Regulament din 2005 privind concediile judecătorilor şi procurorilor

M.Of. 815

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2020
Regulament din 2005 privind concediile judecătorilor şi procurorilor
Dată act: 24-aug-2005
Emitent: Consiliul Superior al Magistraturii
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
Judecătorii şi procurorii au dreptul la concediu de odihnă, concedii de studii, pentru participarea la cursuri sau la alte forme de specializare organizate în ţară sau în străinătate, pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, concedii fără plată, concedii medicale, precum şi alte concedii, potrivit legii.
CAPITOLUL II:Concediul de odihnă
Art. 2
(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunţări sau limitări.
(2)Durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activităţii desfăşurate timp de un an calendaristic. La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.

(3)Judecătorii şi procurorii efectuează concediul de odihnă, de regulă, în perioada vacanţei judecătoreşti. Pentru motive temeinice, conducerea instanţei sau, după caz, a parchetului poate aproba efectuarea concediului de odihnă în altă perioadă decât cea a vacanţei judecătoreşti.
(4)Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conducerile instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor, precum şi conducerile compartimentelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii au obligaţia să asigure efectuarea concediului de odihnă de către toţi judecătorii, procurorii şi asimilaţii acestora, în cursul anului calendaristic în care s-a născut acest drept.
Art. 3
Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc, în condiţiile legii, prin cumul, pe lângă funcţia de bază la instanţe sau parchete, o funcţie didactică în învăţământul universitar au dreptul la concediu de odihnă plătit numai de la instanţa sau parchetul la care au funcţia de bază.
Art. 4
În anul în care au fost numiţi în funcţie, judecătorii şi procurorii au dreptul la un concediu de odihnă stabilit proporţional cu perioada cuprinsă între data numirii şi ultima zi a acelui an.
Art. 5
(1)Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic.
(2)[textul din Art. 5, alin. (2) din capitolul II a fost abrogat la 28-apr-2015 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 327/2015]
(3)Concediul de odihnă poate fi fracţionat, la cererea judecătorului sau a procurorului, sub condiţia ca una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Art. 6
(1)Pe durata concediului de odihnă judecătorii şi procurorii beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.
(2)Indemnizaţia de concediu de odihnă se stabileşte în raport cu numărul zilelor de concediu înmulţite cu media zilnică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, a majorării indemnizaţiei de încadrare brute lunare, precum şi a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzătoare lunii calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media zilnică se calculează distinct pentru fiecare lună.
(3)Media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
(4)La plecarea în concediu de odihnă judecătorii şi procurorii au dreptul, în condiţiile legii, pe lângă indemnizaţia de concediu prevăzută la alin. (1), şi la o primă de concediu egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizaţia de concediu şi prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puţin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracţionat, prima de concediu şi indemnizaţia de concediu se acordă o singură dată.

Art. 7
(1)Dacă judecătorul sau procurorul, din motive justificate, nu a putut efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, la cererea sa, concediul de odihnă neefectuat va fi acordat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la acest concediu, pe baza programării aprobate de preşedinţii instanţelor judecătoreşti sau, după caz, de conducătorii parchetelor. În acest caz, drepturile băneşti se suportă din fondurile aferente anului în care se efectuează concediul de odihnă.

(2)Compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul situaţiilor de eliberare din funcţie a judecătorului ori procurorului, prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, sau al situaţiilor de încetare a calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii ori a funcţiei de inspector judiciar, prevăzute în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare. În situaţiile prevăzute la art. 12 indemnizaţia aferentă concediului de odihnă neefectuat se suportă de instituţia la care a funcţionat judecătorul sau procurorul până la data eliberării din funcţie.

(3)Compensarea se calculează pe baza numărului de zile de concediu neefectuat şi a mediei zilnice a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, precum şi a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzător lunii în care intervine eliberarea din funcţie a judecătorului sau procurorului ori încetarea calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii sau a funcţiei de inspector judiciar.

(4)În cazul decesului judecătorului sau al procurorului, suma reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se va acorda membrilor de familie, conform legii.
Art. 8
Programarea concediilor de odihnă se face la sfârşitul anului, pentru anul următor, de către conducerile instanţelor şi parchetelor, având în vedere opţiunile judecătorilor şi procurorilor, precum şi asigurarea funcţionării în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor.
Art. 9
(1)Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cerere, pentru motive temeinice.
(2)Concediul de odihnă poate fi întrerupt şi în cazul în care judecătorul ori procurorul este rechemat, în scris, de către conducerea instanţei sau parchetului, numai pentru situaţii de serviciu urgente care fac necesară prezenţa acestuia. În situaţia rechemării, cel în cauză are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în altă localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestaţia de care nu a mai putut beneficia din cauza rechemării.
(3)În cazul întreruperii concediului, judecătorul ori procurorul are dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situaţiile respective sau, când acest lucru nu mai este posibil, în perioada stabilită printr-o nouă programare, în cursul aceluiaşi an calendaristic.
Art. 10
(1)În cazul în care concediul de odihnă început la o anumită dată este întrerupt, indemnizaţia nu se restituie. În această situaţie se va proceda la regularizarea plăţilor în raport cu indemnizaţia aferentă zilelor de concediu neefectuat şi cu indemnizaţia cuvenită judecătorului ori procurorului pentru perioada lucrată după întreruperea concediului sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz, potrivit legii.
(2)La data programată pentru efectuarea părţii restante a concediului de odihnă se acordă judecătorului sau procurorului indemnizaţia de concediu cuvenită pentru această parte, în condiţiile prezentului regulament.
Art. 11
(1)Concediul de odihnă cuvenit judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instanţe sau parchete ori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri, Ministerului Justiţiei ori al altor autorităţi sau instituţii publice se acordă de către instituţiile la care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
(2)Judecătorii şi procurorii detaşaţi la o instanţă sau la un parchet cu sediul în altă localitate, precum şi judecătorii şi procurorii din alte localităţi, detaşaţi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri, Ministerului Justiţiei ori al altor autorităţi sau instituţii publice, au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus-întors, potrivit legii, din localitatea unde sunt detaşaţi în localitatea unde se află instanţa ori parchetul la care sunt încadraţi, pentru cazul în care concediul se efectuează în timpul detaşării.
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi judecătorilor sau procurorilor delegaţi la alte instanţe ori parchete.
Art. 12
(1)Concediul de odihnă neacordat judecătorilor sau procurorilor transferaţi la o altă instanţă ori la un alt parchet se va acorda acestora de către instanţa ori parchetul la care au fost transferaţi, iar indemnizaţia de concediu acordată potrivit legii va fi suportată de către instituţia la care au fost transferaţi.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul judecătorilor şi procurorilor promovaţi, delegaţi sau detaşaţi la alte instanţe, parchete, la alte autorităţi sau instituţii publice, precum şi în cazul judecătorilor numiţi în funcţia de procuror sau al procurorilor numiţi în funcţia de judecător.

Art. 13
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să restituie instituţiei partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care li s-a acordat acel concediu, în situaţia în care au fost eliberaţi din funcţie pentru următoarele motive:
a)demisie;
b)incapacitate profesională;
c)sancţionare disciplinară;
d)condamnare definitivă;
e)neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

f)încălcarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g)nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

h)pensionare.

CAPITOLUL III:Concedii pentru formare profesională
Art. 14
Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii pentru formare profesională, la cerere, cu plată sau fără plată.
Art. 15
(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul, la cerere, la concedii plătite pentru formare profesională, în următoarele situaţii:
a)participarea la cursuri sau la alte forme de specializare, organizate în ţară sau în străinătate;
b)pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate, a examenelor pentru doctorat şi a concursului de promovare în funcţii de execuţie.
(2)Durata concediilor prevăzute la alin. (1) lit. a) se aprobă de către conducerea instituţiei, în funcţie de durata cursurilor ori a specializărilor efectuate.
(3)Pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate, judecătorii stagiari şi procurorii stagiari au dreptul la un concediu plătit de 30 de zile într-un an calendaristic.
(4)Pentru participarea la concursul de admitere la doctorat şi elaborarea şi susţinerea tezei de doctorat, precum şi pentru susţinerea concursului de promovare în funcţii de execuţie, judecătorii şi procurorii beneficiază de un concediu plătit ce nu poate depăşi 10 zile pentru fiecare examen, într-un an calendaristic, dacă nu este afectată activitatea instanţei.

(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), pentru susţinerea concursului de promovare în funcţii de execuţie, judecătorii şi procurorii pot beneficia de două ori în cursul aceluiaşi ah calendaristic de concediu plătit, dacă participă la concursuri pentru promovare în grade profesionale diferite.

Art. 151
(1)Judecătorii şi procurorii care, în mod nejustificat, nu se prezintă la examenul de capacitate, la concursul de admitere la doctorat sau la susţinerea tezei de doctorat ori la concursul de promovare în funcţie de execuţie, pentru care au beneficiat de concediu plătit pentru formare profesională în condiţiile art. 15, nu mai beneficiază de concediu plătit pentru formare profesională la următorul concurs sau examen de acelaşi fel la care participă.

(2)Judecătorii şi procurorii care, în mod nejustificat, nu se prezintă la cursurile sau alte forme de specializare, organizate în ţară sau în străinătate, pentru care au beneficiat de concediu plătit pentru formare profesională în condiţiile art. 15, restituie indemnizaţia acordată pentru perioada concediului de formare profesională.

Art. 16
(1)Durata concediului pentru formare profesională, cu plată, nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de activitate efectivă în ceea ce priveşte drepturile judecătorilor şi procurorilor.
(2)[textul din Art. 16, alin. (2) din capitolul III a fost abrogat la 25-iun-2007 de Art. 1, punctul 4. din Hotarirea 422/2007]
Art. 17
Concediul pentru formare profesională fără plată poate fi acordat pentru situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), pe o durată stabilită potrivit art. 18 alin. (1) şi (3).
CAPITOLUL IV:Concediul fără plată
Art. 18
(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii fără plată pentru rezolvarea unor situaţii personale. Durata însumată a acestor concedii nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare într-un an calendaristic.

(2)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii fără plată, fără limita prevăzută la alin. (1), în următoarele situaţii:
a)îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 7 ani, pe perioada indicată în certificatul medical;

b)însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude apropiate: fiu, fiică, soră, frate, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate, în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.
(3)Concediul fără plată poate fi acordat şi pentru alte interese personale, pe durata stabilită prin acordul părţilor.
Art. 19
(1)În perioada concediilor fără plată persoanele respective îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror.
(2)[textul din Art. 19, alin. (2) din capitolul IV a fost abrogat la 25-iun-2007 de Art. 1, punctul 7. din Hotarirea 422/2007]
CAPITOLUL V:Alte concedii plătite
Art. 20
Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale, potrivit legii.
Art. 21
(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la concediu de acomodare în vederea adopţiei.

(2)În perioada concediilor prevăzute la alin. (1) judecătorii şi procurorii au dreptul la o indemnizaţie stabilită potrivit legii.

(3)[textul din Art. 21, alin. (3) din capitolul V a fost abrogat la 13-dec-2018 de Art. I din Hotarirea 1069/2018]
Art. 22
(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii plătite care nu se includ în durata concediului de odihnă, în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:
a)căsătoria judecătorului sau a procurorului - 5 zile lucrătoare;
b)căsătoria unui copil - 3 zile lucrătoare;
c)decesul soţului sau soţiei ori al unei rude până la gradul al III-lea inclusiv a magistratului sau a soţului/soţiei acestuia - 3 zile lucrătoare;
d)controlul medical anual - o zi lucrătoare.
(2)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concediu paternal, în condiţiile legii.
(3)Concediile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) nu se pot acorda mai târziu de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
(4)Concediile plătite prevăzute la alin. (1) şi (2) se acordă, la cerere, de conducerea instituţiei.

CAPITOLUL VI:Dispoziţii finale
Art. 23
(1)Judecătorii şi procurorii care nu au desfăşurat activitate pe durata întregului an calendaristic şi nu s-au aflat în una din situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) nu au dreptul la concediu de odihnă pentru acel an.
(2)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care se află în incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic. În acest caz, concediul de odihnă anual se acordă într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care aceştia s-au aflat în concediu medical.

Art. 24
(1)Efectuarea concediilor prevăzute de prezentul regulament se aprobă de conducătorii fiecărei instituţii, astfel:
a)pentru judecători şi procurori, de către preşedinţii instanţelor sau, după caz, conducătorii parchetelor la care funcţionează;
a1)pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către conducătorii direcţiilor, secţiilor şi, respectiv, compartimentelor independente;

b)pentru vicepreşedintele şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, secretarul general şi secretarul general adjunct ai Consiliului Superior al Magistraturii, directorii şi directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, de către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii;
c)pentru magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către vicepreşedintele acestei instanţe;
d)pentru personalul cu funcţii de conducere din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii de către secretarul general, iar pentru cel care ocupă funcţii de execuţie de către directori sau, după caz, de şefii serviciilor ori birourilor independente.

(2)Preşedinţii curţilor de apel şi procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea aduc la cunoştinţă preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii perioada în care vor efectua concediul de odihnă, cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării în concediu.

(3)Preşedinţii tribunalelor, ai tribunalelor specializate şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale aduc la cunoştinţă preşedintelui curţii de apel sau, după caz, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel perioada în care vor efectua concediul de odihnă, cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării în concediu.
(4)Preşedinţii judecătoriilor şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă acestea aduc la cunoştinţă preşedintelui curţii de apel şi preşedintelui tribunalului sau, după caz, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi prim-procurorului parchetului de pe lângă tribunal perioada în care vor efectua concediul de odihnă, cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării în concediu.

Art. 241
(1)Nu constituie vechime în magistratură şi nici vechime efectivă în funcţia de judecător sau procuror durata concediilor fără plată acordate pentru rezolvarea unor situaţii personale.
(2)Concediul pentru formare profesională, fără plată, care nu se acordă la iniţiativa conducerii instanţei ori parchetului sau cu privire la care aceasta nu şi-a exprimat acordul, în scris, referitor la relevanţa studiilor efectuate pentru funcţia exercitată se consideră concediu pentru rezolvarea unor situaţii personale.
(3)Perioada în care judecătorul şi procurorul s-au aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, după caz, până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, ori în concediu de acomodare în vederea adopţiei constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât şi vechime în funcţia de judecător sau procuror.

(4)Instanţele şi parchetele au obligaţia să comunice de îndată la Consiliul Superior al Magistraturii orice întrerupere a vechimii în activitatea de judecător sau procuror.

Art. 25
Evidenţa efectuării concediilor prevăzute în prezentul regulament va fi ţinută de primii-grefieri ori de grefierii-şefi ai instanţelor judecătoreşti sau, după caz, ai parchetelor de pe lângă acestea ori de conducătorii compartimentelor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 26
Prezentul regulament se aplică şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 815 din data de 8 septembrie 2005