Capitolul vii - Drepturile persoanei private de libertate aflată în centru - Regulament din 2018 privind organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi măsurile necesare pentru siguranţa acestora

M.Of. 212 bis

În vigoare
Versiune de la: 17 Februarie 2025
Capitolul VII:Drepturile persoanei private de libertate aflată în centru
Secţiunea 1:Dispoziţii generale
Art. 100
(1)Exercitarea drepturilor persoanei private de libertate aflată în centru nu poate fi îngrădită decât în limitele şi condiţiile prevăzute de Constituţia României şi lege.
(2)Supunerea la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente a persoanelor private de libertate aflate în centru este strict interzisă.
(3)Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea - stare de război sau de ameninţări cu războiul, instabilitate politică internă sau orice altă stare de excepţie, ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice - nu poate fi invocată pentru a justifica tortura.
(4)Pe timpul cât se află în centru, este interzisă orice formă de discriminare a persoanei private de libertate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau alte temeiuri de acelaşi fel.
Art. 101
(1)Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului, pot vizita centrele şi pot lua contact cu persoanele private de libertate, cu acordul inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, exprimat în cadrul protocoalelor de colaborare.
(2)Accesul în centru al reprezentanţilor prevăzuţi la alin. (1) se face în baza autorizaţiilor emise în condiţiile stabilite prin protocoalele de colaborare încheiate de organizaţiile neguvernamentale cu inspectoratul General al Poliţiei Române.
(3)Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (1) şi persoanele private de libertate se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală, în condiţiile art. 123 din Regulamentul de aplicare a Legii şi ale art. 110 alin. (2) din Lege, în cazul persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale.
Secţiunea 2:Libertatea conştiinţei, a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase
Art. 102
(1)Persoana privată de libertate are dreptul neîngrădit la asistenţă religioasă din partea cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute de lege.
(2)Persoana privată de libertate aflată în centru are libertatea credinţei religioase, fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase a celorlalte persoane private de libertate.
(3)Persoana privată de libertate poate participa, pe baza liberului consimţământ, la serviciile şi întrunirile religioase organizate în centru şi să primească, să păstreze şi să folosească obiecte de cult şi publicaţii cu caracter religios necesare vieţii sale spirituale, cu excepţia celor care pot fi folosite la producerea de evenimente negative în centru.
(4)Cu aprobarea şefului unităţii de poliţie, persoana ce face dovada de reprezentant al asociaţiilor şi cultelor religioase poate desfăşura servicii şi activităţi religioase în spaţiul destinat activităţilor recreative şi poate vizita persoanele private de libertate care aparţin confesiunilor religioase respective, în condiţiile art. 247 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii.
(5)Toate activităţile desfăşurate de persoanele prevăzute alin. (3) şi (4) se efectuează în prezenţa personalului centrului, fără a afecta siguranţa şi programul centrului.
Art. 103
(1)Persoana privată de libertate poate solicita în scris asistenţă religioasă cu indicarea în cuprinsul cererii a modului în care va lua legătura şi va realiza activităţile prevăzute la art. 102 cu reprezentanţii cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute de lege.
(2)Persoana privată de libertate poate lua legătura cu reprezentanţii cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute de lege telefonic sau prin corespondenţă.
(3)Cererile prevăzute la alin. (1) se depun la dosarul individual.
Secţiunea 3:Dreptul la informaţie
Art. 104
Persoana privată de libertate aflată în centru are acces neîngrădit la informaţii de interes public, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
Art. 105
(1)Dreptul persoanei private de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin intermediul radioului, televizorului, revistelor şi ziarelor, literaturii beletristice şi de specialitate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administraţia centrului.
(2)Publicaţiile care conţin informaţii de interes public se achiziţionează de către persoanele private de libertate în condiţiile prezentului regulament.
(3)Aparatura radio-tv poate fi proprietatea administraţiei centrului sau a persoanei private de libertate.
(4)Persoanele private de libertate pot solicita şefului centrului aprobarea utilizării în centru a unor aparate radio-tv proprietate personală, în condiţiile anexei nr. 2 la Regulamentul de aplicare a Legii.
Art. 106
(1)Accesul la informaţiile difuzate în emisiuni radiofonice sau televizate, precum şi la alte mijloace autorizate de transmitere a informaţiilor de interes public se realizează în conformitate cu Regulamentul de ordine interioară, cu programul zilnic şi cu respectarea normelor de siguranţă.
(2)Emisiunile radiofonice pot fi recepţionate printr-un sistem de radioficare sau prin utilizarea unor aparate radio cu baterii.
(3)În situaţia centrelor care nu sunt dotate cu televizoare în camerele de deţinere, se asigură, cu respectarea criteriilor de separaţie, accesul persoanelor private de libertate la televizorul din spaţiul destinat activităţilor recreative.
Art. 107
(1)Persoana privată de libertate aflată în centru care dispune de sume de bani înscrise în fişa contabilă nominală poate cumpăra ziare sau publicaţii periodice.
(2)Este interzisă achiziţia de către persoana privată de libertate sau distribuirea către aceasta a publicaţiilor cu caracter pornografic, sexual, rasist, xenofob sau cele care conţin articole care îndeamnă la discriminarea unor categorii de persoane.
(3)Costurile de livrare ale ziarelor sau publicaţiilor periodice se suportă de solicitant.
Art. 108
(1)Administraţia centrului are obligaţia de a achiziţiona zilnic două cotidiene centrale sau locale, într-un număr rezonabil de exemplare, din fondurile proprii.
(2)Punerea la dispoziţia persoanelor private de libertate a publicaţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către personalul centrului.
Secţiunea 4:Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal
Art. 109
(1)Persoana privată de libertate are dreptul de a consulta dosarul individual şi fişa medicală personală, precum şi rapoartele de incident referitoare la persoana sa.
(2)Consultarea documentelor prevăzute la alin. (1) poate fi făcută şi de către apărătorul persoanei private de libertate sau o altă persoană, cu acordul scris al persoanei private de libertate.
(3)La cererea scrisă, persoana privată de libertate, apărătorul acesteia sau persoana desemnată de către aceasta poate obţine fotocopii, într-un număr justificat, ale documentelor prevăzute la alin. (1).
(4)Cererea prin care se solicită consultarea sau fotocopierea documentelor, se aprobă de şeful centrului, şi trebuie să cuprindă menţiuni referitoare la documentele ce urmează a fi consultate sau fotocopiate, precum şi numărul de exemplare.
(5)La cererea prin care se solicită consultarea sau fotocopierea documentelor de către apărător sau o altă persoană se ataşează acordul scris al persoanei privată de libertate.
(6)Contravaloarea fotocopiilor se achită de către persoana privată de libertate, apărător sau persoana desemnată de către aceasta, tarifele pentru serviciile de fotocopiere fiind stabilite în conformitate cu prevederile art. 259 alin. (7) din Regulamentul de aplicare a Legii.
(7)În cazul în care persoana privată de libertate nu dispune de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru fotocopierea documentelor sunt suportate de către administraţia centrului. Este considerată persoană fără mijloace băneşti, persoana care nu are sau nu a avut, în ultimele 30 zile, sume de bani în fişa contabilă nominală.
(8)Consultarea documentelor prevăzute în alin. (1) se face în prezenţa unei persoane desemnate de şeful centrului sau, după caz, în prezenţa personalului medico-sanitar. Fotocopierea se realizează prin grija administraţiei centrului de către personalul centrului sau o persoană desemnată de şeful unităţii sau, după caz, de către personal medico-sanitar.
(9)Cererile de consultare sau fotocopiere, precum şi acordul scris al persoanei private de libertate se ataşează la dosarul individual.
Secţiunea 5:Asigurarea exercitării dreptului la asistenţă juridică
Art. 110
(1)Persoana privată de libertate poate fi vizitată de avocaţi, aleşi sau din oficiu, în baza cererii, a împuternicirii avocaţiale şi a documentului avizat care atestă calitatea de avocat.
(2)Întrevederile cu avocaţii sunt confidenţiale şi se desfăşoară sub supraveghere vizuală directă sau prin intermediul camerelor video, în spaţiile de la art. 18, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul fizic, dar care să permită transmiterea de înscrisuri.
(3)Vizita cu avocatul se consemnează în documentele de evidenţă ale centrului şi se acordă în afara celor prevăzute la art. 247 alin. (6) din Regulamentul de aplicare a Legii.
(4)În timpul programului de vizită stabilit prin Regulamentul de ordine interioară, cererea la care se ataşează, în original, împuternicirea avocaţială se aprobă de către şeful centrului. În afara orelor de program, vizita se aprobă de ofiţerul aflat la continuitatea conducerii sau ofiţerul de serviciu pe unitate, cu informarea prealabilă a şefului unităţii în care funcţionează centrul.
(5)În cazul în care la nivelul centrului există formaţiune cu atribuţii în acordarea drepturilor persoanelor private de libertate, în timpul programului de vizită stabilit prin Regulamentul de ordine interioară, cererea se aprobă de şeful acestei formaţiuni. În afara orelor de program, cererea se aprobă în condiţiile alin. (4).
(6)Vizitele avocatului au loc cu respectarea timpului de odihnă şi repaus stabilit conform prezentului regulament şi regulamentului de ordine interioară.
(7)În mod excepţional, în vederea pregătirii apărării, se acordă acest drept şi în zilele sau orele de repaus, cu respectarea condiţiilor de siguranţă a centrului.
(8)Persoana privată de libertate poate lua legătura cu apărătorul şi prin telefon, în timpul stabilit prin regulamentul de ordine interioară.
(9)Avocatul poate înmâna persoanei private de libertate pe care o reprezintă înscrisuri, numai în situaţia în care a menţionat această intenţie şi înscrisurile în cauză în cererea depusă.
(10)Persoana privată de libertate nu poate primi de la avocat cu ocazia vizitei produse alimentare sau lichide pentru a fi consumate pe perioada acesteia, bunuri, bani sau alte valori şi înscrisuri, cu excepţia celor prevăzute la alin. (9).
(11)Persoanei private de libertate îi este interzis să semneze înscrisuri prezentate de avocat, cu excepţia contractului de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială.
(12)În situaţia încălcării interdicţiilor prevăzute la alin. (10) şi (11), poliţistul care supraveghează exercitarea dreptului la vizită suspendă vizita, restituind avocatului bunurile şi întocmind un proces-verbal în acest sens. Cu privire la cele întâmplate, şeful unităţii de poliţie informează baroul de avocaţi, iar în cazul înscrisurilor, acestea se ridică şi se informează şi organul judiciar. Procesul-verbal se înregistrează în evidenţele centrului.
(13)Dacă pe parcursul desfăşurării activităţilor prevăzute de prezentul articol persoana privată de libertate săvârşeşte o abatere disciplinară, poliţistul care a acordat dreptul la vizită întocmeşte raport de incident.
(14)În situaţia în care persoana privată de libertate nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima ori are deficienţe de comunicare, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, avocatul poate fi însoţit de o persoană care poate realiza comunicarea.
Secţiunea 6:Dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă
Art. 111
(1)Dreptul de petiţionare al persoanei private de libertate aflată în centru este garantat.
(2)În baza acestui drept, persoana privată de libertate poate adresa orice cerere sau sesizare autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale naţionale ori internaţionale.
(3)Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana privată de libertate.
(4)Petiţiile şi răspunsurile la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute, decât în limitele şi condiţiile art. 63 din Lege.
(5)Persoana privată de libertate este informată cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare la primirea în centru, precum şi la modificarea condiţiilor de exercitare a acestui drept.
Art. 112
(1)Administraţia centrului ia măsurile necesare pentru punerea la dispoziţia persoanei private de libertate a materialelor necesare exercitării dreptului de petiţionare, în situaţia în care nu dispune de mijloacele necesare exercitării acestui drept.
(2)Plângerile sau cererile care privesc măsurile şi actele de urmărire penală se înaintează organului judiciar competent, în termenele prevăzute de Codul de procedură penală.
(3)Răspunsurile la petiţiile, cererile sau sesizările primite de persoanele private de libertate se predau destinatarului, de îndată, prin personalul centrului, acesta semnând de primire.
Art. 113
(1)Pentru asigurarea confidenţialităţii, în interiorul fiecărui centru se instalează cutii poştale, la care persoana privată de libertate are acces conform programului zilnic.
(2)Conţinutul cutiilor poştale este colectat de către furnizorul de servicii poştale.
(3)Persoana desemnată de către furnizorul de servicii poştale să ridice corespondenţa din interiorul centrului are acces la cutiile poştale însoţit de către un poliţist anume desemnat de către şeful centrului.
Art. 114
(1)Fiecare persoană privată de libertate are posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, şefului unităţii de poliţie şi şefului centrului ori persoanelor desemnate de acestea din urmă.
(2)Persoanei private de libertate i se asigură posibilitatea de a fi ascultată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, fără prezenţa personalului centrului.
(3)Persoana privată de libertate, la cerere, poate fi ascultată de către:
a)judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform programului stabilit de acesta;
b)de către şeful unităţii de poliţie în care funcţionează centrul, în ziua stabilită de acesta pentru audienţă;
c)de şeful centrului, zilnic, conform programului stabilit prin Regulamentul de ordine interioară.
(4)Persoana privată de libertate este informată cu privire la prevederile alin. (3) prin afişarea programului în incinta centrului, în locuri vizibile.
Art. 115
(1)Dreptul la corespondenţă al persoanei private de libertate aflată în centru este garantat, orice persoană privată de libertate având dreptul de a trimite şi de a primi corespondenţă.
(2)Dreptul la corespondenţă este nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate.
(3)Corespondenţa primită de către persoana privată de libertate este supusă controlului antiterorist şi de specialitate.
(4)În scopul prevenirii introducerii în centre, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa se deschide, fără a fi citită, în prezenţa persoanei private de libertate.
Art. 116
(1)Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi în condiţiile legii.
(2)Corespondenţa poate fi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, pe baza dispoziţiei emise în scris şi motivat de către organul competent, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (5), teza a doua din Lege.
(3)Administraţia centrului înştiinţează persoana privată de libertate de îndată, în scris, doar cu privire la deschiderea şi reţinerea corespondenţei, dispusă în condiţiile alin. (2), cu menţionarea temeiului legal.
(4)Corespondenţa reţinută împreună cu eventualele bunuri interzise identificate şi cu procesul-verbal întocmit se înaintează organului de urmărire penală competent.
(5)Corespondenţa şi bunurile prevăzute la alin. (4) sunt însoţite de încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost dispusă măsura.
Art. 117
(1)Procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
(2)Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă se suportă potrivit prevederilor art. 64 alin. (5) din Lege şi art. 131 din Regulamentul de aplicare a Legii.
Secţiunea 7:Dreptul la convorbiri telefonice
Art. 118
(1)Persoana privată de libertate aflată în centru are dreptul de a efectua convorbiri telefonice săptămânal, în condiţiile art. 246 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Prin Regulamentul de ordine interioară se stabileşte durata unei convorbiri în funcţie de gradul de ocupare al centrului şi numărul posturilor telefonice instalate, în condiţiile art. 246 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(3)Convorbirile telefonice au caracter confidenţial.
(4)Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoana privată de libertate.
(5)Persoana privată de libertate poate efectua convorbiri telefonice în limba maternă.
Art. 119
(1)Convorbirile telefonice se efectuează de la telefoanele publice, instalate în interiorul centrului. Telefoanele destinate acordării dreptului la convorbiri telefonice se instalează, la nivelul sectorului de cazare, în spaţiile destinate acordării acestui drept, precum şi în alte spaţii unde au acces persoanele private de libertate.
(2)Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia centrului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în interiorul centrului.
(3)Persoana privată de libertate solicită exercitarea dreptului la convorbiri telefonice prin cerere scrisă adresată şefului centrului, cu indicarea în cuprinsul acesteia a listei cu numele, prenumele, calitatea persoanelor şi numerele de telefon corespondente. Cererea se aprobă de şeful centrului.
(4)Persoana privată de libertate poate indica maximum 10 persoane pe care le poate apela pe perioada deţinerii în centru. Persoanele şi numerele de telefon se pot înlocui la cererea persoanei private de libertate, fără a depăşi numărul maxim, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (3).
Art. 120
(1)Poliţistul care supraveghează acordarea dreptului la convorbiri telefonice asistă la tastarea numărului apelat, conform cererii, dacă sistemul prin care se acordă dreptul la convorbiri telefonice permite şi tastarea altor numere decât cele solicitate prin cerere.
(2)Toate convorbirile telefonice se consemnează în fişa de evidenţă a convorbirilor telefonice şi comunicărilor online a persoanei private de libertate, cu respectarea rubricaţiei, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care sistemul prin care se acordă dreptul la convorbiri telefonice permite evidenţierea electronică a acestora, fişa de evidenţă a convorbirilor telefonice şi comunicărilor online a persoanei private de libertate se listează şi se certifică prin semnătură, pentru conformitate, de personalul anume desemnat de către şeful centrului.

Secţiunea 8:Dreptul la comunicări on-line
Art. 121
(1)Persoana privată de libertate aflată în centru are dreptul la comunicări on-line, o dată pe lună, în condiţiile art. 253 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Pentru asigurarea exercitării dreptului la comunicări on-line, administraţia centrului poate amenaja, în sectorul administrativ, spaţii dotate conform anexei nr. 1. Echipamentul pentru comunicări on-line cuprinde echipament informatic destinat comunicărilor audiovideo necesar realizării comunicării audiovideo on-line şi surse neîntreruptibile de tensiune, după caz. Echipamentul trebuie securizat împotriva accesului direct al persoanei la alte funcţionalităţi ale echipamentului informatic destinat comunicărilor audiovideo.

(3)Comunicările on-line au caracter confidenţial. Legătura la internet nu poate fi accesată în alte scopuri, decât acela pentru care a fost înfiinţată.
(4)Exercitarea dreptului, se realizează în urma unei cereri scrise a persoanei private de libertate, aprobată de şeful centrului. În cerere se menţionează modalitatea de comunicare şi persoana cu care urmează să se realizeze aceasta.
(5)Toate comunicările online se consemnează în fişa de evidenţă a convorbirilor telefonice şi comunicărilor online a persoanei private de libertate, cu respectarea rubricaţiei.

Secţiunea 9:Dreptul la plimbare zilnică
Art. 122
(1)Fiecărei persoane private de libertate i se asigură, zilnic, minimum o oră în vederea efectuării plimbării. Pe timpul plimbării, persoana privată de libertate poate efectua exerciţii fizice.
(2)Plimbarea se execută sub supraveghere vizuală directă sau prin intermediul camerelor video, în curţile de plimbare, amenajate cu respectarea normelor de siguranţă.
(3)Prin Regulamentul de ordine interioară se stabileşte programul de acordare a dreptului la plimbare zilnică.
(4)Evidenţa acordării dreptului la plimbare zilnică persoanelor private de libertate se ţine în Registrul de evidenţă a scoaterilor în curtea de plimbare, în care se menţionează timpul alocat plimbării, persoanele private de libertate care nu au beneficiat de acest drept, precum şi cele care refuză exercitarea acestui drept. Refuzul exercitării dreptului la plimbare zilnică se confirmă de persoana privată de libertate, prin semnarea în Registrul de evidenţă a scoaterilor în curtea de plimbare.
(5)În cazul unor condiţii climaterice care nu permit exercitarea dreptului la plimbare zilnică, şeful de schimb face menţiune cu privire la aceste împrejurări în Registrul de evidenţă a scoaterilor în curtea de plimbare.
Secţiunea 10:Dreptul de a primi vizita şi dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile familiale deosebite
Art. 123
(1)Persoana privată de libertate poate fi vizitată de membrii de familie, aparţinători sau alte persoane, în spaţiile special amenajate şi dotate cu mobilier corespunzător, în condiţii care să asigure restricţiile şi măsurile de supraveghere impuse de interesele administrării justiţiei, siguranţei şi ordinii locului de deţinere.
(2)Programul de vizită, pe zile şi ore, regulile de desfăşurare a vizitei şi alte dispoziţii interne se aduc la cunoştinţa persoanelor private de libertate şi a persoanelor vizitatoare, prin afişare în locuri accesibile, precum ?i pe pagina de internet a unităţii de poliţie.
(3)În funcţie de numărul spaţiilor existente pentru acordarea dreptului la vizită, prin Regulamentul de ordine interioară se stabilesc numărul de persoane care pot vizita simultan o persoană privată de libertate şi durata vizitei, în condiţiile art. 248 alin. (6) din Regulamentul de aplicare a Legii.
Art. 124
(1)Cererea prin care se solicită acordarea vizitei se aprobă de către şeful centrului. În cazul persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale, vizita se aprobă numai cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile art. 245 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a legii. În lipsa acordului vizita nu se acordă.
(2)În cuprinsul cererii prin care se solicită acordarea vizitei se înscriu numele şi calitatea persoanelor care doresc să participe la vizită, alături de solicitant. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita persoana privată de libertate numai însoţiţi de o persoană majoră.
(3)Consimţământul sau refuzul persoanei private de libertate de a fi vizitată de o anumită persoană se menţionează, de către aceasta sub semnătură, pe cererea de acordare a vizitei.
(4)Acordarea dreptului la vizită impune efectuarea percheziţiei corporale sumare a persoanei private de libertate, atât înainte, cât şi după efectuarea acesteia, în condiţiile prezentului regulament.
(5)Accesul persoanei private de libertate la vizită este condiţionat de efectuarea percheziţiei corporale sumare a acesteia şi supunerea la toate măsurile de control necesare pentru siguranţa centrului, a celorlalte persoane private de libertate şi a personalului centrului.
Art. 125
(1)Persoana care solicită vizita este obligată să prezinte un act de identitate, în caz contrar nefiind acceptată la vizită. Verificarea identităţii persoanei care solicită vizitarea persoanei private de libertate se face de către personalul centrului desemnat să acorde vizita.
(2)În scopul prevenirii introducerii de armament, muniţie ori substanţe stupefiante, toxice sau explozive, precum şi de bunuri interzise la deţinere în centru, persoanele vizitatoare, indiferent de vârstă sau sex, sunt supuse controlului specific, antiterorist sau de specialitate, prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare.
(3)Înainte de efectuarea controlului, persoana vizitatoare este informată, prin afişare în locuri accesibile acesteia, cu privire la bunurile şi obiectele permise a se afla în posesia unei persoane private de libertate, precum şi cu privire la bunurile şi obiecte care cad sub incidenţa art. 185 şi 186 din Lege.
(4)Persoana vizitatoare este obligată să predea, la intrarea în centru, bunurile şi obiectele prevăzute la alin. (3).
Art. 126
(1)Şeful centrului poate aproba vizite între persoane private de libertate soţi, soţie sau rude până la gradul IV inclusiv aflate în acelaşi centru, în spaţiul amenajat pentru vizite. Dispoziţiile art. 245 alin. (5) teza a doua din Regulamentul de aplicare a Legii se aplică în mod corespunzător, acordul procurorului fiind necesar pentru ambele persoane, după caz.
(2)Persoana privată de libertate internată într-un spital din afara sistemului penitenciar poate fi vizitată cu aprobarea şefului centrului şi cu avizul medicului în a cărui supraveghere se află, în prezenţa lucrătorului desemnat să acorde acest drept. În situaţia prevăzută de art. 236 alin. (10) din Regulamentul de aplicare a Legii, aprobarea vizitei se face de către şeful unităţii de poliţie teritoriale, competentă.
(3)Prevederile art. 124 şi art. 125 se aplică în mod corespunzător.
Art. 127
(1)Evidenţa acordării dreptului de a primi vizite se ţine în Registrul de evidenţă vizite, pachete şi bani.
(2)În registrul prevăzut la alin. (1) se evidenţiază, în mod distinct, pentru fiecare persoană privată de libertate, timpul alocat vizitei, calitatea persoanelor vizitatoare, persoanele private de libertate care nu au beneficiat de acest drept, precum şi cele care refuză exercitarea acestui drept.
Art. 128
(1)Şeful centrului poate refuza, motivat, efectuarea vizitei solicitate, în condiţiile art. 141 din Regulamentul de aplicare a Legii, precum şi în lipsa acordului prevăzut la art. 245 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii. Refuzul se comunică în scris persoanei vizitatoare, cu precizarea motivului şi, după caz, a perioadei stabilite.
(2)Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage încetarea acesteia, cu aprobarea şefului centrului. Motivele încetării vizitei se consemnează în Registrul de evidenţă vizite, pachete şi bani în care se menţionează data şi ora producerii incidentului, o scurtă descriere a acestuia şi persoanele implicate. Dacă se impune, poliţistul care a acordat dreptul la vizită întocmeşte raport de incident.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), vizita se înregistrează ca fiind efectuată.
Art. 129
(1)Persoana privată de libertate este informată de către administraţia centrului cu privire la boala gravă sau decesul unui membru de familie, aparţinător sau o altă persoană, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, despre evenimentul produs. Persoana privată de libertate poate fi consiliată psihologic, atunci când i se aduce la cunoştinţă evenimentul şi ulterior, după caz.
(2)Administraţia centrului solicită persoanei private de libertate datele de contact ale unui membru de familie, aparţinător sau a unei alte persoane, pentru a fi încunoştinţate despre deteriorarea stării sale de sănătate.
Secţiunea 11:Dreptul la vizită intimă
Art. 130
(1)Administraţia centrului amenajează, în funcţie de posibilităţi şi alocările bugetare existente, spaţii destinate acordării dreptului la vizită intimă, în condiţiile art. 249 şi 250 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate acordării vizitei intime se realizează potrivit anexei nr. 1.
Art. 131
(1)Dreptul la vizită intimă se acordă, cu aprobarea şefului centrului, la solicitarea scrisă a persoanei private de libertate, după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 249 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Aprobarea şi acordarea dreptului la vizită intimă se realizează în termen de maxim 30 de zile de la depunerea solicitării, cu îndeplinirea procedurii prevăzută la art. 250 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(3)Dacă la nivelul centrului nu se identifică spaţii corespunzătoare, acordarea dreptului se realizează, după caz, în alte centre, în spaţii aparţinând Ministerului Afacerilor Interne sau închiriate de la operatori economici, în condiţii care să asigure restricţiile şi măsurile de supraveghere impuse de interesele administrării justiţiei şi siguranţei.
(4)Odată cu aprobarea solicitării, şeful centrului stabileşte data şi locul unde urmează a fi acordat dreptul la vizită intimă, cu informarea persoanei private de libertate. Refuzul de a aproba dreptul la vizită intimă trebuie motivat în scris.
(5)Prevederile art. 124 alin. (4) şi (5) şi art. 125 se aplică în mod corespunzător.
Secţiunea 12:Dreptul de a primi bunuri, sume de bani şi de a efectua cumpărături
Art. 132
(1)Persoanele private de libertate pot primi lunar un pachet, de la membrii de familie, aparţinători sau alte persoane în condiţiile art. 251 din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Pachetele cu bunuri se primesc numai în cadrul sectorului de acordare a dreptului la vizită, conform programului stabilit prin Regulamentul de ordine interioară, atât concomitent cu acordarea dreptului la vizită, cât şi separat de acesta.
(3)Primirea bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se face cu respectarea regulilor de igienă şi a măsurilor de siguranţă impuse de administraţia centrului. Înainte de a fi primite, bunurile sunt supuse controlului specific, efectuat de către personalul anume desemnat de către şeful centrului, în prezenţa persoanelor de la care se primesc cu verificarea identităţii acestora.
(4)Controlul specific se efectuează prin utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare a substanţelor şi obiectelor interzise la deţinere, sau prin palpare, mărunţire, feliere, verificare, deschiderea recipientelor, miros, precum şi orice alte procedee care să prevină introducerea în centru a substanţelor şi obiectelor interzise.
(5)Se interzice primirea de bunuri peste limitele prevăzute în anexa nr. 2 la Regulamentul de aplicare a Legii.
(6)Bunurile a căror primire nu este permisă se restituie imediat persoanei care le-a adus, cu excepţia celor care prin lege sunt interzise la deţinere, situaţie în care este informat organul judiciar competent, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(7)Persoanele private de libertate pot primi în condiţiile alin. (2) şi prin mandat poştal sume de bani, în lei şi valută, care se consemnează în fişa contabilă nominală.
(8)Sumele de bani introduse în centru, în lei sau valută, pe alte căi decât cele prevăzute la alin. (7), precum şi cele găsite asupra persoanelor private de libertate cu ocazia percheziţiilor se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.
Art. 133
(1)Dreptul de a primi bunuri sau sume de bani, se acordă pe baza unei cereri, aprobate de către şeful centrului. În cazul în care la nivelul centrului există formaţiune cu atribuţii în acordarea drepturilor persoanelor private de libertate, cererea se aprobă de şeful acestei formaţiuni.
(2)Cererea cuprinde numele, prenumele şi calitatea persoanei care depune pachetul, precum şi sumele de bani, bunurile şi cantităţile ce urmează a fi predate persoanei private de libertate.
(3)Bunurile primite de persoana privată de libertate se predau acesteia pe bază de semnătură, iar sumele de bani se menţionează în fişa contabilă nominală a acesteia.
(4)Bunurile care nu pot fi păstrate în camera de deţinere se păstrează la magazia centrului, se evidenţiază în registrul special întocmit, persoana privată de libertate semnând la predarea şi primirea acestora.
(5)Persoana privată de libertate internată într-un spital din afara sistemului penitenciar poate primi pachet, cu aprobarea şefului centrului şi cu avizul medicului în a cărui supraveghere se află, în prezenţa lucrătorului desemnat să acorde acest drept. În situaţia prevăzută de art. 236 alin. (10) din Regulamentul de aplicare a Legii, aprobarea primirii pachetului se face de către şeful unităţii de poliţie teritoriale, competente.
(6)Cu acordul personalului medico-sanitar care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului, persoana privată de libertate poate primi medicamente sau suplimente alimentare, în condiţiile art. 150 din Regulamentul de aplicare a Legii, ori de câte ori acestea sunt necesare.
(7)Medicamentele şi suplimentele alimentare sunt primite de personalul medico-sanitar în condiţiile art. 132 alin. (2)-(4) şi (6), se înregistrează la cabinetul medical şi se gestionează separat.
Art. 134
(1)Persoana privată de libertate are dreptul de a efectua cumpărături în condiţiile art. 252 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii.
(2)Serviciul de efectuare a cumpărăturilor pentru persoanele private de libertate poate fi asigurat de către administraţia centrului şi prin intermediul operatorilor economici, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(3)Bunurile cumpărate sunt supuse controlului specific, potrivit art. 132.
Art. 135
(1)Acordarea dreptului de a efectua cumpărături se aprobă de către şeful centrului, în baza unei cereri a persoanei private de libertate.
(2)Persoana privată de libertate semnează pentru primirea bunurilor cumpărate pe cererea prevăzută la alin. (1).
(3)Cu ocazia fiecărei exercitări a dreptului de a efectua cumpărături, se ataşează la fişa contabilă nominală cererea persoanei private de libertate şi bonul fiscal aferent cumpărăturilor efectuate.
(4)Persoana privată de libertate poate solicita administraţiei centrului în care se află să achiziţioneze medicamentele şi suplimentele alimentare pentru uz personal, la recomandarea sau cu avizul medicului, care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului, din banii aflaţi la dispoziţia sa, fără a afecta cuantumul sumelor din care persoanele private de libertate pot efectua cumpărături. Condiţiile de achiziţionare a medicamentelor şi de primire a acestora de la membrii de familie sunt cele stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne.
Secţiunea 13:Dreptul la asistenţă medicală
Art. 136
(1)Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate este garantat.
(2)Persoana privată de libertate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente.
(3)Serviciile de asistenţă medicală şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fondurile unităţilor Ministerului Afacerilor Interne, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
(4)Asistenţa medicală a persoanei private de libertate se asigură de către personalul medico-sanitar cu atribuţii în acest sens din cadrul unităţii medicale a Ministerului Afacerilor Interne care are în competenţă asigurarea asistenţei medicale la nivelul centrului, precum şi de către personal medico-sanitar din unităţile sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne sau din alte unităţi sanitare publice, potrivit legii.
(5)Persoana privată de libertate poate beneficia în centru, contra cost, în urma unei cereri scrise, adresate administraţiei centrului de reţinere şi arestare preventivă, de asistenţă medicală din partea unui medic solicitat de aceasta, cu informarea medicului care asigură asistenţa medicală în centrul de reţinere şi arestare preventivă. Rezultatul examenului medical efectuat de către medicul solicitat se consemnează de către acesta în fişa medicală a persoanei private de libertate.

Art. 137
(1)Examenul medical al persoanei private de libertate se realizează la primirea în centru, la cererea acesteia datorată unor acuze de boală, în baza unei programări efectuată de către medic în cazul bolnavilor aflaţi în tratament sau dispensarizaţi, precum şi ori de câte ori este necesar.
(2)Examinarea medicală se efectuează cu respectarea confidenţialităţii, demnităţii şi intimităţii persoanei private de libertate, cu excepţia cazurilor în care medicul solicită expres supraveghere suplimentară în cazuri particulare, pentru motive de siguranţă ?i de menţinere a ordinii şi disciplinei.
(3)Programul de lucru şi activitatea personalului medico-sanitar desemnat să asigure asistenţa medicală a persoanelor private de libertate se stabileşte de către şeful centrului medical. În vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale la nivelul centrului, şeful centrului medical al Ministerului Afacerilor Interne sau al structurii cu atribuţii întocmeşte planificarea personalului medico-sanitar de la nivelul unităţii/structurii sanitare şi este adusă la cunoştinţă şefului centrului de reţinere şi arestare preventivă.
Art. 138
(1)Rezultatul fiecărei examinări medicale se consemnează de către personalul medico-sanitar în Registrul de consultaţii medicale şi, cronologic, în fişa medicală a persoanei private de libertate.
(2)Rezultatele examenelor paraclinice şi cele ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se păstrează în fişa medicală, în ordine cronologică.
(3)Toate cazurile de internare în spital se înregistrează în registrul de internări în spital.
(4)Tratamentele injectabile şi intervenţiile de mică chirurgie se consemnează în registrul de tratamente, persoana privată de libertate semnând la efectuarea lor.
(5)Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicaţiei în registrul de consultaţii sau în registrul de bolnavi cronici, după caz.
(6)Medicul semnează şi parafează toate înscrisurile din evidenţele primare ale cabinetului medical. Asistentul medical semnează toate consemnările efectuate, conform competenţei, în evidenţele existente la nivelul cabinetului medical.
Art. 139
(1)Cu prilejul examenului medical, persoana privată de libertate este informată cu privire la starea de sănătate, prognosticul afecţiunii prezentate, investigaţiile necesare, precum şi despre condiţiile terapeutice.
(2)Persoana privată de libertate are dreptul să refuze o intervenţie medicală sau un tratament, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie.
(3)Pacientul este informat sub semnătură de către medic despre consecinţele medicale ale refuzului sau întreruperii actelor medicale.
(4)Refuzul persoanei private de libertate privind efectuarea unei intervenţii medicale sau întreruperea actelor medicale la cererea acesteia nu poate face obiectul unui raport de incident şi nu constituie abatere disciplinară.
(5)Persoana privată de libertate semnează după efectuarea oricărei examinări medicale, investigaţii sau tratament în registrul de consultaţii/tratamente şi în fişa medicală.
Art. 140
(1)Persoana privată de libertate care are boli cronice, depistate cu ocazia primirii în centru sau prin examinările/investigaţiile medicale ulterioare, este luată în evidenţă de personalul medico-sanitar de la cabinetul medical din centru în registrul de bolnavi cronici, este dispensarizată şi i se asigură tratamentul şi regimul alimentar corespunzătoare.
(2)Indicaţia de regim alimentar este reevaluată periodic în funcţie de evoluţia stării de sănătate a pacientului şi de recomandările medicului specialist.
Art. 141
(1)Bolnavul cu diabet zaharat este luat în evidenţă în registrul de bolnavi cronici şi dispensarizat conform normelor Ministerului Sănătăţii.
(2)Tratamentul se asigură în cadrul programelor naţionale de sănătate, iar regimul alimentar se acordă conform recomandărilor medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Art. 142
(1)În cazul în care personalul medico-sanitar constată cu ocazia examenelor medicale efectuate pe parcursul deţinerii în centru, că persoana privată de libertate prezintă urme de violenţă, a recurs la acţiuni de autoagresiune, a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la rele tratamente sau acuză violenţe, întocmeşte un proces-verbal, la care se ataşează documentele medicale întocmite în acest sens.
(2)Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se întocmeşte în 3 exemplare, se înregistrează la secretariatul unităţii sanitare, se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate sub semnătură şi se ataşează la dosarul individual.
(3)Un exemplar al procesului-verbal se transmite de îndată procurorului, în condiţiile art. 72 din Lege.
Art. 143
(1)Femeia gravidă primită în centru beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în unităţi sanitare publice de specialitate.
(2)Personalul medico-sanitar care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului ia în evidenţă şi înregistrează femeia gravidă, încă de la primire, în Registrul de evidenţă gravide, urmând a fi dispensarizată conform indicaţiilor medicului de specialitate obstetrică-ginecologie şi cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.
(3)Cu cel puţin 30 zile înainte de termenul de naştere, medicul centrului solicită transferul femeii gravide într-un compartiment de specialitate dintr-un penitenciar spital.
(4)Femeia gravidă cu evoluţie complicată a sarcinii este internată de urgenţă într-un compartiment de specialitate al unui penitenciar spital sau al unui spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
(5)Femeia însărcinată beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar specific, conform normelor legale.
(6)În situaţia în care mama privată de libertate solicită să îşi îngrijească copilul până la vârsta de un an, medicul centrului solicită transferul acesteia într-un loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 144
(1)Urgenţele medico-chirurgicale sunt prezentate personalului medico- sanitar de îndată, iar acesta adoptă măsurile necesare în limita competenţei.
(2)În situaţia urgenţelor medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în centru, personalul medico sanitar informează şeful centrului în vederea asigurării escortei şi mijlocului de transport pentru prezentarea persoanei private de libertate la unitatea spitalicească recomandată de acesta, sau, după caz, apelează sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), echipajele medicale de urgenţă solicitate prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, au acces în centru.
(4)Cu privire la solicitarea intervenţiei vor fi informaţi, de îndată, şeful unităţii de poliţie şi şeful centrului.
(5)În cazul în care echipajul medical de urgenţă transportă persoana privata de libertate la un spital, şeful unităţii de poliţie dispune măsurile necesare de asigurare a pazei şi supravegherii persoanei private de libertate pe timpul transportului şi în incinta spitalului.
(6)Numele şi prenumele membrilor echipajului medical de urgenţă şi numărul de înmatriculare/înregistrare al autospecialei sunt menţionate în evidenţele punctului acces control în unitate.
Art. 145
(1)Asistenţa medicală de specialitate, clinică şi paraclinică, se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din unităţile ambulatorii ale Ministerului Afacerilor Interne şi în ambulatoriile din structura unităţilor sanitare publice, potrivit legii.
(2)Serviciile de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă, la recomandarea medicului din centru, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(3)În vederea prezentării persoanei private de libertate la examenul medical de specialitate, personalul medico-sanitar informează, în scris, şeful centrului în vederea dispunerii măsurilor necesare asigurării escortei şi transportului, şi eliberează biletul de trimitere către unitatea sanitară de specialitate.
(4)Personalul medico-sanitar însoţeşte persoana privată de libertate în vederea efectuării examenului de specialitate în cazul în care starea de sănătate a acesteia impune acest lucru.
Art. 146
(1)În situaţia în care persoana privată de libertate solicită efectuarea unei anumite examinări/investigaţii medicale de specialitate, medicul procedează potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (12) din Regulamentul de aplicare a legii.
(2)Şeful centrului procedează potrivit prevederilor art. 240 din Codul de procedură penală şi dispune măsurile necesare în vederea asigurării condiţiilor privind escortarea şi transportul persoanei private de libertate.
(3)Documentele medicale rezultate în urma acestor servicii medicale transmise personalului medico-sanitar care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului se anexează la fişa medicală.
Art. 147
(1)Asistenţa medicală spitalicească se realizează conform legii, prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare spitaliceşti aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate.
(2)Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de internare, eliberat de către medicul care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului, consecinţă a actului medical propriu, la recomandarea medicului specialist sau în situaţia oricărei urgenţe medico-chirurgicale.
(3)În vederea stabilirii priorităţii în acordarea asistenţei medicale spitaliceşti în anumite unităţi de profil, la nivelul centrului medical al Ministerului Afacerilor Interne se realizează o listă a unităţilor spitaliceşti care furnizează acest tip de servicii, cu respectarea criteriilor legale. Lista unităţilor este aprobată de şeful centrului medical cu avizul şefului unităţii de poliţie.
(4)În vederea asigurării unui cadru organizatoric funcţional pentru prestarea acestor servicii, centrul medical şi unitatea de poliţie, pot încheia protocoale de colaborare cu unităţile spitaliceşti din unitatea administrativ teritorială în care se află centrul.
Art. 148
(1)Orice refuz de internare într-o unitate spitalicească, exprimat în faţa medicului care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului, se anunţă de îndată şefului centrului, persoana privată de libertate asumându-şi sub semnătură riscurile pe care această decizie le implică.
(2)Dacă medicul care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, se solicită transferul persoanei la un penitenciar-spital. În acest caz, refuzul persoanei private de libertate nu poate împiedica internarea într-un penitenciar-spital.
Art. 149
(1)La punerea în libertate a unei persoane private de libertate, personalul medico-sanitar care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului ia măsuri în vederea întocmirii unei scrisori medicale către medicul de familie al persoanei private de libertate, în care sunt consemnate datele relevante privind starea de sănătate a acesteia pe perioada privării de libertate.
(2)În situaţia în care persoana privată de libertate este în tratament pentru o boală infecţioasă sau a fost în contact cu o boală infecţioasă, personalul medico-sanitar anunţă în scris autoritatea de sănătate publică în a cărei zonă teritorială îşi are domiciliul. Copia adresei de informare se ataşează la fişa medicală.
(3)În cazul persoanei private de libertate dependentă de droguri, inclusă într-un program integrat de tratament de substituţie, centrul de prevenire şi consiliere antidrog care a condus şi asigurat tratamentul pe perioada deţinerii întreprinde demersurile necesare asigurării continuităţii tratamentului şi după liberare.
Art. 150
(1)Fişa medicală se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale. Durata de păstrare a fişelor medicale arhivate este similară cu a dosarului individual al persoanei private de libertate.
(2)Persoana privată de libertate poate obţine pe perioada reţinerii/deţinerii în centru sau după liberare, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale fişei medicale.
(3)Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei private de libertate, poate obţine, contra cost, o fotocopie a fişei medicale.
(4)Datele cu caracter personal ale persoanelor private de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii.
Art. 151
(1)Fişele medicale şi celelalte documente întocmite în urma examenelor medicale ale persoanelor private de libertate se păstrează la spaţiul special amenajat în centru.
(2)În situaţiile în care nu există un spaţiu special amenajat în centru, fişa medicală şi celelalte documente întocmite în urma examenelor medicale, se păstrează la dosarul individual, în plicul sigilat de către personalul medico-sanitar.
(3)Toate documentele medicale rezultate în urma consultaţiilor medicale/investigaţiilor efectuate pe perioada deţinerii în centru se anexează la fişa medicală.
(4)Fişa medicală constituie document medico-legal şi este interzisă scoaterea acesteia din spaţiul în care este păstrată, cu excepţia situaţiilor stabilite prin prezentul regulament.
Art. 152
(1)Informaţiile cu privire la starea de sănătate a persoanei private de libertate pot fi furnizate numai în cazul în care acestea îşi dau consimţământul explicit sau în cazurile expres prevăzute de normele legale.
(2)Actele şi documentele ce cuprind informaţii rezultate din examenul medical se ataşează fişei medicale a persoanei private de libertate, aceasta având dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, în condiţiile prevăzute în prezentul regulament.
(3)La punerea în libertate, persoana privată de libertate poate primi, la cerere, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada deţinerii şi, la cerere, o copie a înregistrărilor investigaţiilor de înaltă performanţă, cu respectarea prevederilor art. 12 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările ulterioare, întocmit de către medicul care asigură asistenţa medicală la nivelul centrului.
Art. 153
(1)În cazul decesului unei persoane private de libertate, personalul medico-sanitar raportează de îndată directorului Direcţiei Medicale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne despre împrejurările producerii acestuia, iar în termen de 24 de ore înaintează un referat medical complet privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
(2)În termen de 10 zile de la deces se înaintează Direcţiei Medicale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a)copia fişei medicale;
b)copia foii de observaţie clinică din unitatea spitalicească în care a decedat persoana privată de libertate, în cazul în care decesul a survenit într-o unitate spitalicească;
c)copia certificatului constatator al decesului.
(3)Personalul medico-sanitar pune la dispoziţia organelor judiciare, la solicitarea acestora, toate documentele medicale pe care le deţine cu privire la persoana privată de libertate decedată.
Art. 154
(1)Fişa medicală, copia foii de observaţie clinică din spital, referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi copia certificatului constatator al decesului se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
(2)Familia persoanei decedate sau împuternicitul acesteia au acces la fişa medicală, la referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului, precum şi la alte documente privitoare la deces, potrivit legii, putând obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
Art. 155
(1)Serviciile medicale dentare sunt efectuate prin cabinetele medicale de profil din unităţile sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2)În situaţia în care unităţile sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne nu au organizate cabinete de medicină dentară, se asigură servicii medicale de medicină dentară preventive şi tratamente de medicină dentară prevăzute în normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru, prin cabinete medicale de specialitate aflate în relaţie contractuală cu o casă de asigurări de sănătate, în condiţiile legii.
Art. 156
(1)Prezentarea la consultaţie se face în baza programării efectuate de personalul medico-sanitar de la nivelul centrului, la cabinetul de medicină dentară, cu excepţia cazurilor urgente, când asistenţa de specialitate se acordă de îndată.
(2)Documentele medicale referitoare la consultaţiile şi tratamentele dentare efectuate se anexează la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(3)Urgenţele chirurgicale oro-maxilo-faciale sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu de specialitate în condiţiile prezentului regulament.
Art. 157
(1)În situaţia în care la momentul încarcerării, există în curs un tratament pentru reabilitarea funcţiei masticatorii, la recomandarea expresă a medicului specialist curant, cu avizul medicului care asigură asistenţa medicală în centru sau, după caz, al medicului specialist medicină dentară al Ministerului Afacerilor Interne, persoana privată de libertate poate solicita continuarea lucrărilor protetice, precum şi orice alt tratament de medicină dentară în cabinetul de medicină dentară care a iniţiat tratamentul, cu condiţia ca acesta să se afle în localitatea în care funcţionează centrul.
(2)Contravaloarea acestor servicii se suportă de către persoana privată de libertate.
(3)Şeful centrului procedează potrivit prevederilor art. 240 din Codul de procedură penală şi dispune măsurile necesare în vederea asigurării condiţiilor privind escortarea şi transportul persoanei private de libertate.
Art. 158
(1)Prescrierea medicamentelor se face numai de către medic, în limita specialităţii acestuia, cu excepţia medicilor aflaţi în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie şi alte medicamente, la recomandarea specialiştilor din unităţile medicale ambulatorii sau spitaliceşti, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2)În baza unei prescripţii medicale, persoana privată de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin suportarea contravalorii din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din fondurile bugetare ale Ministerului Afacerilor Interne, având această destinaţie.
(3)În situaţia prescripţiilor medicale eliberate de către medici din afara reţelei medicale a Ministerului Afacerilor Interne, persoana privată de libertate beneficiază de medicamentele prescrise, cu avizul medicului care asigură asistenţa medicală în centru.
(4)Medicamentele şi suplimentele alimentare sunt administrate persoanei private de libertate de către personalul medico-sanitar sau în prezenţa acestuia.
(5)Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice şi sedative, precum şi a altor medicamente, la recomandarea medicului, se face strict supravegheat, în funcţie de caz.
(6)Persoanele prevăzute la alin. (4) şi (5) urmăresc ca medicamentele şi suplimentele alimentare administrate să nu poată fi stocate şi folosite în scop de suicid.
(7)Persoana privată de libertate semnează de primire la fiecare administrare în Registrul de distribuire a medicamentelor, pentru medicamentele achiziţionate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi în Registrul de distribuire a medicamentelor personale, pentru cele achiziţionate contracost din fonduri proprii.
(8)În cazul refuzului de primire al medicamentelor şi suplimentelor alimentare se consemnează în fişa medicală şi se face menţiune în Registrul de distribuire a medicamentelor, persoana privată de libertate semnând la rubrica corespunzătoare.
Art. 159
(1)Persoana privată de libertate poate cumpăra ori primi în condiţiile prezentului regulament, de la familie sau alte persoane, cu avizul medicului şi aprobarea şefului centrului, medicamentele şi suplimentele alimentare necesare, acestea fiind păstrate separat de cele asigurate şi achiziţionate, potrivit prescripţiilor, de către personalul medico-sanitar.
(2)Pe baza recomandării medicului şi cu aprobarea şefului centrului, persoana privată de libertate poate să-şi procure ochelari de vedere, proteze ortopedice, chirurgicale, stomatologice sau auditive sau alte dispozitive medicale, a căror contravaloare se suportă de către aceasta, aparţinători, persoane sau organizaţii care oferă ajutor umanitar.
(3)Dacă dispozitivele medicale prevăzute la alin. (2) sunt necesare ca urmare a unui accident produs în timpul, din cauza şi în legătură cu activităţile de muncă neremunerată prestată potrivit prezentului regulament de către persoanele private de libertate sau din cauze imputabile administraţiei centrului, contravaloarea lor se suportă de către aceasta.
(4)Prevederile alin. (3) se aplica ulterior stabilirii, de către organele competente, a persoanelor responsabile.
Art. 160
(1)Personalul medico-sanitar desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice.
(2)În vederea respectării condiţiilor igienico-sanitare la nivelul centrului, personalul medico-sanitar verifică periodic şi ori de câte ori este necesar:
a)modul în care a fost efectuată curăţenia şi dezinfecţia în toate spaţiile centrului, existenţa substanţelor şi a materialelor necesare efectuării curăţeniei, schimbarea lenjeriei şi spălarea acesteia, modul în care se asigură articolele de igienă personală şi realizarea acesteia, precum şi tunsul şi îmbăierea persoanei private de libertate, condiţiile de cazare şi starea instalaţiilor sanitare, efectuarea de către administraţia centrului a controlului potabilităţii apei;
b)starea de igienă a locului unde se prepară hrana sau a oficiului alimentar, cu toate anexele sale, circuitul alimentelor, modul de recoltare şi păstrare a probelor de hrană, precum şi modul de servire a mesei.
(3)În situaţia în care sunt constatate deficienţe în ceea ce priveşte starea igienico- sanitară, personalul medico-sanitar semnalează aceasta şefului unităţii şi verifică modul de remediere a deficienţelor.
(4)Situaţiile deosebite, care se constituie în risc pentru sănătatea personalului centrului şi/sau a persoanelor private de libertate, se raportează potrivit legislaţiei în vigoare medicilor inspectori sanitari şi sanitari veterinari ai Ministerului Afacerilor Interne. Cu privire la aceste situaţii se informează şeful unităţii de poliţie, precum şi conducerea Direcţiei Medicale a Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 161
(1)Pentru asigurarea evidenţei activităţii de asistenţă medicală a persoanelor private de libertate, prin grija şefului unităţii sanitare, se constituie evidenţele prevăzute la art. 69 alin. (l).
(2)În desfăşurarea activităţii medicale sunt utilizate următoarele tipizate:
a)fişe medicale pentru persoane private de libertate;
b)fişe de triaj medical;
c)consimţământ informat;
d)broşuri traduse privind drepturile şi obligaţiile pacientului;
e)notă privind constatarea mărcilor traumatice;
f)bilete de trimitere;
g)formulare reţete;
h)adeverinţe medicale.
(3)Documentele de evidenţă constituite la nivelul cabinetului medical se înregistrează, se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind documentele medicale.
(4)Personalul medico-sanitar răspunde cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi a celor care privesc respectarea confidenţialităţii informaţiilor privind starea de sănătate a persoanelor private de libertate.
Secţiunea 14:Dreptul la asistenţă diplomatică
Art. 162
(1)Persoana privată de libertate care are altă cetăţenie decât cea română are dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului al cărui cetăţean este şi de a fi vizitat de funcţionarii acestor reprezentanţe, în condiţii de confidenţialitate.
(2)Persoana privată de libertate care are calitatea de solicitant de azil sau căreia i s-a acordat protecţie în temeiul Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, apatridul, cea care nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara de origine ori cea al cărei stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, poate solicita administraţiei centrului să contacteze reprezentanţa organizaţiei internaţionale competente, o organizaţie internaţională umanitară sau o autoritate naţională competentă, după caz, şi poate fi vizitată de reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate.
(3)La primirea în centru, şeful de schimb, informează persoana privată de libertate prevăzută la alin. (1) şi (2) despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii organizaţiilor sau autorităţilor competente.
(4)Administraţia centrului are obligaţia să contacteze instituţiile/organizaţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), la solicitarea persoanelor private de libertate şi să coopereze cu acestea pentru realizarea asistenţei persoanelor private de libertate.
Secţiunea 15:Dreptul la încheierea unei căsătorii
Art. 163
(1)Administraţia centrului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei, în condiţiile art. 168 din Regulamentul de aplicare a Legii. Dispoziţiile art. 245 alin. (5) teza a doua din Regulamentul de aplicare a Legii se aplică în mod corespunzător.
(2)Căsătoria se oficiază în sediul unităţii de poliţie, într-o încăpere corespunzător amenajată. La cererea expresă a soţilor, şeful unităţii de poliţie poate aproba ca încheierea căsătoriei să fie urmată de ceremonialul religios corespunzător.
(3)Căsătoriile programate anterior primirii persoanelor private de libertate în centru pot fi oficiate, dacă centrul se află în competenţa teritorială a ofiţerului de stare civilă care a primit declaraţia de căsătorie.
(4)Cu ocazia încheierii căsătoriei se pot efectua fotografii, în locul stabilit de şeful unităţii de poliţie, fără a fotografia elemente ale interiorului acesteia sau poliţiştii aflaţi în serviciu. După oficierea căsătoriei pot fi servite băuturi nealcoolice.
(5)Persoana privată de libertate căsătorită în centru beneficiază de vizită intimă în condiţiile art. 130 şi 131.
(6)Prevederile prezentului regulament referitoare la identificarea, percheziţia şi controlul bagajelor persoanelor vizitatoare se aplică în mod corespunzător.
Secţiunea 16:Dreptul de a vota
Art. 164
Administraţia centrului asigură condiţiile necesare exercitării dreptului de a vota persoanei private de libertate căreia nu i-a fost interzis acest drept, potrivit legii, în colaborare cu birourile electorale şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
Secţiunea 17:Dreptul la odihnă şi repaus săptămânal
Art. 165
(1)Persoanei private de libertate i se asigură zilnic minimum 7 ore de somn, conform Regulamentului de Ordine Interioară.
(2)Persoanei private de libertate care desfăşoară activităţi de muncă neremunerată i se asigură cel puţin două zile consecutive de repaus pe săptămână. Zilele de sărbători legale sunt zile de repaus.
(3)Şeful centrului, la recomandarea medicului, poate prelungi durata timpului de repaus la pat.
Secţiunea 18:Dreptul la muncă neremunerată
Art. 166
Persoana privată de libertate aflată în centru poate presta, la cerere, o muncă în interesul centrului în condiţiile art. 82-86.
Secţiunea 19:Dreptul la hrană, ţinută personală, cazarmament şi condiţii minime de cazare
Art. 167
(1)Administraţia centrului asigură persoanei private de libertate, de trei ori pe zi, o hrană variată, bine preparată, corespunzătoare calitativ şi cantitativ, ţinând cont de vârstă, starea de sănătate şi convingerile religioase, potrivit normelor legale.
(2)Persoanei private de libertate care, din motive religioase, solicită o anumită hrană specifică, i se asigură această hrană, în limita posibilităţilor, de administraţia centrului ori de membri de familie sau alte persoane, cu avizul medicului. Avizul medicului se acordă în funcţie de eventualele contraindicaţii medicale raportate la starea de sănătate.
(3)Orele de servire a hranei, modalitatea şi locul de servire a acesteia se stabilesc în cadrul programului zilnic, aprobat prin Regulamentul de ordine interioară.
Art. 168
(1)Administraţia centrului asigură condiţii de servire a hranei, în camerele de deţinere sau în sala de mese, după caz, precum şi vesela necesară pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei.
(2)Pentru servirea hranei se pune la dispoziţia fiecărei persoane private de libertate o farfurie sau castron şi o lingură.
(3)Persoana privată de libertate poate utiliza pentru servirea hranei veselă din plastic primită din partea aparţinătorilor sau cumpărată de aceasta.
(4)Pentru persoana privată de libertate cu afecţiuni contagioase, vesela se ţine separat şi se dezinfectează după fiecare utilizare.
(5)Hrana persoanei private de libertate care nu este prezentă în centru la orele stabilite în Regulamentul de ordine interioară pentru servirea meselor este păstrată în condiţii care să asigure menţinerea proprietăţilor organoleptice.
(6)Persoanei private de libertate care lipseşte mai mult de 8 ore din centru, i se distribuie hrană rece.
Art. 169
(1)Fiecărei persoane private de libertate i se asigură condiţii de folosire fără restricţii a surselor de apă curentă şi produse igienico-sanitare pentru menţinerea igienei personale şi colective.
(2)Persoanei private de libertate i se asigură posibilitatea de a face baie, cu apă caldă, de cel puţin două ori pe săptămână.
(3)Regulile de igienă individuală şi colectivă, prevăzute în regulamentul de ordine interioară, precum şi alte măsuri stabilite de medic, sunt obligatorii pentru toate persoanele private de libertate.
(4)Persoana privată de libertate poate primi produse igienico-sanitare şi prin intermediul persoanelor venite în vizită sau prin achiziţia de către aceasta din sumele avute la dispoziţie.
(5)În vederea menţinerii igienei spaţiilor de deţinere şi a prevenirii apariţiei toxiinfecţiilor alimentare, nu se permite persoanei private de libertate să păstreze, în camera de deţinere, hrana uşor alterabilă.
Art. 170
(1)Administraţia centrului asigură tunsul părului prin personal propriu sau prin operatori economici, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2)Tunsoarea se execută cu acordul persoanei în cauză. Prin excepţie se execută obligatoriu la recomandarea medicului, în situaţia unor boli de piele sau pentru deparazitare.
Art. 171
(1)Administraţia centrului asigură fiecărei persoane private de libertate pat individual, saltea, pernă, faţă de pernă, cearşaf şi pătură. Pe timp de iarnă se pot asigura, după caz, câte două pături pentru fiecare persoană.
(2)Persoanele private de libertate pot primi din partea aparţinătorilor articole de echipament şi cazarmament, cu aprobarea şefului centrului, în condiţiile Regulamentului de aplicare a Legii.
Art. 172
(1)Persoana privată de libertate poartă ţinută civilă.
(2)În cazul în care persoana privată de libertate nu dispune de ţinută personală, aceasta se asigură gratuit de către administraţia centrului. Ţinuta persoanei private de libertate se poate asigura temporar de către centru, până la primirea primului pachet cu efecte personale potrivit art. 251 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii sau la achiziţia din banii personali.
(3)Ţinuta asigurată de administraţia centrului, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă.
(4)Ţinuta persoanei private de libertate, personală sau asigurată de administraţia centrului, nu trebuie să fie asemănătoare cu uniforma personalului.
Art. 173
(1)Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia centrului sunt stabilite conform prevederilor în vigoare care reglementează asigurarea structurilor şi efectivelor cu materiale de resortul echipamentului, de întreţinere şi alte materiale specifice.
(2)Ţinuta persoanelor private de libertate este înlocuită la expirarea duratei de folosinţă, stabilită conform dispoziţiilor alin. (1), precum şi ori de câte ori este necesar din cauza degradării acesteia.