alocările viitoare preconizate sunt prezentate şi discutate anual în cadrul comitetului menţionat la articolul 33. Se asigură informarea Parlamentului European în acest sens.
(7)În plus faţă de dispoziţiile de la articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul financiar, creditele de angajament şi de plată care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului financiar pentru care au fost înscrise în bugetul anual sunt reportate automat şi pot fi angajate şi plătite până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor. Creditele reportate se utilizează exclusiv pentru acţiuni de răspuns. Creditele reportate se utilizează primele în exerciţiul financiar următor.
Art. 26: Complementaritatea şi coerenţa acţiunilor Uniunii
(1)Acţiunile care primesc asistenţă financiară în temeiul prezentei decizii nu primesc asistenţă din partea altor instrumente financiare ale Uniunii. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (*), asistenţa financiară acordată în temeiul articolelor 21, 22 şi 23 din prezenta decizie nu împiedică finanţări din partea altor instrumente ale Uniunii în conformitate cu condiţiile stabilite în acestea.
(*)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
Comisia se asigură că solicitanţii de asistenţă financiară în temeiul prezentei decizii şi beneficiarii unei astfel de asistenţe îi furnizează informaţii cu privire la asistenţa financiară primită din alte surse, inclusiv din bugetul general al Uniunii, şi cu privire la solicitările de astfel de asistenţă aflate în curs.
(2)Se dezvoltă sinergiile, complementaritatea şi o coordonare sporită cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele care sprijină politicile în materie de coeziune, dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, migraţie şi securitate, precum şi cu Fondul de solidaritate al Uniunii Europene. În cazul unor operaţiuni de răspuns la crize umanitare în ţări terţe, Comisia asigură complementaritatea şi coerenţa acţiunilor finanţate în temeiul prezentei decizii cu acţiunile finanţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96 şi se asigură că acţiunile respective sunt puse în aplicare în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar.
(3)Atunci când asistenţa în cadrul mecanismului Uniunii contribuie la un răspuns umanitar al Uniunii, mai ales în cadrul situaţiilor de urgenţă complexe, acţiunile care primesc asistenţă financiară în conformitate cu prezenta decizie se bazează pe necesităţi identificate şi sunt conforme cu principiile umanitare, precum şi cu principiile privind utilizarea protecţiei civile şi a resurselor militare, astfel cum figurează în consensul european privind ajutorul umanitar.
Art. 27: Protejarea intereselor financiare ale Uniunii
În cazul în care o ţară terţă participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul unui acord internaţional sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, ţara terţă în cauză acordă accesul şi drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF şi Curtea de Conturi să îşi exercite în mod cuprinzător competenţele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigaţii, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5).
(*5)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
Art. 28: Ţări terţe şi organizaţii internaţionale
(1)Mecanismul Uniunii este deschis participării:
a)ţărilor membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spaţiului Economic European (SEE), conform condiţiilor prevăzute de Acordul SEE, şi altor ţări europene, în cazurile în care acordurile şi procedurile cuprind dispoziţii în acest sens;
b)ţărilor în curs de aderare, ţărilor candidate şi potenţial candidate, în conformitate cu principiile generale şi cu termenii şi condiţiile generale de participare a ţărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru şi deciziile consiliilor de asociere respective, sau prin alte acorduri similare.
(11)Participarea la mecanismul Uniunii include participarea la activităţile acestuia în conformitate cu obiectivele, cerinţele, criteriile, procedurile şi termenele prevăzute în prezenta decizie, şi are loc în conformitate cu condiţiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune şi statele participante.
(2)Asistenţa financiară menţionată la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) literele (a), (b), (f) şi (h) poate fi acordată şi ţărilor candidate şi candidaţilor potenţiali care nu participă la mecanismul Uniunii, precum şi ţărilor vizate de PEV, în măsura în care asistenţa financiară respectivă completează finanţarea disponibilă în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea Instrumentului de asistenţă pentru preaderare (IPA II) şi al unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea unui Instrument european de vecinătate.
(3)Organizaţiile internaţionale sau regionale, sau ţările care fac parte din politica europeană de vecinătate pot coopera în activităţi din cadrul mecanismului Uniunii în măsura în care acordurile bilaterale sau multilaterale dintre aceste organizaţii sau ţări şi Uniune permit acest lucru.
Art. 29: Autorităţi competente
În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre desemnează autorităţile competente şi informează Comisia în consecinţă.
Art. 30: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 19 alineatul (6) şi la articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2027.
(3)[textul din Art. 30, alin. (3) din capitolul VI a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Regulamentul 836/20-mai-2021]
(4)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 19 alineatul (6) şi la articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(5)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(6)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(7)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (6) sau al articolului 21 alineatul (3) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 31: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). În notificarea actului delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului se prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgenţă.
(2)Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţii la un act delegat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 30 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia de opoziţie.
Art. 32: Acte de punere în aplicare
(1)Comisia adoptă acte de punere în de aplicare cu privire la următoarele aspecte:
a)interacţiunea ERCC cu punctele de contact ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b), la articolul 15 alineatul (3) şi la articolul 16 alineatul (3) litera (a) şi procedurile operaţionale pentru răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 15, precum şi din afara Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 16, inclusiv identificarea organizaţiilor internaţionale relevante;
b)componentele CECIS, precum şi organizarea schimbului de informaţii prin CECIS, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b);
c)procesul de trimitere pe teren a echipelor de experţi, astfel cum se prevede la articolul 17;
d)identificarea modulelor, a altor capacităţi de răspuns şi a experţilor, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1);
e)cerinţele operaţionale pentru funcţionarea şi interoperabilitatea modulelor, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2), inclusiv misiunile, capacităţile, componentele principale, autosuficienţa şi trimiterea pe teren a acestora;
f)obiectivele legate de capacitate, cerinţele de calitate şi interoperabilitate şi procedura de certificare şi înregistrare necesare pentru funcţionarea EERC, astfel cum se prevede la articolul 11, precum şi acordurile financiare, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2);
g)instituirea, gestionarea şi întreţinerea rescEU, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren, procedurile operaţionale, precum şi costurile astfel cum sunt menţionate la articolul 21 alineatul (3);
h)instituirea şi organizarea Reţelei Uniunii de cunoaştere în domeniul protecţiei civile, astfel cum se prevede la articolul 13;
h1)categoriile de riscuri cu probabilitate redusă de producere şi cu impact major şi capacităţile corespunzătoare de management al acestora, astfel cum sunt menţionate la articolul 21 alineatul (4);
h2)criteriile şi procedurile pentru recunoaşterea angajamentului de lungă durată şi a contribuţiilor extraordinare aduse protecţiei civile a Uniunii, astfel cum sunt menţionate la articolul 20a.
i)organizarea sprijinului pentru resursele logistice şi de transport, astfel cum se prevede la articolele 18 şi 23;
(2)Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
Art. 33: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Atunci când comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de acte de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
Art. 34: Evaluare
(1)Acţiunile care primesc asistenţă financiară sunt monitorizate cu regularitate pentru a se urmări punerea lor în aplicare.
(2)O dată la doi ani, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la operaţiunile şi progresele realizate în temeiul articolului 6 alineatul (5), articolului 11 şi articolului 12. Raportul include informaţii cu privire la progresele înregistrate în direcţia îndeplinirii obiectivelor Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre şi a obiectivelor în materie de capacităţi, precum şi la lacunele care persistă, astfel cum sunt menţionate la articolul 11 alineatul (2), luând în considerare instituirea capacităţilor rescEU în conformitate cu articolul 12. De asemenea, raportul furnizează o imagine de ansamblu a evoluţiilor la nivelul bugetului şi al costurilor legate de capacităţile de răspuns, precum şi o evaluare a necesităţii dezvoltării în continuare a acestor capacităţi.
(3)Până la 31 decembrie 2023 şi, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia evaluează aplicarea prezentei decizii şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o comunicare privind eficacitatea, eficienţa din punctul de vedere al costurilor şi continuitatea punerii în aplicare a prezentei decizii, în special în ceea ce priveşte articolul 6 alineatul (4), capacităţile rescEU, gradul de coordonare şi sinergiile realizate cu alte politici, programe şi fonduri ale Uniunii, inclusiv urgenţele medicale. Comunicarea respectivă este însoţită, după caz, de propuneri de modificare a prezentei decizii.
Art. 35: Dispoziţii tranzitorii
Până la 31 decembrie 2027, asistenţa financiară din partea Uniunii poate fi acordată pentru a acoperi 75 % din costurile necesare pentru a asigura accesul rapid la capacităţile naţionale care corespund celor definite în conformitate cu articolul 12 alineatul (2). În acest scop, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre fără o cerere de propuneri.
Capacităţile menţionate la primul paragraf sunt desemnate drept capacităţi rescEU până la sfârşitul acestei perioade tranzitorii.
Prin derogare de la articolul 12 alineatul (6), decizia privind trimiterea pe teren a capacităţilor menţionate la primul paragraf este luată de către statul membru care le-a pus la dispoziţie drept capacităţi rescEU. Atunci când o urgenţă naţională, un caz de forţă majoră sau, în cazuri excepţionale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziţie aceste capacităţi în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.
Art. 36: Abrogare
Decizia 2007/162/CE, Euratom şi Decizia 2007/779/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se consideră trimiteri la prezenta decizie şi se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II la prezenta decizie.
Art. 37: Intrarea în vigoare
Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2014.
Art. 38:
[textul din Art. 38 din capitolul VII a fost abrogat la 21-mar-2019 de Art. 1, punctul 21. din Decizia 420/13-mar-2019]
-****-
Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2013.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele L. LINKEVICIUS |
ANEXA I:
Procente de alocare a pachetului financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului Uniunii menţionat la articolul 19 alineatul (1a) şi a cuantumului menţionat la articolul 19a pentru perioada 2021-2027
Prevenire: 5 % +/- 4 puncte procentuale
Pregătire: 85 % +/- 10 puncte procentuale
Răspuns: 10 % +/- 9 puncte procentuale
Principii
La punerea în aplicare a prezentei decizii, se are în vedere în mod corespunzător obiectivul Uniunii de a contribui la obiectivele climatice globale şi la obiectivul ambiţios de a integra acţiunile în domeniul biodiversităţii în politicile Uniunii, în măsura în care imprevizibilitatea şi circumstanţele specifice legate de pregătirea şi reacţia în caz de dezastre permit acest lucru.
1.Costuri cu echipamentele
2.Costuri cu întreţinerea, inclusiv costuri cu reparaţiile
3.Costuri cu asigurarea
4.Costuri cu formarea
5.Costuri cu depozitarea
6.Costuri cu înregistrarea şi certificarea
7.Costul materialelor consumabile
8.Costuri cu personalul necesar pentru a asigura disponibilitatea şi trimiterea pe teren a capacităţilor rescEU.
ANEXA II:Tabel de corespondenţă
Decizia 2007/162 EC, Euratom a Consiliului | Decizia 2007/779 EC, Euratom a Consiliului | Prezenta Decizie |
Articolul 1 alineatul (1) | - | |
Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 1 alineatul (4) | |
Articolul 1 alineatul (3) | - | |
Articolul 1 alineatul (4) | Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (2) |
Articolul 1 alineatul (1) | - | |
Articolul 1 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 1 alineatul (2) | |
Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf | Articolul 1 alineatul (5) | |
Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (1) litera (a) | |
Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (1) litera (b) | |
Articolul 2 alineatul (3) | Articolul 1 alineatul (6) | |
Articolul 2 alineatul (1) | - | |
Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 13 alineatul (1) litera (a) | |
Articolul 2 alineatul (3) | Articolul 20 litera (b) | |
Articolul 2 alineatul (4) | Articolul 8 litera (d) | |
Articolul 2 alineatul (5) | Articolul 7 şi articolul 8 litera (a) | |
Articolul 2 alineatul (6) | Articolul 8 litera (b) | |
Articolul 2 alineatul (7) | Articolul 8 litera (c) | |
Articolul 2 alineatul (8) | Articolul 18 alineatul (1) | |
Articolul 2 alineatul (9) | Articolul 18 alineatul (2) | |
Articolul 2 alineatul (10) | Articolul 16 alineatul (7) | |
Articolul 2 alineatul (11) | - | |
Articolul 3 | Articolul 3 | Articolul 4 |
Articolul 4 alineatul (1) | Articolele 20 şi 21 | |
Articolul 4 alineatul (2) litera (a) | Articolul 22 litera (a) | |
Articolul 4 alineatul (2) litera (b) | Articolul 22 litera (b) şi articolul 23 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) | |
Articolul 4 alineatul (2) litera (c) | Articolul 23 alineatul (1), litera (d) | |
Articolul 4 alineatul (3) | Articolul 23 alineatele (2) şi (4) | |
Articolul 4 alineatul (4) | Articolul 32 alineatul (1) litera (i) | |
Articolul 4 alineatul (1) | Articolul 9 alineatul (1) | |
Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 9 alineatul (3) | |
Articolul 4 alineatul (3) | Articolul 9 alineatele (1) şi (2) | |
Articolul 4 alineatul (4) | Articolul 9 alineatul (4) | |
Articolul 4 alineatul (5) | Articolul 9 alineatul (5) | |
Articolul 4 alineatul (6) | Articolul 9 alineatul (6) | |
Articolul 4 alineatul (7) | Articolul 9 alineatul (9) | |
Articolul 4 alineatul (8) | Articolul 9 alineatul (7) | |
Articolul 5 | Articolul 24 | |
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 8 litera (a) | |
Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 8 litera (b) | |
Articolul 5 alineatul (3) | Articolul 8 litera (c) | |
Articolul 5 alineatul (4) | Articolul 8 litera (d) | |
Articolul 5 alineatul (5) | Articolul 13 alineatul (1) litera (a) | |
Articolul 5 alineatul (6) | - | |
Articolul 5 alineatul (7) | Articolul 13 alineatul (1) litera (d) | |
Articolul 5 alineatul (8) | Articolul 13 alineatul (1) litera (f) | |
Articolul 5 alineatul (9) | Articolul 18 | |
Articolul 5 alineatul (10) | Articolul 8 litera (e) | |
Articolul 5 alineatul (11) | Articolul 8 litera (g) | |
Articolul 6 alineatul (1) | Articolul 25 alineatul (1) | |
Articolul 6 alineatul (2) | Articolul 25 alineatul (2) | |
Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 25 alineatul (3) a treia şi a patra teză | |
Articolul 6 alineatul (4) | - | |
Articolul 6 alineatul (5) | Articolul 25 alineatul (3) prima şi a doua teză | |
Articolul 6 alineatul (6) | - | |
Articolul 6 | Articolul 14 | |
Articolul 7 | Articolul 28 alineatul (1) | |
Articolul 7 alineatul (1) | Articolul 15 alineatul (1) | |
Articolul 7 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (3) | |
Articolul 7 alineatul (2) litera (a) | Articolul 15 alineatul (3) litera (a) | |
Articolul 7 alineatul (2) litera (c) | Articolul 15 alineatul (3) litera (b) | |
Articolul 7 alineatul (2) litera (b) | Articolul 15 alineatul (3) punctul (c) | |
Articolul 7 alineatul (3) prima şi a treia teză | Articolul 15 alineatul (4) şi articolul 16 alineatul (6) | |
Articolul 7 alineatul (4) | Articolul 15 alineatul (5) | |
Articolul 7 alineatul (5) | - | |
Articolul 7 alineatul (6) | Articolul 17 alineatul (3) prima teză | |
Articolul 8 | Articolul 26 | |
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 16 alineatul (1) | |
Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 16 alineatul (2) prima teză | |
Articolul 8 alineatul (1) al treilea paragraf | - | |
Articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf | - | |
Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (4) | |
Articolul 8 alineatul (3) | - | |
Articolul 8 alineatul (4) litera (a) | Articolul 16 alineatul (3), litera (a) | |
Articolul 8 alineatul (4) litera (b) | Articolul 16 alineatul (3) litera (c) | |
Articolul 8 alineatul (4) litera (c) | Articolul 16 alineatul (3) litera (d) | |
Articolul 8 alineatul (4) litera (d) | Articolul 16 alineatul (3) litera (e) | |
Articolul 8 alineatul (5) | Articolul 16 alineatul (8) | |
Articolul 8 alineatul (6) primul paragraf | Articolul 17 alineatul (1) şi articolul (2) litera (b) | |
Articolul 8 alineatul (6) al doilea paragraf | Articolul 17 alineatul (3) a doua teză | |
Articolul 8 alineatul (7) primul paragraf | - | |
Articolul 8 alineatul (7) al doilea paragraf | Articolul 16 alineatul (2) a doua teză | |
Articolul 8 alineatul (7) al treilea paragraf | Articolul 16 alineatul (9) | |
Articolul 8 alineatul (7) al patrulea paragraf | Articolul 16 alineatul (11) | |
Articolul 8 alineatul (7) al cincilea paragraf | - | |
Articolul 8 alineatul (8) | Articolul 16 alineatul (10) | |
Articolul 8 alineatul (9) litera (a) | Articolul 16 alineatul (12) | |
Articolul 8 alineatul (9) litera (b) | Articolul 16 alineatul (13) | |
Articolul 9 | Articolul 16 alineatul (2) | |
Articolul 9 | Articolul 18 | |
Articolul 10 | Articolul 19 alineatul (3) | |
Articolul 10 | Articolul 28 | |
Articolul 11 | Articolul 11 | Articolul 29 |
Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 27 alineatul (1) | |
Articolul 12 alineatul (2) | - | |
Articolul 12 alineatul (3) | - | |
Articolul 12 alineatul (4) | - | |
Articolul 12 alineatul (5) | - | |
Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 32 alineatul (1) litera (e) | |
Articolul 12 alineatul (2) | Articolul 32 alineatul (1) litera (a) | |
Articolul 12 alineatul (3) | Articolul 32 alineatul (1) litera (b) | |
Articolul 12 alineatul (4) | Articolul 32 alineatul (1) litera (c) | |
Articolul 12 alineatul (5) | Articolul 32 alineatul (1) litera (h) | |
Articolul 12 alineatul (6) | Articolul 32 alineatul (1) litera (d) | |
Articolul 12 alineatul (7) | - | |
Articolul 12 alineatul (8) | - | |
Articolul 12 alineatul (9) | Articolul 32 alineatul (1) a doua parte a literei (a) | |
Articolul 13 | Articolul 13 | Articolul 33 |
Articolul 14 | Articolul 19 | |
Articolul 15 | Articolul 14 Articolul 15 | Articolul 34 Articolul 36 |
Articolul 16 | Articolul 37 a doua teză | |
Articolul 17 | Articolul 16 | Articolul 38 |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 347L din data de 20 decembrie 2013