Titlul i - ÎNFIINŢARE ŞI SARCINI - Conventie din 26-iul-1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (CONVENŢIA EUROPOL)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL I:ÎNFIINŢARE ŞI SARCINI
Art. 1: înfiinţare
(1)Statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare "statele membre", prin prezenta înfiinţează un Oficiu European de Poliţie, denumit în continuare "Europol".
(2)Europol va avea ca punct de legătură câte o singură unitate naţională în fiecare stat, care va fi înfiinţată sau desemnată în conformitate cu articolul 4.
Art. 2: Obiectiv
(1)Europol are ca obiectiv ameliorarea, prin măsurile prevăzute de prezenta convenţie, în cadrul cooperării poliţieneşti dintre statele membre, în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană, a eficacităţii autorităţilor competente ale statelor membre şi a cooperării lor în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea formelor grave ale criminalităţii internaţionale, atunci când există indicii concrete sau când există motive întemeiate să se creadă că o structură sau organizaţie infracţională este implicată şi când două sau mai multe state membre sunt afectate în asemenea măsură încât, având în vedere amploarea, gravitatea şi consecinţele infracţiunilor în cauză, se impune o acţiune comună a statelor membre. În sensul prezentei convenţii, următoarele forme de criminalitate sunt considerate ca forme grave de criminalitate internaţională: infracţiunile comise sau susceptibile de a fi comise în cadrul unor activităţi de terorism care aduc atingere vieţii, integrităţii fizice, libertăţii persoanelor, precum şi bunurilor, traficul de droguri, activităţile ilicite de spălare a banilor, traficul de materiale nucleare şi radioactive, filierele de imigraţie ilegală, traficul cu fiinţe umane, traficul de autovehicule furate şi formele de criminalitate enumerate în anexă sau aspectele specifice ale acestor forme de criminalitate.
(2)La propunerea Consiliului de administraţie, Consiliul stabileşte în unanimitate priorităţile Europol privind prevenirea şi combaterea formelor grave ale criminalităţii internaţionale în cadrul mandatului său.
(3)Competenţa Europol în ceea ce priveşte o formă de infracţiune sau aspectele specifice ale unei forme de infracţiune include infracţiunile conexe. Cu toate acestea, aceasta nu acoperă infracţiunile principale din domeniul spălării banilor, forme de infracţiuni pentru care Europol nu este competent în temeiul alineatului (1).
Sunt considerate conexe şi luate în considerare în conformitate cu procedura precizată la articolele 8 şi 10:
- infracţiunile săvârşite în vederea procurării mijloacelor de săvârşire a actelor din domeniul de competenţă al Europol;
- infracţiunile săvârşite pentru a facilita sau a duce la îndeplinire actele din domeniul de competenţă al Europol;
- infracţiunile săvârşite pentru a asigura impunitatea actelor din domeniul de competenţă al Europol.
(4)În sensul prezentei convenţii, «autorităţile competente» înseamnă toate organismele publice existente în statele membre, în măsura în care sunt competente în conformitate cu legislaţia internă privind prevenirea şi combaterea criminalităţii.

Art. 3: Sarcinile
(1)În cadrul obiectivului stabilit în temeiul articolului 2 alineatul (1), Oficiului Europol îi revin următoarele sarcini principale:
1.să faciliteze schimbul de informaţii între statele membre;
2.să obţină, centralizeze şi analizeze informaţii publice şi secrete;
3.să notifice de îndată autorităţilor competente ale statelor membre, prin intermediul unităţilor naţionale menţionate la articolul 4, informaţiile care le privesc, precum şi orice conexiunile constatate între infracţiuni;
4.să sprijine investigaţiile desfăşurate în statele membre, prin furnizarea tuturor informaţiilor relevante unităţilor naţionale;
5.să menţină un sistem computerizat al informaţiilor colectate care cuprind date în conformitate cu articolele 8, 10 şi 11.
(2)Pentru îmbunătăţirea cooperării şi eficacităţii autorităţilor competente din statele membre, prin intermediul unităţilor naţionale, pentru a îndeplini obiectivul prevăzut la articolul 2 alineatul (1), Oficiului Europol îi revin şi următoarele sarcini suplimentare:
1.să dezvolte cunoştinţelor specializate în domeniul procedurilor de investigaţie ale autorităţilor competente din statele membre şi să ofere consiliere în ceea ce priveşte desfăşurarea de investigaţii;
2.să furnizeze informaţii secrete strategice pentru a sprijini şi a promova utilizarea cu eficienţă şi eficacitate a resurselor disponibile la nivel naţional în cadrul activităţilor operative;
3.să elaboreze rapoarte privind situaţia generală.
(3)În cadrul obiectivelor stabilite la articolul 2 alineatul (1), Europol poate, de asemenea, în funcţie de personalul şi de resursele bugetare de care dispune şi în limitele stabilite de Consiliul de administraţie, să asiste statele membre, permiţându-le să beneficieze de consiliere şi de cercetări, în special în următoarele domenii:
1.formarea profesională a membrilor serviciilor competente;
2.organizarea şi echiparea acestor servicii prin facilitarea furnizării de asistenţă tehnică între statele membre;
3.metodele de prevenire a criminalităţii;
4.metodele tehnice şi de medicină legală specifice poliţiei, precum şi metodele de anchetă.

(4)Fără a aduce atingere Convenţiei internaţionale privind stoparea falsificării de monedă, semnată la 20 aprilie 1929 la Geneva, şi protocolului acesteia, Europol îndeplineşte, de asemenea, funcţia de punct de contact al Uniunii Europene în contactele sale cu statele sau organizaţiile terţe în materie de reprimare a falsificării monedei euro.

Art. 3a: Participarea la echipele comune de anchetă
(1)Agenţii Europol pot participa cu titlu de sprijin la echipele comune de anchetă, inclusiv la echipele constituite în conformitate cu articolul 1 din Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (:) sau în conformitate cu articolul 13 din Convenţia din 29 mai 2000 cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, în măsura în care aceste echipe anchetează în legătură cu infracţiuni care sunt de competenţa Europol, în conformitate cu articolul 2. Agenţii Europol pot, în limitele prevăzute de dreptul statului membru în care intervine echipa comună de anchetă şi în conformitate cu aranjamentul prevăzut la alineatul (2), asista la toate activităţile şi să facă schimb de informaţii cu toţi membrii echipei comune de anchetă, în conformitate cu alineatul (3). Cu toate acestea, ei nu participă la adoptarea niciunei măsuri coercitive.
(2)Modalităţile, în plan administrativ, de participare a agenţilor Europol la o echipă comună de anchetă se stabilesc printr-un aranjament între directorul Europol şi autorităţile competente ale statelor membre care participă la echipa comună de anchetă, prin concursul unităţilor naţionale. Normele care reglementează aceste aranjamente sunt adoptate de către Consiliul de administraţie Europol cu o majoritate de două treimi din membrii săi.
(3)Agenţii Europol îşi îndeplinesc sarcinile sub autoritatea şefului de echipă, ţinând seama de condiţiile stabilite în aranjamentul prevăzut la alineatul (2).
(4)În conformitate cu aranjamentul prevăzut la alineatele (2) şi (3), agenţii Europol pot să fie în mod direct în legătură cu membrii echipei comune de anchetă şi să comunice membrilor şi membrilor detaşaţi ai echipei comune de anchetă, în conformitate cu prezenta convenţie, informaţiile care provin din orice componentă a sistemului computerizat de gestionare a informaţiilor colectate prevăzut la articolul 6. În cazul unei legături directe, Europol informează cu privire la aceasta simultan unităţile naţionale ale statelor membre reprezentate în echipă şi statele membre care au oferit informaţiile.
(5)Informaţiile obţinute de către un agent Europol în timpul participării sale la o echipă comună de anchetă pot fi introduse, cu acordul şi sub responsabilitatea statului membru care le-a oferit, într-una din componentele sistemului computerizat, în condiţiile stabilite de prezenta convenţie.
(6)În cursul operaţiilor unei echipe comune de anchetă, menţionate de prezentul articol, agenţii Europol se supun dreptului intern al statului membru de intervenţie, care se aplică persoanelor ce exercită funcţii comparabile, în ceea ce priveşte infracţiunile ale căror victime ar putea să fie sau pe care le-ar putea comite.
(1)JOL 162, 20.6.2002, p. 1.
Art. 3b: Cereri formulate de către Europol pentru începerea unor anchete penale
(1)Statele membre trebuie să analizeze orice cerere care le este adresată de către Europol prin care acesta le solicită începerea, desfăşurarea sau coordonarea unor anchete în cazuri precise şi să îi acorde întreaga atenţie necesară. Ele trebuie să comunice la Europol dacă ancheta solicitată va fi începută.
(2)În cazul în care autorităţile competente ale statului membru decid să nu dea curs cererii Europol, îl informează pe acesta în legătură cu decizia lor şi cu motivaţia acesteia, în afara cazului în care nu pot oferi justificări deoarece:
(i)aceasta ar aduce atingere intereselor naţionale esenţiale în materie de securitate sau
(ii)aceasta ar compromite buna desfăşurare a unor anchete în curs sau securitatea unor persoane.
(3)Răspunsurile la cererile Europol prin care acesta le solicită statelor membre începerea, desfăşurarea sau coordonarea unor anchete în cazuri precise, precum şi informaţiile referitoare la rezultatul anchetelor comunicate la Europol, trebuie trimise prin intermediul autorităţilor competente ale statelor membre, în conformitate cu normele prevăzute de Convenţia Europol şi cu legislaţia naţională aplicabilă.
(4)În temeiul unui acord de cooperare care urmează să fie semnat cu Eurojust, atunci când Europol cere începerea unor anchete penale, el va informa Eurojust cu privire la aceasta.";

Art. 4: Unităţile naţionale
(1)Fiecare stat membru înfiinţează sau desemnează o unitate naţională pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în prezentul articol.
(2)Unitatea naţională este singurul organ de legătură între Europol şi serviciile naţionale competente. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza contactele directe între serviciile lor competente desemnate şi Europol sub rezerva condiţiilor stabilite de statul membru în cauză, în special intervenţia prealabilă a unităţii naţionale.
În acelaşi timp, unitatea naţională primeşte de la Europol toate informaţiile care au făcut obiectul schimbului în cursul contactelor directe dintre Europol şi serviciile competente desemnate. Raporturile dintre unitatea naţională şi serviciile competente sunt reglementate de dreptul intern, în special de normele constituţionale aplicabile.

(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unităţile naţionale sunt capabile să îndeplinească sarcinile care le revin, în special că au acces la date naţionale relevante.
(4)Unităţilor naţionale le revine sarcina de a:
1.furniza Oficiului Europol, din proprie iniţiativă, informaţiile publice şi secrete necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin;
2.răspunde solicitărilor Europol în ceea ce priveşte informaţiile publice şi secrete şi consilierea;
3.actualiza informaţiile publice şi secrete;
4.evalua, pentru autorităţile competente, informaţiile publice şi secrete în conformitate cu dreptul intern, şi de a le transmite acestora;
5.emite solicitări către Europol pentru consiliere, informaţii publice şi secrete, precum şi analiză;
6.furniza Oficiului Europol informaţii care să fie stocate în sistemul computerizat;
7.asigura respectarea legii în cadrul fiecărui schimb de informaţii între acestea şi Europol.
(5)Fără a aduce atingere exercitării răspunderilor care revin statelor membre, pentru menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii interne, o unitate naţională nu este obligată să furnizeze informaţiile publice şi secrete prevăzute la alineatul (4) punctele 1, 2 şi 6, precum şi în articolele 7 şi 10, într-un anumit caz, dacă acest lucru ar însemna:
1.lezarea intereselor naţionale esenţiale de securitate, sau
2.punerea în pericol a reuşitei unei anchete în curs de desfăşurare sau a siguranţei unor persoane;
3.furnizarea unor informaţii referitoare la organizaţii sau activităţi ale serviciilor de informaţii, în ceea ce priveşte securitatea statului.

(6)Cheltuielile efectuate de către unităţile naţionale în procesul de comunicare cu Europol sunt suportate de către statele membre şi, cu excepţia cheltuielilor de conectare, nu sunt imputate Oficiului Europol.
(7)Şefii unităţilor naţionale se întâlnesc periodic, din proprie iniţiativă sau la cerere, pentru a asista Europol prin consiliere.

Art. 5: Ofiţerii de legătură
(1)Fiecare unitate naţională detaşează cel puţin un ofiţer de legătură la Europol. Numărul ofiţerilor de legătură care pot fi detaşaţi de către statele membre la Europol se stabileşte prin decizia unanimă a Consiliului de administraţie; această decizie poate fi modificată în orice moment prin hotărârea unanimă a Consiliului de administraţie. În absenţa unor dispoziţii speciale în prezenta convenţie, ofiţerii de legătură se supun dreptului intern al statului membru de origine.
(2)Unităţile naţionale dispun ofiţerilor lor de legătură să le reprezinte interesele în cadrul Europol, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de origine şi cu dispoziţiile aplicabile administraţiei Europol.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolul 4 alineatele (4) şi (5), ofiţerii de legătură, în cadrul obiectivului stabilit în articolul 2 alineatul (1), sprijină schimbul de informaţii dintre unităţile naţionale care i-au detaşat şi Europol, în special prin:
1.furnizarea către Europol a informaţiilor din partea unităţilor naţionale care i-au detaşat;
2.furnizarea către unităţile naţionale care i-au detaşat a informaţiilor din partea Europol şi
3.cooperarea cu funcţionarii Europol prin furnizarea de informaţii şi consiliere referitoare la analiza informaţiilor referitoare la statul membru care a dispus detaşarea.
(4)In acelaşi timp, ofiţerii de legătură sprijină schimburile de informaţii din partea unităţilor naţionale pe care le reprezintă, precum şi în ceea ce priveşte coordonarea măsurilor rezultate, în conformitate cu dreptul lor intern, în cadrul obiectivului stabilit la articolul 2 alineatul (1).
(5)În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (3) de mai sus, ofiţerii de legătură au dreptul de a consulta diferitele fişiere, în conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare precizate în articolele relevante.
(6)Articolul 25 se va aplica mutatis mutandis activităţii ofiţerilor de legătură.
(7)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezenta convenţie, drepturile şi obligaţiile ofiţerilor de legătură în raporturile cu Europol sunt stabilite de Consiliul de administraţie în unanimitate.
(8)Ofiţerii de legătură se bucură de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2).
(9)Europol pune la dispoziţia statelor membre, în mod gratuit, spaţiile necesare în cadrul imobilelor Europol în vederea desfăşurării activităţii ofiţerilor de legătură. Toate celelalte cheltuieli realizate în legătură cu ofiţerii de legătură detaşaţi sunt suportate de statul membru de origine; această dispoziţie se aplică şi costurilor echipamentelor necesare ofiţerilor de legătură, în măsura în care Consiliul de administraţie nu recomandă, în unanimitate, contrariul într-un caz determinat, atunci când stabileşte bugetul Europol.
Art. 6: Sistemul computerizat de gestionare a informaţiilor
(1)Europol păstrează un sistem computerizat de gestionare a informaţiilor colectate, format din următoarele componente:
1.un sistem informaţional astfel cum este menţionat la articolul 7, având un conţinut limitat şi definit în mod clar, care să permită accesul imediat la informaţiile disponibile statelor membre şi Oficiului Europol;
2.fişierele de lucru astfel cum este menţionat la articolul 10, stabilite pentru diferite perioade în scopul analizei şi conţinând informaţii cuprinzătoare şi
3.un sistem centralizat de index care să conţină anumite amănunte din fişierele de analiză menţionate la punctul 2, în conformitate cu mecanismele prevăzute la articolul 11.
(2)Sistemul computerizat de gestionare a informaţiilor colectate exploatat de Europol nu trebuie în nici un caz să fie conectat la alte sisteme de prelucrare automată a datelor, cu excepţia sistemelor automatizate de prelucrare a datelor aparţinând unităţilor naţionale.
Art. 6a: Prelucrarea informaţiilor de către Europol
Pentru îndeplinirea misiunilor sale, Europol poate, de asemenea, să prelucreze date pentru a determina dacă asemenea date sunt utile pentru misiunile sale şi pot fi incluse în sistemul computerizat de gestionare a informaţiilor colectate menţionat la articolul 6 alineatul (1).
Părţile contractante reunite în cadrul Consiliului, hotărând cu o majoritate de două treimi, stabilesc condiţiile de prelucrare a acestor date, în special în ceea ce priveşte accesul la date şi utilizarea acestora, precum şi termenele de stocare şi de ştergere a datelor care nu pot fi mai mari de şase luni, cu respectarea principiilor menţionate la articolul 14. Consiliul de administraţie pregăteşte decizia părţilor contractante şi consultă organismul comun de supraveghere menţionat la articolul 24.