Capitolul v - Măsuri sanitare şi fitosanitare - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 11L

În vigoare
Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL V:Măsuri sanitare şi fitosanitare
Art. 51: Definiţii
(1)În sensul prezentului capitol se aplică următoarele definiţii:
a)definiţiile din anexa A la Acordul SPS;
b)definiţiile adoptate sub auspiciile Comisiei Codex Alimentarius ("Codex");
c)definiţiile adoptate sub auspiciile Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor ("OIE");
d)definiţiile adoptate sub auspiciile Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia Plantelor ("IPPC");
e)"zonă protejată pentru un organism dăunător reglementat specificat" înseamnă o zonă geografică definită în mod oficial din Uniunea Europeană, în care respectivul organism nu este stabilit în pofida condiţiilor favorabile pentru stabilirea acestuia şi a prezenţei sale în alte părţi ale Uniunii Europene; şi
f)"o autoritate competentă a unei părţi" înseamnă o autoritate specificată în anexa 5-A.
(2)În completarea alineatului (1), definiţiile prevăzute de Acordul SPS prevalează în măsura în care există o contradicţie între definiţiile adoptate sub auspiciile Codex, OIE, IPPC şi definiţiile în temeiul Acordului SPS.
Art. 52: Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt:
(a)protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor, facilitând în acelaşi timp schimburile comerciale;
(b)asigurarea faptului că măsurile sanitare şi fitosanitare ("SPS") ale părţilor nu creează obstacole nejustificate în calea schimburilor comerciale; şi
(c)continuarea punerii în aplicare a Acordului SPS.
Art. 53: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică măsurilor sanitare şi fitosanitare care pot să afecteze, direct sau indirect, schimburile comerciale între părţi.
Art. 54: Drepturi şi obligaţii
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile asumate în temeiul Acordului SPS.
Art. 55: Adaptarea la condiţiile regionale
(1)În ceea ce priveşte un animal, un produs de origine animală şi un subprodus de origine animală:
a)părţile recunosc conceptul de zonare şi au decis să aplice acest concept bolilor enumerate în anexa 5-B;
b)în cazul în care părţile decid cu privire la principiile şi orientările pentru recunoaşterea condiţiilor regionale, acestea le includ în anexa 5-C;
c)în sensul literei (a), partea importatoare îşi bazează măsura sanitară aplicabilă părţii exportatoare al cărei teritoriu este afectat de o boală menţionată în anexa 5-B pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiţia ca partea importatoare să fie convinsă că decizia de zonare a părţii exportatoare este în conformitate cu principiile şi orientările prevăzute de părţi în anexa 5-C şi se bazează pe standarde internaţionale, orientări şi recomandări relevante. Partea importatoare poate aplica orice măsură suplimentară pentru a atinge nivelul corespunzător de protecţie sanitară al acesteia;
d)în cazul în care o parte consideră că are un statut special în ceea ce priveşte o boală care nu este menţionată în anexa 5-B, aceasta poate solicita recunoaşterea acestui statut. Partea importatoare poate solicita garanţii suplimentare pentru importurile de animale vii, de produse de origine animală şi de subproduse de origine animală adecvate pentru statutul convenit recunoscut de partea importatoare, inclusiv condiţiile speciale identificate în anexa 5-E; şi
e)părţile recunosc conceptul de compartimentare şi sunt de acord să coopereze în acest sens.
(2)În ceea ce priveşte o plantă sau un produs vegetal:
a)atunci când partea importatoare stabileşte sau menţine măsura fitosanitară, aceasta ia în considerare, printre altele, statutul unei zone din punct de vedere al dăunătorilor, cum ar fi o zonă indemnă de dăunători, un loc indemn de dăunători, o unitate de producţie indemnă de dăunători, o zonă cu prevalenţă redusă a dăunătorilor şi o zonă protejată stabilită de partea exportatoare; şi
b)în cazul în care părţile decid cu privire la principiile şi orientările pentru recunoaşterea condiţiilor regionale, acestea le includ în anexa 5-C.
Art. 56: Echivalenţă
(1)Partea importatoare acceptă măsura sanitară şi fitosanitară a părţii exportatoare ca fiind echivalentă cu propria măsură dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părţii importatoare că măsura sa atinge nivelul adecvat de protecţie al părţii importatoare.
(2)Anexa 5-D stabileşte principii şi orientări pentru determinarea, recunoaşterea şi menţinerea echivalenţei.
(3)Anexa 5-E prevede:
a)zona pentru care partea importatoare recunoaşte că o măsură sanitară şi fitosanitară a părţii exportatoare este echivalentă cu propria măsură; şi
b)zona pentru care partea importatoare recunoaşte că îndeplinirea condiţiei speciale specificate, combinată cu măsurile sanitare şi fitosanitare ale părţii exportatoare, atinge nivelul adecvat de protecţie sanitară şi fitosanitară al părţii importatoare.
(4)În sensul prezentului capitol, se aplică articolul 1.7 (Trimitere la legi) în conformitate cu prezentul articol, cu anexa 5-D şi cu Notele generale prevăzute în anexa 5-E.
Art. 57: Condiţii comerciale
(1)Partea importatoare pune la dispoziţie cerinţele sale generale în materie de măsuri sanitare şi fitosanitare la import pentru toate produsele. În cazul în care părţile identifică împreună un produs ca o prioritate, partea importatoare stabileşte cerinţe specifice măsurilor sanitare şi fitosanitare la import pentru produsul respectiv, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel. La identificarea produselor prioritare, părţile cooperează pentru a asigura gestionarea eficientă a resurselor de care dispun. Cerinţele specifice de import ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul părţii exportatoare.
(2)În conformitate cu alineatul (1), partea importatoare desfăşoară, fără întârzieri nejustificate, procesul necesar pentru a stabili cerinţe specifice în materie de măsuri sanitare şi fitosanitare la import pentru produsul care este identificat ca fiind o prioritate. Odată ce sunt stabilite cerinţele specifice de import, partea importatoare ia măsurile necesare, fără întârziere, pentru a permite schimburile comerciale pe baza respectivelor cerinţe de import.
(3)În scopul stabilirii cerinţelor specifice în materie de măsuri sanitare şi fitosanitare la import, partea exportatoare, la cererea părţii importatoare:
a)furnizează toate informaţiile relevante solicitate de partea importatoare; şi
b)oferă acces rezonabil părţii importatoare pentru a inspecta, a testa, a efectua misiuni de audit şi a desfăşura alte proceduri relevante.
(4)În cazul în care partea importatoare menţine o listă a unităţilor sau a instalaţiilor autorizate pentru importul unui produs, aceasta aprobă o unitate sau o instalaţie situată pe teritoriul părţii exportatoare, fără inspecţia prealabilă a unităţii sau a instalaţiei respective, în cazul în care:
a)partea exportatoare a solicitat o astfel de aprobare pentru unitatea sau instalaţia în cauză, solicitare însoţită de garanţii adecvate; şi
b)sunt îndeplinite condiţiile şi procedurile prevăzute în anexa 5-F.
(5)În conformitate cu alineatul (4), partea importatoare pune la dispoziţia publicului listele sale de unităţi sau instalaţii autorizate.
(6)O parte acceptă în mod normal un lot de marfă reglementată fără vămuirea anticipată a mărfii pe bază de lot, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel.
(7)Partea importatoare poate solicita ca autoritatea competentă relevantă a părţii exportatoare să demonstreze în mod obiectiv, spre satisfacţia părţii importatoare, că cerinţele de import pot fi îndeplinite sau sunt îndeplinite.
(8)Părţile ar trebui să urmeze procedura prevăzută în anexa 5-G cu privire la cerinţele specifice de import privind sănătatea plantelor.
Art. 58: Audit şi verificare
(1)În scopul de a menţine încrederea în punerea în aplicare a prezentului capitol, o parte poate efectua o misiune de audit sau de verificare, sau ambele, cu privire la programul de control al autorităţii competente a celeilalte părţi, în întregime sau parţial. Partea suportă propriile cheltuieli asociate misiunii de audit sau de verificare.
(2)În cazul în care părţile decid cu privire la principiile şi orientările pentru efectuarea unei misiuni de audit sau de verificare, acestea le includ în anexa 5-H. În cazul în care o parte efectuează o misiune de audit sau de verificare, aceasta o desfăşoară în conformitate cu principiile şi orientările din anexa 5-H.
Art. 59: Certificare la export
(1)Atunci când este necesar un certificat oficial sanitar pentru a importa un lot de animale vii sau de produse de origine animală, precum şi în cazul în care partea importatoare a acceptat măsura sanitară şi fitosanitară a părţii exportatoare ca fiind echivalentă cu propria sa măsură cu privire la astfel de animale sau produse de origine animală, părţile utilizează modelul de certificat sanitar prevăzut în anexa 5-I pentru un astfel de certificat, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel. De asemenea, părţile pot utiliza un model de certificat pentru alte produse, în cazul în care decid astfel.
(2)Anexa 5-I stabileşte principii şi orientări pentru certificarea la export, inclusiv certificarea electronică, retragerea sau înlocuirea certificatelor, regimurile lingvistice şi modelele de certificate.
Art. 510: Controale şi taxe la import
(1)Anexa 5-J prevede principii şi orientări pentru controalele şi taxele la import, inclusiv rata de frecvenţă pentru controalele la import.
(2)În cazul în care controalele la import indică existenţa unei neconformităţi cu cerinţele relevante referitoare la importuri, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate şi să nu fie mai restrictive asupra schimburilor comerciale decât este necesar pentru a atinge nivelul adecvat de protecţie sanitară sau fitosanitară a părţii.
(3)Ori de câte ori este posibil, partea importatoare notifică importatorului unui lot neconform, sau reprezentantului acestuia, motivul pentru neconformitate şi le oferă posibilitatea de revizuire a deciziei. Partea importatoare examinează orice informaţii relevante prezentate pentru a facilita revizuirea.
(4)O parte poate colecta taxe în scopul de a acoperi costurile suportate pentru a efectua controale la frontieră, fără ca acestea să depăşească recuperarea costurilor.
Art. 511: Notificarea şi schimbul de informaţii
(1)O parte notifică fără întârziere cealaltă parte cu privire la:
a)o modificare semnificativă a statutului privind dăunătorii sau bolile, cum ar fi prezenţa şi evoluţia unei boli menţionate în anexa 5-B;
b)o constatare de importanţă epidemiologică în ceea ce priveşte o boală a animalelor, care nu este menţionată în anexa 5-B sau care este o boală nouă; şi
c)o problemă importantă de siguranţă alimentară legată de un produs comercializat între părţi.
(2)Părţile depun toate eforturile pentru a face schimb de informaţii cu privire la alte aspecte relevante, inclusiv:
a)o modificare a unei măsuri sanitare şi fitosanitare a unei părţi;
b)orice modificare semnificativă a structurii sau organizării autorităţii competente a unei părţi;
c)la cerere, rezultatele controlului oficial al unei părţi şi un raport privind rezultatele controlului efectuat;
d)rezultatele unui control la import în conformitate cu articolul 5.10 în cazul unui lot respins sau neconform; şi
e)la cerere, o analiză a riscurilor sau un aviz ştiinţific emise de una dintre părţi şi care sunt relevante în sensul prezentului capitol.
(3)Cu excepţia cazului în care Comitetul mixt de gestionare decide altfel, atunci când informaţiile menţionate la alineatul (1) sau alineatul (2) au fost puse la dispoziţie prin intermediul notificării către Registrul central de notificări al OMC sau către organismul internaţional de standardizare relevant, în conformitate cu normele sale relevante, cerinţele de la alineatele (1) şi (2), în măsura în care se aplică informaţiilor respective, sunt îndeplinite.
Art. 512: Consultările tehnice
Dacă o parte îşi exprimă o preocupare considerabilă în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, sănătatea plantelor, sănătatea animală sau o măsură sanitară şi fitosanitară pe care cealaltă parte a propus-o sau a pus-o în aplicare, partea în cauză poate solicita consultări tehnice cu cealaltă parte. Partea vizată de cerere ar trebui să răspundă cererii fără întârziere. Fiecare parte depunere eforturi să furnizeze informaţiile necesare pentru a evita o perturbare a schimburilor comerciale şi, după caz, pentru a ajunge la o soluţie reciproc acceptabilă.
Art. 513: Măsuri sanitare şi fitosanitare de urgenţă
(1)O parte notifică cealaltă parte cu privire la o măsură sanitară şi fitosanitară de urgenţă în termen de 24 de ore de la decizia sa de a pune în aplicare măsura respectivă. În cazul în care o parte solicită consultări tehnice pentru a aborda măsura sanitară şi fitosanitară de urgenţă, consultările tehnice trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la notificarea măsurii sanitare şi fitosanitare de urgenţă. Părţile vor lua în considerare orice informaţii furnizate prin intermediul consultărilor tehnice.
(2)Partea importatoare examinează informaţiile care au fost furnizate în timp util de către partea exportatoare atunci când ia decizia cu privire la un lot care, la momentul adoptării măsurii sanitare şi fitosanitare de urgenţă, este transportat între părţi.
Art. 514: Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare şi fitosanitare
(1)Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare şi fitosanitare ("Comitetul mixt de gestionare"), înfiinţat în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (d), este alcătuit din reprezentanţi comerciali şi în materie de reglementare ai fiecărei părţi, responsabili pentru măsurile sanitare şi fitosanitare.
(2)Funcţiile Comitetului mixt de gestionare includ:
a)să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol, să ia în considerare orice aspect referitor la prezentul capitol şi să examineze toate chestiunile care pot să apară în legătură cu punerea sa în aplicare;
b)să ofere indicaţii pentru identificarea, prioritizarea, gestionarea şi soluţionarea problemelor;
c)să abordeze orice cerere formulată de o parte pentru modificarea unui control la import;
d)cel puţin o dată pe an, să revizuiască anexele la prezentul capitol, în special în funcţie de progresele realizate în cadrul consultărilor prevăzute de prezentul acord. În urma revizuirii, Comitetul mixt de gestionare poate decide să modifice anexele la prezentul capitol. Părţile pot aproba decizia Comitetului mixt de gestionare, în conformitate cu procedurile lor respective necesare pentru intrarea în vigoare a modificării. Decizia intră în vigoare la o dată convenită de către părţi;
e)să monitorizeze punerea în aplicare a unei decizii menţionate la litera (d) de mai sus, precum şi aplicarea măsurilor prevăzute la litera (d) de mai sus;
f)să asigure un for cu caracter regulat pentru a face schimb de informaţii legate de sistemul de reglementare al fiecărei părţi, inclusiv baza de evaluare ştiinţifică şi a riscurilor pentru o măsură sanitară şi fitosanitară; şi
g)să pregătească şi să menţină un document care detaliază stadiul dezbaterilor între părţi cu privire la activitatea acestora privind recunoaşterea echivalenţei măsurilor sanitare şi fitosanitare specifice.
(3)Comitetul mixt de gestionare poate, printre altele:
a)să identifice oportunităţi pentru un angajament bilateral mai profund, inclusiv relaţii îmbunătăţite, care poate include un schimb de funcţionari;
b)să discute, într-un stadiu timpuriu, o modificare sau o modificare propusă a unei măsuri sanitare şi fitosanitare luate în considerare;
c)să faciliteze o mai bună înţelegere între părţi cu privire la punerea în aplicare a Acordului SPS şi să promoveze cooperarea între părţi cu privire la chestiunile sanitare şi fitosanitare în discuţie în cadrul forurilor multilaterale, inclusiv Comitetul OMC privind măsurile sanitare şi fitosanitare şi organismele care stabilesc standarde internaţionale, după caz; sau
d)să identifice şi să discute, într-un stadiu timpuriu, iniţiative care au o componentă sanitară şi fitosanitară şi care ar putea beneficia de cooperare.
(4)Comitetul mixt de gestionare poate stabili grupuri de lucru alcătuite din reprezentanţi la nivel de experţi ai părţilor, pentru a aborda chestiuni sanitare şi fitosanitare specifice.
(5)O parte poate sesiza orice chestiune sanitară şi fitosanitară Comitetului mixt de gestionare. Comitetul mixt de gestionare ar trebui să examineze chestiunea cât mai repede posibil.
(6)În cazul în care Comitetul mixt de gestionare nu este în măsură să soluţioneze o chestiune cu promptitudine, la cererea unei părţi, acesta raportează imediat Comitetului mixt CETA.
(7)Cu excepţia cazului în care părţile decid altfel, Comitetul mixt de gestionare se întruneşte şi stabileşte programul său de lucru în termen de cel mult 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi stabileşte normele sale de procedură în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
(8)În urma reuniunii sale iniţiale, Comitetul mixt de gestionare se întruneşte în funcţie de necesităţi, în mod normal o dată pe an. Comitetul mixt de gestionare poate decide să se întrunească prin videoconferinţă sau teleconferinţă şi poate aborda, de asemenea, chestiuni în afara sesiunii, prin corespondenţă.
(9)Comitetul mixt de gestionare prezintă Comitetului mixt CETA un raport anual cu privire la activităţile şi programul său de lucru.
(10)La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează şi informează cealaltă parte, în scris, cu privire la un punct de contact pentru a coordona ordinea de zi a Comitetului mixt de gestionare şi pentru a facilita comunicarea în materie sanitară şi fitosanitară.