Capitolul xxiii - Comerţul şi munca - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL XXIII:Comerţul şi munca
Art. 231: Context şi obiective
(1)Părţile recunosc valoarea cooperării şi a acordurilor internaţionale în domeniul muncii ca răspuns al comunităţii internaţionale la provocările economice, sociale şi privind ocuparea forţei de muncă, precum şi la oportunităţile generate de globalizare. Acestea recunosc contribuţia pe care comerţul internaţional ar putea-o aduce pentru ocuparea deplină şi productivă a forţei de muncă şi munca decentă pentru toţi şi se angajează să se consulte şi să coopereze, după caz, cu privire la aspectele privind ocuparea forţei de muncă şi munca legată de comerţ care sunt de interes reciproc.
(2)Afirmând valoarea unei mai mari coerenţe a politicilor în materie de muncă decentă, care să cuprindă standarde fundamentale de muncă şi un nivel ridicat de protecţie a muncii, împreună cu aplicarea efectivă a acestora, părţile recunosc rolul benefic pe care aceste domeniu îl poate avea asupra eficienţei economice, inovării şi productivităţii, inclusiv rezultatele la export. În acest context, părţile recunosc, de asemenea, importanţa dialogului social privind problemele de muncă în rândul lucrătorilor şi al angajatorilor, precum şi între organizaţiile acestora şi guverne şi se angajează să promoveze un astfel de dialog.
Art. 232: Dreptul de reglementare şi nivelurile de protecţie
Recunoscând dreptul fiecărei părţi de a stabili priorităţile în materie de muncă, de a stabili nivelurile sale de protecţie a muncii şi de a adopta sau de a modifica legile şi politicile sale în consecinţă într-un mod compatibil cu angajamentele sale internaţionale în domeniul muncii, inclusiv cele din prezentul capitol, fiecare parte încearcă să se asigure că aceste legi şi politici prevăd şi încurajează niveluri ridicate de protecţie a muncii şi depune eforturi să continue să îmbunătăţească astfel de legi şi politici cu scopul de a oferi un nivel ridicat de protecţie a muncii.
Art. 233: Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii
(1)Fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii reflectă şi oferă protecţie pentru principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, care sunt enumerate mai jos. Părţile se angajează să respecte, să promoveze şi să realizeze aceste principii şi drepturi în conformitate cu obligaţiile membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii ("OIM") şi angajamentele asumate în cadrul Declaraţiei OIM privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi anexa la aceasta din 1998 care au fost adoptate în cadrul celei de a 86-a sesiuni a Conferinţei Internaţionale a Muncii din 1998:
a)libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocieri colective;
b)eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie;
c)abolirea efectivă a muncii copiilor; şi
d)eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
(2)Fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii promovează următoarele obiective incluse pe Agenda OIM privind munca decentă şi în conformitate cu Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008, adoptată în cadrul celei de a 97-a sesiuni a Conferinţei Internaţionale a Muncii şi alte angajamente internaţionale:
a)sănătatea şi securitatea la locul de muncă, inclusiv prevenirea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi compensarea în caz de astfel de accident sau boală;
b)stabilirea unor standarde minime acceptabile de muncă pentru salariaţi, inclusiv persoanele cărora nu li se aplică un contract colectiv; precum şi
c)nediscriminarea în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv pentru lucrătorii migranţi.
(3)În conformitate cu alineatul (2) litera (a), fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii reflectă şi oferă protecţie pentru condiţii de muncă care respectă sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, inclusiv prin formularea unor politici care promovează principiile de bază menite să prevină accidentele şi leziunile care apar ca urmare a sau în timpul activităţii profesionale şi care au ca scop dezvoltarea unei culturi preventive de securitate şi sănătate în care principiului de prevenire i se acordă cea mai mare prioritate. Atunci când pregăteşte şi pune în aplicare măsuri care vizează protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă, fiecare parte ia în considerare informaţiile ştiinţifice şi tehnice existente relevante şi standardele, orientările sau recomandările internaţionale conexe, în cazul în care măsurile ar putea afecta comerţul sau investiţiile dintre părţi. Părţile recunosc că, în cazul unor pericole existente sau potenţiale sau al unor condiţii care sunt susceptibile în mod rezonabil să cauzeze un accident sau o boală unei persoane fizice, o parte nu va utiliza lipsa certitudinii ştiinţifice depline ca motiv pentru a amâna măsurile de protecţie eficiente din punct de vedere al costului.
(4)Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare efectiv în legislaţia şi practicile sale pe întregul său teritoriu convenţiile fundamentale ale OIM, pe care Canada şi, respectiv, statele membre ale Uniunii Europene le-au ratificat. Părţile depun eforturi continue şi susţinute în vederea ratificării convenţiilor fundamentale ale OIM, în cazul în care nu au făcut încă acest lucru. Părţile fac schimb de informaţii cu privire la situaţia lor şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte ratificarea convenţiilor fundamentale şi prioritare, precum şi a altor convenţii OIM care sunt clasificate de OIM drept actualizate.
Art. 234: Menţinerea nivelurilor de protecţie
(1)Părţile recunosc că este inoportună încurajarea comerţului sau a investiţiilor prin diminuarea sau reducerea nivelurilor de protecţie prevăzute în standardele şi legislaţia lor în domeniul muncii.
(2)O parte nu renunţă sau nu derogă în alt fel de la, sau se oferă să renunţe sau să deroge de la, legislaţia şi standardele sale în domeniul muncii pentru a încuraja comerţul sau stabilirea, achiziţionarea, extinderea sau menţinerea unei investiţii pe teritoriul său.
(3)O parte nu evită, printr-o acţiune sau inacţiune susţinută sau recurentă, să pună efectiv în aplicare legislaţia şi standardele sale în domeniul muncii pentru a încuraja comerţul sau investiţiile.
Art. 235: Procedurile de aplicare, procedurile administrative şi de revizuire a actelor administrative
(1)În conformitate cu articolul 23.4, fiecare parte promovează respectarea şi pune în aplicare efectiv legislaţia sa în domeniul muncii, inclusiv prin:
a)menţinerea unui sistem de inspecţie a muncii, în conformitate cu angajamentele sale internaţionale menite să asigure punerea în aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia lucrătorilor, care sunt executorii de către inspectorii de muncă; şi
b)asigurarea faptului că sunt disponibile proceduri administrative şi judiciare pentru persoanele cu un interes recunoscut în mod legal într-o anumită chestiune, care susţin că este încălcat un drept în conformitate cu legislaţia sa, pentru a permite o acţiune eficientă împotriva încălcărilor legislaţiei în domeniul muncii, inclusiv măsuri adecvate pentru încălcări ale legislaţiei în cauză.
(2)Fiecare parte, în conformitate cu legislaţia sa, se asigură că procedura menţionată la alineatul (1) litera (b) nu este complicată în mod inutil sau prohibitiv de costisitoare, nu presupune termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate, oferă măsuri reparatorii, dacă este cazul, şi este corectă şi echitabilă, inclusiv prin faptul că:
a)oferă un preaviz rezonabil pârâţilor atunci când este iniţiată o procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii şi motivarea cererii;
b)oferă părţilor la procedură o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine sau apăra poziţiile respective, inclusiv prin prezentarea de informaţii sau probe, înainte de pronunţarea unei decizii finale;
c)prevede că deciziile finale se emit în scris şi se motivează, după caz, şi pe baza informaţiilor sau dovezilor, cu privire la care părţilor la procedură li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate; şi
d)oferă părţilor la procedura administrativă o posibilitate de revizuire şi, dacă acest lucru este justificat, de corectare a deciziilor administrative definitive într-o perioadă rezonabilă de timp de către un tribunal stabilit prin lege, cu garanţii adecvate de independenţă şi imparţialitate a tribunalului.
Art. 236: Informarea şi sensibilizarea publicului
(1)În plus faţă de obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 27.1 (Publicarea), fiecare parte încurajează dezbaterea publică cu şi între actorii non-statali în ceea ce priveşte dezvoltarea şi definirea politicilor care pot conduce la adoptarea legislaţiei şi standardelor în domeniul muncii de către autorităţile sale publice.
(2)Fiecare parte promovează sensibilizarea publicului cu privire la legislaţia şi standardele sale în domeniul muncii, precum şi aplicarea procedurilor de conformitate, inclusiv prin asigurarea disponibilităţii informaţiilor şi prin luarea de măsuri pentru a spori cunoaşterea şi înţelegerea în rândul lucrătorilor, al angajatorilor şi al reprezentanţilor acestora.
Art. 237: Activităţi de cooperare
(1)Părţile se angajează să coopereze pentru a promova obiectivele prezentului capitol prin acţiuni cum ar fi:
a)schimbul de informaţii privind cele mai bune practici cu privire la chestiuni de interes comun şi cu privire la evenimente, activităţi şi iniţiative relevante;
b)cooperarea în cadrul forurilor internaţionale care se ocupă cu aspecte relevante pentru comerţ şi muncă, inclusiv, în special, OMC şi OIM;
c)promovarea internaţională şi aplicarea efectivă a principiilor şi drepturilor fundamentale la locul de muncă menţionate la articolul 23.3 alineatul (1) şi în Agenda OIM privind munca decentă;
d)dialogul şi schimbul de informaţii cu privire la dispoziţiile în materie de muncă în cadrul acordurilor lor comerciale respective, precum şi punerea în aplicare a acestora;
e)explorarea colaborării în cadrul iniţiativelor privind terţi; şi
f)orice altă formă de cooperare considerată adecvată.
(2)Părţile vor lua în considerare orice opinii prezentate de reprezentanţii lucrătorilor, ai angajatorilor şi de organizaţii ale societăţii civile la identificarea domeniilor de cooperare şi în desfăşurarea activităţilor de cooperare.
(3)Părţile pot încheia acorduri de cooperare cu OIM şi alte organizaţii internaţionale sau regionale competente pentru a beneficia de expertiza şi resursele acestora pentru realizarea obiectivelor prezentului capitol.
Art. 238: Mecanisme instituţionale
(1)Fiecare parte desemnează un birou pentru a servi ca punct de contact cu cealaltă parte pentru punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv în ceea ce priveşte:
a)programe şi activităţi de cooperare în conformitate cu articolul 23.7;
b)primirea de observaţii şi comunicări în conformitate cu articolul 23.9; şi
c)informaţiile care trebuie furnizate celeilalte părţi, grupurilor de experţi şi publicului.
(2)Fiecare parte informează cealaltă parte, în scris, cu privire la punctul de contact menţionat la alineatul (1).
(3)Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (g) (Comitete specializate), prin intermediul unor reuniuni periodice sau sesiuni dedicate care includ participanţii responsabili pentru aspectele reglementate de prezentul capitol:
a)supraveghează punerea în aplicare a prezentului capitol şi examinează progresele realizate în cadrul acestuia, inclusiv funcţionarea şi eficacitatea sa; şi
b)discută orice altă chestiune în domeniul de aplicare a prezentului capitol.
(4)Fiecare parte convoacă un grup nou sau consultă grupurile sale consultative interne pentru muncă sau dezvoltare durabilă, pentru a solicita puncte de vedere şi recomandări privind aspecte legate de prezentul capitol. Astfel de grupuri cuprind organizaţii independente reprezentative ale societăţii civile, pe baza unei reprezentări echilibrate a organizaţiilor patronale, sindicale şi comerciale, precum şi a altor factori relevanţi, după caz. Acestea pot prezenta opinii şi pot face recomandări cu privire la orice aspect legat de prezentul capitol, din proprie iniţiativă.
(5)Fiecare parte este dispusă să primească şi acordă atenţia cuvenită observaţiilor venite din partea publicului cu privire la aspecte legate de prezentul capitol, inclusiv comunicări privind problemele de aplicare. Fiecare parte informează grupurile sale consultative interne pentru muncă sau dezvoltare durabilă despre astfel de comunicări.
(6)Părţile ţin seama de activităţile OIM pentru a promova o cooperare mai strânsă şi o mai mare coerenţă între activitatea părţilor şi activitatea OIM.
Art. 239: Consultări
(1)O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Partea prezintă chestiunea în mod clar în cererea sa, identificând întrebările în cauză şi oferă un scurt rezumat al oricăror cereri în temeiul prezentului capitol. Consultările trebuie să înceapă în scurt timp de la transmiterea unei cereri de consultare de către una dintre părţi.
(2)În timpul consultărilor, fiecare parte pune la dispoziţia celeilalte părţi informaţii suficiente pe care le deţine, pentru a permite o examinare completă a chestiunilor evidenţiate, sub rezerva legislaţiei sale privind informaţiile cu caracter personal şi informaţiile comerciale confidenţiale.
(3)Dacă este cazul şi dacă ambele părţi îşi dau acordul, părţile solicită informaţiile sau opiniile oricărei persoane, organizaţii sau organism, inclusiv OIM, care pot contribui la examinarea chestiunii în discuţie.
(4)Dacă una dintre părţi consideră că respectiva chestiune necesită mai multe discuţii, partea poate solicita întrunirea Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă pentru analizarea chestiunii, prin transmiterea unei cereri scrise punctului de contact al celeilalte părţi. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă se întruneşte în scurt timp şi depune eforturi să soluţioneze chestiunea. Dacă este cazul, acesta solicită aportul grupurilor consultative interne pentru muncă sau dezvoltare durabilă ale părţilor, prin intermediul mecanismelor consultative prevăzute la articolul 23.8.
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia publicului orice soluţie sau decizie cu privire la o chestiune discutată în temeiul prezentului articol.
Art. 2310: Grupul de experţi
(1)Pentru orice chestiune care nu este soluţionată în mod satisfăcător prin consultări în conformitate cu articolul 23.9, o parte poate, în termen de 90 de zile de la primirea unei cereri de consultări în temeiul articolului 23.9 alineatul (1), să solicite întrunirea unui grup de experţi pentru a examina chestiunea respectivă, prin trimiterea unei cereri scrise la punctul de contact al celeilalte părţi.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, părţile aplică regulamentul de procedură şi codul de conduită prevăzute în anexele 29-A şi 29-B, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel.
(3)Grupul de experţi este compus din trei membri.
(4)Părţile se consultă în vederea ajungerii la un acord privind componenţa grupului de experţi în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea de către partea solicitată a cererii de instituire a unui grup de experţi. Se acordă atenţia cuvenită pentru a se asigura că membrii propuşi îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (7) şi dispun de competenţele corespunzătoare pentru chestiunea respectivă.
(5)În cazul în care părţile nu reuşesc să decidă cu privire la componenţa grupului de experţi în perioada de timp specificată la alineatul (4), procedura de selecţie prevăzută la articolul 29.7 alineatele (3)-(7) (Componenţa comisiei de arbitraj) se aplică în ceea ce priveşte lista stabilită la alineatul (6).
(6)Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă, la prima sa reuniune după intrarea în vigoare a prezentului acord, alcătuieşte o listă cu cel puţin nouă persoane alese pentru obiectivitate, credibilitate şi discernământ, care sunt dispuse şi capabile să acţioneze în calitate de membri. Fiecare parte numeşte cel puţin trei persoane pe listă pentru a servi ca membri. De asemenea, părţile numesc cel puţin trei persoane care nu sunt resortisanţi ai niciuneia dintre părţi şi care sunt dispuse şi capabile a servi ca preşedinte al unui grup de experţi. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.
(7)Experţii propuşi ca membri ai grupului trebuie să deţină cunoştinţe de specialitate sau expertiză în dreptul muncii, în alte aspecte abordate în prezentul capitol sau în soluţionarea litigiilor care decurg din acordurile internaţionale. Aceştia trebuie să fie independenţi, îşi exercită funcţia în nume propriu şi nu acceptă instrucţiuni din partea unei organizaţii sau a unui guvern cu privire la chestiunea în cauză. Aceştia nu trebuie să fie afiliaţi cu guvernul niciuneia dintre părţi şi trebuie să respecte codul de conduită menţionat la alineatul (2).
(8)Cu excepţia cazului în care părţile decid altfel, în termen de cinci zile lucrătoare de la data selectării membrilor, grupul de experţi are drept mandat:
"să examineze, având în vedere dispoziţiile relevante din capitolul douăzeci şi trei (Comerţul şi munca), chestiunea menţionată în cererea de instituire a grupului de experţi şi să prezinte un raport, în conformitate cu articolul 23.10 (Grupul de experţi) din capitolul douăzeci şi trei (Comerţul şi munca), care formulează recomandări pentru soluţionarea chestiunii."
(9)În ceea ce priveşte aspectele legate de acordurile multilaterale prevăzute la articolul 23.3, grupul de experţi ar trebui să solicite informaţii de la OIM, inclusiv orice orientare interpretativă pertinentă disponibilă, concluzii sau decizii adoptate de OIM (1).
(1)Părţile aplică această dispoziţie în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul de procedură pentru arbitraj prevăzut în anexa 29-A.
(10)Grupul poate solicita şi primi observaţii scrise sau orice alte informaţii de la persoane care deţin informaţii relevante sau cunoştinţe specializate.
(11)Grupul de experţi emite părţilor un raport intermediar şi un raport final cuprinzând constatările de fapt, hotărârile sale, inclusiv dacă partea solicitată şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului capitol şi raţiunea din spatele oricăror constatări, hotărâri şi recomandări pe care le formulează. Grupul de experţi emite părţilor raportul intermediar în termen de 120 de zile de la data la care este selectat ultimul membru al acestuia sau astfel cum s-a decis de către părţi. Părţile pot prezenta observaţii grupului de experţi cu privire la raportul intermediar în termen de 45 de zile de la prezentarea acestuia. După examinarea observaţiilor, grupul de experţi poate să îşi reexamineze raportul sau să efectueze orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Grupul de experţi emite raportul final părţilor în termen de 60 de zile de la prezentarea raportului intermediar. Părţile pun raportul final la dispoziţia publicului în termen de 30 de zile de la prezentarea acestuia.
(12)În cazul în care raportul final al grupului de experţi stabileşte că o parte nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la prezentul capitol, părţile se angajează în discuţii şi depun eforturi, în termen de trei luni de la prezentarea raportului final, să identifice măsurile adecvate sau, după caz, să decidă cu privire la un plan de acţiune reciproc satisfăcător. În cadrul unor astfel de discuţii, părţile iau în considerare raportul final. Partea solicitată informează în timp util grupurile sale consultative în materie de muncă sau de dezvoltare durabilă şi partea solicitantă cu privire la decizie sa cu privire la orice acţiuni sau măsuri care urmează să fie puse în aplicare. În plus, partea solicitantă informează în timp util grupurile sale consultative în materie de muncă sau de dezvoltare durabilă şi partea solicitată cu privire la orice acţiuni sau măsuri pe care aceasta poate decide să le ia, ca urmare a raportului final, pentru a încuraja soluţionarea chestiunii în concordanţă cu prezentul acord. Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă monitorizează respectarea raportului final şi a recomandărilor grupului de experţi. Grupurile consultative ale părţilor în materie de muncă sau de dezvoltare durabilă şi Forumul societăţii civile pot prezenta observaţii în acest sens Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.
(13)În cazul în care părţile ajung la o soluţie de comun acord la chestiunea în cauza după constituirea unui grup de experţi, acestea notifică soluţia Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă şi grupului de experţi. După notificarea respectivă, procedura grupului se încheie.
Art. 2311: Soluţionarea litigiilor
(1)Pentru orice litigiu care decurge din prezentul capitol, părţile pot recurge numai la regulile şi procedurile prevăzute în prezentul capitol.
(2)Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţionare reciproc avantajoasă a litigiului. În orice moment, părţile pot recurge la bunele oficii, conciliere sau mediere pentru soluţionarea litigiului.
(3)Părţile înţeleg că obligaţiile incluse în prezentul capitol sunt obligatorii şi executorii prin procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute la articolul 23.10. În acest context, părţile discută, în cadrul reuniunilor Comitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă, eficienţa punerii în aplicare a capitolului, evoluţia politicilor fiecărei părţi, evoluţiile din acordurile internaţionale, precum şi punctele de vedere prezentate de părţile interesate, precum şi posibile revizuiri ale procedurilor de soluţionare a litigiilor prevăzute la articolul 23.10.
(4)În cazul unui dezacord în temeiul alineatului (3), o parte poate solicita consultări în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 23.9, pentru revizuirea dispoziţiilor privind soluţionarea litigiilor prevăzute la articolul 23.10, cu scopul de a ajunge la o soluţie de comun acord pentru chestiunea în cauză.
(5)Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă poate recomanda Comitetului mixt CETA modificări ale dispoziţiilor relevante din prezentul capitol, în conformitate cu procedurile de modificare prevăzute la articolul 30.2 (Modificări).