Capitolul iv - Serviciul de alimentare cu apă - Regulament-Cadru din 2007 al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare
M.Of. 324 bis
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2007
CAPITOLUL IV:Serviciul de alimentare cu apă
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 58
Serviciul de alimentare cu apă se află sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţii administraţiei publice locale, se prestează prin exploatarea unei infrastructuri tehnico-edilitare specifice, are drept scop asigurarea alimentării cu apă pentru toţi utilizatorii şi cuprinde activităţile de captare, tratare, transport, înmagazinare şi distribuţie.
Art. 59
Serviciul de alimentare cu apă se realizează pentru satisfacerea următoarelor necesităţi:
a)consum menajer pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti zilnice ale populaţiei;
b)consumul industrial care utilizează apă ca materie primă, înglobându-se în produsul finit ca apă de răcire sau agent termic, ca mijloc de spălare şi sortare etc.;
c)consum pentru nevoi zootehnice;
d)consum pentru nevoi publice, asigurându-se spălatul şi stropitul străzilor şi a spaţiilor verzi, funcţionarea fântânilor publice şi ornamentale etc.;
e)consum pentru combaterea incendiilor;
f)consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare la spălatul reţelelor de apă şi de canalizare, filtrelor, decantoarelor, dezintegratoarelor, pregătirea soluţiilor de reactivi chimici etc.
Art. 60
În vederea unei evidenţe mai uşoare şi a creării premiselor luării unor decizii corecte şi în timp real, este necesară preocuparea pentru crearea unei baze de date în format electronic, structurată pe următoarele domenii:
a)date constructive;
b)date tehnologice;
c)date de cost;
d)date asupra reparaţiilor etc.
Art. 61
Baza de date trebuie să conţină următoarele caracteristici constructive şi tehnologice:
a)material;
b)dimensiuni;
c)adâncime de pozare;
d)anul realizării;
e)poziţia şi mărimea branşamentelor, hidranţilor, vanelor;
f)reparaţiile executate;
g)presiunea de lucru;
h)presiunea maximă în sistem;
i)presiunea de încercare;
j)viteza apei;
k)secţiunea de control al calităţii apei etc.
Art. 62
Datele legate de elementele conductelor trebuie să poată fi apelate uşor, în vederea introducerii într-un model de calcul/verificare a reţelei, iar pentru toate elementele importante (capetele de tronson, schimbare diametru/material, vane etc.) vor fi date şi coordonatele tridimensionale.
SECŢIUNEA 2:Captarea apei
Art. 63
Apa de suprafaţă sau subterană, folosită ca sursă pentru sistemele de alimentare cu apă a localităţilor, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)calitatea corespunzătoare categoriei de folosinţă într-un procent de 95% din numărul analizelor efectuate pe perioada unui an calendaristic;
b)debitul necesar asigurării unei distribuţii continue, avându-se în vedere variaţiile zilnice şi sezoniere ale necesarului de apă şi tendinţa de dezvoltare a localităţii (populaţie, edilitar).
Art. 64
(1)Zona de captare folosită pentru alimentarea cu apă a localităţilor trebuie să fie protejată împotriva activităţilor umane neautorizate. Protejarea zonelor se face prin izolarea acestora prin perimetre de protecţie sanitară şi controlul activităţilor poluante din teritoriul aferent.
(2)Stabilirea perimetrelor de protecţie sanitară se face individualizat pentru fiecare sursă, pe baza studiului de specialitate, în conformitate cu standardele de proiectare în vigoare.
(3)Zonele de captare a apelor subterane (izvoare captate sau foraje) trebuie să fie amplasate şi construite astfel încât să fie protejate contra şiroirilor de ape şi împotriva inundaţiilor.
(4)Zonele de captare trebuie împrejmuite pentru prevenirea accesului public şi al animalelor şi trebuie să fie prevăzute cu pantă de scurgere pentru prevenirea băltirii apei în cazul precipitaţiilor atmosferice.
(5)Sursele de suprafaţă (râuri, lacuri naturale sau de acumulare) vor fi protejate, prin grija autorităţilor abilitate, de activităţile umane neautorizate:
a)industrie poluantă;
b)depozite de deşeuri toxice sau periculoase, agricultură intensivă, turism şi agrement;
c)depozitarea deşeurilor municipale.
(6)Proprietarii terenurilor pe care se află zonele de protecţie sanitară vor fi avertizaţi în scris asupra restricţiilor de utilizare.
Art. 65
În cazul captărilor din subteran se vor urmări cel puţin:
a)nivelul apei în foraj;
b)reglarea debitului de apă extras din foraj astfel încât să nu fie antrenate particule de nisip şi apa să fie limpede;
c)variaţia debitului captabil;
d)protecţia contra îngheţului;
e)efectuarea analizelor biologice.
Art. 66
În cazul captării de suprafaţă se vor urmări cel puţin:
a)nivelul apei în zona captării;
b)captarea apei prin priză, în cazul în care nivelul apei întrece valorile medii, în funcţie de construcţia prizei de apă şi de sursa de apă;
c)reglarea debitului admis prin manevrarea stavilelor;
d)funcţionarea şi manevrabilitatea stavilelor de închidere, grătarelor etc.;
e)variaţia debitului de apă şi caracteristicile calitative ale apei;
f)curăţarea şi prevenirea îngheţării apei la grătare;
g)curăţarea periodică, conform procedurilor/instrucţiunilor tehnice, a grătarelor;
h)evacuarea periodică a depunerilor din camerele de priză;
i)măsurarea şi înregistrarea continuă a nivelului apei din râu sau lac şi a debitului captat;
j)curăţarea, conform procedurilor/instrucţiunilor tehnice, a depunerilor de aluviuni în zona prizelor cu baraj de derivaţie;
k)producerea unor eventuale fenomene de eroziune a malurilor în vecinătatea captării;
l)calitatea apei.
Art. 67
Pentru reţinerea corpurilor în suspensie se vor lua măsuri de prevenire a degradării barelor grătarelor de către corpurile mari plutitoare şi măsuri de combatere a zaiului şi a gheţii.
Art. 68
Pentru eliminarea peliculelor de ulei sau grăsimi trebuie să existe separatoarele de ulei montate înaintea deznisipatoarelor sau împreună cu acestea pe canale deschise de aducţiune, dacă este necesar.
Art. 69
Sistemul de automatizare şi control trebuie să fie în funcţiune permanent şi să indice cel puţin:
a)starea de funcţionare/rezervă/avarie a pompelor;
b)starea închis/deschis a vanelor;
c)nivelul/volumul apei;
d)presiunea apei.
Art. 70
Indiferent de tipul captării, se vor urmări:
a)transmiterea eventualelor situaţii deosebite de exploatare, consemnate în registrul de exploatare, personalului din schimbul următor;
b)efectuarea analizelor de turbiditate;
c)citirea şi transmiterea datelor de la contorul de energie electrică;
d)anunţarea imediată a oricărei defecţiuni de funcţionare şi încercarea, în limita competenţelor, remedierii acesteia.
Art. 71
La staţia de pompare se va urmări:
a)ca instalaţia electrică să respectate cerinţele normativelor în vigoare;
b)ca la staţiile de pompare importante să fie asigurată o sursă de rezervă pentru alimentarea cu energie electrică;
c)ca sistemele de protecţie contra suprasarcinii, a umezelii în motor, a nivelului maxim etc. să fie funcţionale, acestea vor fi verificate lunar şi reparate numai de personal specializat;
d)controlul zilnic în ce priveşte zgomotul, vibraţiile produse, durata de funcţionare, consumul de energie, starea uleiului, temperatura în lagăre etc.
Art. 72
(1)Anual se va întocmi un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme se va asigura o verificare de către personal autorizat. După verificare se va reface diagrama Q = f (H) pentru fiecare pompă.
(2)Principalii parametri de funcţionare ai staţiei de pompare vor fi înregistraţi sistematic. Datele preluate şi prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanţă, estimări asupra debitului de apă, economicitatea funcţionării staţiei etc.
SECŢIUNEA 3:Tratarea apei brute
Art. 73
(1)Tehnologiile de tratare a apei trebuie corelate cu condiţiile specifice fiecărei surse, luându-se în considerare calitatea şi natura sursei. Obiectivul procedeelor de tratare trebuie să fie protecţia utilizatorilor împotriva agenţilor patogeni şi impurităţilor din apă, care pot fi agresive sau periculoase pentru sănătatea omului.
(2)Instalaţiile de tratare a apei de suprafaţă trebuie să permită 4 etape, prin care să se realizeze un şir de bariere de îndepărtare a contaminării microbiene:
a)rezervor de stocare a apei brute sau predezinfecţie;
b)coagulare, floculare şi sedimentare (sau flotare);
c)filtrare;
d)dezinfecţie finală.
(3)Pentru coagulare se pot folosi numai substanţe (reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop. Procedeele de coagulare/sedimentare şi predezinfecţie trebuie exploatate în aşa fel încât să asigure o reducere finală de 75% a trihalometanilor. Treptele de tratare preliminare dezinfecţiei finale trebuie să producă o apă cu o turbiditate mai mică de 5 NTU pentru mediana valorilor înregistrate în 24 de ore şi nu mai mare de 1 NTU pentru o singură probă.
(4)Dezinfecţia finală a apei este obligatorie pentru toate instalaţiile de tratare a apei care produc apă potabilă pentru localităţi şi au ca sursă apă de suprafaţă, precum şi în cazul folosirii surselor de profunzime.
(5)Dezinfecţia apei se poate face cu substanţe clorigene, ozon sau radiaţii ultraviolete. Tehnologia de tratare trebuie să fie aleasă în aşa fel încât să asigure un timp de contact între apă şi substanţa dezinfectantă suficient pentru obţinerea efectului scontat. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea controlului substanţei dezinfectante reziduale. Eficienţa procesului de dezinfecţie trebuie să fie astfel încât valorile coliformilor totali şi coliformilor fecali să corespundă exigenţelor din standardul naţional pentru apă potabilă.
(6)Procentul de probe necorespunzătoare microbiologic, în reţeaua de distribuţie, nu trebuie să depăşească 5% din totalul probelor recoltate într-un an calendaristic.
Art. 74
(1)În cazul în care în treapta de predezinfecţie de la intrarea în staţia de tratare se introduce clor pentru împiedicarea dezvoltării planctonului, creşterea conţinutului de bacterii, oxidarea substanţelor organice la apele cu conţinut ridicat de substanţe organice şi plancton sau la apele conţinând bacterii feruginoase sau manganoase, se va urmări influenţa preclorării în cazul existenţei acizilor humici.
(2)La apele încărcate cu substanţe organice oxidabile, ape cu amoniac, nitriţi, microorganisme, plancton, ape colorate datorită materialelor humice, dozele de clor sau dioxid de clor introdus înainte de decantare vor fi stabilite prin teste de laborator.
(3)În cazul apelor care conţin fenoli nu se va utiliza clorul, preoxidarea realizându-se cu ozon.
Art. 75
Aerarea se realizează în cazul apelor cu conţinut de bioxid de sulf, bioxid de carbon, fier, mangan, al apelor feruginoase lipsite de oxigen dizolvat şi în procesul de deferizare.
Art. 76
(1)Dezinfectarea, la apele care nu conţin materii organice sau substanţe chimice care formează cu clorul compuşi cu gust şi miros neplăcut (în special fenoli), se face prin utilizarea clorului sau a compuşilor săi.
(2)În cazul apelor care conţin fenoli (dar nu şi alţi compuşi organici ce pot da gust specific de baltă), se utilizează peroxidul de clor în doze alese astfel încât să se împiedice formarea în exces a doritului de sodiu.
(3)Apa ce trebuie tratată pentru corectarea gustului, culorii şi eliminarea anumitor micropoluanţi, pentru distrugerea viruşilor şi oxidarea materiilor organice la cele cu conţinut de fenoli, se dezinfectează utilizând ozonul în dozele prescrise. În reţelele de distribuţie, după ozonizare trebuie făcută o clorinare cu doze reduse pentru controlul calităţii apei prin clorul rezidual.
(4)Pentru obţinerea apei potabile reducerea suspensiilor prin decantare trebuie realizată astfel încât să se asigure după filtrare turbidităţi mai mici sau cel mult egale cu 5 NTU (unităţi nefelometrice de turbiditate), conform legislaţiei în vigoare.
Art. 77
Decantoarele trebuie să asigure în timpul funcţionării atingerea parametrilor proiectaţi, astfel:
a)sistemul de distribuţie al apei brute trebuie să asigure o repartizare uniformă a debitului între diferitele unităţi de decantoare şi păstrarea stării de coeziune a flocoanelor din apa coagulată, prin realizarea unor viteze suficient de reduse pentru a nu distruge flocoanele;
b)spaţiul de decantare trebuie să asigure condiţiile de depunere a suspensiilor până la limita cerută a apei decantate, asigurând vitezele cât mai uniforme şi împiedicând formarea curenţilor de convecţie;
c)sistemul de colectare a apei decantate trebuie să asigure o prelevare uniformă chiar şi pe timp de îngheţ;
d)spaţiul de sedimentare a nămolului trebuie să asigure acumularea volumului de nămol rezultat între două curăţări, recomandându-se decantoarele suspensionale la care evacuarea nămolului se realizează continuu;
e)sistemul de curăţare a nămolului trebuie să asigure evacuarea nămolului cu o concentraţie cât mai mare, fără a produce reamestecarea lui cu apă din decantor, asigurându-se o funcţionare complet automată, iar podul raclor trebuie protejat contra îngheţului.
Art. 78
Pentru realizarea unei exploatări optime a instalaţiilor de decantare trebuie dată importanţă reglării parametrilor determinanţi:
a)viteza de sedimentare a particulelor în suspensie;
b)vitezele de circulaţie a apei în secţiunea de decantare;
c)randamentul instalaţiei reprezentat prin procentul de suspensii reţinute din apa brută.
Art. 79
Pentru buna funcţionare a filtrelor, operatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea:
a)condiţiilor tehnologice şi constructive cerute prin proiect pentru:
1.calitatea materialului filtrant şi a grosimii stratului;
2.orizontalitatea şi reglajul sistemului de drenaj;
3.asigurarea intensităţii de spălare;
4.corecta amplasare şi funcţionalitatea clapetelor de admisie şi a dispozitivelor de reglaj;
5.etanşeitatea armăturilor din instalaţii, în special a vanelor de pe conductele de apă de spălare şi aer;
b)coagulării şi decantării prealabile a apei brute care să asigure la intrarea în filtre o turbiditate de cel mult 10 NTU, preferabil 1-2 NTU;
c)spălării filtrelor la intervale de timp stabilite în funcţie de:
1.durata ciclului de filtrare a unei cuve de filtrare, între două spălări;
2.numărul total de cuve;
3.instalaţiile de spălare;
d)respectării tehnologiei de spălare a filtrelor pentru a asigura:
1.calitatea cerută efluentului;
2.productivitatea maximă a instalaţiei;
3.consumul minim de apă de spălare şi aer.
e)dotării corespunzătoare a laboratorului cu materiale, materii, reactivi şi personal calificat.
Art. 80
Regulile generale după care trebuie să funcţioneze treapta de dezinfectare sunt:
a)reactivul trebuie introdus acolo unde are eficienţă maximă, fiind recomandată utilizarea a două trepte:
1.treapta I - la intrarea în staţia de tratare (preclorare, preozonare), reactivul şi doza alegându-se astfel încât să nu rezulte compuşi secundari de tip trihalometanilor, doriţi, cloraţi sau bromaţi, iar dacă aceştia apar concentraţia să fie sub valorile admise;
2.treapta a II-a - totdeauna pe apă limpezită având turbiditatea sub 1 NTU, cu scopul de a reduce concentraţia în agenţi patogeni sub limitele prevăzute în normele legale;
b)tipul şi doza de reactiv vor fi alese în funcţie de tipul de materiale care alcătuiesc reţeaua, astfel încât calitatea apei nu trebuie să se înrăutăţească din cauza reactivului de dezinfectare în exces sau în lipsă. În cazul golirii accidentale sau voite a reţelei trebuie să se ia măsuri de spălare, astfel încât biofilmul ce se poate produce pe peretele interior al conductei să fie inactivat pentru a nu permite dezvoltarea microorganismelor. Alegerea tipului de reactiv şi doza utilizată se face în funcţie de:
1.calitatea apei brute, în unele cazuri fiind necesară utilizarea unor reactivi complementari;
2.temperatura apei;
3.pH-ul apei;
4.modul şi eficienţa introducerii în apă a reactivului;
5.prezenţa unor substanţe ce pot bloca reactivul prin reacţii specifice de oxidare;
6.capacitatea de a produce un volum redus de produşi secundari nedoriţi din cauza pericolului pentru sănătatea populaţiei;
7.asigurarea unei biostabilităţi a apei furnizate;
8.capacitatea de a avea efect remanent la o doză ce nu trebuie să depăşească valoarea maximă;
9.prevederea unei trepte de control final al dozei sau al produşilor secundari.
c)eficienţa celorlalte trepte de tratare;
d)tipul de apă şi protecţia sanitară a acesteia, conţinutul de substanţe organice şi compuşi ai azotului, care pot reacţiona cu reactivul, mărind consumul;
e)costul dezinfectării în condiţiile asigurării cerinţelor normate de livrare a apei nu trebuie afectat de preluarea, în treapta de dezinfecţie, a sarcinilor ce trebuie şi pot fi realizate în alte trepte de tratare.
SECŢIUNEA 4:Transportul apei potabile şi/sau industriale
Art. 81
Conductele ce transportă apă trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:
a)să asigure debitul proiectat de apă în secţiunea respectivă;
b)să fie etanşe, pentru eficienţa funcţionării şi protecţia spaţiului învecinat;
c)să reziste la toate presiunile de lucru din secţiunea respectivă;
d)să păstreze calitatea apei transportate.
Art. 82
La aducţiuni se vor realiza amenajările constructive şi dotările cu echipamentele adecvate pentru măsurarea şi înregistrarea debitelor, măsurarea presiunilor şi a sistemului de control şi colectare a datelor utilizând un sistem de control şi achiziţie de date (SCADA).
Art. 83
(1)În lipsa aparatelor de măsură, determinarea capacităţii de transport a aducţiunii se face prin calcul.
(2)Determinarea capacităţii aducţiunii prin calcul se face prin stabilirea unor tronsoane de aducţiune care:
a)au acelaşi diametru;
b)se poate măsura presiunea la capetele tronsoanelor;
c)se cunoaşte cota topografică a capetelor tronsoanelor;
d)nu sunt prevăzute legături pentru alimentarea altor utilizatori.
(3)Dacă se cunoaşte diametrul conductei, distanţa între două secţiuni, cotele piezometrice ale secţiunilor de capăt, se poate calcula debitul folosind o relaţie matematică precizată în literatura de specialitate sau pusă la dispoziţie de fabricanţii conductelor.
Art. 84
În cazul în care aducţiunea nu are în dotare un echipament de măsurare pentru presiune sau pentru debit şi nu sunt prevăzute nici amenajările constructive pentru instalarea lor, determinarea debitului se poate realiza prin folosirea rezervoarelor, asigurându-se o precizie relativ bună.
Art. 85
Testarea rezistenţei conductei la presiune se face după metodologia dată în proiect, iar în lipsa acesteia se recomandă folosirea prescripţiilor din SR EN 805:2000.
Art. 86
(1)Toate componentele destinate transportului apei vor fi inspectate cel puţin săptămânal.
(2)Inspecţia va fi făcută, de regulă, de acelaşi personal, pentru a se obişnui cu detaliile şi a putea sesiza diferenţele de la un control la altul. Rezultatul inspecţiei se consemnează într-o fişă de inspecţie al cărei conţinut va fi stabilit în cadrul procedurilor proprii. Ele stau la baza:
a)întocmirii planului de întreţinere şi a executării lucrărilor necesare;
b)executării lucrărilor de reparaţie, dacă este cazul;
c)avertizării populaţiei dacă aspectele semnalate sunt legate de cantitatea de apă (oprirea apei, restricţii de furnizare) sau de calitatea acesteia (măsuri de dezinfectare suplimentară) etc.;
d)luarea măsurilor asupra intervenţiilor neautorizate în zona de protecţie sanitară.
(3)În timpul inspecţiei se verifică:
a)starea ventilelor de aerisire: integritate, stare de funcţionare, prezenţa apei în cămin, anunţându-se echipa de intervenţie pentru scoaterea apei din cămin şi eliminarea cauzelor care au provocat inundarea, starea vopselei etc.;
b)supratraversările: starea structurii de rezistenţă, tendinţa râului de erodare a malurilor, suprafeţelor vopsite, starea ventilelor de aerisire, starea căii de acces, starea termoizolaţiei/hidroizolaţiei etc.;
c)starea suprafeţei de teren asigurată ca zonă de protecţie sanitară: depozite de deşeuri necontrolate, folosirea substanţelor nepermise, utilizarea apei în mod fraudulos, existenţa mijloacelor de reperare a conductei, tendinţa de lunecare a terenului etc.;
d)mijloacele de combatere a loviturii de berbec: starea construcţiei, starea mecanismelor de lucru (recipient hidrofor, valoare presiune, stare vane de reglare, închiderea de protecţie etc.);
e)starea altor mijloace de asigurare a funcţionării;
f)starea staţiei suplimentare de dezinfectare de pe traseu, dacă există; în staţie se va intra numai pe baza unei autorizaţii de acces emise în acest sens;
g)verificarea stării mijloacelor prin care sunt prelevate probe de apă în vederea controlului asupra calităţii. Probele de apă potabilă vor fi luate numai de personal special instruit, iar probele vor fi centralizate şi, pe baza lor, se va realiza raportul anual asupra calităţii apei, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 87
Când există mijloace de măsurare a parametrilor de funcţionare, valorile acestora vor fi notate în fişă, iar persoana în a cărei grijă intră supravegherea tehnologică a sistemului va verifica dacă s-a redus capacitatea de transport, calitatea apei şi eventual va solicita cercetări mai amănunţite.
Art. 88
Pentru aducţiunile lungi (15-150 km), se recomandă implicarea în supravegherea aducţiunilor a unui personal angajat care să locuiască în zonă pentru a evita deplasările lungi; în caz contrar, vor fi puse la dispoziţie mijloace de transport. În cazuri speciale vor fi prevăzute cantoane de exploatare şi personal permanent.
Art. 89
Lucrările de întreţinere la aducţiuni se fac punctual, ca urmare a rezultatului inspecţiei sau după un plan anual de întreţinere, astfel:
a)se verifică şi se corectează funcţionalitatea tuturor armăturilor, căminelor: semestrial;
b)se curăţă şi se înierbează zonele de protecţie sanitară: anual;
c)se etanşează vanele, se reface scara, capacul, se vopsesc elementele metalice din cămine, supratraversări, elemente de semnalizare: anual;
d)se verifică subtraversările de drumuri naţionale şi căi ferate: săptămânal;
e)se verifică stabilitatea pământului pe traseu şi eventualele tasări: lunar;
f)se verifică pierderile de apă pe tronsoane;
g)se detectează eventuale branşări neautorizate: lunar;
h)se refac sistemele de marcare/semnalizare a aducţiunii: anual;
i)se spală tronsoanele unde apar probleme (oxid de fier, dezvoltări biologice etc.): după caz.
Art. 90
Lucrările de aducţiune cu canale sau galerii specifice transportului apei brute vor fi inspectate şi se vor efectua lucrări de întreţinere, în special înaintea sezonului friguros şi după acesta; înainte, pentru curăţare, eliminarea depunerilor, refacerea sistemului de protecţie, montarea elementelor de protecţie, şi după, pentru refacerea taluzurilor în urma efectului gheţii, verificarea modului de funcţionare, eliminarea vegetaţiei care împiedică o bună curgere etc.
Art. 91
Pentru cunoaşterea performanţelor funcţionale ale aducţiunii şi reţelei, periodic, se va face verificarea presiunilor, a pierderilor de apă, iar în cazuri mai complexe, un audit de specialitate cu personalul atestat.
Art. 92
(1)În funcţie de întindere şi importanţă, sistemul de transport al apei trebuie continuu supravegheat, pentru a asigura debitul sau debitul şi presiunea în secţiunea de control.
(2)Aducţiunea trebuie verificată prin debitul cu care alimentează rezervorul, măsurându-se local debitul şi presiunea în secţiunile de control, şi prin compararea valorilor obţinute cu valorile din schema generală de funcţionare a sistemului.
(3)Pentru realizarea unui bilanţ al apei şi pentru a avea o evaluare generală a eficienţei sistemului, se va determina mărimea pierderii de apă din sistem, prin măsurarea simultană a debitelor sau ca valori medii pe perioade de timp, cu ajutorul contoarelor de apă, pe tronsoane.
(4)Pentru determinarea liniei piezometrice în lungul sistemului se vor face măsurători ale presiunii în secţiunile de control ale sistemului care se vor compara cu datele de calcul pentru punerea în evidenţă a unor disfuncţionalităţi pe conducta de aducţiune.
Art. 93
Pierderile de apă admisibile pentru o aducţiune trebuie să se situeze la valori sub 5% din cantitatea de apă intrată în sistem.
SECŢIUNEA 5:Înmagazinarea apei
Art. 94
(1)Construcţiile pentru înmagazinarea apei au, în principal, rolul de acumulare a apei pentru compensarea variaţiilor orare de debit furnizat, rezervă pentru stingerea incendiilor şi alimentarea reţelei în situaţia unor indisponibilităţi apărute la captare sau a conductei de aducţiune.
(2)În unele cazuri, construcţiile pentru înmagazinarea apei pot îndeplini şi funcţii de rupere a presiunii, asigurarea unui timp suficient de contact între reactivi şi apă pentru realizarea unei dezinfectări în bune condiţii, înmagazinarea apei pentru spălatul filtrelor etc.
(3)În cazul în care apa este înmagazinată şi stocată într-o construcţie care cuprinde mai mult de un singur compartiment şi fiecare compartiment are intrare şi ieşire proprie, iar compartimentele nu sunt conectate hidraulic între ele, construcţia constituie rezervor de înmagazinare separat, iar în cazul în care compartimentele sunt conectate hidraulic, construcţia constituie rezervor de înmagazinare individual.
Art. 95
(1)În rezervorul de înmagazinare apa trebuie să fie sanogenă şi curată, să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr ori concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană şi să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în legislaţia în vigoare.
(2)Apa potabilă este considerată sanogenă şi curată dacă în proba prelevată la ieşirea din rezervorul de înmagazinare valorile pentru parametrii bacterii coliforme, E.coli şi streptococi fecali sunt cele prevăzute în legislaţia specifică şi dacă rezultatele determinărilor pentru bacteriile coliforme arată absenţa acestora în 95% din probele prelevate, pe durata unui an calendaristic.
Art. 96
Operatorul serviciului de alimentare cu apă trebuie să asigure prelevarea şi analizarea săptămânală a unei probe de apă de la ieşirea din fiecare rezervor de înmagazinare în funcţiune, pentru a verifica conformarea cu valorile parametrilor: bacterii coliforme totale, E. coli, streptococi fecali, număr de colonii la 22 grade C şi la 37 grade C, turbiditate şi dezinfectantul rezidual.
Art. 97
Operatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea unui disponibil de apă potabilă înmagazinată care să acopere minimul necesar pentru o perioadă de 12 ore de întrerupere a prelucrării şi livrării în staţiile de tratare.
Art. 98
Rezervoarele de înmagazinare trebuie să aibă posibilitatea de evacuare a apei de spălare şi să aibă un sistem de acces pentru recoltarea de probe de apă.
Art. 99
Spălarea, curăţarea şi dezinfecţia rezervoarelor de înmagazinare sunt obligatorii şi trebuie realizate periodic şi ori de câte ori este necesar, iar materialele şi substanţele de curăţare şi dezinfecţie trebuie să aibă aviz sanitar de folosire.
Art. 100
Rezervoarele de înmagazinare a apei vor fi exploatate şi întreţinute astfel încât să nu permită contaminare din exterior.
Art. 101
Materialele de construcţie, inclusiv vopselele, substanţele de impermeabilizare etc., a instalaţiilor de tratare a apei pentru potabilizare şi rezervoarele de înmagazinare a apei trebuie să aibă aviz sanitar de folosire în acest scop.
Art. 102
Vana pentru rezerva intangibilă de incendiu trebuie să fie sigilată în poziţia închis şi se poate deschide numai la dispoziţia organelor de pază contra incendiilor.
Art. 103
Personalul de operare va urmări starea rezervoarelor de înmagazinare, izolaţia termică, aerisirea, căile de acces, pierderile de apă etc. şi va consemna nivelul apei în rezervor, temperatura apei şi debitul vehiculat.
Art. 104
Operatorul, care asigură serviciul de alimentare cu apă din sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare, va asigura protecţia calităţii apei în reţelele de apă, prin respectarea timpilor maximi de stagnare a apei în rezervoarele de înmagazinare, şi o va certifica prin buletine de analiză a apei, efectuate la intervalele maxime impuse prin avize, de organele de sănătate publică abilitate. Efectuarea analizelor la sursă şi în reţele se va efectua, după luarea măsurilor de spălare şi dezinfecţie necesare, ori de câte ori intervin lucrări de înlăturare a avariilor.
SECŢIUNEA 6:Distribuţia apei potabile şi/sau industriale
Art. 105
(1)Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure condiţiile necesare accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare cu apă.
(2)Dreptul de acces nediscriminatoriu şi de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiţii contractuale şi cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare.
Art. 106
(1)Delimitarea dintre reţeaua publică de alimentare cu apă şi reţeaua interioară de distribuţie aparţinând utilizatorului este căminul de branşament.
(2)Părţile componente ale unui branşament sunt:
a)o construcţie numită cămin de apometru (de branşament), plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul şi întreţinerea branşamentului, fiind vizibilă şi accesibilă;
b)priza de apă reprezentând punctul de racordare la reţeaua de distribuţie a apei;
c)o conductă de branşament care se leagă la reţeaua publică de distribuţie;
d)armătura (vana) de concesie;
e)contorul de branşament care asigură măsurarea debitului de apă furnizată;
f)armătura (vana) de închidere.
(3)Delimitarea dintre reţeaua publică de distribuţie şi instalaţia interioară a utilizatorului se face prin contorul de branşament, care este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie.
(4)Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.
(5)Căminul de branşament se amplasează cât mai aproape de limita de proprietate, de regulă la 1-2 m în exteriorul acesteia.
Art. 107
(1)Toţi utilizatorii care au instalaţii de utilizare a apei vor avea acces de branşare la reţelele sistemului de alimentare cu apă în condiţiile legii şi ale prezentului regulament.
(2)Un utilizator trebuie să aibă, de regulă, un singur branşament de apă, mai multe branşamente admiţându-se în cazuri speciale.
Art. 108
(1)Branşarea tuturor utilizatorilor de apă, persoane fizice sau juridice, la reţelele de alimentare cu apă se poate face doar în baza avizului definitiv, eliberat de operator la cererea utilizatorului, pe baza proiectului de execuţie.
(2)Eliberarea avizului se realizează în două faze, şi anume:
a)avizul de branşare de principiu, eliberat în vederea obţinerii autorizaţiei de construire - cuprinde datele generale privind posibilităţile şi condiţiile de branşare a utilizatorului, date ce vor sta la baza întocmirii documentaţiilor de către un proiectant autorizat;
b)avizul de branşare definitiv - prin care se însuşesc soluţiile tehnice adoptate de proiectant prin detaliile de execuţie. Documentaţia anexată la cererea pentru avizul definitiv va conţine:
1.memoriu tehnic privind descrierea soluţiilor adoptate în cadrul proiectului pentru branşarea la reţeaua de alimentare cu apă;
2.scheme de montaj al conductelor de apă;
3.certificatul de urbanism;
4.planul de încadrare în zonă, la scara de 1:500;
5.actul de proprietate sau o împuternicire dată de proprietar;
6.planul reţelelor în incintă.
(3)Operatorul are obligaţia de a elibera avizul definitiv în maximum 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei complete. În cazul în care în momentul depunerii documentaţiei aceasta nu este completă, operatorul, în termen de maximum 10 zile calendaristice, va solicita, în scris, completarea documentaţiei cu documentele care lipsesc, completând în acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele necesare eliberării avizului, precum şi data la care s-a depus documentaţia incompletă.
Art. 109
(1)Executarea lucrărilor de extindere pentru alimentări cu apă, inclusiv a branşamentelor de apă, se va face după obţinerea autorizaţiei de construire eliberate de autoritatea administraţiei publice locale, autorizaţie care va avea la bază avizul definitiv al operatorului.
(2)Se admite montarea contoarelor de apă (apometre) şi în clădiri, în general în subsoluri, cu condiţia asigurării de către utilizator a securităţii în funcţionare şi a accesului operatorului, stabilindu-se în acest sens clauze contractuale care să definească drepturile şi îndatoririle fiecărei părţi în această situaţie.
(3)Darea în funcţiune a branşamentului de apă se va face după recepţia acestora; la recepţie se vor efectua probele de presiune şi de etanşeitate. Punerea în funcţiune se va face după încheierea contractului de furnizare/utilizare între operator şi utilizator în termenul prevăzut în contract.
(4)Realizarea de branşamente fără avizul operatorului este considerată clandestină şi atrage, conform legislaţiei în vigoare, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională, administrativă sau penală, după caz, atât pentru utilizator, cât şi pentru executantul lucrării.
(5)Recepţia şi preluarea branşamentului ca mijloc fix se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(6)Întreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea totală sau parţială a branşamentului aparţinând sistemului, precum şi a căminului de branşament sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului.
Art. 110
(1)Cheltuielile pentru executarea branşamentului, inclusiv a căminului de apometru, revin autorităţilor administraţiei publice locale, judeţene sau asociaţiilor de dezvoltare comunitară. Execuţia lucrărilor se realizează prin grija operatorului, iar modalităţile de decontare vor fi stabilite în contractul de delegare a gestiunii, dacă este cazul.
(2)În cazuri bine justificate de către operatori, dacă condiţiile tehnice nu permit altă soluţie, se poate admite racordarea mai multor utilizatori la acelaşi branşament, aceştia având cămine de branşament, amplasate conform art. 106 alin. (5), precum şi contoare separate montate în aceste cămine.
Art. 111
Lucrările de întreţinere la reţeaua de distribuţie constau în:
a)verificarea stării şi integritatea hidranţilor şi remedierea imediată a deficienţelor: capacele de protecţie, pierderea de apă, intervenţia neautorizată, blocarea hidranţilor, existenţa inscripţiilor de marcaj, eventual starea de funcţionare prin deschiderea hidrantului pentru o perioadă scurtă de timp: săptămânal;
b)verificarea stării căminelor de vane: existenţa capacelor, starea capacelor de cămin şi înlocuirea imediată cu capace mai sigure, starea interioară a căminului (are apă, are deşeuri, are legături neautorizate, construcţia este întreagă, dacă scara nu este corodată, piesele metalice sunt vopsite etc.);
c)verificarea căminelor de branşament: integritate, starea contorului de apă, funcţionarea şi eventual citirea contorului, prezenţa apei în cămin (se anunţă echipa de intervenţie pentru scoaterea apei din cămin şi eliminarea cauzelor care au provocat inundarea), tendinţele de distrugere etc.;
d)montarea indicatoarelor rutiere şi a celor luminoase de avertizare a pericolelor în zona în care capacele ce se găsesc pe calea rutieră sunt lipsă/defecte, după caz;
e)verificarea ca după refacerea căii de circulaţie capacele să fie la cota noii căi de rulare: săptămânal;
f)curăţarea căminelor, evacuarea apei, repararea căminului, vopsirea părţilor metalice;
g)verificarea funcţionării vanelor, vanelor de reglare a presiunii şi ventilelor de aerisire;
h)controlul pierderilor de apă; integral, la cel puţin 2 ani pentru reţelele de distribuţie;
i)depistarea branşamentelor fraudulos executate: semestrial;
j)înlocuirea contoarelor de apă defecte, care funcţionează în afara clasei de precizie sau pentru verificarea metrologică periodică;
k)asigurarea stării normale de funcţionare a nodurilor în care se prelevează probe pentru urmărirea calităţii apei, de către personalul propriu sau de către organele sanitare: lunar;
l)spălarea tronsoanelor unde viteza de curgere este mică, ca urmare a reducerii consumului: lunar sau la intervale ce se decid în funcţie de indicaţiile organelor sanitare de inspecţie, sau acolo unde se semnalează probe bacteriologice proaste (lipsa clorului, prezenţa bacteriilor etc.);
m)verificarea debitului şi presiunii la branşamentul utilizatorului, în secţiuni caracteristice;
n)aerisirea tronsoanelor cu defecţiuni de funcţionare cunoscute; săptămânal.
Art. 112
Toate caracteristicile importante, de natură să schimbe elementele de siguranţa funcţionării, vor fi sistematizate şi vor fi introduse în lista supravegherii prioritare sau chiar în cartea construcţiei.
Art. 113
Elementele constructive ale sistemului vor fi poziţionate faţă de calea de circulaţie, în sistemul naţional de referinţă şi vor fi pregătite pentru sistemul GIS.
Art. 114
(1)În cazul capacelor căminelor, dacă denivelarea depăşeşte 1 cm, se trece la refacerea alinierii capacului.
(2)O procedură similară se va aplica în cazul corectării cotelor cutiei de protecţie a capătului de sus al tijei de manevră a vanelor îngropate în pământ.
Art. 115
(1)Atunci când instrucţiunile o prevăd, când organele sanitare decid sau după un accident care a avut implicaţii asupra calităţii apei, se face spălarea, spălarea şi dezinfectarea sau numai dezinfectarea unor tronsoane din reţea sau a întregii reţele.
(2)Viteza apei utilizate la spălare trebuie să fie de minimum 1,5 m/s.
(3)Dezinfectarea se face cu apă clorată cu circa 30 mg Cl/m3 care se introduce prin pompare printr-un hidrant până se umple, păstrându-se plină minimum 24 ore după care se goleşte şi se spală minimum 1 oră cu apă până când analiza de apă rezultată este bună, iar autoritatea sanitară dă aviz de punere în funcţiune a circuitului.
(4)Pentru siguranţă, populaţia trebuie avertizată şi anunţată când la branşament apa nu îndeplineşte condiţiile de potabilitate.
(5)Spălarea şi dezinfectarea se începe cu tronsoanele din amonte pentru a putea fi date în funcţiune, iar personalul de intervenţie va fi instruit şi dotat cu mască de protecţie contra scăpărilor de clor.
(6)Cu ocazia spălării se verifică şi etanşeitatea vanelor, iar cele defecte se vor înlocui.
Art. 116
(1)Pierderile de apă în reţea se consideră ca fiind normale dacă au valori sub 15% din cantitatea totală intrată în sistemul de distribuţie.
(2)Lucrările de reabilitare sau modernizare, după caz, se fac obligatoriu, în cazul în care pierderea generală de apă (de la captare la utilizator) este mai mare de 20%.
Art. 117
Reparaţiile se vor face în concordanţă cu procedura de lucru în funcţie de:
a)tipul de material;
b)tehnica de lucru propusă şi stabilită prin procedură;
c)timpul maxim posibil pentru oprirea apei;
d)posibilităţile şi consecinţele izolării tronsonului avariat;
e)asigurarea cu apă a obiectivelor prioritare (spitale, şcoli, agenţi economici la care întreruperea apei poate fi gravă);
f)utilajele ce pot fi aduse pe amplasament depinzând de condiţiile meteorologice şi de starea vremii, de amplasament, de mărimea avariei etc.;
g)existenţa avizului Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă sau serviciului comunitar pentru situaţii de urgenţă, inclusiv a organelor de poliţie, dacă se perturbă traficul în zonă;
h)existenţa unei autorizaţii de construire, conform prevederilor legale.
Art. 118
Cu ocazia oricărei reparaţii, tuburile de azbociment vor fi înlocuite obligatoriu, fiind interzisă repararea acestora sau menţinerea lor în circuit.
Art. 119
(1)În caz de golire a conductei trebuie acordată o atenţie sporită modului de evacuare a apei pentru a nu se produce vacuum pe conductă ceea ce poate face posibilă aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia şi apariţia pericolului unor îmbolnăviri la utilizator.
(2)Pentru a evita formarea vacuumului, prima armătură care se deschide va fi hidrantul situat la cota cea mai înaltă de pe traseul implicat, iar acesta va rămâne deschis până la reumplerea conductei cu apă.
(3)Dacă fenomenul de vacuum pe conductă se produce în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare a unor ventile de aerisire adecvate (ca poziţie şi capacitate).
Art. 120
Hidranţii avariaţi trebuie înlocuiţi cu alţi hidranţi încercaţi pe bancul de probă, întrucât produc o pierdere mare de apă. Pentru hidranţii montaţi pe artere, dar fără vană de izolare, se va analiza soluţia introducerii unei vane de izolare, chiar dacă este o vană amplasată direct în pământ.
Art. 121
(1)În cadrul lucrărilor de reparaţii se poate include şi operaţiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în reţea pentru reducerea presiunii în perioada de noapte, având drept scop reducerea pierderilor de apă din reţea.
(2)Utilizarea metodei nu înlocuieşte soluţia de montare a pompelor cu turaţie variabilă.
Art. 122
Pentru realizarea branşamentelor noi se recomandă folosirea unui procedeu care să permită realizarea acestuia fără oprirea apei în conductă.
Art. 123
Toate lucrările de reparaţii se vor încheia prin realizarea a două operaţiuni:
a)elaborarea unui document care să cuprindă operaţiunile efectuate, acesta intrând în documentaţia tehnică a cărţii de construcţii la capitolul reţea sau aducţiune, după caz;
b)întocmirea unei calculaţii a costurilor lucrării care va fi păstrată în documentaţia de referinţă a tronsonului respectiv de reţea.
Art. 124
La termenul legal se verifică recipientul de hidrofor, fie că este recipient de hidrofor propriu-zis sau recipient de combatere a loviturii de berbec ori recipient pentru asigurarea amorsării pompelor, repararea acestuia făcându-se în condiţiile stabilite de proiectant şi normele ISCIR.
Art. 125
(1)Pentru realizarea unei exploatări eficiente a reţelei de distribuţie a apei, este necesară dezvoltarea unui sistem care să permită transmiterea informaţiilor în timp real din sistem şi interpretarea lor pentru a putea lua deciziile necesare sau parametrii să fie reglaţi prin intermediul unui sistem de automatizare.
(2)Principalele mărimi controlate trebuie să fie:
a)starea de funcţionare/rezervă/avarie a pompelor;
b)starea închis/deschis a vanelor;
c)nivelul/volumul apei în rezervor;
d)presiunea apei în reţeaua de distribuţie, în noduri reprezentative (noduri unde o variaţie a presiunii se face cu o modificare importantă a debitului) etc.
Art. 126
(1)Pentru eficientizarea activităţii, operatorul trebuie să aibă un dispecerat prin care se va coordona întreaga activitate de operare şi va fi asigurată corelarea informaţiilor date de aparatele de măsură, cu lucrările de intervenţie în reţea şi cu sesizările făcute de utilizatori.
(2)Dispecerul central trebuie să fie asigurat cu un sistem de primire a informaţiilor, asistat de un program de calculator performant şi dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematică a datelor într-o bază de date, să poată fi uşor exploatate pentru informaţii curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc.
(3)În cadrul dispeceratului trebuie să se poată depista problemele legate de distribuţia apei, prin compararea datelor măsurate cu cele date prin proiect sau din perioada anterioară de exploatare, realizându-se un control mai riguros în zonă, astfel încât să se poată măsura volumul de apă cerut de utilizatori şi identifica zonele cu pierderi mari de apă.
Art. 127
(1)Măsurarea debitelor pe reţeaua de distribuţie se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din rezervor a unui debitmetru sau contor de apă, putându-se folosi un debitmetru portabil.
(2)În lipsa contorului, se poate face o determinare a debitului mediu pe un interval relativ mare de timp, pentru a reduce influenţa decalajelor între citirea contoarelor de branşament, dacă toate branşamentele sunt contorizate.
(3)În toate cazurile trebuie să se determine pierderile de apă pe reţele.
Art. 128
(1)În cazul unor reţele mari, periodic, se fac studii specializate, prin care să se determine comportarea reţelei faţă de calitatea şi cantitatea de apă introdusă în reţea, precum şi stabilitatea biologică a apei în condiţii reale.
(2)Rezultatele studiului vor fi folosite la luarea unei decizii privind reabilitarea reţelei, creşterea nivelului de tratare prin introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creşterea calităţii apei introduse în reţea, concomitent cu reabilitarea reţelei.
Art. 130
Pentru eficientizarea activităţii de distribuţie a apei, se va da o atenţie deosebită monitorizării şi reducerii pierderilor de apă, mai ales în cazul utilizării unei surse de apă sărace, dacă solul este sensibil la înmuiere sau dacă apa este adusă cu un efort energetic mare (peste 0,5 kwh/m3).
Art. 131
La analizarea costurilor lucrărilor necesare reducerii pierderilor de apă se va face comparaţia cu costul unui sistem paralel sau suplimentar celui existent, prin care să fie adusă cantitatea de apă pierdută.
Art. 132
Strategia controlului pierderilor de apă se structurează în următoarele etape:
a)realizarea unui audit pentru stabilirea stadiului pierderilor;
b)organizarea controlului şi analiza sistematică a pierderilor;
c)dotarea cu echipamente pentru detectarea pierderilor;
d)organizarea sistemului de remediere a defecţiunilor constatate;
e)evaluarea continuă şi controlarea efortului pentru estimarea pierderilor;
f)stabilirea limitei din punct de vedere tehnic şi economic până la care remedierea defecţiunilor trebuie făcută.
Art. 133
La reţelele alimentate gravitaţional reducerea presiunii în reţea, pentru micşorarea pierderilor de apă prin neetanşeităţi, se poate face prin:
a)montarea pe conducte, în poziţie convenabilă, a unor vane reductoare de presiune, care să asigure o presiune prestabilită în zona aval de secţiune;
b)manevrarea zilnică a vanelor normale, cu precauţia necesară pentru a nu se forma vacuum ca urmare a închiderii bruşte a acestora;
c)prin folosirea rezultatelor sistemului de monitorizare a presiunilor şi adoptarea de măsuri similare (reglare de vane) în secţiuni depărtate de secţiunea controlată.
Art. 134
În cazul reţelelor alimentate prin pompare, reducerea presiunii în reţea se poate face:
a)prin modificarea debitului în cazul pompelor cu turaţie variabilă, referinţa fiind luată de la nodul de reţea sensibil la modificarea debitului;
b)prin scoaterea sau introducerea în funcţiune a pompelor cu turaţie constantă, pe baza experienţei de exploatare, având în vedere un consum zilnic aproape constant;
c)prin alegerea unor diametre ale conductelor astfel încât, la modificarea presiunii, ritmul de scădere să se propage cât mai uniform în reţea;
d)prin refacerea reţelei, acolo unde este cazul, în sensul asigurării unei presiuni de bază pentru clădirile cu înălţime mai mică şi mărirea acesteia la clădirile înalte prin staţie de pompare cu hidrofor, pompe cu turaţie variabilă etc.
Art. 135
Prelucrarea sistematică a valorilor obţinute din controlul pierderii de apă se va concretiza prin stabilirea de proceduri legate de:
a)comportarea în timp a diferitelor tipuri de materiale;
b)durata reală de viaţă a unor materiale şi a tipurilor de îmbinări;
c)mai buna estimare a costurilor de exploatare a reţelelor;
d)stabilirea unor valori raţionale asupra eficienţei reţelei;
e)valori de comparat cu realizări din alte localităţi/ţări;
f)stabilirea unei strategii de control a pierderilor de apă.
Art. 136
(1)Orice utilizator are dreptul la un aparat de măsurare a consumului pe branşamentul său.
(2)Montarea apometrelor se va face la toţi utilizatorii ca o obligaţie a operatorului, până la data de 21 martie 2009, pe baza unui program de contorizare stabilit de autoritatea administraţiei publice locale.
(3)Asigurarea sumelor necesare pentru finanţarea contorizării la branşamentul utilizatorului, prevăzută la alin. (2), va avea prioritate la adoptarea bugetelor locale, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, respectiv ale operatorilor, dacă contractul de delegare a gestiunii are prevăzută această investiţie, indiferent de forma de organizare a operatorilor, de tipul de proprietate sau de modalitatea de gestiune adoptată.
(4)Contravaloarea contoarelor de apă montate de utilizatori cu acordul operatorilor, inclusiv contravaloarea montajului acestora, se decontează de operatori pe baza documentelor justificative prezentate de utilizatori. Decontarea se face în limita fondurilor cu această destinaţie, prevăzute în bugetele locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, aprobate potrivit legii, şi transferate operatorilor, respectiv în bugetele operatorilor, potrivit programelor de investiţii stabilite pe baza contractelor de delegare a gestiunii. Până la montarea contoarelor, consumul facturat nu va depăşi consumul stabilit în regim pauşal.
(5)Cantităţile efective de apă furnizate se stabilesc pe baza înregistrărilor contorului de branşament.
(6)Pentru utilizatorii care nu posedă aparate de măsură, până la montarea acestora, conform prevederilor de la alin. (2), stabilirea consumului se face în baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantităţilor de apă în sistem pauşal.
(7)Debitele de apă industrială se stabilesc numai pe baza înregistrării aparatelor de măsurare sau a metodelor de determinare a consumurilor, stabilite de comun acord în contractul de furnizare/prestare.