Capitolul iii - PREGĂTIRE - Decizia 1313/2013/UE/17-dec-2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 18 Decembrie 2023
CAPITOLUL III:PREGĂTIRE
Art. 7: Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă
(1)Se instituie un Centru de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă (ERCC). ERCC asigură o capacitate operaţională de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână şi deserveşte statele membre şi Comisia în vederea atingerii obiectivelor mecanismului Uniunii.
ERCC coordonează, monitorizează şi sprijină în special răspunsul în timp real la situaţii de urgenţă la nivelul Uniunii. ERCC îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu autorităţile de protecţie civilă şi cu organele relevante ale Uniunii pentru a promova o abordare transsectorială a managementului dezastrelor.
(2)ERCC trebuie să aibă acces la capabilităţi operaţionale, analitice, de monitorizare, de gestionare a informaţiilor şi de comunicare pentru a aborda o gamă largă de situaţii de urgenţă în interiorul şi în afara Uniunii.
Art. 8: Acţiuni generale în materie de pregătire ale Comisiei
(1)Comisia întreprinde următoarele acţiuni în materie de pregătire:
a)gestionează ERCC;
b)gestionează CECIS pentru a permite comunicarea şi schimbul de informaţii între ERCC şi punctele de contact ale statelor membre;
c)colaborează cu statele membre:
(i)pentru a dezvolta sisteme transnaţionale de detectare şi alertă timpurie de interes pentru Uniune, cu scopul de a atenua efectele imediate ale dezastrelor;
(ii)pentru a integra mai bine sistemele transnaţionale de detectare şi alertă timpurie pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, în vederea reducerii la minimum a timpului de pregătire necesar pentru a răspunde la dezastre;
(iii)pentru a menţine şi a dezvolta în continuare capacitatea de cunoaştere şi de analiză a situaţiei;
(iv)pentru a asigura monitorizarea dezastrelor şi, dacă este cazul, a impactului schimbărilor climatice şi pentru a oferi consiliere pe baza cunoştinţelor ştiinţifice cu privire la aceste aspecte;
(v)pentru a traduce informaţiile ştiinţifice în informaţii operaţionale;
(vi)pentru a crea, a menţine şi a dezvolta parteneriate ştiinţifice europene în vederea acoperirii riscurilor naturale şi antropice, parteneriate care, la rândul lor, ar trebui să promoveze interconexiunile dintre sistemele naţionale de alertă timpurie şi de alertă şi conexiunile unor astfel de sisteme cu ERCC şi CECIS;
(vii)pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre şi de organizaţiile internaţionale mandatate care deţin cunoştinţe ştiinţifice, tehnologii inovatoare şi expertiză atunci când statele membre şi astfel de organizaţii îşi dezvoltă în continuare sistemele de alertă timpurie, inclusiv prin Reţeaua de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile menţionată la articolul 13;
d)instituie şi gestionează capabilitatea de mobilizare şi trimitere a unor echipe de experţi cu următoarele responsabilităţi:
(i)evaluarea necesităţilor statului membru sau ale ţării terţe care solicită asistenţă ce ar putea fi abordate în cadrul mecanismului Uniunii,
(ii)facilitarea, în cazul în care este necesar, a coordonării la faţa locului a asistenţei de răspuns la dezastre şi asigurarea legăturii cu autorităţile competente ale statului membru sau ale ţării terţe care solicită asistenţă, şi
(iii)sprijinirea statului membru sau a ţării terţe care solicită asistenţă cu expertiză în domeniul acţiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;
e)instituie şi menţine capabilitatea de a furniza sprijin logistic pentru echipele de experţi menţionate la litera (d);
f)dezvoltă şi menţine o reţea de experţi pregătiţi ai statelor membre care pot fi puşi la dispoziţie într-un timp foarte scurt pentru a asista ERCC la monitorizarea informaţiilor şi la facilitarea coordonării;
g)facilitează coordonarea prepoziţionării în interiorul Uniunii de către statele membre a capacităţilor de răspuns la dezastre;
h)susţine eforturile de îmbunătăţire a interoperabilităţii modulelor şi a altor capacităţi de răspuns, ţinând seama de bunele practici la nivelul statelor membre şi la nivel internaţional;
i)întreprinde, în domeniul său de competenţă, acţiunile necesare pentru facilitarea sprijinului naţiunii gazdă, inclusiv elaborarea şi actualizarea, împreună cu statele membre, a liniilor directoare privind sprijinul naţiunii gazdă, pe baza experienţei operaţionale;
j)susţine crearea unor programe de evaluare voluntară inter pares pentru strategiile de pregătire ale statelor membre, pe baza unor criterii predefinite, care vor permite formularea unor recomandări care să consolideze nivelul de pregătire al Uniunii;
k)întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acţiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin şi complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b); şi
l)sprijină statele membre, la cererea acestora, în legătură cu dezastre care au loc pe teritoriul lor, oferind posibilitatea de a utiliza parteneriatele ştiinţifice europene pentru analize ştiinţifice specifice. Analizele rezultate pot fi partajate prin intermediul CECIS, cu acordul statelor membre afectate.
(2)La solicitarea unui stat membru, a unei ţări terţe ori a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau a agenţiilor acesteia, Comisia poate trimite pe teren o echipă de experţi pentru a oferi consultanţă cu privire la măsurile de pregătire.
Art. 9: Acţiuni generale în materie de pregătire ale statelor membre
(1)Statele membre depun, în mod voluntar, eforturi în vederea dezvoltării de module, în special pentru a răspunde necesităţilor prioritare de intervenţie sau de sprijin în cadrul mecanismului Uniunii.
Statele membre identifică în prealabil module, alte capacităţi de răspuns şi experţi din cadrul serviciilor lor competente, în special din cadrul serviciilor lor de protecţie civilă sau al altor servicii responsabile cu situaţiile de urgenţă, care s-ar putea pune la dispoziţie pentru intervenţii, la cerere, prin intermediul mecanismului Uniunii. Acestea trebuie să ia în considerare faptul că alcătuirea modulelor sau a altor capacităţi de răspuns poate depinde de tipul dezastrului şi de necesităţile specifice legate de dezastrul respectiv.
(2)Modulele cuprind resursele unuia sau ale mai multor state membre şi:
a)sunt capabile să efectueze sarcini predefinite în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internaţional şi, prin urmare, sunt capabile:
(i)să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistenţă prin ERCC; şi
(ii)să opereze în mod autosuficient şi autonom pentru o perioadă determinată;
b)sunt interoperabile cu alte module;
c)participă la acţiuni de formare şi la exerciţii pentru a răspunde cerinţei de interoperabilitate;
d)sunt plasate sub autoritatea unei persoane care răspunde de funcţionarea modulelor; şi
e)sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii şi/sau cu instituţii internaţionale, în special cu Organizaţia Naţiunilor Unite, după caz.
(3)Statele membre identifică, în mod voluntar, în prealabil, experţii care ar putea participa ca membri ai echipelor de experţi, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d).
(4)Statele membre iau în considerare furnizarea, conform cerinţelor, a altor capacităţi de răspuns care ar putea fi puse la dispoziţie de serviciile competente sau care pot fi furnizate de organizaţii neguvernamentale şi alte entităţi relevante.
Alte capacităţi de răspuns pot include resurse din unul sau mai multe state membre şi, după caz:
a)sunt capabile să efectueze sarcini în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internaţional şi, prin urmare, sunt capabile:
(i)să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistenţă prin ERCC; şi
(ii)să opereze în mod autosuficient şi autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;
b)sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii şi/sau cu instituţii internaţionale, în special cu Organizaţia Naţiunilor Unite, după caz.
(5)Statele membre pot, sub rezerva unor garanţii de securitate corespunzătoare, să furnizeze informaţii privind capacităţile militare relevante care ar putea fi folosite, în ultimă instanţă, ca parte a asistenţei în cadrul mecanismului Uniunii, cum ar fi transportul şi sprijinul logistic sau medical.
(6)Statele membre furnizează Comisiei informaţii relevante cu privire la experţii, modulele şi alte capacităţi de răspuns pe care le pun la dispoziţie pentru acordarea de asistenţă prin mecanismul Uniunii, astfel cum se menţionează la alineatele (1) - (5), şi actualizează informaţiile atunci când este necesar.
(7)Statele membre desemnează puncte de contact, astfel cum se menţionează la articolul 8 litera (b), şi informează Comisia în consecinţă.
(8)Statele membre întreprind acţiunile de pregătire adecvate pentru a facilita sprijinul naţiunii gazdă.
(9)Statele membre, susţinute de Comisie, în conformitate cu articolul 23, adoptă măsurile adecvate pentru a asigura transportul în timp util al asistenţei pe care o oferă.
(10)Atunci când serviciile de urgenţă sunt furnizate de Galileo, Copernicus, GovSatCom sau de alte componente ale Programului spaţial instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), fiecare stat membru poate decide să le utilizeze.
(*1)Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a Programului spaţial al Uniunii şi a Agenţiei Uniunii Europene pentru Programul spaţial şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 şi (UE) nr. 377/2014 şi a Deciziei 541/2014/UE (JO L 170, 12.5.2021, p. 69).
În cazul în care un stat membru decide să utilizeze serviciile de urgenţă furnizate de Galileo menţionate la primul paragraf, acesta identifică autorităţile naţionale autorizate să utilizeze respectivele servicii de urgenţă şi notifică Comisia cu privire la autorităţile respective.
Art. 10: Elaborarea de scenarii şi planificarea managementului dezastrelor
(1)Comisia şi statele membre cooperează pentru a îmbunătăţi planificarea transsectorială la nivelul Uniunii a managementului riscurilor de dezastre, atât pentru dezastrele naturale, cât şi pentru cele provocate de om, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări, inclusiv pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Planificarea respectivă include elaborarea la nivelul Uniunii de scenarii de prevenire a dezastrelor, de pregătire şi de răspuns, ţinând seama de activităţile efectuate în legătură cu obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre, astfel cum sunt menţionate la articolul 6 alineatul (5), şi de activităţile Reţelei de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile menţionate la articolul 13, pe baza:
(i)evaluărilor riscurilor menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);
(ii)analizei generale a riscurilor menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (c);
(iii)evaluării capabilităţii de management al riscurilor a statelor membre menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (b);
(iv)datelor disponibile privind pierderile cauzate de dezastre menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (f);
(v)schimbului voluntar de informaţii existente privind planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
(vi)cartografierii activelor; şi
(vii)elaborării de planuri pentru trimiterea pe teren a capacităţilor de răspuns.
(2)Comisia şi statele membre identifică şi promovează sinergii între asistenţa în materie de protecţie civilă şi finanţarea sub formă de ajutor umanitar furnizate de Uniune şi statele membre în cadrul planificării operaţiunilor de răspuns la crizele umanitare din afara Uniunii.
Art. 11: Rezerva europeană de protecţie civilă
(1)Se instituie Rezerva europeană de protecţie civilă. Aceasta constă într-un ansamblu de capacităţi de răspuns ale statelor membre, angajate în prealabil în mod voluntar, şi include module, alte capacităţi de răspuns şi categorii de experţi.
(11)Asistenţa furnizată de un stat membru prin intermediul Rezervei europene de protecţie civilă este complementară capacităţilor existente în statul membru solicitant, fără a aduce atingere responsabilităţii primare a statelor membre de a preveni şi de a răspunde în cazul dezastrelor de pe teritoriul lor.
(2)Pe baza riscurilor identificate, a capacităţilor şi a lacunelor generale, precum şi a oricărei elaborări de scenarii existente, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, defineşte tipurile capacităţilor de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecţie civilă (denumite în continuare "obiective în materie de capacităţi") şi specifică numărul acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2).
Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacităţi prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat şi identifică lacunele potenţial semnificative în materie de capacităţi de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecţie civilă. În cazul în care se identifică asemenea lacune, Comisia analizează dacă statele membre au la dispoziţie capacităţile necesare în afara Rezervei europene de protecţie civilă. Comisia încurajează statele membre să abordeze lacunele semnificative în materie de capacităţi de răspuns din cadrul Rezervei europene de protecţie civilă. Comisia poate sprijini statele membre în acest sens, în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) şi articolul 21 alineatul (2).
(3)Comisia defineşte cerinţele de calitate pentru capacităţile de răspuns pe care statele membre le angajează în cadrul EERC. Cerinţele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internaţional, atunci când există deja astfel de standarde. Statele membre sunt responsabile de asigurarea calităţii capacităţilor lor de răspuns.
(4)Comisia instituie şi gestionează un proces de certificare şi de înregistrare a capacităţilor de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţia EERC
(5)Statele membre, acţionând voluntar, identifică şi înregistrează capacităţile de răspuns pe care le angajează în EERC. Înregistrarea modulelor multinaţionale furnizate de două sau mai multe state membre se realizează în comun, de către toate statele membre implicate.
(6)Capacităţile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţia EERC rămân permanent disponibile pentru utilizarea în scopuri naţionale.
(7)Capacităţile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziţie pentru EERC sunt disponibile pentru operaţiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistenţă prin ERCC. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statele membre care au înregistrat capacitatea de răspuns vizată. Atunci când o urgenţă naţională, un caz de forţă majoră sau, în cazuri excepţionale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziţie aceste capacităţi în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.
(8)În cazul trimiterii pe teren, capacităţile de răspuns ale statelor membre rămân sub comanda şi sub controlul lor şi pot fi retrase, în consultare cu Comisia, atunci când situaţii de urgenţă la nivel naţional, un caz de forţă majoră sau, în cazuri excepţionale, motive grave împiedică un stat membru să menţină disponibile acele capacităţi de răspuns. Coordonarea între diversele capacităţi de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 şi 16.
(9)Statele membre şi Comisia asigură o sensibilizare corespunzătoare a publicului cu privire la intervenţiile care implică EERC.
Art. 12: rescEU
(1)Se instituie rescEU pentru a oferi asistenţă în situaţii copleşitoare în cazul în care capacităţile generale existente la nivel naţional şi cele angajate în prealabil de statele membre în Rezerva europeană de protecţie civilă nu sunt, în circumstanţele date, în măsură să asigure un răspuns eficace la diferite tipuri de dezastre menţionate la articolul 1 alineatul (2).
Pentru a garanta un răspuns eficace la dezastre, Comisia şi statele membre asigură, după caz, o distribuţie geografică adecvată a capacităţilor rescEU.
(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia defineşte capacităţile rescEU, printre altele pe baza oricăror elaborări de scenarii existente, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1), ţinând seama de riscurile identificate şi emergente şi de capacităţile şi de lacunele generale de la nivelul Uniunii, în special în domeniile combaterii aeriene a incendiilor forestiere, al incidentelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, al răspunsului medical de urgenţă, precum şi al transporturilor şi logisticii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2). Comisia actualizează periodic informaţiile privind tipul şi numărul capacităţilor rescEU şi pune aceste informaţii direct la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului.
(3)Capacităţile rescEU se achiziţionează, se închiriază, se deţin în sistem de leasing sau sunt contractate în alt mod de către statele membre.
(31)Capacităţile rescEU, astfel cum sunt definite prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 33 alineatul (2), pot fi închiriate, deţinute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către Comisie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a remedia lacunele din domeniul transporturilor şi al logisticii.
(32)În cazuri de urgenţă justificate în mod corespunzător, Comisia poate achiziţiona, închiria, deţine în sistem de leasing sau contracta în alt mod capacităţi determinate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de urgenţă menţionată la articolul 33 alineatul (3). Astfel de acte de punere în aplicare:
(i)stabilesc tipul şi cantitatea necesare de mijloace materiale şi orice servicii de sprijin necesare, deja definite drept capacităţi rescEU; şi/sau
(ii)definesc drept capacităţi rescEU mijloacele materiale suplimentare şi orice servicii de sprijin necesare şi stabilesc tipul şi cantitatea necesare ale acestor capacităţi.
(33)Normele financiare ale Uniunii se aplică în cazul în care capacităţile rescEU sunt achiziţionate, închiriate, deţinute în leasing sau contractate în alt mod de către Comisie. În cazul în care capacităţile rescEU sunt achiziţionate, închiriate, deţinute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către statele membre, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre, fără o cerere de propuneri. Comisia şi orice stat membru care doreşte acest lucru pot demara o procedură comună de achiziţii publice desfăşurată în conformitate cu articolul 165 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2) (denumit în continuare "Regulamentul financiar"), în vederea achiziţionării de capacităţi rescEU.
(*2)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
Capacităţile rescEU sunt găzduite de statele membre care le achiziţionează, le închiriază, le deţin în sistem de leasing sau le contractează în alt mod.
(4)Comisia defineşte cerinţele de calitate pentru capacităţile de răspuns care fac parte din rescEU, în consultare cu statele membre. Cerinţele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internaţional, atunci când există deja astfel de standarde.
(5)Statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing capacităţi rescEU asigură înregistrarea capacităţilor respective în CECIS, precum şi disponibilitatea şi trimiterea pe teren a capacităţilor respective pentru operaţiuni din cadrul mecanismului Uniunii.
Capacităţile rescEU pot fi utilizate numai în scopuri naţionale, astfel cum se menţionează la articolul 23 alineatul (4a), atunci când nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operaţiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii.
Capacităţile rescEU se utilizează în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) şi cu contractele operaţionale dintre Comisie şi statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing astfel de capacităţi, care detaliază termenii şi condiţiile de trimitere pe teren a capacităţilor rescEU, inclusiv participarea personalului.
(6)Capacităţile rescEU sunt disponibile pentru operaţiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistenţă prin ERCC, în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16 alineatele (1)-(9) şi alineatele (11), (12) şi (13). Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren şi la demobilizare, precum şi orice decizie în caz de cereri concurente sunt luate de Comisie, în strânsă coordonare cu statul membru solicitant şi statul membru care deţine, închiriază ori deţine în sistem de leasing capacitatea, în conformitate cu contractele operaţionale astfel cum sunt prevăzute la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.
Statul membru pe teritoriul căruia sunt trimise capacităţi rescEU este responsabil pentru conducerea operaţiunilor de răspuns. În cazul trimiterii pe teren în afara Uniunii, statele membre care găzduiesc capacităţi rescEU sunt responsabile pentru asigurarea integrării depline a capacităţilor rescEU în răspunsul global.
(7)În cazul trimiterii pe teren, Comisia, prin intermediul ERCC, convine cu statul membru solicitant cu privire la mobilizarea operaţională a capacităţilor rescEU. Statul membru solicitant facilitează coordonarea operaţională între propriile capacităţi şi activităţile rescEU în timpul operaţiunilor.
(8)Coordonarea între diversele capacităţi de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 şi 16.
(9)Statele membre sunt informate cu privire la starea de funcţionare a capacităţilor rescEU prin CECIS.
(10)În cazul în care un dezastru din afara Uniunii ar putea afecta în mod semnificativ unul sau mai multe state membre sau pe cetăţeni ai acestora, pot fi trimise pe teren capacităţi rescEU în conformitate cu alineatele (6)-(9) din prezentul articol.
Atunci când capacităţile rescEU sunt trimise pe teren în ţări terţe, în anumite cazuri, statele membre pot refuza să trimită pe teren propriul personal, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (g) şi cu dispoziţiile detaliate ale contractelor operaţionale menţionate la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.
Art. 13: Reţeaua de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile
(1)Comisia instituie o reţea de cunoaştere a Uniunii în domeniul protecţiei civile (denumită în continuare "Reţeaua") pentru a agrega, a prelucra şi a disemina cunoştinţe şi informaţii relevante pentru mecanismul Uniunii, urmând o abordare care ia în considerare mai multe tipuri de pericole şi incluzând actorii relevanţi din domeniul protecţiei civile şi al managementului dezastrelor, centrele de excelenţă, universităţile şi cercetătorii.
Comisia, prin intermediul Reţelei, ţine seama în mod corespunzător de expertiza disponibilă în statele membre, la nivelul Uniunii, la nivelul altor organizaţii şi entităţi internaţionale, la nivelul ţărilor terţe şi la nivelul organizaţiilor active pe teren.
Comisia şi statele membre promovează o participare echilibrată din punctul de vedere al genului la instituirea şi în funcţionarea Reţelei.
Comisia, prin intermediul Reţelei, sprijină coerenţa proceselor de planificare şi de luare a deciziilor prin facilitarea schimbului continuu de cunoştinţe şi informaţii implicând toate domeniile de activitate din cadrul mecanismului Uniunii.
În acest scop, Comisia, prin intermediul Reţelei:
a)instituie şi gestionează un program de formare şi de exerciţii pentru personalul responsabil cu protecţia civilă şi managementul situaţiilor de urgenţă în materie de prevenire, pregătire pentru dezastre şi răspuns la acestea. Programul are în centru şi încurajează schimbul de bune practici în domeniul protecţiei civile şi al managementului dezastrelor, inclusiv al dezastrelor provocate de schimbările climatice, şi include cursuri comune şi un sistem de schimb de cunoştinţe de specialitate în domeniul managementului dezastrelor, inclusiv schimburi de profesionişti şi de voluntari cu experienţă, precum şi detaşarea de experţi din statele membre.
Programul de formare şi de exerciţii vizează optimizarea coordonării, a compatibilităţii şi a complementarităţii între capacităţile menţionate la articolele 9, 11 şi 12 şi îmbunătăţirea competenţei experţilor menţionaţi la articolul 8 alineatul (1) literele (d) şi (f);
b)instituie şi gestionează un program dedicat lecţiilor învăţate în urma acţiunilor de protecţie civilă desfăşurate în cadrul mecanismului Uniunii, incluzând aspecte din întregul ciclu de management al dezastrelor, pentru a furniza o bază amplă pentru procesele de învăţare şi dezvoltarea cunoştinţelor. Programul include:
(i)monitorizarea, analizarea şi evaluarea tuturor acţiunilor de protecţie civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;
(ii)promovarea punerii în aplicare a lecţiilor învăţate pentru a asigura un fundament bazat pe experienţă pentru elaborarea activităţilor din cadrul ciclului de management al dezastrelor; şi
(iii)elaborarea de metode şi instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea şi punerea în aplicare a lecţiilor învăţate.
Programul respectiv include, de asemenea, după caz, lecţiile învăţate din intervenţiile efectuate în afara Uniunii în scopul exploatării legăturilor şi sinergiilor dintre asistenţa furnizată în temeiul mecanismului Uniunii şi acţiunile umanitare de răspuns;
c)stimulează cercetarea şi inovarea şi încurajează introducerea şi utilizarea de noi strategii sau tehnologii relevante, sau ambele, pentru mecanismul Uniunii;
d)instituie şi menţin o platformă online care să deservească Reţeaua pentru a sprijini şi a facilita punerea în aplicare a diferitelor sarcini menţionate la literele (a), (b) şi (c).
(2)Atunci când îndeplineşte sarcinile stabilite la alineatul (1), Comisia ţine seama, în mod special, de nevoile şi interesele statelor membre care se confruntă cu riscuri de dezastre de natură similară, precum şi de necesitatea de a consolida protejarea biodiversităţii şi a patrimoniului cultural.
(3)Comisia consolidează cooperarea în materie de formare şi promovează schimbul de cunoştinţe şi de experienţă între Reţea şi organizaţiile internaţionale şi statele terţe, în special pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor internaţionale, mai ales a celor din Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030.