Secţiunea 3 - Tratarea apei brute - Regulament-Cadru din 2007 al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

M.Of. 324 bis

În vigoare

Versiune de la: 15 Mai 2007

SECŢIUNEA 3:Tratarea apei brute

(1)Tehnologiile de tratare a apei trebuie corelate cu condiţiile specifice fiecărei surse, luându-se în considerare calitatea şi natura sursei. Obiectivul procedeelor de tratare trebuie să fie protecţia utilizatorilor împotriva agenţilor patogeni şi impurităţilor din apă, care pot fi agresive sau periculoase pentru sănătatea omului.

(2)Instalaţiile de tratare a apei de suprafaţă trebuie să permită 4 etape, prin care să se realizeze un şir de bariere de îndepărtare a contaminării microbiene:

a)rezervor de stocare a apei brute sau predezinfecţie;

b)coagulare, floculare şi sedimentare (sau flotare);

c)filtrare;

d)dezinfecţie finală.

(3)Pentru coagulare se pot folosi numai substanţe (reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop. Procedeele de coagulare/sedimentare şi predezinfecţie trebuie exploatate în aşa fel încât să asigure o reducere finală de 75% a trihalometanilor. Treptele de tratare preliminare dezinfecţiei finale trebuie să producă o apă cu o turbiditate mai mică de 5 NTU pentru mediana valorilor înregistrate în 24 de ore şi nu mai mare de 1 NTU pentru o singură probă.

(4)Dezinfecţia finală a apei este obligatorie pentru toate instalaţiile de tratare a apei care produc apă potabilă pentru localităţi şi au ca sursă apă de suprafaţă, precum şi în cazul folosirii surselor de profunzime.

(5)Dezinfecţia apei se poate face cu substanţe clorigene, ozon sau radiaţii ultraviolete. Tehnologia de tratare trebuie să fie aleasă în aşa fel încât să asigure un timp de contact între apă şi substanţa dezinfectantă suficient pentru obţinerea efectului scontat. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea controlului substanţei dezinfectante reziduale. Eficienţa procesului de dezinfecţie trebuie să fie astfel încât valorile coliformilor totali şi coliformilor fecali să corespundă exigenţelor din standardul naţional pentru apă potabilă.

(6)Procentul de probe necorespunzătoare microbiologic, în reţeaua de distribuţie, nu trebuie să depăşească 5% din totalul probelor recoltate într-un an calendaristic.

Art. 74

(1)În cazul în care în treapta de predezinfecţie de la intrarea în staţia de tratare se introduce clor pentru împiedicarea dezvoltării planctonului, creşterea conţinutului de bacterii, oxidarea substanţelor organice la apele cu conţinut ridicat de substanţe organice şi plancton sau la apele conţinând bacterii feruginoase sau manganoase, se va urmări influenţa preclorării în cazul existenţei acizilor humici.

(2)La apele încărcate cu substanţe organice oxidabile, ape cu amoniac, nitriţi, microorganisme, plancton, ape colorate datorită materialelor humice, dozele de clor sau dioxid de clor introdus înainte de decantare vor fi stabilite prin teste de laborator.

(3)În cazul apelor care conţin fenoli nu se va utiliza clorul, preoxidarea realizându-se cu ozon.

Art. 75

Aerarea se realizează în cazul apelor cu conţinut de bioxid de sulf, bioxid de carbon, fier, mangan, al apelor feruginoase lipsite de oxigen dizolvat şi în procesul de deferizare.

Art. 76

(1)Dezinfectarea, la apele care nu conţin materii organice sau substanţe chimice care formează cu clorul compuşi cu gust şi miros neplăcut (în special fenoli), se face prin utilizarea clorului sau a compuşilor săi.

(2)În cazul apelor care conţin fenoli (dar nu şi alţi compuşi organici ce pot da gust specific de baltă), se utilizează peroxidul de clor în doze alese astfel încât să se împiedice formarea în exces a doritului de sodiu.

(3)Apa ce trebuie tratată pentru corectarea gustului, culorii şi eliminarea anumitor micropoluanţi, pentru distrugerea viruşilor şi oxidarea materiilor organice la cele cu conţinut de fenoli, se dezinfectează utilizând ozonul în dozele prescrise. În reţelele de distribuţie, după ozonizare trebuie făcută o clorinare cu doze reduse pentru controlul calităţii apei prin clorul rezidual.

(4)Pentru obţinerea apei potabile reducerea suspensiilor prin decantare trebuie realizată astfel încât să se asigure după filtrare turbidităţi mai mici sau cel mult egale cu 5 NTU (unităţi nefelometrice de turbiditate), conform legislaţiei în vigoare.

Art. 77

Decantoarele trebuie să asigure în timpul funcţionării atingerea parametrilor proiectaţi, astfel:

a)sistemul de distribuţie al apei brute trebuie să asigure o repartizare uniformă a debitului între diferitele unităţi de decantoare şi păstrarea stării de coeziune a flocoanelor din apa coagulată, prin realizarea unor viteze suficient de reduse pentru a nu distruge flocoanele;

b)spaţiul de decantare trebuie să asigure condiţiile de depunere a suspensiilor până la limita cerută a apei decantate, asigurând vitezele cât mai uniforme şi împiedicând formarea curenţilor de convecţie;

c)sistemul de colectare a apei decantate trebuie să asigure o prelevare uniformă chiar şi pe timp de îngheţ;

d)spaţiul de sedimentare a nămolului trebuie să asigure acumularea volumului de nămol rezultat între două curăţări, recomandându-se decantoarele suspensionale la care evacuarea nămolului se realizează continuu;

e)sistemul de curăţare a nămolului trebuie să asigure evacuarea nămolului cu o concentraţie cât mai mare, fără a produce reamestecarea lui cu apă din decantor, asigurându-se o funcţionare complet automată, iar podul raclor trebuie protejat contra îngheţului.

Art. 78

Pentru realizarea unei exploatări optime a instalaţiilor de decantare trebuie dată importanţă reglării parametrilor determinanţi:

a)viteza de sedimentare a particulelor în suspensie;

b)vitezele de circulaţie a apei în secţiunea de decantare;

c)randamentul instalaţiei reprezentat prin procentul de suspensii reţinute din apa brută.

Art. 79

Pentru buna funcţionare a filtrelor, operatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea:

a)condiţiilor tehnologice şi constructive cerute prin proiect pentru:

1.calitatea materialului filtrant şi a grosimii stratului;

2.orizontalitatea şi reglajul sistemului de drenaj;

3.asigurarea intensităţii de spălare;

4.corecta amplasare şi funcţionalitatea clapetelor de admisie şi a dispozitivelor de reglaj;

5.etanşeitatea armăturilor din instalaţii, în special a vanelor de pe conductele de apă de spălare şi aer;

b)coagulării şi decantării prealabile a apei brute care să asigure la intrarea în filtre o turbiditate de cel mult 10 NTU, preferabil 1-2 NTU;

c)spălării filtrelor la intervale de timp stabilite în funcţie de:

1.durata ciclului de filtrare a unei cuve de filtrare, între două spălări;

2.numărul total de cuve;

3.instalaţiile de spălare;

d)respectării tehnologiei de spălare a filtrelor pentru a asigura:

1.calitatea cerută efluentului;

2.productivitatea maximă a instalaţiei;

3.consumul minim de apă de spălare şi aer.

e)dotării corespunzătoare a laboratorului cu materiale, materii, reactivi şi personal calificat.

Art. 80

Regulile generale după care trebuie să funcţioneze treapta de dezinfectare sunt:

a)reactivul trebuie introdus acolo unde are eficienţă maximă, fiind recomandată utilizarea a două trepte:

1.treapta I - la intrarea în staţia de tratare (preclorare, preozonare), reactivul şi doza alegându-se astfel încât să nu rezulte compuşi secundari de tip trihalometanilor, doriţi, cloraţi sau bromaţi, iar dacă aceştia apar concentraţia să fie sub valorile admise;

2.treapta a II-a - totdeauna pe apă limpezită având turbiditatea sub 1 NTU, cu scopul de a reduce concentraţia în agenţi patogeni sub limitele prevăzute în normele legale;

b)tipul şi doza de reactiv vor fi alese în funcţie de tipul de materiale care alcătuiesc reţeaua, astfel încât calitatea apei nu trebuie să se înrăutăţească din cauza reactivului de dezinfectare în exces sau în lipsă. În cazul golirii accidentale sau voite a reţelei trebuie să se ia măsuri de spălare, astfel încât biofilmul ce se poate produce pe peretele interior al conductei să fie inactivat pentru a nu permite dezvoltarea microorganismelor. Alegerea tipului de reactiv şi doza utilizată se face în funcţie de:

1.calitatea apei brute, în unele cazuri fiind necesară utilizarea unor reactivi complementari;

2.temperatura apei;

3.pH-ul apei;

4.modul şi eficienţa introducerii în apă a reactivului;

5.prezenţa unor substanţe ce pot bloca reactivul prin reacţii specifice de oxidare;

6.capacitatea de a produce un volum redus de produşi secundari nedoriţi din cauza pericolului pentru sănătatea populaţiei;

7.asigurarea unei biostabilităţi a apei furnizate;

8.capacitatea de a avea efect remanent la o doză ce nu trebuie să depăşească valoarea maximă;

9.prevederea unei trepte de control final al dozei sau al produşilor secundari.

c)eficienţa celorlalte trepte de tratare;

d)tipul de apă şi protecţia sanitară a acesteia, conţinutul de substanţe organice şi compuşi ai azotului, care pot reacţiona cu reactivul, mărind consumul;

e)costul dezinfectării în condiţiile asigurării cerinţelor normate de livrare a apei nu trebuie afectat de preluarea, în treapta de dezinfecţie, a sarcinilor ce trebuie şi pot fi realizate în alte trepte de tratare.