Art. 233. - Art. 23 3 : Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
Art. 233: Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii
(1)Fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii reflectă şi oferă protecţie pentru principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, care sunt enumerate mai jos. Părţile se angajează să respecte, să promoveze şi să realizeze aceste principii şi drepturi în conformitate cu obligaţiile membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii ("OIM") şi angajamentele asumate în cadrul Declaraţiei OIM privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi anexa la aceasta din 1998 care au fost adoptate în cadrul celei de a 86-a sesiuni a Conferinţei Internaţionale a Muncii din 1998:
a)libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocieri colective;
b)eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie;
c)abolirea efectivă a muncii copiilor; şi
d)eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
(2)Fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii promovează următoarele obiective incluse pe Agenda OIM privind munca decentă şi în conformitate cu Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008, adoptată în cadrul celei de a 97-a sesiuni a Conferinţei Internaţionale a Muncii şi alte angajamente internaţionale:
a)sănătatea şi securitatea la locul de muncă, inclusiv prevenirea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi compensarea în caz de astfel de accident sau boală;
b)stabilirea unor standarde minime acceptabile de muncă pentru salariaţi, inclusiv persoanele cărora nu li se aplică un contract colectiv; precum şi
c)nediscriminarea în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv pentru lucrătorii migranţi.
(3)În conformitate cu alineatul (2) litera (a), fiecare parte se asigură că legislaţia şi practicile sale în domeniul muncii reflectă şi oferă protecţie pentru condiţii de muncă care respectă sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, inclusiv prin formularea unor politici care promovează principiile de bază menite să prevină accidentele şi leziunile care apar ca urmare a sau în timpul activităţii profesionale şi care au ca scop dezvoltarea unei culturi preventive de securitate şi sănătate în care principiului de prevenire i se acordă cea mai mare prioritate. Atunci când pregăteşte şi pune în aplicare măsuri care vizează protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă, fiecare parte ia în considerare informaţiile ştiinţifice şi tehnice existente relevante şi standardele, orientările sau recomandările internaţionale conexe, în cazul în care măsurile ar putea afecta comerţul sau investiţiile dintre părţi. Părţile recunosc că, în cazul unor pericole existente sau potenţiale sau al unor condiţii care sunt susceptibile în mod rezonabil să cauzeze un accident sau o boală unei persoane fizice, o parte nu va utiliza lipsa certitudinii ştiinţifice depline ca motiv pentru a amâna măsurile de protecţie eficiente din punct de vedere al costului.
(4)Fiecare parte îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare efectiv în legislaţia şi practicile sale pe întregul său teritoriu convenţiile fundamentale ale OIM, pe care Canada şi, respectiv, statele membre ale Uniunii Europene le-au ratificat. Părţile depun eforturi continue şi susţinute în vederea ratificării convenţiilor fundamentale ale OIM, în cazul în care nu au făcut încă acest lucru. Părţile fac schimb de informaţii cu privire la situaţia lor şi progresele înregistrate în ceea ce priveşte ratificarea convenţiilor fundamentale şi prioritare, precum şi a altor convenţii OIM care sunt clasificate de OIM drept actualizate.