Capitolul vii - Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare - Regulament din 2010 privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 523 bis

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 18 Octombrie 2017

Capitolul VII:Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare

(1)Procedurile de intervenţie şi imobilizare se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

(2)Procedurile de intervenţie şi imobilizare se utilizează pentru soluţionarea incidentelor şi sunt folosite numai atât cât acestea sunt necesare şi sunt proporţionale în raport de situaţia de fapt

(3)Incidentele sunt de două tipuri: operaţionale şi critice.

Art. 291

(1)Prin incident operaţional se înţelege reacţia la situaţiile de urgenţă medicală, la incendiu, la evadare, la tulburări sau violenţe ale persoanelor private de libertate şi evenimente periculoase.

(2)Prin reacţia la situaţii de urgenţă medicală se înţelege reacţia la una din următoarele situaţii în care se poate afla persoana privată de libertate:

a)stare acută, cu pericol de colaps sau deces;

b)violenţă gravă;

c)vătămare gravă;

d)automutilarea;

e)aparenţă de suicid;

f)aparenţă de deces;

g)accident de muncă.

(3)Prin reacţia la incendiu se înţelege reacţia la incendierea intenţionată a camerei de deţinere sau a propriei persoane, la incendiul sau prăbuşirea spaţiilor de deţinere.

(4)Prin reacţia la evadare se înţelege inclusiv reacţia la tentativa de evadare.

(5)Prin reacţia la tulburări sau violenţe ale persoanelor private de libertate se înţelege reacţia la una din următoarele situaţii:

a)violenţă între persoane private de libertate;

b)refuz în grup de a se supune ordinelor;

c)ostilitate sau agresiune individuală;

d)refuz individual de a se supune ordinelor;

e)baricadare în cameră;

f)urcare neautorizată pe înălţimi.

(6)Prin reacţia la evenimente deosebite se înţelege reacţia în caz de descoperire de arme sau explozivi, de dispersare a lichidelor fiziologice şi de primire de pachete suspecte.

(7)Incidente critice sunt revolta şi luarea de ostatici.

Art. 292

(1)Proporţionalitatea utilizării procedurilor de intervenţie şi imobilizare este o chestiune de fapt şi se interpretează pentru fiecare caz în parte, ţinându-se seama de acţiunea propriu - zisă, în raport de circumstanţe.

(2)Factorii care trebuie luaţi în considerare atunci când se analizează proporţionalitatea sunt următorii:

a)dimensiunile fizice, vârsta şi sexul persoanei private de libertate faţă de cele ale personalului implicat în utilizarea forţei;

b)prezenţa sau nu a armelor de orice fel la locul incidentului;

c)timpul, locul sau alte elemente relevante.

Art. 293

(1)Determinarea faptului că utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare este necesară ţine seama de vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină şi de consecinţele actelor neconforme ale persoanei private de libertate faţă de instrucţiunile legale primite.

(2)Vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină poate acoperi unul din riscurile următoare:

a)viaţa, integritatea corporală şi sănătatea sa sau a altora;

b)securitatea bunurilor;

c)ordinea şi liniştea publică.

Art. 294

(1)Întotdeauna după restabilirea ordinii tulburată de comportamentul necorespunzător al persoanei private de libertate, utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare încetează.

(2)Utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare în raport de circumstanţe este proporţională dacă folosirea altor alternative eficiente şi mai puţin vătămătoare nu au putut restabili ordinea de drept.

Art. 295

Modul cadru de acţiune pentru rezolvarea incidentelor operaţionale şi a incidentelor critice este prevăzut în Manualul pentru gestionarea incidentelor, prevăzut de art. 15 lit. p).

Art. 296

(1)Nu este permisă intervenţia pentru soluţionarea unui incident prin folosirea mijloacelor de imobilizare de către un singur membru al personalului decât atunci când urgenţa o impune.

(2)În cazul în care este necesară utilizarea mijloacelor de imobilizare în cadrul soluţionării unui incident, intervenţia este asigurată de structurile asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control.

Art. 297

Înainte de intervenţie într-un incident operaţional, ofiţerul responsabil de zonă trebuie:

a)să depună toate eforturile rezonabile pentru a convinge persoana privată de libertate să înceteze incidentul în mod paşnic;

b)să alarmeze structura asociată pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control şi toate rezervele necesare;

c)să solicite relaţii referitoare la orice informaţie pertinentă medicală şi prezenţa la locul incidentului, în scopul observării intervenţiei, a unui medic/asistent medical;

d)să utilizeze o cameră video pentru a înregistra intervenţia şi mutarea persoanei private de libertate într-o altă cameră de deţinere;

e)să prezinte structurii asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control situaţia operativă şi traseul pe care urmează să se deplaseze pentru mutarea persoanei private de libertate.

Art. 298

În timpul intervenţiei şi mutării persoanei private de libertate la o altă cameră de deţinere ofiţerul responsabil de zonă trebuie:

a)să deblocheze orice uşă pentru a facilita intrarea formaţiunii distincte;

b)să monitorizeze starea persoanei private de libertate în timpul incidentului, în special cu privire la orice semne care necesită asistenţă medicală.

c)să oprească intervenţia în cazul în care devine necesar din motive medicale;

d)să monitorizeze starea personalului implicat în incident şi să înlocuiască pe acela care prezintă semne de oboseală, care a fost rănit sau care nu aplică în mod corect tehnicile de control, imobilizare şi constrângere;

f)să depună eforturi ca situaţia să nu escaladeze şi să se asigure că măsurile aplicate nu sunt utilizate mai mult decât este necesar;

g)să dispună încetarea aplicării tehnicilor de control, imobilizare şi constrângere asupra persoanei private de libertate şi escortarea acesteia în camera de relocare;

h)să percheziţioneze locul incidentului.

Art. 299

După mutarea persoanei private de libertate ofiţerul responsabil de zonă trebuie:

a)să asigure examinarea medicală a persoanei private de libertate;

b)să asigure asistenţa medicală a membrilor structurii asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control, dacă este necesar;

c)să se îngrijească de completarea dosarului de incident.

Art. 300

Principiile de utilizare a mijloacelor de imobilizare de către structurile asociate pentru măsuri de securitate specială, constrângere şi control şi modul de desfăşurare a acestora în timpul unui incident operaţional şi critic sunt cele arătate în Manualul prevăzut de art. 15 lit. p).

Art. 301

(1)În cel mai scurt timp de la încheierea intervenţiei, ofiţerul responsabil de zonă poartă o discuţie cu persoana privată de libertate împotriva căreia s-au folosit mijloacele de imobilizare prilej cu care i se va explica motivul pentru care s-a intervenit în soluţionarea incidentului pe această cale.

(2)O notă a discuţiei purtate se depune în dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială al persoanei private de libertate şi în copie la dosarul de incident.

Art. 302

(1)Directorul locului de deţinere este obligat să informeze permanent organele autorităţii şi administraţiei publice locale cu privire la activităţile desfăşurate în unitate şi măsurile luate, în situaţii deosebite.

(2)În cazurile în care se impune, directorul locului de deţinere solicită autorităţilor publice sprijinul pentru îndeplinirea întocmai a misiunilor şi sarcinilor ce revin unităţii.