Capitolul iv - RĂSPUNS - Decizia 1313/2013/UE/17-dec-2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2023
CAPITOLUL IV:RĂSPUNS
Art. 14: Notificarea dezastrelor de pe teritoriul Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări sau care afectează sau este capabil să afecteze alte state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, statele membre care ar putea fi afectate şi, atunci când efectele pot fi semnificative, Comisia.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care obligaţia de notificare a fost deja abordată în temeiul altor dispoziţii din dreptul Uniunii, al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau al acordurilor internaţionale existente.
(2)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care este probabil să determine o solicitare de asistenţă din partea unuia sau mai multor state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, Comisiei că se aşteaptă o posibilă solicitare de asistenţă prin ERCC, pentru a permite Comisiei, după caz, să informeze celelalte state membre şi să îşi activeze serviciile competente.
(3)Notificările menţionate la alineatele (1) şi (2) se transmit în mod corespunzător prin CECIS.
Art. 15: Răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, statul membru afectat poate solicita asistenţă prin ERCC. Solicitarea trebuie să fie cât mai precisă posibil. Cererea de asistenţă expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepţia cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenţei sau a unei asistenţe suplimentare.

(2)În situaţii excepţionale determinate de un risc sporit, un stat membru poate solicita, de asemenea, asistenţă sub forma unei prepoziţionări temporare a capacităţilor de răspuns.
(3)La primirea unei solicitări de asistenţă, Comisia acţionează, în mod corespunzător şi fără întârziere, după cum urmează:
a)transmite solicitarea punctelor de contact din alte state membre;
b)colectează şi analizează informaţii validate privind situaţia, împreună cu statul membru afectat, cu scopul de a genera o conştientizare comună a situaţiei şi a răspunsului la aceasta, şi difuzează informaţiile respective direct către statele membre;

c)formulează, în consultare cu statul membru solicitant, recomandări pentru furnizarea de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii, având la bază necesităţile de pe teren şi orice planuri relevante elaborate în prealabil, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), invită statele membre să trimită pe teren capacităţi specifice şi facilitează coordonarea asistenţei solicitate; şi
d)întreprinde acţiuni suplimentare pentru facilitarea coordonării răspunsului.
(4)Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistenţa care i-a fost solicitată şi informează statul membru solicitant cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menţionând amploarea, condiţiile şi, după caz, costurile asistenţei pe care ar putea să o acorde. ERCC informează statele membre în permanenţă.
(5)Statul membru solicitant are responsabilitatea de a coordona intervenţiile de asistenţă. Autorităţile statului membru solicitant stabilesc orientările şi, dacă este necesar, definesc limitele sarcinilor atribuite modulelor sau altor capacităţi de răspuns. Stabilirea detaliilor privind îndeplinirea acestor sarcini revine persoanei responsabile desemnate de statul membru care oferă asistenţă. Statul membru solicitant poate cere, de asemenea, trimiterea unei echipe de experţi pentru a sprijini evaluarea sa, pentru a facilita coordonarea la faţa locului (între echipele statelor membre) sau pentru a furniza consultanţă tehnică.
(6)Statul membru solicitant întreprinde acţiunile adecvate pentru facilitarea sprijinului naţiunii gazdă pentru asistenţa care urmează a fi primită.
(7)Rolul Comisiei menţionat în prezentul articol nu afectează competenţele şi responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte echipele, modulele şi alte capacităţi de sprijin ale acestora, inclusiv capacităţile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda şi controlul asupra echipelor, modulelor şi altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care sunt trimise pe teren în mod voluntar conform coordonării la nivel de cartier general şi la faţa locului.
Art. 16: Promovarea coerenţei cu privire la răspunsul la dezastre în afara Uniunii
(1)În caz de dezastru sau de dezastru iminent în afara Uniunii, ţara afectată poate solicita asistenţă prin ERCC. Asistenţa poate fi solicitată şi de către sau prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al agenţiilor acesteia ori de către o organizaţie internaţională relevantă. Cererea de asistenţă expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepţia cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenţei sau a unei asistenţe suplimentare.

(2)Intervenţiile în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenţii autonome de acordare de asistenţă, fie ca o contribuţie în cadrul unei intervenţii conduse de o organizaţie internaţională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) şi respectă rolul de lider al acesteia. În cazul dezastrelor provocate de om sau al situaţiilor de urgenţă complexe, Comisia asigură coerenţa cu Consensul european privind ajutorul umanitar (*) şi respectarea principiilor umanitare.
(*)JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(3)Comisia sprijină coerenţa cu privire la furnizarea de asistenţă prin următoarele măsuri:
a)menţinerea unui dialog cu punctele de contact ale statelor membre pentru a asigura, în cadrul efortului general de asistenţă, eficienţa şi coerenţa contribuţiei răspunsului Uniunii la dezastre prin intermediul mecanismului Uniunii, în special prin:
(i)informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistenţă în integralitatea lor;
(ii)sprijinirea unei evaluări comune a situaţiei şi a necesităţilor, furnizarea de consultanţă tehnică şi/sau facilitarea coordonării asistenţei pe teren prin prezenţa unei echipe de experţi în protecţie civilă la faţa locului;
(iii)schimbul de evaluări şi analize relevante cu toţi actorii relevanţi;
(iv)furnizarea unei prezentări generale a asistenţei oferite de statele membre şi de alţi actori;
(v)acordarea de consultanţă cu privire la tipul de asistenţă necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenţei acordate cu evaluările necesităţilor; şi
(vi)acordarea de asistenţă pentru depăşirea oricăror dificultăţi de natură practică în furnizarea de asistenţă în domenii precum tranzitul şi aspectele vamale;
b)formularea imediată de recomandări, pe cât posibil în cooperare cu ţara afectată, având la bază necesităţile de pe teren şi orice planuri relevante elaborate în prealabil, invitând statele membre să trimită pe teren capacităţi specifice şi facilitarea coordonării asistenţei solicitate;
c)asigurarea legăturii cu ţara afectată cu privire la detaliile tehnice, precum necesităţile specifice de asistenţă, acceptarea ofertelor şi măsurile practice pentru primirea şi distribuirea asistenţei la nivel local;
d)asigurarea legăturii cu OCHA sau sprijinirea acesteia şi cooperarea cu alţi actori relevanţi care contribuie la efortul general de asistenţă pentru a optimiza sinergiile, a urmări realizarea de complementarităţi şi a evita suprapunerile şi lacunele; şi
e)asigurarea legăturii cu toţi actorii relevanţi, în special în faza de încheiere a intervenţiei de asistenţă în cadrul mecanismului Uniunii pentru a facilita efectuarea fără dificultăţi a predării.
(4)Fără a aduce atingere rolului Comisiei, astfel cum este definit la alineatul (3), şi respectând necesitatea imperativă de a oferi un răspuns operaţional imediat prin intermediul mecanismului Uniunii, la activarea mecanismului Comisia informează Serviciul European de Acţiune Externă, astfel încât să se asigure coerenţa între operaţiunile de protecţie civilă şi relaţiile generale ale Uniunii cu ţara afectată. Comisia informează în permanenţă statele membre, în conformitate cu alineatul (3).
(5)La faţa locului se asigură, după caz, legătura cu delegaţia Uniunii pentru a permite acesteia să faciliteze contactele cu guvernul ţării afectate. În cazul în care este necesar, delegaţia Uniunii furnizează sprijin logistic echipelor de experţi în materie de protecţie civilă menţionate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).
(6)Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistenţă prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistenţa care i-a fost solicitată şi informează ERCC cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menţionând amploarea şi condiţiile asistenţei pe care ar putea-o acorda. ERCC informează statele membre în permanenţă.
(7)Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecţie civilă pentru asistenţa consulară în favoarea cetăţenilor Uniunii în caz de dezastru în ţările terţe, dacă acest lucru este solicitat de către autorităţile consulare ale statelor membre în cauză.
(8)Ca urmare a unei cereri de asistenţă, Comisia poate să întreprindă acţiuni necesare suplimentare de sprijin şi complementare necesare pentru a asigura coerenţa în ceea ce priveşte furnizarea asistenţei.
(9)Coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii nu afectează nici contactele bilaterale dintre statele membre şi ţara afectată şi nici cooperarea dintre statele membre şi Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale relevante. Aceste contacte bilaterale pot fi, de asemenea, utilizate pentru a contribui la coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii.
(10)Rolul Comisiei menţionat în prezentul articol nu afectează competenţele şi responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte echipele, modulele şi alte tipuri de sprijin furnizate de acestea, inclusiv capacităţile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda sau controlul asupra echipelor, modulelor şi altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care vor fi desfăşurate voluntar conform coordonării la nivel de comandament şi la faţa locului.
(11)Se urmăreşte crearea de sinergii cu alte instrumente ale Uniunii, în special cu acţiunile finanţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96. Comisia asigură coordonarea între instrumente şi, după caz, se asigură că acţiunile de protecţie civilă ale statelor membre care contribuie la un răspuns umanitar pe scară mai largă sunt, pe cât posibil, finanţate în temeiul prezentei decizii.
(12)Oricând se activează mecanismul Uniunii, statele membre care oferă asistenţă în caz de dezastru informează în permanenţă ERCC cu privire la activităţile desfăşurate.
(13)Echipele şi modulele statelor membre prezente la faţa locului şi care participă la operaţiunile de intervenţie prin intermediul mecanismului Uniunii asigură menţinerea unei legături strânse cu ERCC şi cu echipele de experţi prezente la faţa locului, astfel cum se menţionează la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).
Art. 17: Sprijin la faţa locului
(1)Comisia poate selecţiona, numi şi trimite o echipă formată din experţi puşi la dispoziţie de statele membre:
a)ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de prevenire, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
b)ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de pregătire, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);
c)în eventualitatea unui dezastru pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (5);
d)în eventualitatea unui dezastru în afara Uniunii, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (3).
Experţi din cadrul Comisiei şi din cadrul altor servicii ale Uniunii pot fi integraţi în echipă pentru a o sprijini şi pentru a facilita legătura cu ERCC. Experţi trimişi de agenţiile ONU sau de alte organizaţii internaţionale pot fi integraţi în echipă pentru a consolida cooperarea şi pentru a facilita evaluările comune.
În cazul în care eficacitatea operaţională impune acest lucru, Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, poate facilita implicarea unor experţi suplimentari, prin mobilizarea acestora pe teren, precum şi furnizarea de sprijin tehnic şi ştiinţific, şi poate recurge la expertiza ştiinţifică, medicală de urgenţă şi sectorială de specialitate existentă.

(2)Procedura de selecţie şi numire a experţilor este următoarea:
a)statele membre desemnează experţii aflaţi sub responsabilitatea lor care pot fi trimişi pe teren ca membri în echipele de experţi;
b)Comisia selecţionează experţii şi conducătorul echipelor menţionate pe baza calificărilor şi experienţei lor, inclusiv a nivelului lor de formare în domeniul mecanismului Uniunii, a experienţei anterioare dobândite în cursul misiunilor în cadrul mecanismului Uniunii şi a altor acţiuni internaţionale de asistenţă; selecţia se bazează şi pe alte criterii, inclusiv pe competenţele lingvistice, pentru a se garanta că echipa în ansamblu deţine competenţele necesare într-o anumită situaţie;
c)Comisia numeşte experţi şi şefi de echipă pentru misiune în acord cu statul membru care îi desemnează.
Comisia informează statele membre cu privire la sprijinul suplimentar de specialitate furnizat în conformitate cu alineatul (1).

(3)În cazul trimiterii de echipe de experţi, acestea facilitează coordonarea între echipele de intervenţie ale statelor membre şi asigură legătura cu autorităţile competente ale statului solicitant, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d). ERCC menţine legături strânse cu echipele de experţi, cărora le furnizează orientări şi sprijin logistic.
Art. 18: Transport şi echipamente
(1)În cazul producerii unui dezastru, în interiorul sau în afara Uniunii, Comisia poate sprijini statele membre în vederea obţinerii accesului la echipamente sau resurse logistice şi de transport prin următoarele măsuri:
a)furnizarea şi schimbul de informaţii referitoare la echipamentele şi resursele logistice şi de transport care pot fi puse la dispoziţie de către statele membre, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente şi resurse logistice şi de transport;
b)elaborarea de materiale cartografice pentru trimiterea pe teren şi mobilizarea rapidă a resurselor, având în vedere în special particularităţile regiunilor transfrontaliere, pentru a ţine cont de riscurile ce depăşesc frontierele unei ţări;
c)asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice şi de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum şi facilitarea accesului la astfel de resurse; sau
d)asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale.
(2)Comisia poate completa resursele logistice şi de transport furnizate de statele membre prin furnizarea resurselor suplimentare necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre.
(3)Asistenţa solicitată de un stat membru sau de o ţară terţă poate consta numai din resurse logistice şi de transport pentru a răspunde la dezastre cu ajutoare sau echipamente achiziţionate într-o ţară terţă de către statul membru solicitant sau de către ţara terţă solicitantă.