Capitolul i - OBIECTIV GENERAL, OBIECTIVE SPECIFICE, OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII - Decizia 1313/2013/UE/17-dec-2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2023
CAPITOLUL I:OBIECTIV GENERAL, OBIECTIVE SPECIFICE, OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII
Art. 1: Obiectiv general şi obiect
(1)Mecanismul de protecţie civilă al Uniunii ("mecanismul Uniunii") are drept scop consolidarea cooperării dintre Uniune şi statele membre şi facilitarea coordonării în domeniul protecţiei civile în vederea îmbunătăţirii eficienţei sistemelor de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre naturale şi provocate de om.
(2)Protecţia care urmează a fi asigurată prin mecanismul Uniunii acoperă în primul rând persoanele, dar şi mediul şi bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale şi provocate de om, inclusiv a consecinţelor actelor de terorism, a dezastrelor tehnologice, radiologice sau de mediu, a poluării marine, a instabilităţii hidrogeologice şi a situaţiilor de urgenţă acută în domeniul sănătăţii, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. În cazul consecinţelor actelor de terorism sau al dezastrelor radiologice, mecanismul Uniunii poate acoperi numai acţiunile de pregătire şi răspuns.

(3)Mecanismul Uniunii promovează solidaritatea între statele membre prin intermediul unei cooperări şi al unei coordonări practice, fără a afecta responsabilitatea primară a statelor membre de a proteja persoanele, mediul şi bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, de pe teritoriul lor împotriva dezastrelor şi de a dota sistemele lor de management al dezastrelor cu capabilităţi suficiente pentru a le permite să prevină şi să facă faţă în mod corespunzător şi consecvent dezastrelor de o natură şi o magnitudine la care se pot aştepta şi pentru care se pot pregăti, în mod rezonabil.

(4)Prezenta decizie prevede normele generale pentru mecanismul Uniunii şi normele pentru furnizarea de asistenţă financiară în temeiul mecanismului Uniunii.
(5)Mecanismul Uniunii nu aduce atingere obligaţiilor care decurg din actele juridice relevante ale Uniunii, din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau din acordurile internaţionale existente.
(6)Prezenta decizie nu se aplică în cazul acţiunilor întreprinse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, al Regulamentului (CE) nr. 1406/2002, al Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 al Deciziei nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) sau al legislaţiei Uniunii cu privire la programele de acţiune în domenii precum sănătatea, afacerile interne şi justiţia.
(1)Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate şi de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1)
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta decizie se aplică cooperării în domeniul protecţiei civile. Această cooperare include:
a)acţiuni de prevenire şi de pregătire în interiorul Uniunii, precum şi în ceea ce priveşte articolul 5 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3) şi articolul 28, şi în afara Uniunii; şi
b)acţiuni de asistenţă întreprinse pentru a răspunde la consecinţele adverse imediate ale unui dezastru pe teritoriul sau în afara Uniunii, incluzând în ţările menţionate la articolul 28 alineatul (1), ca urmare a unei cereri de asistenţă adresate în cadrul mecanismului Uniunii.
(2)Prezenta decizie ţine seama de necesităţile speciale ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale altor regiuni ale Uniunii în materie de prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre, precum şi de necesităţile speciale ale ţărilor şi teritoriilor de peste mări în ceea ce priveşte răspunsul la dezastre.
Art. 3: Obiective specifice
(1)Mecanismul Uniunii sprijină, completează şi facilitează coordonarea acţiunii statelor membre în vederea realizării următoarelor obiective specifice comune:
a)atingerea unui nivel ridicat de protecţie împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potenţiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii şi prin îmbunătăţirea cooperării între serviciile de protecţie civilă şi alte servicii relevante;
b)îmbunătăţirea pregătirii la nivel de stat membru şi la nivelul Uniunii pentru a răspunde la dezastre;
c)facilitarea unui răspuns rapid şi eficient la dezastre sau la dezastre iminente, inclusiv prin luarea de măsuri de atenuare a consecinţelor imediate ale dezastrelor şi prin încurajarea statelor membre să acţioneze pentru înlăturarea obstacolelor birocratice;

d)creşterea gradului de sensibilizare şi pregătire a populaţiei pentru dezastre.
e)creşterea disponibilităţii şi utilizării cunoştinţelor ştiinţifice despre dezastre; şi
f)intensificarea activităţilor de cooperare şi coordonare la nivel transfrontalier şi între statele membre predispuse la aceleaşi tipuri de dezastre.

(2)Se utilizează indicatori pentru monitorizarea, evaluarea şi revizuirea, după caz, a aplicării prezentei decizii.
Respectivii indicatori sunt:
a)progresele înregistrate în punerea în aplicare a cadrului de prevenire a dezastrelor: măsurate prin numărul de state membre care au pus la dispoziţie Comisiei informaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

b)progresele înregistrate în creşterea nivelului de promptitudine în caz de dezastre: măsurate prin cantitatea de capacităţi de răspuns incluse în Rezerva europeană de protecţie civilă în raport cu obiectivele stabilite în materie de capacităţi menţionate la articolul 11, cu numărul de module înregistrate în sistemul comun de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS) şi cu numărul de capacităţi rescEU instituite pentru a oferi asistenţă în situaţii copleşitoare;

c)progresele înregistrate în îmbunătăţirea răspunsului la dezastre: măsurate prin rapiditatea intervenţiilor în cadrul mecanismului Uniunii şi prin gradul în care asistenţa contribuie la necesităţile existente pe teren; şi
d)progresele înregistrate în sensibilizarea şi pregătirea populaţiei pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetăţenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiţii:
1."dezastru" înseamnă orice situaţie care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
2."răspuns" înseamnă orice acţiune întreprinsă ca urmare a unei solicitări de asistenţă în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unui dezastru iminent sau în timpul sau după producerea unui dezastru, în scopul abordării consecinţelor adverse imediate ale acestuia;
3."pregătire" înseamnă o stare de promptitudine şi o capabilitate a mijloacelor umane şi materiale, a structurilor, comunităţilor şi organizaţiilor, obţinute ca urmare a unor acţiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid şi eficace la dezastre;
4."prevenire" înseamnă orice acţiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecinţelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului şi a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;
41.«obiectivele Uniunii în materie de rezilienţă la dezastre» înseamnă obiectivele fără caracter obligatoriu stabilite în domeniul protecţiei civile în vederea sprijinirii acţiunilor de prevenire şi de pregătire în scopul îmbunătăţirii capacităţii Uniunii şi a statelor sale membre de a rezista la efectele unui dezastru care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depăşesc frontierele unei ţări;

5."alertă timpurie" înseamnă furnizarea în timp util şi eficace a informaţiilor care permit întreprinderea de acţiuni în vederea evitării sau a reducerii riscurilor şi a efectelor adverse ale unui dezastru, precum şi facilitarea pregătirii pentru un răspuns eficace;
6."modul" înseamnă o formă de organizare a capabilităţilor statelor membre autosuficientă şi autonomă, predefinită, bazată pe sarcini şi necesităţi, sau o echipă operaţională mobilă a statelor membre, care reprezintă o combinaţie de mijloace umane şi materiale care poate fi descrisă sub aspectul capacităţii sale de intervenţie sau prin sarcina (sarcinile) pe care este capabilă să o (le) îndeplinească;
7."evaluarea riscurilor" înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză şi evaluare a riscurilor, desfăşurat la nivel naţional sau la un nivel subnaţional corespunzător;
8."capabilitate de management al riscurilor" înseamnă capacitatea unui stat membru sau a regiunilor acestuia de a reduce, de a se adapta sau de a atenua riscurile (impactul şi probabilitatea unui dezastru) identificate în cadrul evaluărilor proprii privind riscurile la niveluri acceptabile în statul membru respectiv. Capabilitatea de management al riscurilor se evaluează din perspectiva capacităţii tehnice, financiare şi administrative de a realiza în mod adecvat:
a)evaluări ale riscurilor;
b)planificarea managementului riscurilor pentru prevenire şi pregătire; şi
c)măsuri de prevenire a riscurilor şi de pregătire.
9."sprijinul naţiunii-gazdă" înseamnă orice acţiune întreprinsă în etapele de pregătire şi răspuns de o ţară care primeşte sau trimite asistenţă sau de Comisie, pentru îndepărtarea obstacolelor previzibile din calea asistenţei internaţionale oferite prin intermediul mecanismului Uniunii. Acesta include sprijinul oferit de statele membre în vederea facilitării tranzitului acestei asistenţe pe teritoriul lor;
10."capacitate de răspuns" înseamnă asistenţa care poate fi furnizată la cerere prin mecanismul Uniunii;
11."sprijin logistic" înseamnă echipamente sau servicii esenţiale necesare pentru ca echipele de experţi menţionate la articolul 17 alineatul (1) să îşi îndeplinească sarcinile, printre care comunicaţii, cazare temporară, alimente sau transport în interiorul ţării.
12.«stat participant» înseamnă o ţară terţă care participă la mecanismul Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).