Art. 4. - Art. 4: Unităţile naţionale - Conventie din 26-iul-1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (CONVENŢIA EUROPOL)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 4: Unităţile naţionale
(1)Fiecare stat membru înfiinţează sau desemnează o unitate naţională pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în prezentul articol.
(2)Unitatea naţională este singurul organ de legătură între Europol şi serviciile naţionale competente. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza contactele directe între serviciile lor competente desemnate şi Europol sub rezerva condiţiilor stabilite de statul membru în cauză, în special intervenţia prealabilă a unităţii naţionale.
În acelaşi timp, unitatea naţională primeşte de la Europol toate informaţiile care au făcut obiectul schimbului în cursul contactelor directe dintre Europol şi serviciile competente desemnate. Raporturile dintre unitatea naţională şi serviciile competente sunt reglementate de dreptul intern, în special de normele constituţionale aplicabile.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unităţile naţionale sunt capabile să îndeplinească sarcinile care le revin, în special că au acces la date naţionale relevante.
(4)Unităţilor naţionale le revine sarcina de a:
1.furniza Oficiului Europol, din proprie iniţiativă, informaţiile publice şi secrete necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin;
2.răspunde solicitărilor Europol în ceea ce priveşte informaţiile publice şi secrete şi consilierea;
3.actualiza informaţiile publice şi secrete;
4.evalua, pentru autorităţile competente, informaţiile publice şi secrete în conformitate cu dreptul intern, şi de a le transmite acestora;
5.emite solicitări către Europol pentru consiliere, informaţii publice şi secrete, precum şi analiză;
6.furniza Oficiului Europol informaţii care să fie stocate în sistemul computerizat;
7.asigura respectarea legii în cadrul fiecărui schimb de informaţii între acestea şi Europol.
(5)Fără a aduce atingere exercitării răspunderilor care revin statelor membre, pentru menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii interne, o unitate naţională nu este obligată să furnizeze informaţiile publice şi secrete prevăzute la alineatul (4) punctele 1, 2 şi 6, precum şi în articolele 7 şi 10, într-un anumit caz, dacă acest lucru ar însemna:
1.lezarea intereselor naţionale esenţiale de securitate, sau
2.punerea în pericol a reuşitei unei anchete în curs de desfăşurare sau a siguranţei unor persoane;
3.furnizarea unor informaţii referitoare la organizaţii sau activităţi ale serviciilor de informaţii, în ceea ce priveşte securitatea statului.
(6)Cheltuielile efectuate de către unităţile naţionale în procesul de comunicare cu Europol sunt suportate de către statele membre şi, cu excepţia cheltuielilor de conectare, nu sunt imputate Oficiului Europol.
(7)Şefii unităţilor naţionale se întâlnesc periodic, din proprie iniţiativă sau la cerere, pentru a asista Europol prin consiliere.