Secţiunea 4 - VI.3.4. - Conservarea cazanelor cu aer uscat - Norme Tehnice din 2008 energetice privind conservarea echipamentelor energetice
M.Of. 881
În vigoare Versiune de la: 24 Martie 2009
SECŢIUNEA 4:VI.3.4. - Conservarea cazanelor cu aer uscat
SUBSECŢIUNEA 1:VI.3.4.1. - Conservarea cazanului pe partea interioară a suprafeţelor de schimb de căldură
Art. 65
Principiul de bază constă în îndepărtarea apei care intervine în reacţiile electrochimice de coroziune, prin absorbţie de către un agent higroscopic amplasat într-un sistem de uscare sau alte metode fizice.
Art. 66
În vederea aplicării procedeului cu aer uscat, la oprire cazanul trebuie uscat, folosindu-se căldura proprie (subcap. VI.2.). În caz contrar, timpul afectat uscării şi consumul energetic sunt mult prea ridicate, preferându-se o tehnologie umedă.
Art. 67
Instalaţiile de uscare folosite sunt de diferite tipuri şi capacităţi. Se pot utiliza uscătoare fixe sau uscătoare mobile.
Art. 68
În principal, un uscător constă dintr-un ventilator de aer şi un corp de absorbţie, care absoarbe umiditatea din aer şi care se regenerează periodic.
Art. 69
Cuplarea instalaţiei de uscare la cazan se realizează prin racorduri cu ţevi, furtunuri flexibile sau flanşe.
Art. 70
În vederea realizării conservării cu aer uscat este necesară amenajarea punctelor de măsură a umidităţii.
Art. 71
Numărul de uscătoare necesare pentru un cazan este în funcţie de capacitatea uscătorului şi de volumul de aer al cazanului.
Art. 72
Intrarea aerului uscat se va efectua, de regulă, la cazanele cu străbatere directă pe la expandorul de înaltă presiune, iar la cazanele cu circulaţie naturală, pe la tambur.
Art. 74
Pentru a se preveni pătrunderea de aer din exterior se va menţine pe toată perioada conservării uscate o uşoară suprapresiune de aer uscat în instalaţie (minimum 10 mm H2O).
Art. 75
În timpul conservării, la punctele de măsură se vor urmări presiunea aerului, temperatura şi umiditatea relativă a aerului evacuat.
Art. 76
La creşterea umidităţii (în apropierea celei limită) este necesară o nouă alimentare cu aer uscat.
SUBSECŢIUNEA 2:VI.3.4.2. - Conservarea cazanului pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură
Art. 78
Conservarea cazanului pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură se realizează prin uscare.
Art. 79
Conservarea are scopul de a preveni absorbţia umidităţii de către depunerile higroscopice conţinând oxizi de sulf, care pot genera prin formarea de acid sulfuric liber coroziuni accentuate ale suprafeţelor metalice.
Art. 80
Conservarea pe partea exterioară a suprafeţelor de schimb de căldură se realizează, de regulă, la cazanele care au funcţionat cu păcură.
Art. 81
La cazanele care au funcţionat cu cărbune, este necesară analiza compoziţiei chimice a depunerilor de pe părţile exterioare ale suprafeţelor de schimb de căldură. Dacă acestea nu conţin elemente corozive, nu sunt necesare măsuri speciale de protecţie. Dacă se constată prezenţa unor elemente corozive, se iau aceleaşi măsuri de conservare ca în cazul cazanelor funcţionând pe păcură.
Art. 82
Pentru realizarea uscării părţilor exterioare ale suprafeţelor de schimb de căldură cu aer uscat, se instalează uscătoare fie pe canalele de gaze arse în amonte de focar, fie pe partea de admisie a aerului în focar. Este recomandat ca punerea în funcţiune a agregatului de uscare a aerului după oprirea cazanului să se facă la un nivel al temperaturii la care umiditatea atmosferică nu a pătruns încă în cazan.
Art. 83
La cazanele cu preîncălzitoare rotative, uscătoarele se pot instala la intrarea aerului în PAR.
Art. 84
Odată cu uscarea cazanului, se poate realiza şi uscarea circuitului de aer al PAR şi a canalelor de gaze arse.
Art. 85
Fluxul de aer uscat, numărul de uscătoare şi locul de amplasare depind de construcţia cazanului.
Art. 87
Dacă neetanşeităţile clapetelor şi secţiunea de ieşire sunt prea mari, se va face o etanşare cu materiale corespunzătoare.
Art. 88
(1)Procedeul cu aer uscat nu este indicat să se aplice la opriri scurte.
(2)Se recomandă ca la conservarea cazanelor de abur pe o durată mai mare de un an:
- să se verifice periodic calitatea conservării;
- să se aducă, după caz, soluţia/atmosfera inertă de conservare la parametrii impuşi, conform metodelor specificate la cap. VI.3.