Secţiunea 6 - Distribuţia apei potabile şi/sau industriale - Regulament-Cadru din 2007 al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare
M.Of. 324 bis
În vigoare Versiune de la: 15 Mai 2007
SECŢIUNEA 6:Distribuţia apei potabile şi/sau industriale
Art. 105
(1)Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure condiţiile necesare accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare cu apă.
(2)Dreptul de acces nediscriminatoriu şi de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiţii contractuale şi cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare.
Art. 106
(1)Delimitarea dintre reţeaua publică de alimentare cu apă şi reţeaua interioară de distribuţie aparţinând utilizatorului este căminul de branşament.
(2)Părţile componente ale unui branşament sunt:
a)o construcţie numită cămin de apometru (de branşament), plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul şi întreţinerea branşamentului, fiind vizibilă şi accesibilă;
b)priza de apă reprezentând punctul de racordare la reţeaua de distribuţie a apei;
c)o conductă de branşament care se leagă la reţeaua publică de distribuţie;
d)armătura (vana) de concesie;
e)contorul de branşament care asigură măsurarea debitului de apă furnizată;
f)armătura (vana) de închidere.
(3)Delimitarea dintre reţeaua publică de distribuţie şi instalaţia interioară a utilizatorului se face prin contorul de branşament, care este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie.
(4)Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.
(5)Căminul de branşament se amplasează cât mai aproape de limita de proprietate, de regulă la 1-2 m în exteriorul acesteia.
Art. 107
(1)Toţi utilizatorii care au instalaţii de utilizare a apei vor avea acces de branşare la reţelele sistemului de alimentare cu apă în condiţiile legii şi ale prezentului regulament.
(2)Un utilizator trebuie să aibă, de regulă, un singur branşament de apă, mai multe branşamente admiţându-se în cazuri speciale.
Art. 108
(1)Branşarea tuturor utilizatorilor de apă, persoane fizice sau juridice, la reţelele de alimentare cu apă se poate face doar în baza avizului definitiv, eliberat de operator la cererea utilizatorului, pe baza proiectului de execuţie.
(2)Eliberarea avizului se realizează în două faze, şi anume:
a)avizul de branşare de principiu, eliberat în vederea obţinerii autorizaţiei de construire - cuprinde datele generale privind posibilităţile şi condiţiile de branşare a utilizatorului, date ce vor sta la baza întocmirii documentaţiilor de către un proiectant autorizat;
b)avizul de branşare definitiv - prin care se însuşesc soluţiile tehnice adoptate de proiectant prin detaliile de execuţie. Documentaţia anexată la cererea pentru avizul definitiv va conţine:
1.memoriu tehnic privind descrierea soluţiilor adoptate în cadrul proiectului pentru branşarea la reţeaua de alimentare cu apă;
2.scheme de montaj al conductelor de apă;
3.certificatul de urbanism;
4.planul de încadrare în zonă, la scara de 1:500;
5.actul de proprietate sau o împuternicire dată de proprietar;
6.planul reţelelor în incintă.
(3)Operatorul are obligaţia de a elibera avizul definitiv în maximum 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei complete. În cazul în care în momentul depunerii documentaţiei aceasta nu este completă, operatorul, în termen de maximum 10 zile calendaristice, va solicita, în scris, completarea documentaţiei cu documentele care lipsesc, completând în acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele necesare eliberării avizului, precum şi data la care s-a depus documentaţia incompletă.
Art. 109
(1)Executarea lucrărilor de extindere pentru alimentări cu apă, inclusiv a branşamentelor de apă, se va face după obţinerea autorizaţiei de construire eliberate de autoritatea administraţiei publice locale, autorizaţie care va avea la bază avizul definitiv al operatorului.
(2)Se admite montarea contoarelor de apă (apometre) şi în clădiri, în general în subsoluri, cu condiţia asigurării de către utilizator a securităţii în funcţionare şi a accesului operatorului, stabilindu-se în acest sens clauze contractuale care să definească drepturile şi îndatoririle fiecărei părţi în această situaţie.
(3)Darea în funcţiune a branşamentului de apă se va face după recepţia acestora; la recepţie se vor efectua probele de presiune şi de etanşeitate. Punerea în funcţiune se va face după încheierea contractului de furnizare/utilizare între operator şi utilizator în termenul prevăzut în contract.
(4)Realizarea de branşamente fără avizul operatorului este considerată clandestină şi atrage, conform legislaţiei în vigoare, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională, administrativă sau penală, după caz, atât pentru utilizator, cât şi pentru executantul lucrării.
(5)Recepţia şi preluarea branşamentului ca mijloc fix se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(6)Întreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea totală sau parţială a branşamentului aparţinând sistemului, precum şi a căminului de branşament sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului.
Art. 110
(1)Cheltuielile pentru executarea branşamentului, inclusiv a căminului de apometru, revin autorităţilor administraţiei publice locale, judeţene sau asociaţiilor de dezvoltare comunitară. Execuţia lucrărilor se realizează prin grija operatorului, iar modalităţile de decontare vor fi stabilite în contractul de delegare a gestiunii, dacă este cazul.
(2)În cazuri bine justificate de către operatori, dacă condiţiile tehnice nu permit altă soluţie, se poate admite racordarea mai multor utilizatori la acelaşi branşament, aceştia având cămine de branşament, amplasate conform art. 106 alin. (5), precum şi contoare separate montate în aceste cămine.
Art. 111
Lucrările de întreţinere la reţeaua de distribuţie constau în:
a)verificarea stării şi integritatea hidranţilor şi remedierea imediată a deficienţelor: capacele de protecţie, pierderea de apă, intervenţia neautorizată, blocarea hidranţilor, existenţa inscripţiilor de marcaj, eventual starea de funcţionare prin deschiderea hidrantului pentru o perioadă scurtă de timp: săptămânal;
b)verificarea stării căminelor de vane: existenţa capacelor, starea capacelor de cămin şi înlocuirea imediată cu capace mai sigure, starea interioară a căminului (are apă, are deşeuri, are legături neautorizate, construcţia este întreagă, dacă scara nu este corodată, piesele metalice sunt vopsite etc.);
c)verificarea căminelor de branşament: integritate, starea contorului de apă, funcţionarea şi eventual citirea contorului, prezenţa apei în cămin (se anunţă echipa de intervenţie pentru scoaterea apei din cămin şi eliminarea cauzelor care au provocat inundarea), tendinţele de distrugere etc.;
d)montarea indicatoarelor rutiere şi a celor luminoase de avertizare a pericolelor în zona în care capacele ce se găsesc pe calea rutieră sunt lipsă/defecte, după caz;
e)verificarea ca după refacerea căii de circulaţie capacele să fie la cota noii căi de rulare: săptămânal;
f)curăţarea căminelor, evacuarea apei, repararea căminului, vopsirea părţilor metalice;
g)verificarea funcţionării vanelor, vanelor de reglare a presiunii şi ventilelor de aerisire;
h)controlul pierderilor de apă; integral, la cel puţin 2 ani pentru reţelele de distribuţie;
i)depistarea branşamentelor fraudulos executate: semestrial;
j)înlocuirea contoarelor de apă defecte, care funcţionează în afara clasei de precizie sau pentru verificarea metrologică periodică;
k)asigurarea stării normale de funcţionare a nodurilor în care se prelevează probe pentru urmărirea calităţii apei, de către personalul propriu sau de către organele sanitare: lunar;
l)spălarea tronsoanelor unde viteza de curgere este mică, ca urmare a reducerii consumului: lunar sau la intervale ce se decid în funcţie de indicaţiile organelor sanitare de inspecţie, sau acolo unde se semnalează probe bacteriologice proaste (lipsa clorului, prezenţa bacteriilor etc.);
m)verificarea debitului şi presiunii la branşamentul utilizatorului, în secţiuni caracteristice;
n)aerisirea tronsoanelor cu defecţiuni de funcţionare cunoscute; săptămânal.
Art. 112
Toate caracteristicile importante, de natură să schimbe elementele de siguranţa funcţionării, vor fi sistematizate şi vor fi introduse în lista supravegherii prioritare sau chiar în cartea construcţiei.
Art. 113
Elementele constructive ale sistemului vor fi poziţionate faţă de calea de circulaţie, în sistemul naţional de referinţă şi vor fi pregătite pentru sistemul GIS.
Art. 114
(1)În cazul capacelor căminelor, dacă denivelarea depăşeşte 1 cm, se trece la refacerea alinierii capacului.
(2)O procedură similară se va aplica în cazul corectării cotelor cutiei de protecţie a capătului de sus al tijei de manevră a vanelor îngropate în pământ.
Art. 115
(1)Atunci când instrucţiunile o prevăd, când organele sanitare decid sau după un accident care a avut implicaţii asupra calităţii apei, se face spălarea, spălarea şi dezinfectarea sau numai dezinfectarea unor tronsoane din reţea sau a întregii reţele.
(2)Viteza apei utilizate la spălare trebuie să fie de minimum 1,5 m/s.
(3)Dezinfectarea se face cu apă clorată cu circa 30 mg Cl/m3 care se introduce prin pompare printr-un hidrant până se umple, păstrându-se plină minimum 24 ore după care se goleşte şi se spală minimum 1 oră cu apă până când analiza de apă rezultată este bună, iar autoritatea sanitară dă aviz de punere în funcţiune a circuitului.
(4)Pentru siguranţă, populaţia trebuie avertizată şi anunţată când la branşament apa nu îndeplineşte condiţiile de potabilitate.
(5)Spălarea şi dezinfectarea se începe cu tronsoanele din amonte pentru a putea fi date în funcţiune, iar personalul de intervenţie va fi instruit şi dotat cu mască de protecţie contra scăpărilor de clor.
(6)Cu ocazia spălării se verifică şi etanşeitatea vanelor, iar cele defecte se vor înlocui.
Art. 116
(1)Pierderile de apă în reţea se consideră ca fiind normale dacă au valori sub 15% din cantitatea totală intrată în sistemul de distribuţie.
(2)Lucrările de reabilitare sau modernizare, după caz, se fac obligatoriu, în cazul în care pierderea generală de apă (de la captare la utilizator) este mai mare de 20%.
Art. 117
Reparaţiile se vor face în concordanţă cu procedura de lucru în funcţie de:
a)tipul de material;
b)tehnica de lucru propusă şi stabilită prin procedură;
c)timpul maxim posibil pentru oprirea apei;
d)posibilităţile şi consecinţele izolării tronsonului avariat;
e)asigurarea cu apă a obiectivelor prioritare (spitale, şcoli, agenţi economici la care întreruperea apei poate fi gravă);
f)utilajele ce pot fi aduse pe amplasament depinzând de condiţiile meteorologice şi de starea vremii, de amplasament, de mărimea avariei etc.;
g)existenţa avizului Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă sau serviciului comunitar pentru situaţii de urgenţă, inclusiv a organelor de poliţie, dacă se perturbă traficul în zonă;
h)existenţa unei autorizaţii de construire, conform prevederilor legale.
Art. 118
Cu ocazia oricărei reparaţii, tuburile de azbociment vor fi înlocuite obligatoriu, fiind interzisă repararea acestora sau menţinerea lor în circuit.
Art. 119
(1)În caz de golire a conductei trebuie acordată o atenţie sporită modului de evacuare a apei pentru a nu se produce vacuum pe conductă ceea ce poate face posibilă aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia şi apariţia pericolului unor îmbolnăviri la utilizator.
(2)Pentru a evita formarea vacuumului, prima armătură care se deschide va fi hidrantul situat la cota cea mai înaltă de pe traseul implicat, iar acesta va rămâne deschis până la reumplerea conductei cu apă.
(3)Dacă fenomenul de vacuum pe conductă se produce în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare a unor ventile de aerisire adecvate (ca poziţie şi capacitate).
Art. 120
Hidranţii avariaţi trebuie înlocuiţi cu alţi hidranţi încercaţi pe bancul de probă, întrucât produc o pierdere mare de apă. Pentru hidranţii montaţi pe artere, dar fără vană de izolare, se va analiza soluţia introducerii unei vane de izolare, chiar dacă este o vană amplasată direct în pământ.
Art. 121
(1)În cadrul lucrărilor de reparaţii se poate include şi operaţiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în reţea pentru reducerea presiunii în perioada de noapte, având drept scop reducerea pierderilor de apă din reţea.
(2)Utilizarea metodei nu înlocuieşte soluţia de montare a pompelor cu turaţie variabilă.
Art. 122
Pentru realizarea branşamentelor noi se recomandă folosirea unui procedeu care să permită realizarea acestuia fără oprirea apei în conductă.
Art. 123
Toate lucrările de reparaţii se vor încheia prin realizarea a două operaţiuni:
a)elaborarea unui document care să cuprindă operaţiunile efectuate, acesta intrând în documentaţia tehnică a cărţii de construcţii la capitolul reţea sau aducţiune, după caz;
b)întocmirea unei calculaţii a costurilor lucrării care va fi păstrată în documentaţia de referinţă a tronsonului respectiv de reţea.
Art. 124
La termenul legal se verifică recipientul de hidrofor, fie că este recipient de hidrofor propriu-zis sau recipient de combatere a loviturii de berbec ori recipient pentru asigurarea amorsării pompelor, repararea acestuia făcându-se în condiţiile stabilite de proiectant şi normele ISCIR.
Art. 125
(1)Pentru realizarea unei exploatări eficiente a reţelei de distribuţie a apei, este necesară dezvoltarea unui sistem care să permită transmiterea informaţiilor în timp real din sistem şi interpretarea lor pentru a putea lua deciziile necesare sau parametrii să fie reglaţi prin intermediul unui sistem de automatizare.
(2)Principalele mărimi controlate trebuie să fie:
a)starea de funcţionare/rezervă/avarie a pompelor;
b)starea închis/deschis a vanelor;
c)nivelul/volumul apei în rezervor;
d)presiunea apei în reţeaua de distribuţie, în noduri reprezentative (noduri unde o variaţie a presiunii se face cu o modificare importantă a debitului) etc.
Art. 126
(1)Pentru eficientizarea activităţii, operatorul trebuie să aibă un dispecerat prin care se va coordona întreaga activitate de operare şi va fi asigurată corelarea informaţiilor date de aparatele de măsură, cu lucrările de intervenţie în reţea şi cu sesizările făcute de utilizatori.
(2)Dispecerul central trebuie să fie asigurat cu un sistem de primire a informaţiilor, asistat de un program de calculator performant şi dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematică a datelor într-o bază de date, să poată fi uşor exploatate pentru informaţii curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc.
(3)În cadrul dispeceratului trebuie să se poată depista problemele legate de distribuţia apei, prin compararea datelor măsurate cu cele date prin proiect sau din perioada anterioară de exploatare, realizându-se un control mai riguros în zonă, astfel încât să se poată măsura volumul de apă cerut de utilizatori şi identifica zonele cu pierderi mari de apă.
Art. 127
(1)Măsurarea debitelor pe reţeaua de distribuţie se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din rezervor a unui debitmetru sau contor de apă, putându-se folosi un debitmetru portabil.
(2)În lipsa contorului, se poate face o determinare a debitului mediu pe un interval relativ mare de timp, pentru a reduce influenţa decalajelor între citirea contoarelor de branşament, dacă toate branşamentele sunt contorizate.
(3)În toate cazurile trebuie să se determine pierderile de apă pe reţele.
Art. 128
(1)În cazul unor reţele mari, periodic, se fac studii specializate, prin care să se determine comportarea reţelei faţă de calitatea şi cantitatea de apă introdusă în reţea, precum şi stabilitatea biologică a apei în condiţii reale.
(2)Rezultatele studiului vor fi folosite la luarea unei decizii privind reabilitarea reţelei, creşterea nivelului de tratare prin introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creşterea calităţii apei introduse în reţea, concomitent cu reabilitarea reţelei.
Art. 130
Pentru eficientizarea activităţii de distribuţie a apei, se va da o atenţie deosebită monitorizării şi reducerii pierderilor de apă, mai ales în cazul utilizării unei surse de apă sărace, dacă solul este sensibil la înmuiere sau dacă apa este adusă cu un efort energetic mare (peste 0,5 kwh/m3).
Art. 131
La analizarea costurilor lucrărilor necesare reducerii pierderilor de apă se va face comparaţia cu costul unui sistem paralel sau suplimentar celui existent, prin care să fie adusă cantitatea de apă pierdută.
Art. 132
Strategia controlului pierderilor de apă se structurează în următoarele etape:
a)realizarea unui audit pentru stabilirea stadiului pierderilor;
b)organizarea controlului şi analiza sistematică a pierderilor;
c)dotarea cu echipamente pentru detectarea pierderilor;
d)organizarea sistemului de remediere a defecţiunilor constatate;
e)evaluarea continuă şi controlarea efortului pentru estimarea pierderilor;
f)stabilirea limitei din punct de vedere tehnic şi economic până la care remedierea defecţiunilor trebuie făcută.
Art. 133
La reţelele alimentate gravitaţional reducerea presiunii în reţea, pentru micşorarea pierderilor de apă prin neetanşeităţi, se poate face prin:
a)montarea pe conducte, în poziţie convenabilă, a unor vane reductoare de presiune, care să asigure o presiune prestabilită în zona aval de secţiune;
b)manevrarea zilnică a vanelor normale, cu precauţia necesară pentru a nu se forma vacuum ca urmare a închiderii bruşte a acestora;
c)prin folosirea rezultatelor sistemului de monitorizare a presiunilor şi adoptarea de măsuri similare (reglare de vane) în secţiuni depărtate de secţiunea controlată.
Art. 134
În cazul reţelelor alimentate prin pompare, reducerea presiunii în reţea se poate face:
a)prin modificarea debitului în cazul pompelor cu turaţie variabilă, referinţa fiind luată de la nodul de reţea sensibil la modificarea debitului;
b)prin scoaterea sau introducerea în funcţiune a pompelor cu turaţie constantă, pe baza experienţei de exploatare, având în vedere un consum zilnic aproape constant;
c)prin alegerea unor diametre ale conductelor astfel încât, la modificarea presiunii, ritmul de scădere să se propage cât mai uniform în reţea;
d)prin refacerea reţelei, acolo unde este cazul, în sensul asigurării unei presiuni de bază pentru clădirile cu înălţime mai mică şi mărirea acesteia la clădirile înalte prin staţie de pompare cu hidrofor, pompe cu turaţie variabilă etc.
Art. 135
Prelucrarea sistematică a valorilor obţinute din controlul pierderii de apă se va concretiza prin stabilirea de proceduri legate de:
a)comportarea în timp a diferitelor tipuri de materiale;
b)durata reală de viaţă a unor materiale şi a tipurilor de îmbinări;
c)mai buna estimare a costurilor de exploatare a reţelelor;
d)stabilirea unor valori raţionale asupra eficienţei reţelei;
e)valori de comparat cu realizări din alte localităţi/ţări;
f)stabilirea unei strategii de control a pierderilor de apă.
Art. 136
(1)Orice utilizator are dreptul la un aparat de măsurare a consumului pe branşamentul său.
(2)Montarea apometrelor se va face la toţi utilizatorii ca o obligaţie a operatorului, până la data de 21 martie 2009, pe baza unui program de contorizare stabilit de autoritatea administraţiei publice locale.
(3)Asigurarea sumelor necesare pentru finanţarea contorizării la branşamentul utilizatorului, prevăzută la alin. (2), va avea prioritate la adoptarea bugetelor locale, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, respectiv ale operatorilor, dacă contractul de delegare a gestiunii are prevăzută această investiţie, indiferent de forma de organizare a operatorilor, de tipul de proprietate sau de modalitatea de gestiune adoptată.
(4)Contravaloarea contoarelor de apă montate de utilizatori cu acordul operatorilor, inclusiv contravaloarea montajului acestora, se decontează de operatori pe baza documentelor justificative prezentate de utilizatori. Decontarea se face în limita fondurilor cu această destinaţie, prevăzute în bugetele locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, aprobate potrivit legii, şi transferate operatorilor, respectiv în bugetele operatorilor, potrivit programelor de investiţii stabilite pe baza contractelor de delegare a gestiunii. Până la montarea contoarelor, consumul facturat nu va depăşi consumul stabilit în regim pauşal.
(5)Cantităţile efective de apă furnizate se stabilesc pe baza înregistrărilor contorului de branşament.
(6)Pentru utilizatorii care nu posedă aparate de măsură, până la montarea acestora, conform prevederilor de la alin. (2), stabilirea consumului se face în baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantităţilor de apă în sistem pauşal.
(7)Debitele de apă industrială se stabilesc numai pe baza înregistrării aparatelor de măsurare sau a metodelor de determinare a consumurilor, stabilite de comun acord în contractul de furnizare/prestare.