Capitolul vi - Normativ pentru conservarea cazanelor de abur - Norme Tehnice din 2008 energetice privind conservarea echipamentelor energetice
M.Of. 881
În vigoare Versiune de la: 24 Martie 2009
CAPITOLUL VI:Normativ pentru conservarea cazanelor de abur
SUBCAPITOLUL VI1:Consideraţii
Art. 23
Pentru conservarea cazanelor de abur se utilizează procedee diferite, în funcţie de durata opririi, de configuraţia circuitului de conservat, de necesitatea intervenţiei pentru reparaţii la subansamblele cazanului, în funcţie de anotimp şi de posibilităţile interne, precum şi de costurile de conservare.
Art. 24
În cazul opririi şi menţinerii cazanului în rezervă caldă, nu se iau măsuri speciale de conservare.
Art. 25
În situaţia în care cazanul este oprit în rezervă caldă şi este necesară intervenţia la un anumit subansamblu, cazanul se descarcă de presiune, subansamblul se goleşte în stare caldă şi se efectuează reparaţia fără măsuri de conservare.
Art. 26
(1)Conservarea pentru perioade de staţionare de până la o lună se realizează prin uscare, utilizând căldura proprie de oprire.
(2)La schemele bloc, în cazul existenţei unui strat de magnetită corespunzător şi asigurării unei uscări eficiente a suprafeţelor interioare de schimb de căldură ale cazanului, se admite ca metoda de conservare utilizând căldura proprie să se aplice pentru o perioadă de staţionare de până la 3 luni.
Art. 27
Conservarea cazanelor pe perioade mai mari, până la un an, se poate efectua prin:
A.procedeul umed:
a)conservare cu soluţii cu azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu (borax);
b)conservare cu soluţii de hidrazină şi amoniac;
c)conservare cu substanţe tenso-active (octadecilamina-ODA);
d)alte procedee aplicate în centrale demonstrate pe plan intern sau internaţional;
B.procedeul uscat.
Art. 28
Conservarea supraîncălzitorului intermediar se face numai uscat, utilizându-se atât căldura proprie a cazanului la oprire, cât şi căldura de la calorifere şi arzătoare, în caz de necesitate.
Art. 29
Conservarea pentru perioade mai mari de un an se efectuează prin:
A.procedeul umed: cu soluţii cu azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu (borax); cu soluţii de hidrazină şi amoniac; cu substanţe tenso-active (octadecilamina - ODA); alte procedee aplicate în centrale, demonstrate pe plan intern şi internaţional;
B.procedeul uscat.
SUBCAPITOLUL VI2:Conservarea cazanelor de abur pe perioadă scurtă (1-3 luni)
Art. 30: Conservarea uscată prin utilizarea căldurii proprii
(1)Pentru prevenirea coroziunii suprafeţelor metalice ale cazanului, pe perioada opririlor în reparaţie sau în rezervă până la o lună sau 3 luni (conform art. 26) cazanul se va conserva uscat prin utilizarea căldurii proprii. Se va izola şi se va asigura separarea cazanului de celelalte circuite şi instalaţii pentru a preveni orice posibilitate de pătrundere a apei sau aburului pe perioada de conservare.
(2)Pentru utilizarea căldurii remanente din cazan se vor etanşa toate gurile de vizitare, clapetele de aer şi gaze, şibărele.
(3)După oprirea grupului, golirea se va face astfel:
- la scăderea presiunii în supraîncălzitorul intermediar la 3 bari se vor deschide ventilele de drenare şi aerisire a supraîncălzitorului intermediar, verificându-se circulaţia prin conductele de drenare;
- la scăderea temperaturii la ieşirea din vaporizator la 150°C, se va face golirea părţii de înaltă presiune a cazanului prin deschiderea ventilelor de golire şi aerisire a vaporizatorului, a recipientului de pornire (acolo unde există) şi a celorlalte suprafeţe de schimb de căldură, verificându-se circulaţia prin conductele de drenare;
- pentru golirea apei din cazan se pot utiliza instalaţiile de colectare-drenare existente, cu condiţia obligatorie de a asigura evacuarea liberă a apei din cazan, fără posibilitatea de circulaţie inversă (din colectoare sau expandoare spre cazan), iar în caz de nerealizare a acestei condiţii se vor amenaja circuite de golire distincte. La adoptarea acestei metode este obligatoriu să se realizeze drenaje şi aerisiri (acolo unde nu există), astfel încât să se asigure golirea (drenarea) tuturor elementelor şi subansamblelor cazanului (colectoare, conducte, armături etc.), unde se poate colecta apă sau abur condensat;
- după golirea în stare caldă se va izola şi se va asigura separarea cazanului de celelalte circuite şi instalaţii pentru a preveni orice posibilitate de pătrundere a apei sau aburului pe perioada de conservare.
În cazul în care există posibilitatea ca în zone ale cazanului să rămână apă, se va asigura suplimentar uscarea prin utilizarea şi a altor surse de încălzire-uscare (arzătoare, calorifere).
SUBCAPITOLUL VI3:Conservarea cazanelor de abur pe o perioadă de până la un an
SECŢIUNEA 1:VI.3.1. - Conservarea umedă cu azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu (borax)
Art. 31
Principiul de bază la utilizarea conservării cu soluţii de azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu constă în pasivizarea electrochimică a suprafeţelor feroase în prezenţa oxigenului.
Art. 32
Procedeul de conservare cu soluţii de azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu poate fi folosit atât ca metodă umedă, prin umplerea şi menţinerea soluţiei în cazan, cât şi prin umplere-golire, asigurând o protecţie a cazanului pe perioada reparaţiilor şi în timpul iernii.
Procedeul poate fi aplicat şi la cazanele din care nu se poate goli complet apa, inhibând efectul coroziv al apei rămase în instalaţie.
Art. 33
Soluţia de conservare este activă timp de un an. Se recomandă ca soluţia să fie păstrată şi depozitată în caz de umplere-golire, iar în funcţie de calitatea acesteia se va proceda la reconcentrare ori de câte ori este cazul.
Art. 34
Necesarul de reactivi de conservare variază în funcţie de conductivitatea apei cu care se prepară soluţia, conform tabelului nr. 1.
Tabelul nr. 1
Conductivitatea apei ( | Valoarea pH-ului soluţiei de conservare | Concentraţia de azotit de sodiu (g/kg) | Concentraţia de borax (g/kg) |
<</u> 0,2 | 8,0-9,0 | 3,0 | 0,25 |
<</u> 10 | 8,5-9,5 | 3,0 | 1,0 |
> 10 | 9,0-9,5 | 5,0 | 1,0 |
S/cm)Art. 35
Instalaţia de conservare cuprinde un rezervor de preparare a soluţiei de conservare (care poate fi degazorul, acolo unde este posibil), o pompă de umplere şi recirculare (care poate fi EPA, acolo unde este posibil) şi circuitul cazanului care variază în funcţie de tipul cazanului.
Pentru exemplificare, se prezintă mai jos circuitele de conservare pentru două tipuri caracteristice de cazane:
a)cazanul de 1.035 t/h cu străbatere forţată, care cuprinde: rezervor pentru soluţia de conservare (degazor)-pompă (EPA)- preîncălzitor de înaltă presiune-economizor-vaporizator- supraîncălzitor 1-supraîncălzitor 2-supraîncălzitor 3-expandor de înaltă presiune-rezervor;
b)cazanul de 420 t/h cu circulaţie naturală, care cuprinde: rezervor pentru soluţia de conservare-pompă-colector, de unde circuitul urmează două căi:
- colector-economizor-tambur;
- colector-ecran-tambur şi apoi ambele căi se unesc şi străbat supraîncălzitorul frontal-supraîncălzitorul paravan-supraîncălzitorul convectiv-rezervorul.
Art. 36
Etapele procedeului de conservare cu azotit de sodiu şi borax sunt următoarele:
a)izolarea cazanului de celelalte circuite şi faţă de turbină;
b)prepararea soluţiei de conservare în şarje la concentraţia prevăzută în tabelul nr. 1 şi încălzirea acesteia la 60-65°C, în rezervorul de preparare;
c)introducerea soluţiei în cazan prin menţinerea aerisirilor deschise; operaţiile de la lit. b) şi c) se repetă până ce întregul sistem al cazanului se umple cu soluţia de conservare;
d)recircularea soluţiei de conservare în circuitul închis (rezervor-pompă-cazan-rezervor) cu menţinerea temperaturii soluţiei pe toată perioada recirculării la 60-65°C. Realizarea temperaturii se face prin introducerea de abur în rezervorul de preparare şi, după caz, prin aprinderea arzătoarelor;
e)recircularea soluţiei după omogenizare se efectuează timp de circa 8 ore, pentru conservare pe durate de 2-3 luni şi timp de circa 24 ore, la staţionări de circa un an.
Art. 37
Instalaţia supusă conservării prin procedeul cu azotit de sodiu şi borax se menţine plină cu soluţia de conservare, caz în care se asigură protejarea acesteia pe durata de un an.
Art. 38
Dacă sunt necesare intervenţii la cazan pe perioada staţionării, cazanul se va goli de soluţia de conservare, protecţia realizată prin umplere-recirculare (circa 24 ore) - golire asigurând conservarea eficientă până la 6 luni, cu condiţia ca în instalaţie să nu se mai introducă apă sau abur. Golirea instalaţiei este necesară şi la apariţia pericolului de îngheţ (iarnă).
În cazul în care există posibilitatea ca în porţiuni ale cazanului să rămână apă, se va asigura suplimentar uscarea prin utilizarea unor surse de încălzire-uscare (arzătoare-calorifere).
Art. 39
La golire, soluţia de conservare se va neutraliza, folosind ureea în cantitate echivalentă cu azotitul de sodiu la pH 2-3 (realizat cu acid), urmată de diluare,
Art. 40
Evacuarea soluţiei la canalizare se va efectua numai în condiţiile încadrării concentraţiei de azotit de sodiu în limitele prevăzute de reglementările de mediu legale în vigoare.
Art. 41
Dacă evacuarea se face la circuitul de zgură şi cenuşă, nu mai este necesară neutralizarea (are loc oxidarea azotitului la azotat).
Art. 42
Este bine ca soluţia de conservare să se depoziteze într-un rezervor metalic, pentru a fi reutilizată la conservarea cazanului sau a altor echipamente, întrucât ea este activă timp de un an.
Art. 43
Punerea în funcţiune a cazanului după conservare nu ridică probleme deosebite. În prealabil, se goleşte cazanul de soluţia de conservare.
Art. 44
Controlul analitic constă în determinări de pH şi de concentraţie de azotit de sodiu. Acesta are loc la următoarele faze:
a)prepararea soluţiei de conservare;
b)recircularea şi omogenizarea;
c)menţinerea cazanului plin cu soluţia de conservare;
d)neutralizarea şi evacuarea.
Metoda de determinare a concentraţiei de azotit de sodiu este prezentată în anexa nr. 2.
SECŢIUNEA 2:VI.3.2. - Conservarea cu substanţe tensoactive (octadecilamină - ODA)
Art. 45
Principiul de bază la utilizarea octadecilaminei (ODA) pentru conservarea echipamentelor energetice este formarea pe suprafeţele interioare ale echipamentului a unei pelicule aderente şi continue de conservant care protejează metalul faţă de acţiunea factorilor agresivi, conducând astfel la reducerea substanţială a vitezei proceselor de coroziune.
Art. 46
Procedeul de conservare cu octadecilamină (ODA) foloseşte ca metodă de aplicare antrenarea (emulsionarea) substanţei conservante atât în apă (pentru cazan, rezervoare etc.), cât şi în abur (pentru turbină). După terminarea conservării instalaţia se goleşte complet de soluţia de conservare.
Art. 47
Efectul conservării este garantat pentru un an. Dacă este necesară conservarea pe o durată mai mare se va repeta operaţia de conservare în aceleaşi condiţii.
Art. 48
Pentru stabilirea cantităţii de octadecilamină (ODA) necesară conservării se determină în prealabil gradul de încărcare specifică cu depuneri a echipamentului care urmează a fi conservat. Pentru încărcări relativ mici (până la 100 mg/m2) se utilizeză concentraţii de 20-50 mg/l octadecilamină (ODA). Pentru încărcări specifice relativ mari (300-400 mg/m2) se utilizează concentraţii de 100 mg/l octadecilamină (ODA), concentraţie care variază în funcţie de frecvenţa şi debitul purjării. O încărcare specifică mare (>200 g/m2) a suprafeţei metalice determină implicit o frecvenţă mărită a purjării (chiar şi mărirea debitului de purjare), ceea ce determină, la rândul său, un consum mărit de octadecilamină (ODA). Calculul cantităţii de octadecilamină (ODA) se face pentru întregul volum de conservare.
Art. 49
Instalaţia de conservare cuprinde un rezervor de preparare a soluţiei de conservare, prevăzut cu manta de încălzire, conducte de barbotare abur şi de evacuare soluţie de conservare, agitator, gură de vizitare şi sticlă de nivel. Pe conducta de plecare şi în interiorul rezervorului sunt prevăzute locuri de montare a termometrelor pentru controlul temperaturii. Dozarea octadecilaminei (ODA) în circuite se face cu ajutorul a două pompe dozatoare (una în funcţie şi una în rezervă). Debitul pompelor dozatoare şi presiunea maximă de refulare se stabilesc de către furnizorul tehnologiei de conservare. Circuitul de dozare trebuie să fie însoţit de circuit de abur pentru a preveni scăderea temperaturii sub 70°C.
Art. 50
(1)Pentru elaborarea schemei tehnologice de conservare se vor lua în considerare:
- tipul de cazan;
- circuitele constructive şi funcţionale;
- circuitele de conservare;
- posibilităţile de dozare a conservantului în circuit.
(2)Pentru conservarea grupului energetic se vor stabili trasee care vizează conservarea consecutivă a cazanului, corpului de înaltă presiune a turbinei, corpului de medie şi joasă presiune a turbinei, PJP-urile, degazorul şi PIP-urile.
(3)Pentru conservarea cazanelor de abur se va stabili un singur traseu: economizor-ecran vaporizator-supraîncălzitoare cu închiderea circuitului pe traseul de condensat.
Art. 51
Etapele procedeului de conservare cu octadecilamină (ODA) sunt următoarele:
a)izolarea cazanului de celelalte circuite şi faţă de turbină;
b)prepararea soluţiei de conservare în şarje, astfel:
- se umple rezervorul de dozare cu apă demineralizată sau dedurizată până la 3/4 din înălţime;
- se încălzeşte apa din rezervor la 70-80°C;
- se porneşte agitatorul mecanic al rezervorului;
- se adaugă cantitatea de octadecilamină (ODA), calculată conform art. 48, în şarje, astfel încât soluţia concentrată să fie între 10-20 g/l;
- se adaugă intermitent acid acetic pentru stabilizarea emulsiei (aspect limpede al soluţiei) în raport de 1 ml acid acetic la 100 mg octadecilamină (ODA);
- pe măsura consumării conservantului, prin dozarea lui în circuit, se procedează la prepararea în continuare a emulsiei conservante până la terminarea operaţiei de conservare.
Pentru exemplificare, în anexa nr. 3 este prezentată succesiunea manevrelor la conservarea unui grup energetic (cazan PBZKG de 330 t/h cu tambur şi turbină SKODA de 100 MW).
c)umplerea cazanului cu apă demineralizată până la nivelul minim stabilit de normele de exploatare;
d)punerea în funcţiune a arzătoarelor pentru ridicarea temperaturii în cazan;
e)dozarea emulsiei apoase concentrate de octadecilamină (ODA) la atingerea temperaturii de 70-80°C, dozare care se efectuează continuu pe toată perioada procesului de conservare;
f)reglarea parametrilor şi menţinerea acestora pe întreaga perioadă a procesului de conservare în funcţie de caracteristicile cazanului ce urmează a fi conservat;
g)încheierea conservării: un traseu se consideră conservat în momentul în care valoarea octadecilaminei (ODA) atinge valoarea minimă de 10 mg/l, iar valorile indicilor analizaţi (Fe total, SiO2, Cu) s-au stabilizat. După terminarea conservării se fac următoarele manevre:
- se opreşte dozarea octadecilaminei (ODA);
- se declanşează cazanul;
- se deschid purjele şi drenajele cazanului;
- se închide apa de răcire la punctele de prelevare a probelor;
- când temperatura a ajuns la 60°C se goleşte circuitul la neutralizare; evacuarea soluţiei de conservare se va efectua cu respectarea reglementărilor de mediu legale în vigoare.
Art. 52
Evaluarea eficacităţii conservării se apreciază după valoarea adsorbţiei specifice a conservantului la suprafaţa metalică a echipamentului, care nu trebuie să fie mai mică de 0,3 
g/cm2. Suplimentar calitatea conservării se apreciază după efectuarea testelor:
g/cm2. Suplimentar calitatea conservării se apreciază după efectuarea testelor:- de coroziune;
- hidrofobic;
- aspectarea suprafeţelor.
Metodele de testare de mai sus sunt explicitate în anexa nr. 3.
Art. 53
(1)Controlul analitic constă în determinări din oră în oră. Controlul analitic se recomandă să se efectueze după:
- SR ISO 6332/1996 - Fe total;
- SR 8965-1,2,3/1995 - Cupru;
- SR ISO 9297/2001 - Cloruri;
- SR 7566/1993 - Silice;
- STAS 7313/1982 - duritate totală;
- concentraţia octadecilaminei (ODA) conform metodei elaborate de Facultatea de Chimie Analitică - Universitatea Politehnică Bucureşti.
(2)Metoda de determinare a concentraţiei de octadecilamină (ODA) este explicitată în anexa nr. 3.
(3)Punctele de prelevare a probelor pentru controlul chimic sunt:
- apă alimentare;
- apă cazan;
- abur saturat;
- abur supraîncălzit;
- condensat.
(4)Punerea în funcţiune a cazanului după conservare nu necesită măsuri speciale de deconservare deoarece se face în aceleaşi condiţii ca pornirea din stare rece până la atingerea parametrilor normali de funcţionare.
SECŢIUNEA 3:VI.3.3. - Conservarea umedă cu hidrazină şi amoniac
Art. 54
Se realizează prin menţinerea cazanului plin cu soluţia de conservare pe perioada staţionării.
Art. 55
Protecţia anticorozivă cu hidrazină şi amoniac asigură pentru un timp limitat (1-30 de zile) o pasivizare eficientă a straturilor de oxizi produşi în timpul funcţionării.
Art. 56
Schema de principiu pentru un circuit de conservare cuprinde: rezervor de dozare a reactivilor (hidrazină şi amoniac) - pompă de circulaţie - conducte tur la cazan-economizor-vaporizator-supraîncălzitoare-conducte retur - rezervor de dozare. Schema de conservare se va adapta la condiţiile concrete din instalaţii.
Art. 58
Concentraţiile de hidrazină şi amoniac variază în funcţie de durata opririi şi de conţinutul de săruri din apă, conform tabelului nr. 2.
Tabelul nr. 2
Conţinutul de săruri în apă, mg/l | Durata opririi, zile | Cantitatea de hidrazină, mg/l | Cantitatea de amoniac, mg/l |
<</u> 0,1 | <</u> 10 | 100 | 10 |
<</u> 0,1 | > 10 | 300 | 50 |
<</u> 5 | <</u> 10 | 100 | 100 |
<</u> 5 | > 10 | 300 | 100 |
<</u> 50 | <</u> 10 | 100 | 500 |
<</u> 50 | > 10 | 300 | 500 |
Art. 59
Concentraţiile de hidrazină şi amoniac, conform tabelului nr. 2, asigură o conservare a sistemelor închise pe o perioadă de circa 30 de zile.
Art. 60
(1)Pentru perioadele de staţionare mai mari de 30 de zile este posibilă utilizarea procedeului de conservare umedă cu hidrazină şi amoniac, fiind necesară însă creşterea concentraţiei de hidrazină la circa 450-500 mg/l.
(2)Adaosul de hidrazină şi amoniac se realizează prin recircularea şi încălzirea soluţiei la 100-120°C, pentru omogenizarea şi activarea hidrazinei. Completarea, încălzirea şi recircularea trebuie efectuate la intervale de maxim o săptămână.
Art. 61
Realizarea practică a operaţiei de conservare cu hidrazină şi amoniac presupune următoarele etape:
a)se izolează cazanul de celelalte circuite anexe;
b)se umple circuitul de conservat cu apă demineralizată şi degazată, lăsând aerisirile deschise, până când prin acestea începe să curgă apa;
c)se recirculă apa pentru depistarea eventualelor neetanşeităţi, care se pot remedia;
d)se dozează în circuit hidrazină şi amoniac în cantitatea necesară, conform tabelului nr. 2 sau art. 60.
În această etapă are loc concomitent şi încălzirea soluţiei la temperatura de 100-120°C (temperatură la care hidrazină este activă);
e)după omogenizarea concentraţiilor, se mai recirculă soluţia timp de 2-3 ore, timp în care se efectuează controlul analitic; controlul analitic se recomandă să se efectueze după: STAS 8997/79- concentraţia de hidrazină şi STAS 8619-3/1990-pH;
f)se opreşte circulaţia şi se închid ventilele, cazanul rămânând în conservare.
Art. 62
La punerea în funcţiune a cazanului, soluţia de conservare se va îndepărta prin dezlocuire cu apă demineralizată şi degazată. La evacuare soluţia se va dilua până la maximum 0,5 mg hidrazină/l. Evacuarea soluţiei de conservare se va efectua cu respectarea reglementărilor de mediu legale în vigoare.
Art. 63
Procedeul este aplicabil şi pentru perioadele de după reparaţii la cazan, când acesta nu este pus în funcţiune, imediat după efectuarea probei hidraulice sau după spălarea chimică.
Art. 64
Conservarea supraîncălzitorilor intermediari se va realiza prin uscare, utilizând căldura proprie a cazanului la oprire, cât şi caloriferele şi arzătoarele, în caz de necesitate.
SECŢIUNEA 4:VI.3.4. - Conservarea cazanelor cu aer uscat
SUBSECŢIUNEA 1:VI.3.4.1. - Conservarea cazanului pe partea interioară a suprafeţelor de schimb de căldură
Art. 65
Principiul de bază constă în îndepărtarea apei care intervine în reacţiile electrochimice de coroziune, prin absorbţie de către un agent higroscopic amplasat într-un sistem de uscare sau alte metode fizice.
Art. 66
În vederea aplicării procedeului cu aer uscat, la oprire cazanul trebuie uscat, folosindu-se căldura proprie (subcap. VI.2.). În caz contrar, timpul afectat uscării şi consumul energetic sunt mult prea ridicate, preferându-se o tehnologie umedă.
Art. 67
Instalaţiile de uscare folosite sunt de diferite tipuri şi capacităţi. Se pot utiliza uscătoare fixe sau uscătoare mobile.
Art. 68
În principal, un uscător constă dintr-un ventilator de aer şi un corp de absorbţie, care absoarbe umiditatea din aer şi care se regenerează periodic.
Art. 69
Cuplarea instalaţiei de uscare la cazan se realizează prin racorduri cu ţevi, furtunuri flexibile sau flanşe.
Art. 70
În vederea realizării conservării cu aer uscat este necesară amenajarea punctelor de măsură a umidităţii.
Art. 71
Numărul de uscătoare necesare pentru un cazan este în funcţie de capacitatea uscătorului şi de volumul de aer al cazanului.
Art. 72
Intrarea aerului uscat se va efectua, de regulă, la cazanele cu străbatere directă pe la expandorul de înaltă presiune, iar la cazanele cu circulaţie naturală, pe la tambur.
Art. 74
Pentru a se preveni pătrunderea de aer din exterior se va menţine pe toată perioada conservării uscate o uşoară suprapresiune de aer uscat în instalaţie (minimum 10 mm H2O).
Art. 75
În timpul conservării, la punctele de măsură se vor urmări presiunea aerului, temperatura şi umiditatea relativă a aerului evacuat.
Art. 76
La creşterea umidităţii (în apropierea celei limită) este necesară o nouă alimentare cu aer uscat.
SUBSECŢIUNEA 2:VI.3.4.2. - Conservarea cazanului pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură
Art. 78
Conservarea cazanului pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură se realizează prin uscare.
Art. 79
Conservarea are scopul de a preveni absorbţia umidităţii de către depunerile higroscopice conţinând oxizi de sulf, care pot genera prin formarea de acid sulfuric liber coroziuni accentuate ale suprafeţelor metalice.
Art. 80
Conservarea pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură se realizează, de regulă, la cazanele care au funcţionat cu păcură.
Art. 81
La cazanele care au funcţionat cu cărbune, este necesară analiza compoziţiei chimice a depunerilor de pe părţile exterioare ale suprafeţelor de schimb de căldură. Dacă acestea nu conţin elemente corozive, nu sunt necesare măsuri speciale de protecţie. Dacă se constată prezenţa unor elemente corozive, se iau aceleaşi măsuri de conservare ca în cazul cazanelor funcţionând pe păcură.
Art. 82
Pentru realizarea uscării părţilor exterioare ale suprafeţelor de schimb de căldură cu aer uscat, se instalează uscătoare fie pe canalele de gaze arse în amonte de focar, fie pe partea de admisie a aerului în focar. Este recomandat ca punerea în funcţiune a agregatului de uscare a aerului după oprirea cazanului să se facă la un nivel al temperaturii la care umiditatea atmosferică nu a pătruns încă în cazan.
Art. 83
La cazanele cu preîncălzitoare rotative, uscătoarele se pot instala la intrarea aerului în PAR.
Art. 84
Odată cu uscarea cazanului, se poate realiza şi uscarea circuitului de aer al PAR şi a canalelor de gaze arse.
Art. 85
Fluxul de aer uscat, numărul de uscătoare şi locul de amplasare depind de construcţia cazanului.
Art. 87
Dacă neetanşeităţile clapetelor şi secţiunea de ieşire sunt prea mari, se va face o etanşare cu materiale corespunzătoare.
Art. 88
(1)Procedeul cu aer uscat nu este indicat să se aplice la opriri scurte.
(2)Se recomandă ca la conservarea cazanelor de abur pe o durată mai mare de un an:
- să se verifice periodic calitatea conservării;
- să se aducă, după caz, soluţia/atmosfera inertă de conservare la parametrii impuşi, conform metodelor specificate la cap. VI.3.