Subcapitolul 1 - VI.1. Întărire şi coordonare instituţională - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
SUBCAPITOLUL 1:VI.1. Întărire şi coordonare instituţională
SECŢIUNEA 1:VI.1.1. Îmbunătăţirea sistemului de management integrat al serviciilor specializate de urgenţă care intervin în cazul accidentelor rutiere
SUBSECŢIUNEA 0:
Dezbaterile din cadrul Consiliului Uniunii Europene referitoare la siguranţa rutieră subliniază constant faptul că există nevoia stringentă de a se acorda o atenţie deosebită reducerii numărului de persoane rănite în urma accidentelor rutiere, pentru conformitate cu Declaraţia de la Moscova din 20 noiembrie 2009 şi a Rezoluţiei Adunării Generale a ONU din 2 martie 2010.
De asemenea, Consiliul Uniunii Europene sprijină elaborarea unei definiţii comune a termenului persoane rănite şi este de acord cu obiectivul principal privind siguranţa rutieră, de reducere a vătămărilor corporale, şi susţine elaborarea unei strategii de îmbunătăţire a intervenţiilor de urgenţă în cazuri de accidente şi de reducere a vătămărilor corporale, precum şi de reabilitare prin intermediul serviciilor post traumatice.
Şi pentru România realizarea managementului integrat al serviciilor şi resurselor este de importanţă maximă pentru micşorarea timpilor de intervenţie în caz de urgenţă şi pentru sporirea calităţii intervenţiei.
SUBSECŢIUNEA 1:a. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
(1)România a implementat, prin Direcţia pentru Apel Unic de Urgenţă din cadrul STS, SNUAU, o platformă unică de comunicaţii şi IT care asigură la nivel naţional accesul populaţiei la numărul unic european de urgenţă 112 şi care pune la dispoziţia agenţiilor specializate de intervenţie, un mediu comun de operare permisiv utilizării cu mai multă eficienţă a resurselor materiale şi umane în soluţionarea urgenţelor, asigurării cooperării între agenţiile specializate de intervenţie, constituind astfel, un instrument util al actului managerial în rezolvarea situaţiilor de urgenţă.
(2)Pentru furnizarea serviciului de urgenţă 112, SNUAU este compus din Centrele unice pentru apeluri de urgenţă aflate în coordonarea STS şi din Dispeceratele de urgenţă/Dispeceratele integrate de urgenţă aflate în coordonarea agenţiilor specializate de intervenţie definite prin "structurile autorităţilor administraţiei publice, care au rolul de intervenţie imediată pentru soluţionarea urgenţelor în domeniul ambulanţei, SMURD, poliţiei, jandarmeriei, serviciilor publice profesioniste şi voluntare pentru situaţii de urgenţă, inclusiv SMURD, contra-terorismului, precum şi alte structuri stabilite prin hotărâre a Guvernului", organizate la nivel de reşedinţă de judeţ, la nivelul municipiului Bucureşti şi la nivelul municipiilor şi oraşelor sau acolo unde este necesar.
(3)În conformitate cu ETSI24, SNUAU realizează două structuri funcţionale:
24ETSI - Institutul European de Standarde în Telecomunicaţii
a)o structură integrată distribuită, în care centrul unic pentru apeluri de urgenţă transferă apelurile de urgenţă şi datele asociate la dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor specializate de intervenţie, situate în sedii diferite, proprii agenţiilor;
b)o structură integrată centralizată, în care centrul unic pentru apeluri de urgenţă şi dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor specializate de intervenţie sunt realizate fizic în acelaşi sediu, sub forma unui dispecerat integrat de urgenţă.
(4)_
Centrele pentru apel unic de urgenţă au autonomie funcţională la nivel de judeţ şi pot răspunde particularităţilor locale, responsabilitatea intervenţiei fiind în sarcina agenţiilor specializate de intervenţie. SNUAU, potrivit flexibilităţii de care dispune în structură şi funcţionare, este capabil să răspundă oricărui mod de organizare şi reglementare pentru intervenţie al acestor agenţii.
În prezent, în mai multe judeţe a fost realizată colocarea dispeceratelor de urgenţă ale serviciilor de ambulanţă cu dispeceratele de urgenţă ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă - SMURD obţinându-se astfel o coordonare unitară, integrată, la nivelul actului medical şi implicit o utilizare eficientă a resurselor, fapt ce va determina extinderea modului de operare. Totodată, prin demersurile iniţiate de către autoritatea publică centrală pentru afaceri interne şi unele administraţii locale vor fi realizate spaţii tehnice care să permită funcţionarea dispeceratelor de urgenţă în aceeaşi locaţie (colocate), creându-se astfel condiţiile extinderii modului de operare în cadrul unor dispecerate integrate de urgenţă.
În concluzie, demersurile imediate vizează atât asigurarea funcţionalităţii într-un spaţiu comun prin realizarea colocării dispeceratelor de urgenţă cât şi în mod integrat, prin unificarea dispecerizării resurselor pe domenii de intervenţie (medical, ordine publică ş.a.). Într-o altă perspectivă, printr-o restructurare la nivelul agenţiilor specializate de intervenţie, poate fi realizată o integrare la nivelul rolurilor existente în sistem astfel încât oricare dispecer să poată dispune de orice categorie sau categorii de resurse potrivite a fi alocate urgenţei semnalate.
SUBSECŢIUNEA 2:b. Coordonarea operaţională a intervenţiilor integrate
Platforma oferită de SNUAU asigură premisa interoperabilităţii şi cooperării serviciilor de urgenţă dar lipsa exerciţiului comun de cooperare impune crearea unei proceduri şi a unui management integrat al intervenţiei. La ora actuală există acte normative care reglementează intervenţiile integrate, ex. SMURD - Pompieri, sau care la nivelul autorităţilor publice centrale pentru afaceri interne şi pentru sănătate reglementează intervenţia prin folosirea elicopterului, numeroase protocoale de colaborare şi metodologii de cooperare inter-instituţională.
Conform Metodologiei privind cooperarea agenţiilor specializate de intervenţie în cazul urgenţelor primite prin SNUAU 112, în cazul urgenţelor care necesită acţiunea mai multor agenţii, operatorul 112 transmite evenimentul la toate dispeceratele de urgenţă ale agenţiilor implicate, în sistem de conferinţă şi acordă prioritate agenţiei stabilite prin indexul de incidente-cooperare ca responsabilă cu natura cazului respectiv. Odată cu transferul legăturii este transferată şi funcţia de coordonator al conferinţei. După preluarea urgenţei dispecerul agenţiei devine din acel moment coordonatorul conferinţei. Orice informaţie ulterioară primită ulterior referitoare la cazul semnalat va fi transferată tuturor agenţiilor implicate în soluţionarea urgenţei semnalate.
Este necesar ca toate instituţiile cu competenţe de intervenţie în cazuri de urgenţă să construiască scheme de intervenţie mult mai clare, delimitate conform atribuţiilor specifice acestor autorităţi, care să specifice protocolul intervenţiilor integrate, să unifice standardele de formare şi să coreleze procedurile de intervenţie ale tuturor acestor instituţii pentru a asigura intervenţii rapide, coerente şi de cea mai bună calitate. Se impune stabilirea obligativităţii de a participa la stagii de formare şi la exerciţii de simulare practică comune ale personalului cu atribuţii în domeniu din instituţiile menţionate.
SUBSECŢIUNEA 3:c. Dezvoltarea bazei materiale
Este necesară achiziţia de noi elicoptere, autospeciale de descarcerare, echipament medical, echipament de telecomunicaţii pentru asigurarea unei legături permanente între echipele de prim ajutor sau ambulanţe şi unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor, echipament de telecomunicaţii (terminale radio, receptoare şi controlere GPS) şi asigurarea de canale radio pentru cooperarea serviciilor de intervenţie, reabilitarea tehnică a actualelor echipaje integrate, achiziţionarea de autospeciale de politie dotate cu echipamente pentru semnalizarea şi cercetarea locului producerii accidentelor rutiere, crearea unor noi puncte de operare aero-medicală prin colaborare între spitale judeţene de urgenţă şi Inspectoratul General de Aviaţie.
SUBSECŢIUNEA 4:d. Dezvoltarea unui sistem integrat de informaţii şi date statistice
Pentru coerenţa şi eficacitatea acţiunilor din domeniile prevenirii accidentelor, a intervenţiei la accidente, a asistării post accident dar şi din sfera acţiunilor juridice declanşate ca urmare a accidentelor rutiere, este necesară crearea unui sistem integrat de informaţii legate de accidente, inclusiv prin crearea unor registre de traumă.
De asemenea trebuie avută în vedere cooperarea internaţională în scopul aplicării sancţiunilor la regimul circulaţiei rutiere, prin schimbul de informaţii despre abateri, autorii acestora şi deţinătorii vehiculelor, între autorităţile competente în domeniu din celelalte state membre ale Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA 5:e. Adoptarea sistemului MAIS
În vederea stabilirii în viitor a unor ţinte numerice privitoare la reducerea numărului de răniţi grav din accidentele rutiere, nu doar privitoare la reducerea numărului de decese, este necesar ca în concordanţă cu celelalte state membre ale Uniunii Europene să fie adoptat sistemul MAIS. Acest sistem va permite cuantificarea unitară a numărului de răniţi grav de către unităţile medicale de primire a urgenţelor.
SECŢIUNEA 2:VI.1.2. Întărirea capacităţii instituţionale
SUBSECŢIUNEA 1:a. Întărirea rolului Consiliului Interministerial pentru Siguranţă Rutieră
Crearea unui mediu care să asigure un grad ridicat de siguranţă rutieră este în responsabilitatea Guvernului României, instituţia care are toate atribuţiile şi responsabilităţile pentru siguranţa şi binele societăţii.
Pentru a îmbunătăţi concentrarea acţiunilor pe siguranţa rutieră, Guvernul României ar trebui să asigure un nivel ridicat de angajament politic în vederea reducerii accidentelor rutiere prin sprijinirea organului principal - CISR şi a grupului de experţi din subordinea acestuia - DPISR.
Siguranţa rutieră este multidisciplinară şi implică mai multe organizaţii guvernamentale, astfel că Guvernul României ar trebui să joace un rol principal în iniţierea, organizarea şi coordonarea eforturilor naţionale privind siguranţa rutieră.
Activităţile organelor de specialitate guvernamentale implicate în siguranţa rutieră trebuie să fie complementare şi coordonarea trebuie dezvoltată la toate nivelurile, inclusiv la nivel regional şi local. Este important să se asigure că sunt stabilite mecanisme suficiente şi durabile pentru finanţarea siguranţei rutiere. În acelaşi timp, un cadru raţional de alocare a resurselor permite o justificare strategică solidă pentru investiţii în domeniul siguranţei rutiere, bazată pe rentabilitate şi analize costuri-beneficii. Pentru a atinge obiective mai ambiţioase de performanţă, este necesar să fie stabilite surse de finanţare şi mecanisme noi.
Unul dintre obiectivele acestei strategii este acela de a consolida rolul CISR ca organ principal în materie de siguranţă rutieră permiţându-i să-şi direcţioneze eforturile în domeniul siguranţei rutiere. Acesta ar trebui să coordoneze activităţile în materie de siguranţă rutieră pe orizontală, între instituţii naţionale şi departamentele sale, şi pe verticală, între CISR şi judeţe, municipalităţi şi alte instituţii locale.
Angajamentul politic este important pentru ca acest obiectiv să reuşească, prin urmare, este necesar angajamentul personal şi public al miniştrilor din componenţa CISR cu privire la reducerea numărului de victime din accidente rutiere. În plus ar trebui stabilite şi prevederi clare legate de funcţionarea CISR. Astfel, miniştrii ar trebui să se întâlnească la fiecare 6 luni pentru a stabili sarcini şi a aproba documentele de activitate ale DPISR.
Este prin urmare necesar să existe o legislaţie clară şi funcţională în materie de siguranţă rutieră în România. În plus, alocarea şi obţinere unor resurse financiare suficiente şi durabile pentru a menţine îmbunătăţirile din domeniul siguranţei rutiere ar trebui să fie garantată pe termen lung. Reglementările în vigoare privind CISR ar trebui revizuite pentru a asigura responsabilităţi clar definite şi o configurare corespunzătoare a acestui organism, inclusiv rolul CISR şi DPISR şi al membrilor săi, precum şi rolul la nivel judeţean şi local.
SUBSECŢIUNEA 2:b. Îmbunătăţirea continuă a sistemului de intervenţie la accidente şi a asistenţei medicale de urgenţă
Intervenţia de urgenţă la locul accidentelor are ca scop reducerea gravităţii consecinţelor vătămării odată ce a avut loc un accident de circulaţie. Comisia Europeană a afirmat că mai multe mii de vieţi ar putea fi salvate în UE prin îmbunătăţirea timpilor de răspuns ai serviciilor de urgenţă şi a altor elemente de îngrijire post-impact în caz de accidente rutiere.
Pentru a asigura un nivel ridicat al serviciilor de urgenţă, trebuie asigurată finanţarea pentru operaţionalizarea completă a parcului de ambulanţe, prin aceasta asigurându-se promptitudinea serviciilor de urgenţă şi un nivel calitativ ridicat al acestora.
Serviciul spitalicesc trebuie de asemenea avut în vedere, mai ales pentru minimalizarea factorilor de risc, care ar putea include lipsa de personal medical instruit în mod adecvat, în special în ceea ce priveşte medicina de urgenţă şi gestionarea traumelor, precum şi lipsa de echipament medical adecvat, atât în ariile urbane, cât şi în cele mai izolate comunităţi.