Secţiunea 1 - VI.3.1. - Conservarea umedă cu azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu (borax) - Norme Tehnice din 2008 energetice privind conservarea echipamentelor energetice

M.Of. 881

În vigoare

Versiune de la: 24 Martie 2009

SECŢIUNEA 1:VI.3.1. - Conservarea umedă cu azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu (borax)

Principiul de bază la utilizarea conservării cu soluţii de azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu constă în pasivizarea electrochimică a suprafeţelor feroase în prezenţa oxigenului.

Art. 32

Procedeul de conservare cu soluţii de azotit de sodiu şi tetraborat de sodiu poate fi folosit atât ca metodă umedă, prin umplerea şi menţinerea soluţiei în cazan, cât şi prin umplere-golire, asigurând o protecţie a cazanului pe perioada reparaţiilor şi în timpul iernii.

Procedeul poate fi aplicat şi la cazanele din care nu se poate goli complet apa, inhibând efectul coroziv al apei rămase în instalaţie.

Art. 33

Soluţia de conservare este activă timp de un an. Se recomandă ca soluţia să fie păstrată şi depozitată în caz de umplere-golire, iar în funcţie de calitatea acesteia se va proceda la reconcentrare ori de câte ori este cazul.

Art. 34

Necesarul de reactivi de conservare variază în funcţie de conductivitatea apei cu care se prepară soluţia, conform tabelului nr. 1.

Tabelul nr. 1

Conductivitatea apei (S/cm)	Valoarea pH-ului soluţiei de conservare	Concentraţia de azotit de sodiu (g/kg)	Concentraţia de borax (g/kg)
<</u> 0,2	8,0-9,0	3,0	0,25
<</u> 10	8,5-9,5	3,0	1,0
> 10	9,0-9,5	5,0	1,0

Art. 35

Instalaţia de conservare cuprinde un rezervor de preparare a soluţiei de conservare (care poate fi degazorul, acolo unde este posibil), o pompă de umplere şi recirculare (care poate fi EPA, acolo unde este posibil) şi circuitul cazanului care variază în funcţie de tipul cazanului.

Pentru exemplificare, se prezintă mai jos circuitele de conservare pentru două tipuri caracteristice de cazane:

a)cazanul de 1.035 t/h cu străbatere forţată, care cuprinde: rezervor pentru soluţia de conservare (degazor)-pompă (EPA)- preîncălzitor de înaltă presiune-economizor-vaporizator- supraîncălzitor 1-supraîncălzitor 2-supraîncălzitor 3-expandor de înaltă presiune-rezervor;

b)cazanul de 420 t/h cu circulaţie naturală, care cuprinde: rezervor pentru soluţia de conservare-pompă-colector, de unde circuitul urmează două căi:

- colector-economizor-tambur;

- colector-ecran-tambur şi apoi ambele căi se unesc şi străbat supraîncălzitorul frontal-supraîncălzitorul paravan-supraîncălzitorul convectiv-rezervorul.

Art. 36

Etapele procedeului de conservare cu azotit de sodiu şi borax sunt următoarele:

a)izolarea cazanului de celelalte circuite şi faţă de turbină;

b)prepararea soluţiei de conservare în şarje la concentraţia prevăzută în tabelul nr. 1 şi încălzirea acesteia la 60-65°C, în rezervorul de preparare;

c)introducerea soluţiei în cazan prin menţinerea aerisirilor deschise; operaţiile de la lit. b) şi c) se repetă până ce întregul sistem al cazanului se umple cu soluţia de conservare;

d)recircularea soluţiei de conservare în circuitul închis (rezervor-pompă-cazan-rezervor) cu menţinerea temperaturii soluţiei pe toată perioada recirculării la 60-65°C. Realizarea temperaturii se face prin introducerea de abur în rezervorul de preparare şi, după caz, prin aprinderea arzătoarelor;

e)recircularea soluţiei după omogenizare se efectuează timp de circa 8 ore, pentru conservare pe durate de 2-3 luni şi timp de circa 24 ore, la staţionări de circa un an.

Art. 37

Instalaţia supusă conservării prin procedeul cu azotit de sodiu şi borax se menţine plină cu soluţia de conservare, caz în care se asigură protejarea acesteia pe durata de un an.

Art. 38

Dacă sunt necesare intervenţii la cazan pe perioada staţionării, cazanul se va goli de soluţia de conservare, protecţia realizată prin umplere-recirculare (circa 24 ore) - golire asigurând conservarea eficientă până la 6 luni, cu condiţia ca în instalaţie să nu se mai introducă apă sau abur. Golirea instalaţiei este necesară şi la apariţia pericolului de îngheţ (iarnă).

În cazul în care există posibilitatea ca în porţiuni ale cazanului să rămână apă, se va asigura suplimentar uscarea prin utilizarea unor surse de încălzire-uscare (arzătoare-calorifere).

Art. 39

La golire, soluţia de conservare se va neutraliza, folosind ureea în cantitate echivalentă cu azotitul de sodiu la pH 2-3 (realizat cu acid), urmată de diluare,

Art. 40

Evacuarea soluţiei la canalizare se va efectua numai în condiţiile încadrării concentraţiei de azotit de sodiu în limitele prevăzute de reglementările de mediu legale în vigoare.

Art. 41

Dacă evacuarea se face la circuitul de zgură şi cenuşă, nu mai este necesară neutralizarea (are loc oxidarea azotitului la azotat).

Art. 42

Este bine ca soluţia de conservare să se depoziteze într-un rezervor metalic, pentru a fi reutilizată la conservarea cazanului sau a altor echipamente, întrucât ea este activă timp de un an.

Art. 43

Punerea în funcţiune a cazanului după conservare nu ridică probleme deosebite. În prealabil, se goleşte cazanul de soluţia de conservare.

Art. 44

Controlul analitic constă în determinări de pH şi de concentraţie de azotit de sodiu. Acesta are loc la următoarele faze:

a)prepararea soluţiei de conservare;

b)recircularea şi omogenizarea;

c)menţinerea cazanului plin cu soluţia de conservare;

d)neutralizarea şi evacuarea.

Metoda de determinare a concentraţiei de azotit de sodiu este prezentată în anexa nr. 2.