Titlul vii - Dispoziţii comune - Regulament din 2010 privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
M.Of. 523 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 18 Octombrie 2017
Titlul VII:Dispoziţii comune
Capitolul I:Percheziţia persoanelor private de libertate
Art. 258
(1)Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra persoanelor private de libertate, echipamentului, bagajelor, alimentelor, cazarmamentului, camerelor de deţinere şi a tuturor locurilor unde acestea au acces, în scopul descoperii şi ridicării obiectelor interzise, precum şi pentru prevenirea unor evenimente deosebite ori a situaţiilor de risc, în vederea respectării normelor privind regimul penitenciar.
(2)Percheziţia este o măsură necesară luată pentru siguranţa locurilor de deţinere, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor private de libertate.
(3)Percheziţia se efectuează în intervalul cuprins între ora deşteptării şi ora stingerii, cu excepţia situaţiilor în care acţiunea a început înainte de ora stingerii sau în cazul săvârşirii abaterilor grave sau infracţiunilor.
(4)Bunurile şi echipamentul personal deteriorate cu ocazia percheziţiei sunt reparate sau înlocuite prin grija administraţiei locului de deţinere. Dacă această operaţiune a dus la descoperirea de bunuri, substanţe ori obiecte a căror deţinere constituie infracţiune, bunurile şi echipamentul personal deteriorate se repară numai cu avizul organului de cercetare.
(5)Percheziţia se execută în situaţiile prevăzute de prezentul Regulament precum şi ori de câte ori există date sau informaţii referitoare la deţinerea unor bunuri sau obiecte interzise.
(6)Dispoziţiile art. 200 din Regulamentul de aplicare a Legii se aplică în mod corespunzător.
Art. 259
În funcţie de condiţiile şi împrejurările în care se execută, precum şi de procedeele folosite, percheziţia este de două feluri, corporală şi generală. Percheziţia corporală poate fi amănunţită ori sumară, iar percheziţia generală poate fi totală sau parţială.
Art. 260
(1)Prin percheziţie corporală amănunţită se înţelege controlul executat asupra persoanelor private de libertate, echipamentului, bagajelor şi altor obiecte personale sau date în folosinţă de către administraţia locului de deţinere.
(2)Percheziţia corporală amănunţită se execută în următoarele situaţii:
a)la primirea persoanelor private de libertate în locul de deţinere;
b)la întoarcerea de la punctele de lucru exterioare a persoanelor private de libertate clasificate în regimul deschis, când deplasarea s-a efectuat fără a fi însoţite de personal al unităţii;
c)la plecarea şi întoarcerea din permisiunea de ieşire din penitenciar;
d)la internarea persoanelor private de libertate în infirmeria locului de deţinere sau în spitalele din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi la externarea din aceste locuri;
e)cu ocazia transferării persoanelor private de libertate, atât la locul de deţinere de unde se transferă cât şi la cel care le primeşte;
f)cu ocazia mutărilor între secţiile de deţinere;
g)cu prilejul pregătirii în vederea prezentării la organele judiciare şi la înapoierea de la acestea;
h)după ce persoanele private de libertate au beneficiat de vizită fără dispozitive de separare sau intimă;
i)cu ocazia introducerii şi scoaterii în şi din camere a persoanelor private de libertate sancţionate disciplinar cu izolarea;
j)în cazurile urgente care nu suportă amânare, percheziţia corporală amănunţită poate fi executată la dispoziţia şefului punctului de lucru, şefului de escortă sau, după caz, a supraveghetorului, care informează, pe cale ierarhică, motivul, constatările şi măsurile luate;
k)la punerea în libertate a persoanelor private de libertate;
l)în alte situaţii, cu avizul directorului locului de deţinere.
Art. 261
(1)Percheziţia corporală amănunţită se efectuează, de către persoane de acelaşi sex, în condiţii care să nu lezeze demnitatea şi să nu afecteze sănătatea persoanelor private de libertate, cu asigurarea intimităţii acestora.
(2)Asigurarea intimităţii persoanei private de libertate se realizează prin efectuarea controlului separat de celelalte persoane, în spaţii anume amenajate.
(3)Controlul cavităţilor corporale se realizează numai de către personal medical.
Art. 262
Percheziţia corporală amănunţită se execută în următoarea succesiune: controlul corporal, controlul lenjeriei, controlul îmbrăcămintei, controlul încălţămintei, controlul coafurii, controlul bagajelor, alimentelor şi celorlalte obiecte aparţinând persoanei private de libertate.
Art. 263
(1)La controlul corporal se urmăreşte descoperirea de obiecte interzise în părţile ascunse ale corpului sau aplicate pe acesta.
(2)La verificarea lenjeriei şi îmbrăcămintei se controlează amănunţit gulerul, manşetele, peticele aplicate, diferite cusături şi alte locuri care se pretează ascunderii unor obiecte interzise.
(3)Încălţămintea se controlează în interior şi exterior. Cea care prezintă caracteristici suspecte - talpă dublă, toc voluminos, etc. - cu aprobarea conducătorului acţiunii, se poate desface, urmând a fi reparată prin grija administraţiei locului de deţinere.
(4)După controlul lenjeriei, îmbrăcămintei şi încălţămintei, acestea se dau persoanei private de libertate pentru a se echipa şi se execută, în prezenţa acesteia, controlul bagajelor, alimentelor şi altor obiecte permise să fie deţinute de către aceasta.
Art. 264
(1)Persoana care efectuează percheziţia corporală amănunţită desfăşoară următoarele activităţi:
a)supraveghează în permanenţă persoana privată de libertate în cauză;
b)întreabă persoana privată de libertate dacă deţine bunuri, obiecte sau substanţe interzise şi cere prezentarea obiectelor personale;
c)se dispune la o distanţă suficient de mare pentru a putea contracara o eventuală acţiune vătămătoare din partea celui percheziţionat;
d)dispune persoanei private de libertate să se dezechipeze, să se întoarcă cu spatele, să depărteze picioarele şi să ridice mâinile paralel cu solul;
e)efectuează controlul prin observare, succesiv, începând cu părul persoanei private de libertate, urechi, sub braţ, între degetele mâinii, unghii, eventuale cute ale pielii, între degetele picioarelor şi sub tălpi;
f)solicită persoanei să se întoarcă cu faţa şi continuă controlul cavităţii bucale, a nărilor, a buricului şi eventualele cute ale pielii;
g)după efectuarea controlului corporal dispune persoanei private de libertate să revină în poziţia iniţială.
(2)Cu ocazia controlului bagajelor personale se acordă o atenţie deosebită:
a)mânerelor, buzunarelor şi a eventualelor părţi duble;
b)deodorantelor roll-on, la care se ridică partea superioară a acestora şi se verifică spaţiul gol al containerului;
c)tuburilor de pastă de dinţi, cremă de ras, etc., care se apasă urmărind să nu existe ascunse diverse obiecte interzise;
d)scrisorilor, care se scot din plicuri, fără a fi citite, pentru a verifica dacă nu sunt ascunse substanţe sau articole interzise;
e)cărţilor, revistelor şi ziarelor care se răsfoiesc pentru a verifica dacă nu sunt ascunse substanţe sau articole interzise;
f)obiectelor de podoabă şi ochelarilor, care se verifică în scopul depistării unor eventuale modificări constructive cu ajutorul cărora se pot disimula obiecte interzise.
g)celelalte obiecte deţinute se controlează cu atenţie, ţinându-se cont de caracteristicile fiecăruia: se acordă atenţie sporită alimentelor, verificându-se termenul de valabilitate al acestora, aspectului organoleptic, iar în cazul conservelor se va urmări ca acestea să nu fie deformate şi se urmăresc semne de modificare constructivă şi modul de aplicare a etichetelor.
Art. 265
(1)Percheziţia corporală sumară constă în controlul executat asupra condamnaţilor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă sau închis şi arestaţilor preventiv la scoaterea şi introducerea din şi în camerele de cazare sau de câte ori este nevoie în scopul prevenirii unor incidente, a situaţiilor de risc şi ridicării obiectelor interzise.
(2)Persoana privată de libertate înmânează articolele solicitate pentru control.
(3)Percheziţia corporală sumară se efectuează asupra persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis sau deschis, la ieşirea şi intrarea în sau din spaţiul destinat cazării şi în care au acces direct pentru desfăşurarea anumitor activităţi sau de câte ori este nevoie în scopul prevenirii unor incidente şi ridicării obiectelor interzise.
Art. 266
Percheziţia corporală sumară începe cu controlul coafurii, iar apoi prin palpare, apăsare sau îndoire, după caz, se controlează gulerul, umerii, mânecile, buzunarele, eventualele petice aplicate şi celelalte locuri unde pot fi ascunse obiecte interzise.
Art. 267
(1)Persoana care efectuează percheziţia corporală sumară desfăşoară următoarele activităţi:
a)supraveghează în permanenţă persoana privată de libertate în cauză;
b)întreabă persoana privată de libertate dacă deţine bunuri, obiecte sau substanţe interzise, şi cere prezentarea obiectelor personale;
c)solicită persoanei private de libertate să ridice braţele la nivelul umerilor în plan orizontal, paralel cu solul şi să ţină picioarele cât mai depărtate unul de celălalt;
d)efectuează controlul corporal, prin palpare şi observare, în următoarea ordine: capul şi gâtul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), braţele, de la umăr la încheieturile mâinilor, zona trunchiul şi a bazinului (faţă, spate), membrele inferioare (partea exterioară şi interioară);
e)când controlează partea inferioară a corpului se poziţionează astfel încât să nu fie lovit de cel controlat.
(2)Percheziţia corporală sumară a persoanelor private de libertate se poate efectua şi cu persoana percheziţionată cu mâinile în sus, pe cap sau la ceafă, şi cu mâinile la ceafă sau la spate.
(3)Obiectele descoperite asupra persoanei private de libertate sunt prezentate acesteia.
(4)În situaţia percheziţionării unui grup de persoane private de libertate de către doi membri ai personalului, acestea sunt dispuse în linie, cu distanţă de aproximativ 1 m una faţă de cealaltă; unul dintre membri personalului supraveghează grupul, iar celălalt efectuează controlul corporal din cealaltă parte.
(5)Atunci când la percheziţia corporală sumară asupra persoanelor private de libertate se descoperă obiecte interzise asupra acestora, se efectuează percheziţia corporală amănunţită.
Art. 268
Percheziţia asupra condamnaţilor cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă, persoanelor private de libertate sancţionate disciplinar cu izolarea, celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului care urmează să fie transferate se efectuează sub conducerea şefului de tură ori a persoanei desemnate de directorul locului de deţinere.
Art. 269
Percheziţia generală se execută asupra tuturor camerelor, persoanelor private de libertate, bagajelor şi a locurilor unde acestea au acces. Percheziţia generală poate fi totală, cuprinzând întregul loc de deţinere sau parţială, limitată la un număr de camere, secţii sau locuri.
Art. 270
(1)Percheziţia generală se execută la dispoziţia directorului locului de deţinere o dată pe lună sau ori de câte ori există indicii că se desfăşoară activităţi care încalcă dispoziţiile legale, în toate spaţiile unde sunt cazate persoane private de libertate sau unde acestea desfăşoară diferite activităţi lucrative sau recreative.
(2)La controlul alimentelor se respectă cu stricteţe regulile de igienă stabilite de către medicul locului de deţinere.
(3)În scopul prevenirii toxiinfecţiilor alimentare, medicul locului de deţinere propune confiscarea şi distrugerea alimentelor alterate.
Art. 271
(1)Percheziţia generală, totală sau parţială, se execută pe baza planului de acţiune, prevăzut în Anexa nr. 39.
(2)Planurile de acţiune se înregistrează la secretariatul unităţii.
(3)În vederea păstrării secretului privind data şi locul executării percheziţiei generale, planul de acţiune se prelucrează cu personalul participant, înaintea începerii ei.
(4)Cu ocazia prelucrării planului de acţiune, se pune accent pe cunoaşterea de către personal a obiectelor, substanţelor şi bunurilor a căror deţinere este interzisă, metodele şi procedeele folosite de persoanele private de libertate în ascunderea lor şi asupra procedurii de efectuare a percheziţiei.
(5)Fiecărui membru al personalului i se stabileşte în mod concret activitatea pe care o va desfăşura, semnând despre realizarea acesteia în procesul verbal prevăzut de art. 278.
Art. 272
Personalul participant la executarea percheziţiei se organizează pe echipe. Fiecare echipă este condusă de un şef numit de conducătorul percheziţiei. Durata unei acţiuni de percheziţie nu poate depăşi două ore.
Art. 273
Fiecare echipă este dotată cu echipament de protecţie, instrumente pentru verificarea integrităţii sistemelor de siguranţă şi materiale necesare ridicării, conservării şi evidenţierii obiectelor, substanţelor şi bunurilor interzise descoperite.
Art. 274
(1)La ora stabilită pentru începerea acţiunii, echipele constituite, sub conducerea şefilor numiţi, se deplasează, pe cât posibil, astfel încât să se realizeze surprinderea persoanelor private de libertate spre locurile unde au fost repartizate şi încep percheziţia simultan.
(2)La sosirea în secţia unde urmează a se executa percheziţia, şeful de echipă amplasează la fiecare cameră ce urmează a fi percheziţionată câte un component al echipei şi dispune deschiderea uşilor. La camerele prevăzute cu grilaje, se deschid iniţial doar uşile. În faţa uşilor deschise, după caz, a grilajelor, sau în alte locuri care permit o bună observare a persoanelor private de libertate, precum şi pe latura secţiei unde sunt amplasate ferestrele camerelor se dispun componenţi ai echipei pentru supraveghere.
(3)La intrarea în cameră se cere persoanelor private de libertate să se aşeze în paturi fără a desfăşura alte activităţi şi se dispune ca acestea, pe rând, să-şi ia bagajele personale şi cazarmamentul şi să se adune în locul stabilit.
(4)Echipa stabilită pentru controlul camerei începe activitatea în prezenţa unui reprezentant al persoanelor private de libertate din cameră, după ce toate celelalte persoane au fost scoase din cameră. Bunurile persoanelor private de libertate care nu se afla în camera cu ocazia efectuării percheziţiei se introduc în saci care se sigilează, urmând a fi controlate ulterior, în prezenţa acestora.
(5)Activitatea persoanelor private de libertate este supravegheată permanent, pentru a nu ascunde, arunca sau transmite obiecte, substanţe sau bunuri interzise.
(6)Daca se descoperă obiecte interzise nu se încetează activitatea pentru a comunica acest lucru. Se procedează la inventarierea obiectelor descoperite şi se continuă activitatea până când se finalizează controlul.
Art. 275
(1)La controlul camerei, se verifică în mod amănunţit pereţii, tavanul, pardoseala, gratiile de la ferestre, ferestrele, uşa, grilajul, saltelele, paturile, grupurile sanitare, corpurile de iluminat, instalaţiile şi toate celelalte obiecte de inventar.
(2)Locurile slab luminate din interiorul camerelor se controlează cu ajutorul lanternelor.
(3)Dacă în cameră există aparatură audio - vizuală, se verifică starea sigiliilor aplicate. În situaţia în care se constată lipsa ori deteriorarea sigiliilor, aparatul în cauză se retrage în vederea controlului, luându-se măsuri în consecinţă.
(4)Percheziţia corporal amănunţită a persoanelor private de libertate se execută conform regulilor de la art. 261 - 264, după controlul camerei sau concomitent cu acesta.
Art. 276
Percheziţia spaţiilor în care au acces persoanele private de libertate se efectuează după următoarea procedură:
a)la controlul articolelor de cazarmament se urmăreşte verificarea eventualelor urme de rupere, de cusătură recentă şi tăieturi. Prin folosirea detectorului de metale şi palpare a articolelor de cazarmament se identifică eventualele obiecte interzise ascunse în acestea.
b)la controlul uşilor şi ferestrelor se verifică, atât pe interior, cât şi pe exterior tocul, rama, balamalele şi sistemul de închidere al acestora;
c)la controlul gratiilor şi grilajelor se urmăreşte identificarea eventualelor urme de forţare, dislocare, tăiere precum şi eventualele obiecte interzise legate de acestea;
d)la controlul chiuvetelor, vaselor de toaletă, bazinelor de apă se verifică interiorul şi exteriorul acestora şi locurile pretabile a ascunde bunuri interzise;
e)la controlul întrerupătoarelor, prizelor, dozelor, corpurilor de iluminat se verifică integritatea acestora;
f)controlul tavanelor, pereţilor şi podelelor se face prin ciocănire şi observare în vederea descoperirii sau identificării urmelor de deteriorare, spargere, străpungere sau modificare recentă a aspectului;
g)controlul obiectelor de inventar se face prin observare şi palpare în vederea descoperirii de modificări constructive care pot ascunde bunuri interzise;
h)la controlul aparatelor electrice sau electronice se urmăreşte lipsa ori deteriorarea sigiliilor aplicate.
Art. 277
La executarea percheziţiei în ateliere, blocul alimentar, garaje, grajduri, curţi de plimbare ori alte locuri se urmăreşte descoperirea eventualelor pregătiri de evadare, a obiectelor interzise sau care nu sunt în inventarul acestora.
Art. 278
(1)După efectuarea percheziţiei generale, şeful fiecărei echipe întocmeşte un proces-verbal arătat în Anexa nr. 40.
(2)Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) primeşte acelaşi număr de înregistrare ca şi planul de acţiune în baza căruia s-a desfăşurat.
(3)Procesul-verbal va fi semnat de către personalul care a efectuat percheziţia şi de către persoana privată de libertate care a asistat la percheziţia efectuată.
(4)Pentru persoanele private de libertate care au încălcat regulile de ordine interioară se întocmesc rapoarte de incident.
Art. 279
(1)Bunurile aflate asupra persoanelor private de libertate, al căror număr şi cantitate depăşeşte limita drepturilor legale sunt depuse spre păstrare la magazia locului de deţinere pe bază de bon de primire în păstrare.
(2)Bunurile identificate asupra persoanelor private de libertate, dobândite de acestea în mod ilicit pe timpul detenţiei, se confiscă, înscriindu-se în procesul-verbal de confiscare, prevăzut în Anexa nr. 41.
(3)Procesul-verbal de confiscare primeşte acelaşi număr de înregistrare ca şi planul de acţiune în baza căruia s-a desfăşurat, se certifică prin semnătură de către şeful serviciului aplicarea regimurilor şi se aprobă de directorul locului de deţinere.
(4)Directorul locului de deţinere înştiinţează despre măsura luată judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, transmiţându-i o copie de pe procesul verbal de confiscare.
(5)În raport de natura bunurilor confiscate, acestea se introduc în patrimoniul locului de deţinere, se valorifică sau se distrug potrivit dispoziţiilor legale.
(6)Unele dintre bunurile care fac obiectul distrugerii, din dispoziţia scrisă a directorului locului de deţinere, pot fi păstrate în scop didactic şi de instruire a personalului.
Art. 280
Obiectele, bunurile sau substanţele descoperite asupra persoanelor private de libertate a căror deţinere, folosire sau transmitere sunt interzise prin lege oricărui cetăţean, se ridică de la acestea, se conservă, se întocmesc documentele necesare probării faptei şi se anunţă, de îndată, organele judiciare competente, cărora le sunt predate.
Art. 281
La terminarea percheziţiei generale, conducătorul acesteia face bilanţul acţiunii desfăşurate, evidenţiind aspectele pozitive şi negative, precum şi măsurile ce se impun a fi luate pentru activitatea de viitor.
Capitolul II:Portul şi folosirea armamentului de către personalul destinat executării misiunilor de pază şi escortare a persoanelor private de libertate
Art. 282
Armamentul şi muniţia se ridică de la magazia de serviciu pe bază de semnătură sau, în situaţii deosebite, prin predarea unui tichet înlocuitor.
Art. 283
(1)În fiecare loc de deţinere, într-un spaţiu deschis, se amenajează un rastel, construit astfel încât să asigure condiţiile necesare pentru încărcarea şi descărcarea categoriilor de armament din dotare.
(2)Rastelul se confecţionează astfel încât, în cursul manevrelor de încărcare sau descărcare, armamentul să fie poziţionat la un unghi de 45 - 60 grade faţă de orizontală şi să nu fie posibilă îndreptarea acestuia către persoane, căi de acces, linii electrice aeriene, culoare de trafic aerian sau clădiri.
(3)Spaţiul unde este amenajat rastelul trebuie să dispună de iluminat permanent şi de mijloace de stingere a incendiilor.
Art. 284
(1)Şefii de schimb, şefii punctelor de lucru şi şefii de escortă execută încărcarea şi descărcarea armamentului sub supravegherea şefului de tură sau a unui ofiţer desemnat de directorul locului de deţinere.
(2)Personalul din posturile de pază de pe perimetrul locului de deţinere, posturile de observare, posturile de control al accesului, cel care asigură escortarea şi paza persoanelor private de libertate la spitale din reţeaua sanitară publică, precum şi cel din compunerea patrulelor execută încărcarea şi descărcarea armamentului sub supravegherea şefului schimbului din care face parte.
(3)Personalul din compunerea escortelor, şefii posturilor de control al accesului la punctele de lucru, cel din compunerea patrulelor la puncte de lucru execută încărcarea şi descărcarea armamentului sub supravegherea şefilor de escorte sau, după caz, a şefilor punctelor de lucru.
Capitolul III:Atribuţii specifice unor categorii de personal
Secţiunea 1:Atribuţiile şefului de tură
Art. 285
(1)Şeful de tură este subordonat directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar şi are în subordine personalul din schimbul său.
(2)În afara orelor de program, în zilele de sâmbătă şi duminică, pe timpul sărbătorilor legale şi ori de câte ori directorul sau înlocuitorul desemnat lipsesc din locul de deţinere, şeful de tură asigură continuitatea la conducere.
(3)Şeful de tură are următoarele atribuţii specifice:
a)coordonează executarea serviciului de pază şi supraveghere de către personalul din schimbul său;
b)urmăreşte aplicarea legală a regimurilor de executare a pedepsei închisorii, a măsurii arestării preventive şi a măsurii educative de internare a minorilor;
c)asigură menţinerea unei stări administrativ-gospodăreşti corespunzătoare în locul de deţinere;
d)informează, cu ocazia predării-preluării serviciului, asupra situaţiei operative din locul de deţinere;
e)asigură, la primirea persoanelor private de libertate în locul de deţinere, verificarea identităţii acestora şi a legalităţii documentelor în baza cărora pot fi primite în locurile de detenţie;
f)asigură punerea în libertate a persoanelor private de libertate, în baza documentelor aprobate, după verificarea identităţii;
g)urmăreşte aplicarea măsurilor sanitare şi de igienă, cu ocazia primirii persoanelor private de libertate în locul de deţinere şi în alte împrejurări stabilite de către medic şi aprobate de către director;
h)participă la apelul de dimineaţă şi seară al persoanelor private de libertate şi ia măsuri ca această activitate să se desfăşoare în bune condiţii;
i)verifică modul de desfăşurare a programului zilnic cu persoanele private de libertate şi participă la principalele activităţi planificate, luând măsurile care se impun;
j)cunoaşte permanent starea de spirit a persoanelor private de libertate;
k)urmăreşte respectarea regulilor de separare în timpul activităţilor desfăşurate cu persoanele private de libertate;
l)controlează şi îndrumă activităţile din locul de deţinere, asigurând respectarea programului zilnic aprobat;
m)verifică activitatea şefului de schimb şi a întregului personal din subordine, luând măsuri ca aceasta să se desfăşoare în conformitate cu fişele posturilor şi a prevederilor din planul de pază şi apărare al locului de deţinere;
n)consemnează în documentele specifice constatările sale cu ocazia controalelor efectuate şi ia măsuri sau face propuneri de remediere a neajunsurilor constatate;
o)pune în aplicare prevederile planului de alarmare şi aducere a personalului la locul de deţinere, execută sarcinile prevăzute în planul de pază şi apărare şi în planurile de prevenire şi reacţie la situaţii de urgenţă;
p)controlează activitatea persoanelor private de libertate folosite la blocul alimentar, deservire, plimbarea persoanelor private de libertate şi însoţirea în interior, activitatea persoanelor private de libertate la ateliere precum şi celelalte activităţi;
q)verifică, la sosirea detaşamentelor de la punctele de lucru, dispozitivul de debarcare şi executarea percheziţiei corporale sumare a acestora, intervenind operativ în clarificarea unor situaţii deosebite;
r)întâmpină şi însoţeşte persoanele sosite în control;
s)în baza deciziei directorului asigură pregătirea persoanelor private de libertate pentru transfer la alte locuri de deţinere, ori pentru escortare la organele judiciare sau în alte locuri, predându-le şefului de escortă pe baza tabelului nominal aprobat;
t)înainte de plecarea persoanelor private de libertate care se transferă verifică dacă acestea sunt însoţite de documentele necesare, bagajele personale, obiecte de valoare şi dacă au primit apă şi hrană rece pe perioada transferului;
(4)În funcţie de specificul locului de deţinere şi de complexitatea misiunilor de executat, pentru îndeplinirea anumitor atribuţii date în sarcina şefului de tură, directorul locului de deţinere poate desemna un ofiţer instructor.
Secţiunea 2:Atribuţiile şefului de schimb
Art. 286
(1)Şeful de schimb se subordonează nemijlocit şefului de tură şi are în subordine întregul personal destinat pazei din schimbul său şi are următoarele atribuţii specifice:
a)să cunoască detaliile perimetrului locului de deţinere, locurile şi punctele vulnerabile;
b)să asigure schimbarea la timp a personalului din pază şi să controleze modul de îndeplinire a atribuţiilor de către acesta;
c)să predea ori să primească muniţia, pe bază de semnătură în registrul prevăzut la art. 24 alin. (2), ori pe bază de tichet, când datorită producerii unui eveniment negativ timpul nu permite predarea armamentului pe bază de registru, la/de la personalul căreia i se încredinţează armament înainte/după intrarea în serviciu, prin numărare, bucată cu bucată şi prin verificarea stării tehnice a acesteia, la locurile de deţinere în care nu există personal anume desemnat la magazia de serviciu;
d)să verifice existenţa, starea tehnică şi curăţarea armamentului şi a celorlalte materiale din magazia de serviciu, acolo unde nu există personal anume desemnat, şi a documentelor de lucru şi operative;
e)să respecte itinerariile de deplasare atunci când efectuează schimbarea personalului din posturile de pază;
f)să informeze şeful de tură despre fotografierea sau filmarea neautorizată a locului de deţinere, reţinând în funcţie de situaţie, semnalmentele persoanei, caracteristicile şi numărul de înmatriculare al autovehiculului;
g)să informeze şeful de tură despre evenimentele privind activitatea pazei sau când în apropierea locului de deţinere au loc aglomerări de oameni care pun în pericol securitatea acestuia;
h)să propună măsuri pentru perfecţionarea activităţii de pază;
i)ia măsuri ca sălile de aşteptare pentru persoanele sosite la sectorul vizite să fie controlate periodic antiterorist, conform procedurii stabilite de către directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii;
j)execută alte dispoziţii date de şeful de tură în legătură cu buna desfăşurare a serviciului de pază din tura sa.
(2)La locurile de deţinere în care nu este prevăzută funcţia de şef de schimb, atribuţiile acestuia sunt preluate de şeful de tură.
Secţiunea 3:Atribuţiile şefului de secţie
Art. 287
(1)Şeful de secţie este subordonat şefului serviciului aplicarea regimului penitenciar şi are în subordine personalul destinat supravegherii de pe secţia cărei activitate o coordonează, în timpul orelor de program.
(2)Şeful de secţie are următoarele atribuţii specifice:
a)participă la predarea - primirea serviciului între agenţii supraveghetori şi îi instruieşte cu privire la respectarea programului orar şi desfăşurarea serviciului în cadrul secţiei;
b)participă la activitatea de apel;
c)întocmeşte documentele şi materialele de planificare şi control a activităţii din cadrul secţiei de deţinere;
d)verifică dispozitivele de siguranţă din cadrul secţiei şi ale altor locuri aferente acesteia;
e)discută zilnic cu persoanele private de libertate din cadrul secţiei, luând măsuri de rezolvare a problemelor acestora, cu respectarea reglementărilor legale;
f)urmăreşte modul de soluţionare a petiţiilor înaintate de persoanele private de libertate administraţiei penitenciarului;
g)ia măsuri de prevenire a evenimentelor negative în rândul persoanelor private de libertate;
h)face propuneri de reducere a gradului de vulnerabilitate şi duce la îndeplinire măsurile stabilite, pentru secţia de deţinere de care răspunde;
i)organizează şi participă la percheziţiile generale din cadrul secţiei de deţinere şi urmăreşte modul de realizare a acestora;
j)urmăreşte respectarea programul zilnic al persoanelor private de libertate;
k)permanent urmăreşte menţinerea unei stări administrativ-gospodăreşti corespunzătoare, luând măsuri prompte de remediere a neajunsurilor constatate;
Secţiunea 4:Atribuţiile personalului de la dispecerat
Art. 288
Agentul de la dispecerat se subordonează nemijlocit şefului de tură şi are următoarele atribuţii:
a)asigură legătura unităţii cu eşalonul superior, cu unităţile din subordinea Ministerului Justiţiei şi cu personalul unităţii aflat în serviciul de pază, escortare şi supraveghere;
b)are evidenţa privind gradul, numele şi prenumele şefilor de compartimente, locul de muncă şi telefonul interior al fiecăruia;
c)cunoaşte modul de lucru cu tehnica din dotare;
d)menţine în permanenţă legătura cu personalul din misiunile de escortare, consemnând problemele într-un registru special;
e)respectă condiţiile de păstrare şi întreţinere a mijloacelor de transmisiuni;
f)permite accesul în dispecerat numai persoanelor autorizate;
g)foloseşte tabela de convorbiri pentru codificarea mesajelor prin reţeaua radiotelefonică;
h)în situaţia luării la cunoştinţă despre comunicate referitoare la starea de necesitate sau alte situaţii deosebite, indiferent de sursă, informează şeful de tură şi directorul locului de deţinere sau înlocuitorul la conducere;
i)în caz de alarmă, îndeplineşte întocmai atribuţiile specificate în planul de alarmare;
j)protejează datele cu caracter personal, adresele şi numerele de telefon ale personalului şi nu le furnizează altor persoane fără acordul acestora sau al conducerii unităţii;
k)respectă reglementările privind lucrul cu informaţii clasificate.
Secţiunea 5:Atribuţiile personalului din centrul de supraveghere electronică
Art. 289
(1)Prin intermediul camerelor de luat vederi instalate în locul de deţinere, personalul din centrul de supraveghere electronică monitorizează activităţile desfăşurate cu persoanele private de libertate şi intervine pentru limitarea accesului în anumite spaţii, conform atribuţiilor din fişa postului.
(2)Personalul din centrul de supraveghere electronică are următoarele atribuţii principale:
a)cunoaşte aparatura din dotarea compartimentului şi modul de operare cu aceasta;
b)cunoaşte atribuţiile personalului din posturile de control al accesului, sectorul vizite, din posturile de pază şi cele de supraveghere;
c)informează electronistul de serviciu despre problemele tehnice apărute în funcţionarea aparaturii;
d)nu permite accesul în centrul de supraveghere electronică decât persoanelor menţionate în tabelul de acces aprobat de conducerea unităţii;
e)nu permite folosirea aparaturii din dotarea centrului de supraveghere electronică în alte scopuri decât cele pentru care a fost instalată;
f)colaborează cu şeful de tură, şeful de schimb, şefii secţiilor de deţinere, şefii posturilor de control, supraveghetorii de pe secţiile de deţinere şi punctul de primire a persoanelor private de libertate, pentru soluţionarea problemelor apărute;
g)cunoaşte activităţile zilnice ce se desfăşoară în cadrul secţiilor de deţinere sau alte locuri;
h)cunoaşte codificările specifice locului de deţinere şi le foloseşte în cazul transmisiilor radio;
i)informează operativ şeful de tură despre problemele şi incidentele surprinse de sistemul electronic de supraveghere;
j)verifică buna funcţionare a sistemului de alarmare a magaziei de serviciu, depozitului de armament şi muniţie, zonele de securitate, etc.;
k)informează şefii ierarhici despre evoluţia situaţiei operative şi acţionează în conformitate cu dispoziţiile acestora.
Capitolul VII:Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare
Art. 290
(1)Procedurile de intervenţie şi imobilizare se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
(2)Procedurile de intervenţie şi imobilizare se utilizează pentru soluţionarea incidentelor şi sunt folosite numai atât cât acestea sunt necesare şi sunt proporţionale în raport de situaţia de fapt
(3)Incidentele sunt de două tipuri: operaţionale şi critice.
Art. 291
(1)Prin incident operaţional se înţelege reacţia la situaţiile de urgenţă medicală, la incendiu, la evadare, la tulburări sau violenţe ale persoanelor private de libertate şi evenimente periculoase.
(2)Prin reacţia la situaţii de urgenţă medicală se înţelege reacţia la una din următoarele situaţii în care se poate afla persoana privată de libertate:
a)stare acută, cu pericol de colaps sau deces;
b)violenţă gravă;
c)vătămare gravă;
d)automutilarea;
e)aparenţă de suicid;
f)aparenţă de deces;
g)accident de muncă.
(3)Prin reacţia la incendiu se înţelege reacţia la incendierea intenţionată a camerei de deţinere sau a propriei persoane, la incendiul sau prăbuşirea spaţiilor de deţinere.
(4)Prin reacţia la evadare se înţelege inclusiv reacţia la tentativa de evadare.
(5)Prin reacţia la tulburări sau violenţe ale persoanelor private de libertate se înţelege reacţia la una din următoarele situaţii:
a)violenţă între persoane private de libertate;
b)refuz în grup de a se supune ordinelor;
c)ostilitate sau agresiune individuală;
d)refuz individual de a se supune ordinelor;
e)baricadare în cameră;
f)urcare neautorizată pe înălţimi.
(6)Prin reacţia la evenimente deosebite se înţelege reacţia în caz de descoperire de arme sau explozivi, de dispersare a lichidelor fiziologice şi de primire de pachete suspecte.
(7)Incidente critice sunt revolta şi luarea de ostatici.
Art. 292
(1)Proporţionalitatea utilizării procedurilor de intervenţie şi imobilizare este o chestiune de fapt şi se interpretează pentru fiecare caz în parte, ţinându-se seama de acţiunea propriu - zisă, în raport de circumstanţe.
(2)Factorii care trebuie luaţi în considerare atunci când se analizează proporţionalitatea sunt următorii:
a)dimensiunile fizice, vârsta şi sexul persoanei private de libertate faţă de cele ale personalului implicat în utilizarea forţei;
b)prezenţa sau nu a armelor de orice fel la locul incidentului;
c)timpul, locul sau alte elemente relevante.
Art. 293
(1)Determinarea faptului că utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare este necesară ţine seama de vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină şi de consecinţele actelor neconforme ale persoanei private de libertate faţă de instrucţiunile legale primite.
(2)Vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină poate acoperi unul din riscurile următoare:
a)viaţa, integritatea corporală şi sănătatea sa sau a altora;
b)securitatea bunurilor;
c)ordinea şi liniştea publică.
Art. 294
(1)Întotdeauna după restabilirea ordinii tulburată de comportamentul necorespunzător al persoanei private de libertate, utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare încetează.
(2)Utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare în raport de circumstanţe este proporţională dacă folosirea altor alternative eficiente şi mai puţin vătămătoare nu au putut restabili ordinea de drept.
Art. 295
Modul cadru de acţiune pentru rezolvarea incidentelor operaţionale şi a incidentelor critice este prevăzut în Manualul pentru gestionarea incidentelor, prevăzut de art. 15 lit. p).
Art. 296
(1)Nu este permisă intervenţia pentru soluţionarea unui incident prin folosirea mijloacelor de imobilizare de către un singur membru al personalului decât atunci când urgenţa o impune.
(2)În cazul în care este necesară utilizarea mijloacelor de imobilizare în cadrul soluţionării unui incident, intervenţia este asigurată de structurile asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control.
Art. 297
Înainte de intervenţie într-un incident operaţional, ofiţerul responsabil de zonă trebuie:
a)să depună toate eforturile rezonabile pentru a convinge persoana privată de libertate să înceteze incidentul în mod paşnic;
b)să alarmeze structura asociată pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control şi toate rezervele necesare;
c)să solicite relaţii referitoare la orice informaţie pertinentă medicală şi prezenţa la locul incidentului, în scopul observării intervenţiei, a unui medic/asistent medical;
d)să utilizeze o cameră video pentru a înregistra intervenţia şi mutarea persoanei private de libertate într-o altă cameră de deţinere;
e)să prezinte structurii asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control situaţia operativă şi traseul pe care urmează să se deplaseze pentru mutarea persoanei private de libertate.
Art. 298
În timpul intervenţiei şi mutării persoanei private de libertate la o altă cameră de deţinere ofiţerul responsabil de zonă trebuie:
a)să deblocheze orice uşă pentru a facilita intrarea formaţiunii distincte;
b)să monitorizeze starea persoanei private de libertate în timpul incidentului, în special cu privire la orice semne care necesită asistenţă medicală.
c)să oprească intervenţia în cazul în care devine necesar din motive medicale;
d)să monitorizeze starea personalului implicat în incident şi să înlocuiască pe acela care prezintă semne de oboseală, care a fost rănit sau care nu aplică în mod corect tehnicile de control, imobilizare şi constrângere;
f)să depună eforturi ca situaţia să nu escaladeze şi să se asigure că măsurile aplicate nu sunt utilizate mai mult decât este necesar;
g)să dispună încetarea aplicării tehnicilor de control, imobilizare şi constrângere asupra persoanei private de libertate şi escortarea acesteia în camera de relocare;
h)să percheziţioneze locul incidentului.
Art. 299
După mutarea persoanei private de libertate ofiţerul responsabil de zonă trebuie:
a)să asigure examinarea medicală a persoanei private de libertate;
b)să asigure asistenţa medicală a membrilor structurii asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control, dacă este necesar;
c)să se îngrijească de completarea dosarului de incident.
Art. 300
Principiile de utilizare a mijloacelor de imobilizare de către structurile asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control şi modul de desfăşurare a acestora în timpul unui incident operaţional şi critic sunt cele arătate în Manualul prevăzut de art. 15 lit. p).
Art. 301
(1)În cel mai scurt timp de la încheierea intervenţiei, ofiţerul responsabil de zonă poartă o discuţie cu persoana privată de libertate împotriva căreia s-au folosit mijloacele de imobilizare prilej cu care i se va explica motivul pentru care s-a intervenit în soluţionarea incidentului pe această cale.
(2)O notă a discuţiei purtate se depune în dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială al persoanei private de libertate şi în copie la dosarul de incident.
Art. 302
(1)Directorul locului de deţinere este obligat să informeze permanent organele autorităţii şi administraţiei publice locale cu privire la activităţile desfăşurate în unitate şi măsurile luate, în situaţii deosebite.
(2)În cazurile în care se impune, directorul locului de deţinere solicită autorităţilor publice sprijinul pentru îndeplinirea întocmai a misiunilor şi sarcinilor ce revin unităţii.