Capitolul ii - DISPOZIŢII GENERALE - Conventia 90/436/CEE/23-iul-1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2014
CAPITOLUL II:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 3
(1)În sensul aplicării prezentei convenţii, prin "autoritate competentă" se înţelege:
- în Belgia:
De minister van Financien sau un reprezentant autorizat; Le ministre des Finances sau un reprezentant autorizat;
- în Bulgaria:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]sau un reprezentant autorizat;
- în Republica Cehă:
Ministr financi sau un reprezentant autorizat;
- în Danemarca:
Skatteministeren sau un reprezentant autorizat;
- în Germania:
Der Bundesminister der Finanzen sau un reprezentant autorizat;
- în Estonia:
Rahandusminister sau un reprezentant autorizat;
- în Irlanda:
The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat;
- în Grecia:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]sau un reprezentant autorizat;
- în Spania:
El ministro de Economia y Hacienda sau un reprezentant autorizat;
- în Franţa:
Le ministre charge du budget sau un reprezentant autorizat;
- în Croaţia:
Ministar financija sau un reprezentant autorizat;
- în Italia:
Il Capo del Dipartimento per le Politiche Fiscali sau un reprezentant autorizat;
- în Cipru:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]sau un reprezentant autorizat;
- în Letonia:
Valsts ienemumu dienests;
- în Lituania:
Finans ministras sau un reprezentant autorizat;
- în Luxemburg:
Le ministre des Finances sau un reprezentant autorizat;
- în Ungaria:
a penzugyminiszter sau un reprezentant autorizat;
- în Malta:
il-Ministru responsabbli ghall-finanzi sau un reprezentant autorizat;
- în Ţările de Jos:
De minister van Financien sau un reprezentant autorizat;
- în Austria:
Der Bundesminister fur Finanzen sau un reprezentant autorizat;
- în Polonia:
Minister Finansow sau un reprezentant autorizat;
- în Portugalia:
O Ministro das Finantas sau un reprezentant autorizat;
- în România:
Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau un reprezentant autorizat;
- în Slovenia:
Minister za finance sau un reprezentant autorizat;
- în Slovacia:
Minister financii sau un reprezentant autorizat;
- în Finlanda:
Valtiovarainministerio sau un reprezentant autorizat; Finansministeriet sau un reprezentant autorizat;
- în Suedia:
Finansministern sau un reprezentant autorizat;
- în Regatul Unit:
The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat.

(2)Orice termen care nu este definit în prezenta convenţie are, cu excepţia cazului în care contextul impune altfel, înţelesul pe care îl are termenul respectiv în convenţia privind dubla impunere dintre statele în cauză.
Art. 4
În aplicarea prezentei convenţii se respectă următoarele principii:
(1)În cazul în care:
a)o întreprindere a unui stat contractant participă în mod direct sau indirect la administrarea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui alt stat contractant sau
b)aceleaşi persoane participă în mod direct sau indirect la administrarea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi ale unei întreprinderi a unui alt stat contractant,
şi dacă, în oricare dintre cazuri, între cele două întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, sunt convenite sau impuse condiţii care diferă de cele care ar putea fi convenite între întreprinderi independente, în acest caz orice profituri care, în absenţa condiţiilor respective, ar fi fost realizate de una dintre întreprinderi dar nu au fost realizate de aceasta din cauza condiţiilor respective, pot fi incluse în profiturile întreprinderii respective şi impozitate în consecinţă.
(2)Atunci când o întreprindere a unui stat contractant îşi desfăşoară activitatea în alt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent care este situat pe teritoriul acestuia, sediului permanent respectiv îi sunt imputabile profiturile pe care le-ar fi putut realiza, în cazul în care ar fi fost o întreprindere distinctă şi separată care desfăşoară activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi care tratează în mod complet independent cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
Art. 5
În cazul în care un stat contractant intenţionează să ajusteze profiturile unei întreprinderi în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 4, acesta informează în timp util întreprinderea cu privire la măsura preconizată şi acordă acestei întreprinderi posibilitatea de a informa cealaltă întreprindere, astfel încât să permită acesteia din urmă să informeze la rândul său celălalt stat contractant.
Cu toate acestea, statul contractant care furnizează astfel de informaţii nu este împiedicat să efectueze ajustarea propusă.
Dacă după comunicarea unor astfel de informaţii cele două întreprinderi şi celălalt stat contractant acceptă ajustarea, articolele 6 şi 7 nu se aplică.
Art. 6
(1)În cazul în care o întreprindere consideră că, în oricare din situaţiile în care se aplică prezenta convenţie, principiile prevăzute la articolul 4 nu au fost respectate, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de dreptul intern al statelor contractante în cauză, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau autorităţii competente a statului contractant în care este situat sediul său permanent. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii care determină sau poate determina dubla impunere în sensul articolului 1.
Întreprinderea notifică în acelaşi timp autoritatea competentă dacă alte state contractante pot avea un interes în cazul respectiv.
Autoritatea competentă notifică apoi fără întârziere autorităţile competente ale acestor alte state contractante.
(2)În cazul în care reclamaţia îi apare ca fiind întemeiată şi în cazul în care ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţie satisfăcătoare, autoritatea competentă face demersuri pentru a soluţiona cazul pe calea unui acord amiabil cu autoritatea competentă a oricărui alt stat contractant implicat, în vederea eliminării dublei impuneri pe baza principiilor prevăzute la articolul 4. Orice acord amiabil convenit este pus în aplicare indiferent de termenele prevăzute de dreptul intern al statelor contractante implicate.
Art. 7
(1)În cazul în care autorităţile competente în cauză nu ajung la un acord de eliminare a dublei impuneri menţionat la articolul 6 în termen de doi ani de la data la care cazul a fost prezentat pentru prima oară uneia dintre autorităţile competente în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), acestea instituie o comisie consultativă însărcinată cu emiterea unui aviz privind eliminarea dublei impuneri în cauză.
Întreprinderile pot recurge la căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern al statelor contractante în cauză; cu toate acestea, dacă o instanţă judecătorească a fost sesizată cu privire la caz, termenul de doi ani menţionat la primul paragraf se calculează de la data la care a fost pronunţată hotărârea în ultimă instanţă în cadrul căilor de atac.
(2)Sesizarea comisiei consultative cu privire la respectivul caz nu împiedică un stat contractant să iniţieze sau să continue, în legătură cu acelaşi caz, proceduri judiciare sau proceduri de aplicare a unor sancţiuni administrative.
(3)Atunci când legislaţia internă a unui stat contractant nu permite autorităţilor competente ale statului respectiv să deroge de la deciziile organismelor judiciare, alineatul (1) se aplică numai în cazul în care întreprinderea asociată a acestui stat a permis expirarea termenului prevăzut pentru introducerea căii de atac sau a renunţat la orice astfel de cale de atac înainte de pronunţarea unei hotărâri. Această dispoziţie nu aduce atingere căii de atac exercitate, în măsura în care aceasta se referă la alte elemente decât cele menţionate la articolul 6.
(4)Autorităţile competente pot, prin acord amiabil şi cu acordul întreprinderilor asociate în cauză, să deroge de la termenele menţionate la alineatul (1).
(5)În măsura în care nu se aplică dispoziţiile alineatelor (1) - (4), nu se aduce atingere drepturilor nici uneia dintre întreprinderile asociate, astfel cum sunt stabilite la articolul 6.
Art. 8
(1)Autoritatea competentă a unui stat contractant nu are obligaţia de a iniţia procedura de acord amiabil şi nici obligaţia de a institui comisia consultativă menţionată la articolul 7 în cazul în care, o procedură judiciară sau administrativă a condus la pronunţarea unei hotărâri definitive conform căreia se prevede că, prin acte care duc la o ajustare a profiturilor în temeiul articolului 4, una dintre întreprinderile în cauză este pasibilă de o sancţiune gravă.
(2)Atunci când o procedură judiciară sau administrativă, iniţiată în vederea unei hotărâri conform căreia prin acte care duc la o ajustare a profiturilor în temeiul articolului 4 una dintre întreprinderile în cauză este pasibilă de o sancţiune gravă, se desfăşoară în acelaşi timp cu oricare dintre procedurile menţionate la articolele 6 şi 7, autorităţile competente pot suspenda această din urmă procedură până la încheierea procedurii judiciare sau administrative.
Art. 9
(1)Comisia consultativă menţionată la articolul 7 alineatul (1) cuprinde, în afară de preşedintele său:
- doi reprezentanţi ai fiecărei autorităţi competente în cauză; acest număr poate fi redus la un reprezentant prin acord între autorităţile competente;
- un număr par de personalităţi independente, numite de comun acord din lista personalităţilor menţionate la alineatul (4) sau, în absenţa acordului, prin tragere la sorţi de către autorităţile competente în cauză.
(2)La numirea personalităţilor independente se numeşte câte un membru supleant pentru fiecare dintre acestea, în conformitate cu normele privind numirea personalităţilor independente, pentru cazul în care acestea sunt împiedicate să-şi îndeplinească atribuţiile.
(3)În cazul tragerii la sorţi, fiecare dintre autorităţile competente poate recuza numirea oricărei personalităţi independente, în orice situaţie convenită în prealabil între autorităţile competente în cauză sau într-una din următoarele situaţii:
- atunci când persoana respectivă aparţine uneia dintre administraţiile financiare implicate sau îşi exercită atribuţiile în numele uneia dintre aceste administraţii;
- atunci când persoana respectivă deţine sau a deţinut o participaţie importantă într-una sau în fiecare dintre întreprinderile asociate, sau este sau a fost angajatul sau consilierul uneia sau fiecăreia dintre întreprinderile asociate;
- atunci când persoana respectivă nu prezintă suficiente garanţii de obiectivitate pentru soluţionarea cazului sau a cazurilor asupra cărora urmează să se ia o decizie.
(4)Lista personalităţilor independente cuprinde toate persoanele independente desemnate de către statele contractante. În acest scop, fiecare stat contractant desemnează cinci persoane şi informează Secretarul general al Consiliului Comunităţilor Europene în acest sens.
Aceste persoane trebuie să fie resortisanţi ai unui stat contractant şi să aibă reşedinţa pe teritoriul în care se aplică prezenta convenţie. Ele trebuie să fie competente şi independente.
Statele contractante pot aduce modificări listei menţionate la primul paragraf; acestea informează fără întârziere Secretarul general al Consiliului Comunităţilor Europene în acest sens.
(5)Reprezentanţii şi personalităţile independente numite în conformitate cu alineatul (1) aleg un preşedinte dintre personalităţile de pe lista menţionată la alineatul (4), fără a aduce atingere dreptului fiecărei autorităţi competente în cauză de a recuza numirea personalităţii astfel alese în situaţiile menţionate la alineatul (3).
Preşedintele trebuie dispună de calificările necesare pentru numirea, în ţara sa, în cele mai înalte funcţii din cadrul magistraturii sau trebuie să fie un jurist cu competenţă recunoscută.
(6)Membrii comisiei consultative au obligaţia de a păstra secretul cu privire la toate informaţiile despre care iau cunoştinţă în cadrul procedurii. Statele contractante adoptă dispoziţiile corespunzătoare pentru a sancţiona orice încălcare a obligaţiei păstrării secretului. Acestea informează fără întârziere Comisia Comunităţilor Europene cu privire la măsurile luate. Comisia Comunităţilor Europene informează celelalte state contractante.
(7)Statele contractante adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că, o dată ce este sesizată cu privire la o cauză, comisia consultativă se reuneşte fără întârziere.
Art. 10
(1)În sensul procedurii menţionate la articolul 7, întreprinderile asociate în cauză pot furniza comisiei consultative toate informaţiile, mijloacele de probă sau documentele despre care consideră ca pot fi utile pentru luarea unei decizii. Întreprinderile şi autorităţile competente ale statelor contractante implicate dau curs oricărei solicitări din partea comisiei consultative de a furniza astfel de informaţii, mijloace de probă sau documente. Cu toate acestea, autorităţile competente ale oricărui asemenea stat contractant nu au obligaţia:
a)de a lua măsuri administrative care derogă de la legislaţia internă a acestora sau de la practica lor administrativă obişnuită;
b)de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în temeiul legislaţiei interne a acestora sau în cadrul practicii lor administrative obişnuite; sau
c)de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional sau un procedeu comercial, ori informaţii a căror dezvăluire ar contraveni ordinii publice.
(2)Fiecare dintre întreprinderile asociate poate, la cererea acesteia, să fie audiată sau să fie reprezentată în faţa comisiei consultative. Fiecare dintre întreprinderile asociate se prezintă sau sunt reprezentate în faţa comisiei consultative dacă aceasta din urmă o solicită.
Art. 11
(1)Comisia consultativă menţionată la articolul 7 emite avizul în termen de cel mult şase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cauză.
Comisia consultativă trebuie să îşi întemeieze avizul pe dispoziţiile articolului 4.
(2)Comisia consultativă adoptă avizul cu majoritatea simplă a membrilor săi. Autorităţile competente în cauză pot conveni cu privire la un regulament suplimentar de procedură.
(3)Cheltuielile de procedură ale comisiei consultative, cu excepţia cheltuielilor efectuate de întreprinderile asociate, se repartizează în mod egal între statele contractante implicate.
Art. 12
(1)Autorităţile competente care sunt părţi în procedura menţionată la articolul 7 iau, de comun acord, pe baza articolului 4, o decizie care să elimine dubla impunere, în termen de şase luni de la data la care comisia consultativă a emis avizul.
Autorităţile competente pot lua o decizie care se abate de la avizul comisiei consultative. În cazul în care autorităţile competente nu ajung la un acord, acestea au obligaţia de a acţiona în conformitate cu avizul respectiv.
(2)Autorităţile competente pot conveni să publice decizia menţionată la alineatul (1), sub rezerva acordului întreprinderilor în cauză.
Art. 13
Faptul că deciziile luate de către statele contractante cu privire la impunerea profiturilor care provin dintr-o tranzacţie între întreprinderi asociate au devenit definitive nu împiedică recurgerea la procedurile prevăzute la articolele 6 şi 7.
Art. 14
În sensul prezentei convenţii, se consideră că dubla impunere a profiturilor este eliminată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)profiturile sunt incluse în calculul profiturilor impozabile numai într-un singur stat; sau
b)valoarea impozitului ce poate fi perceput pentru aceste profituri într-un stat este redusă cu o valoare egală cu cea a impozitului care poate fi perceput asupra acestora în celălalt stat.