Capitolul iii - Procedura disciplinară - Regulament din 2012 al Comisiei de etică şi disciplină

M.Of. 369

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Mai 2013
CAPITOLUL III:Procedura disciplinară
SECŢIUNEA 1:Sesizarea Comisiei de etică şi disciplină
Art. 13
(1)Procedura disciplinară se declanşează:
a)la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate;

b)prin autosesizarea preşedintelui Asociaţiei, inclusiv ca urmare a unor articole din mass-media, în conformitate cu procedura de autosesizare aprobată de Consiliul director, la propunerea Comisiei de etică şi disciplină.

(2)Sesizarea trebuie să cuprindă:
a)numele, prenumele, domiciliul sau denumirea şi sediul, după caz, datele de identificare ale persoanei care formulează sesizarea, precum şi calitatea în care formulează sesizarea;
b)numele şi prenumele sau denumirea şi sediul, după caz, ale persoanei a cărei faptă este sesizată şi, dacă este posibil, numărul legitimaţiei de membru sau al autorizaţiei, judeţul de domiciliu sau al sediului social şi specializarea;
c)descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;
d)dovezile pe care se sprijină sesizarea, inclusiv raportul de evaluare şi anexele acestuia, atunci când este cazul;
e)data şi semnătura persoanei care formulează sesizarea.
(3)Sesizarea se formulează în scris, conform modelului orientativ prevăzut în anexa nr. 7, şi este însoţită, când este posibil, de dovezile care o susţin.
(4)În situaţia în care sesizarea nu este însoţită de elementele prevăzute la alin. (2), raportorul desemnat de preşedintele Comisiei de etică şi disciplină sau unul dintre membrii acesteia va pune în vedere persoanei care a formulat sesizarea să realizeze completările necesare, stabilind un termen.
(5)Dacă din cuprinsul sesizării nu rezultă date suficiente despre fapta ori persoana care a formulat sesizarea sau în cazul în care persoana care a formulat sesizarea nu realizează în termenul stabilit completările solicitate de raportorul Comisiei de etică şi disciplină potrivit alin. (2), sesizarea poate fi clasată.
(6)Dacă, pe parcursul cercetării disciplinare, raportorul, Comisia de etică şi disciplină, Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, constată săvârşirea şi a altor fapte de către persoana cercetată, oricare din aceştia poate extinde cercetarea şi cu privire la aceste fapte.
(7)Dacă, pe parcursul cercetării disciplinare, raportorul, Comisia de etică şi disciplină, Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, constată participarea şi a altor evaluatori autorizaţi la faptele cercetate, oricare din aceştia poate solicita preşedintelui Uniunii aprobarea extinderii cercetării şi cu privire la aceşti evaluatori.
Art. 14
(1)Sesizările se înregistrează în registrul de intrări al registraturii generale a Uniunii şi se transmit preşedintelui Comisiei de etică şi disciplină.
(2)Sesizarea sau autosesizarea, după caz, se consemnează de către Secretariatul Comisiei de etică şi disciplină în registrul de evidenţă a sesizărilor, atribuind un număr de ordine de la 1 la n în fiecare an, care va fi numărul de dosar disciplinar. Orice document referitor la cercetarea disciplinară va trebui să indice numărul de dosar atribuit.
(3)Registrul de evidenţă a sesizărilor conţine menţiuni cel puţin cu privire la:
a)persoana care a formulat sesizarea;
b)persoana a cărei faptă este sesizată;
c)documentele transmise de către persoana care a formulat sesizarea.
SECŢIUNEA 2:Cercetarea disciplinară prealabilă
Art. 15
(1)Nicio sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2)Procedura disciplinară se declanşează în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării sesizării în registrul de intrări al registraturii generale a Uniunii, prin transmiterea sesizării de către preşedintele Uniunii către Comisia de etică şi disciplină.
Art. 16
(1)După primirea sesizării, preşedintele Comisiei de etică şi disciplină desemnează un raportor dintre membrii titulari ai Comisiei de etică şi disciplină, responsabil pentru analiza preliminară a sesizării, întocmirea raportului prealabil şi pentru prezentarea acestuia în plenul Comisiei de etică şi disciplină.
(2)Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, propunând Comisiei de etică şi disciplină dispunerea măsurilor care sunt de competenţa acesteia.
Art. 17
(1)În cazul în care un membru titular al Comisiei de etică şi disciplină desemnat raportor într-o cauză disciplinară se află în conflict de interese sau este soţ, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv cu una dintre părţile implicate sau cu avocatul ori mandatarul acesteia, acesta are obligaţia să se abţină şi să îl informeze pe preşedintele comisiei.
(2)În cazul în care raportorul incompatibil sau în conflict de interese nu se abţine, acesta poate fi recuzat de către partea interesată. Cererea de recuzare va fi soluţionată de către preşedintele comisiei sau, în cazul în care acesta este raportorul recuzat, atunci cererea de recuzare va fi soluţionată de către membrii titulari ai Comisiei de etică şi disciplină, fără participarea preşedintelui acesteia, care decid prin majoritatea absolută a voturilor.
(3)Dacă raportorul desemnat se abţine sau dacă preşedintele Comisiei de etică şi disciplină apreciază că cererea de recuzare este întemeiată, acesta va desemna în termen de 24 de ore un alt raportor dintre membrii titulari.
Art. 18
(1)Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(2)Convocarea se poate face prin scrisoare recomandată, prin înştiinţare scrisă de luare la cunoştinţă prin semnătură, prin fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare ce permite confirmarea primirii convocării, astfel încât convocarea să fie primită de persoana în cauză cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data fixată.
(3)Convocarea, audierea persoanei cercetate, atunci când se prezintă, precum şi verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii.
(4)Poate fi convocată şi persoana care a înaintat sesizarea Comisiei de etică şi disciplină sau orice altă persoană ale cărei declaraţii pot ajuta la soluţionarea cauzei. Decizia convocării acestor persoane aparţine raportorului.
(5)Raportorul trebuie să aibă un rol activ în cercetarea disciplinară prealabilă, în sensul că acesta trebuie să analizeze toate aspectele cauzei. Raportorul desemnat administrează orice probă care este necesară, utilă şi relevantă pentru soluţionarea cauzei, cu sprijinul Secretariatului Comisiei de etică şi disciplină. În acest scop, raportorul poate constata situaţii de fapt şi poate solicita înscrisuri sau opiniile unor consultanţi de specialitate din cadrul Uniunii sau din afara acesteia.
(6)Persoana cercetată are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele cercetării prealabile şi poate solicita administrarea de probe în apărare.
(7)Refuzul persoanei cercetate de a se prezenta în faţa raportorului sau de a face declaraţii se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării disciplinare prealabile.
(8)În cazul în care se constată imposibilitatea obiectivă a persoanei cercetate de a se prezenta în faţa raportorului sau de a face declaraţii, raportorul poate suspenda cursul cercetării prealabile până la încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.
Art. 19
(1)La finalizarea cercetării disciplinare prealabile, raportorul întocmeşte raportul prealabil, care cuprinde concluziile sale.
(2)În conţinutul raportului prealabil, raportorul poate să propună Comisiei de etică şi disciplină următoarele soluţii:
a)clasarea, atunci când concluzionează că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică ori nu este posibilă sau în cazul prevăzut la art. 13 alin. (5);
b)neaplicarea unei sancţiuni disciplinare, atunci când apreciază că fapta cercetată nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată este nevinovată;
c)aplicarea unei sancţiuni disciplinare, avându-se în vedere prevederile art. 26 din Ordonanţă.
(3)Raportul prealabil se înaintează de către raportor preşedintelui Comisiei de etică şi disciplină prin intermediul secretariatului.
SECŢIUNEA 3:Cercetarea disciplinară propriu-zisă
Art. 20
(1)După primirea raportului prealabil, preşedintele comisiei înscrie cauza pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Comisiei de etică şi disciplină pentru efectuarea cercetării disciplinare propriu-zise.
(2)Şedinţele Comisiei de etică şi disciplină nu sunt publice.
(3)Pentru începerea cercetării disciplinare propriu-zise sunt obligatorii efectuarea cercetării prealabile şi audierea persoanei cercetate, cu excepţia situaţiei când aceasta nu se prezintă la convocarea făcută de preşedintele Comisiei de etică şi disciplină.

(4)Dispoziţiile art. 18 se aplică în mod corespunzător.
Art. 21
(1)Participarea raportorului la cercetarea disciplinară propriu-zisă este obligatorie. Acesta prezintă raportul prealabil şi concluziile sale plenului Comisiei de etică şi disciplină.
(2)Lucrările Comisiei de etică şi disciplină se consemnează într-un proces-verbal ce va fi semnat de toţi membrii acesteia, în care se consemnează dacă a fost prezentă persoana cercetată, respectiv persoana care a făcut sesizarea, dacă este cazul.
(3)Comisia de etică stabileşte faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente ce pot fi avute în vedere pentru încadrarea faptei ca abatere disciplinară şi pentru aprecierea vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei cercetate.
(4)Audierea persoanei cercetate se consemnează în scris sau se înregistrează audio de către Secretariatul Comisiei de etică şi disciplină, sub sancţiunea nulităţii.
(5)Dispoziţiile art. 17 se aplică în mod corespunzător. Membrul Comisiei de etică şi disciplină, altul decât raportorul, care se află în incompatibilitate sau în conflict de interese are obligaţia să se abţină de la vot, în caz contrar putând fi recuzat. Cererea de recuzare va fi soluţionată de către preşedintele comisiei sau, în cazul în care acesta este raportorul recuzat, cererea de recuzare va fi soluţionată de către membrii titulari ai Comisiei de etică şi disciplină, fără participarea preşedintelui acesteia, care decid prin majoritatea absolută a voturilor.
Art. 22
(1)După audierea raportorului, a persoanei cercetate, a persoanei care a formulat sesizarea, dacă este cazul, şi analizarea probelor aflate la dosarul disciplinar, Comisia de etică şi disciplină deliberează şi supune la vot propunerea de soluţionare a cercetării disciplinare. Conţinutul deliberărilor se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
(2)Rezultatul deliberărilor este consemnat într-un referat, care poate să conţină:
a)propunerea clasării, atunci când se concluzionează că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică ori nu este posibilă sau în cazul prevăzut la art. 13 alin. (5);
b)propunerea neaplicării unei sancţiuni disciplinare, atunci când se apreciază că fapta cercetată nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată este nevinovată;
c)propunerea aplicării unei sancţiuni disciplinare, avându-se în vedere prevederile art. 26 din Ordonanţă.
(3)Propunerile raportorului din raportul prealabil nu sunt obligatorii pentru Comisia de etică şi disciplină.
(4)Când plenul Comisiei de etică şi disciplină constată că cercetarea disciplinară prealabilă nu este completă sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza disciplinară raportorului în vederea completării sau desemnează un alt raportor în vederea refacerii cercetării disciplinare prealabile.
(5)Referatul prevăzut la alin. (2) reprezintă hotărârea finală a Comisiei de etică şi disciplină cu privire la soluţionarea cauzei disciplinare.
(6)În cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), dacă se constată că acţiunea disciplinară este întemeiată, Comisia de etică şi disciplină va propune Consiliului director aplicarea unei sancţiuni disciplinare în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite şi a urmărilor acesteia, cu cauzele care au determinat săvârşirea acesteia, cu împrejurările în care abaterea a fost săvârşită, cu gradul de vinovăţie, cu circumstanţele personale ale celui care a săvârşit-o, cu comportamentul său general în exercitarea profesiei de evaluator autorizat şi cu existenţa unor antecedente disciplinare.
Art. 23
(1)Referatul prevăzut la art. 22 alin. (2) trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă şi propriu-zisă.
(2)Referatul Comisiei de etică şi disciplină trebuie să conţină:
a)data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care îl întocmeşte, cu indicarea numărului de dosar disciplinar;
b)date referitoare la persoana cercetată disciplinar;
c)menţiuni privind antecedentele disciplinare, dacă este cazul;
d)descrierea faptei reţinute în sarcina persoanei cercetate, cu indicarea tuturor circumstanţelor şi a urmărilor acesteia;
e)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de persoana cercetată, atunci când este cazul;
f)propunerea Comisiei de etică şi disciplină privind modul de soluţionare a acţiunii disciplinare;
g)descrierea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Comisiei de etică şi disciplină, precum şi a probelor pe care se întemeiază aceasta;
h)semnătura preşedintelui comisiei,
Art. 24
(1)Secretariatul Comisiei de etică şi disciplină comunică persoanei cercetate un exemplar al referatului de cercetare disciplinară, în termen de 10 zile de la aprobarea sa.
(2)În orice procedură disciplinară, Comisia de etică şi disciplină acordă persoanei cercetate dreptul de a-şi exprima în scris observaţiile cu privire la conţinutul referatului. Observaţiile trebuie transmise Comisiei de etică şi disciplină în termen de 10 zile de la data primirii referatului, sub sancţiunea decăderii. În observaţiile scrise, persoana cercetată poate solicita audierea sa de către Consiliul director.
(3)După primirea observaţiilor sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), după caz, preşedintele Comisiei de etică şi disciplină înaintează referatul împreună cu observaţiile persoanei cercetate Consiliului director sau Conferinţei naţionale, după caz, în termen de 5 zile de la finalizarea acestuia.
SECŢIUNEA 4:Soluţionarea acţiunii disciplinare
Art. 25
(1)Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, începe soluţionarea acţiunilor disciplinare în următoarea şedinţă a Consiliului director sau în următoarea Conferinţă naţională, după caz, după data primirii referatelor Comisiei de etică şi disciplină.
(2)Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, soluţionează acţiunea disciplinară prin decizie.
(3)Membrii Consiliului director trebuie să fie imparţiali şi independenţi de persoana cercetată disciplinar şi de orice altă persoană care are legătură cu aceasta sau are vreun interes în legătură cu fapta cercetată. Oricare membru al Consiliului director care se află în conflict de interese sau este soţ, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv cu una dintre părţile implicate sau cu avocatul ori mandatarul acesteia are obligaţia să se abţină de la vot.
(4)Propunerile Comisiei de etică şi disciplină din referat nu sunt obligatorii pentru Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, care poate decide clasarea, sancţionarea sau nesancţionarea persoanei cercetate. În cazul în care soluţia Consiliului director este diferită de propunerea Comisiei de etică şi disciplină, aceasta trebuie motivată.
(5)Atunci când apreciază că este util pentru stabilirea adevărului în cauza disciplinară, Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, poate audia persoana cercetată şi în lipsa unei solicitări din partea acesteia, precum şi persoana care a formulat sesizarea.
(6)Când Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, constată că cercetarea disciplinară nu este completă, restituie cauza disciplinară Comisiei de etică şi disciplină, în vederea completării cercetării disciplinare.
(7)Consiliul director sau Conferinţa naţională, după caz, poate aplica, motivat, o sancţiune disciplinară mai gravă sau mai uşoară decât cea propusă de Comisia de etică şi disciplină.
(8)Decizia Consiliului director sau a Conferinţei naţionale, după caz, va fi redactată prin grija Secretariatul Consiliului director.
(9)Sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia cuprinde în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din Ordonanţă, din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii, din codul de etică sau din alte acte normative privind exercitarea profesiei de evaluator autorizat care au fost încălcate de persoana sancţionată;
c)temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
d)sancţiunea ce se va aplica;
e)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de persoana sancţionată în cursul cercetării disciplinare ori observaţiile acesteia, dacă este cazul;
f)termenul înăuntrul căruia decizia poate fi contestată;
g)instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de soluţionare a acţiunii disciplinare;
h)semnătura preşedintelui Asociaţiei.

Art. 26
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârşită.
Art. 27
(1)Decizia de soluţionare a acţiunii disciplinare se comunică persoanelor interesate în termen de 10 zile de la data emiterii, prin grija Secretariatului Consiliului director.
(2)Decizia produce efecte de la data comunicării.
(3)Decizia este legal comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, trimisă la ultima adresă a domiciliului sau sediului social comunicată Uniunii. În caz de refuz al primirii sau de returnare a scrisorii, decizia este legal comunicată prin fax, e-mail sau prin orice alt mijloc ce permite confirmarea transmiterii.
(4)Decizia de soluţionare a acţiunii disciplinare poate fi atacată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de judecată competentă, potrivit Ordonanţei.
Art. 28
(1)Decizia de sancţionare se înscrie în registrul antecedentelor disciplinare al evaluatorului autorizat sancţionat.
(2)Menţiunile privind antecedentele disciplinare se radiază de drept:
a)în cazul sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 26 lit. a) din Ordonanţă, după trecerea unui termen de 12 luni de la data aplicării;
b)în cazul sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 26 lit. b) din Ordonanţă, după trecerea unui termen de 12 luni de la data finalizării programului de pregătire profesională corectivă;
c)în cazul sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 26 lit. c) din Ordonanţă, după trecerea unui termen de 12 luni de la data expirării termenului de suspendare a calităţii de membru al Uniunii.
(3)Radierea menţiunii din registrul antecedentelor disciplinare se constată prin hotărâre a Consiliului director, la propunerea Comisiei de etică şi disciplină, şi se comunică persoanei sancţionate de către Secretariatul Consiliului director.