Norma sanitara veterinara din 2001 privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea si combaterea influentei aviare (pesta aviara clasica)

M.Of. 628

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 5 Octombrie 2001
Norma sanitara veterinara din 2001 privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea si combaterea influentei aviare (pesta aviara clasica)
Dată act: 8-aug-2001
Emitent: Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor
Art. 1
Prezenta normă sanitară veterinară defineşte măsurile de control care se aplică în cazul apariţiei unui focar de influenţă aviară la:
a)păsări domestice;
b)păsări sălbatice: fazani, păuni, potârnichi ţinute în captivitate.
Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică atunci când influenţa aviară a fost diagnosticată la păsările sălbatice care trăiesc în libertate; totuşi în acest caz România va informa Comisia Europeană despre măsurile luate.
În România influenţa aviară nu a evoluat din anul 1942, nu s-a produs vaccin şi nu s-a practicat vaccinarea păsărilor împotriva acestei boli.
Art. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
a)păsări sănătoase clinic - păsările care nu prezintă semne clinice de boală şi care provin din ţări, teritorii sau ferme indemne de influenţa aviară;
b)păsări condiţionat sănătoase - păsările care nu prezintă semne clinice de boală, dar care provin din teritorii sau ferme în care au fost diagnosticate cazuri de influenţă aviară;
c)păsări infectate - păsările la care s-a confirmat oficial diagnosticul de influenţă aviară pe baza unui buletin de analiză emis de un laborator sanitar veterinar oficial;
d)păsări suspecte de infecţie - păsările care prezintă semne clinice care pot fi atribuite influenţei aviare;
e)păsări suspecte de contaminare - păsările care au fost expuse direct sau indirect la contactul cu virusul influenţei aviare;
f)zonă de protecţie - o zonă cu o rază de 3 km în jurul exploataţiei infectate, stabilită de autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;
g)zona de supraveghere - o zonă cu o rază de 10 km care include zona de protecţie din jurul exploataţiei infectate, stabilită de autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;
h)exploataţie de păsări - orice adăpost sau construcţie în care sunt cazate, întreţinute sau exploatate păsările;
i)gospodărie - totalitatea membrilor de familie - părinţi, copii, fraţi - sau a altor persoane care locuiesc şi gospodăresc împreună, având buget comun şi care, după caz, lucrează terenul aferent sau îngrijesc animalele, consumă şi valorifică în comun produsele obţinute;
j)probă pozitivă - organe, fragmente de organe sau produse biologice provenite de la păsări, la care prin examene de laborator s-a confirmat diagnosticul de influenţă aviară;
k)probă negativă - organe, fragmente de organe sau produse biologice provenite de la păsări, la care, prin examenul de laborator nu s-a confirmat diagnosticul de influenţă aviară;
l)efectiv de păsări indemn - dacă în teritoriul respectiv păsările existente îndeplinesc criteriul de sănătoase clinic sau condiţionat sănătoase; dacă la examenele de laborator nu s-au înregistrat cazuri pozitive, iar efectivele sunt supravegheate epidemiologic pentru influenţa aviară în conformitate cu recomandările Oficiului Internaţional de Epizootii, aplicându-se sistemul de supraveghere, monitorizare şi diagnostic;
m)efectiv de păsări suspect de contaminare - efectivul în care se suspectează că au fost introduse surse potenţiale de contaminare: păsări, cutii de transportat păsări, ouă, cofraje, furaje, echipamente şi altele asemenea provenite din efective de păsări în care a fost diagnosticată anterior influenţa aviară;
n)efectiv de păsări suspect de infecţie - efectivele de păsări în care au apărut semne clinice de boală, scăderea procentului de ouat şi creşterea mortalităţii, care, pe baza leziunilor anatomopatologice, pot fi atribuite influenţei aviare;
o)efectiv de păsări contaminat - efectivul în care au fost depistate cazuri clinice de boală, iar rezultatele examenelor de laborator au fost pozitive pentru influenţa aviară;
p)administraţia veterinară centrală - serviciul veterinar central - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care are competenţă asupra teritoriului ţării în domeniul sanitar veterinar, notifică bolile animalelor Oficiului Internaţional de Epizootii şi ţărilor cu care România are încheiate convenţii sau acorduri interguvernamentale de colaborare în domeniul sanitar veterinar, asigură, monitorizează şi controlează punerea în aplicare a normelor şi măsurilor sanitare veterinare;
r)autoritatea sanitară veterinară - serviciul veterinar de stat direct responsabil de aplicarea măsurilor sanitare veterinare;
s)medic veterinar oficial - medicul veterinar de liberă practică, împuternicit în condiţiile legii să îndeplinească unele atribuţii publice.
Art. 3
România trebuie să declare în mod obligatoriu şi imediat Comisiei Europene orice suspiciune de influenţă aviară pe teritoriul său.
Art. 4
Supravegherea păsărilor domestice şi a păsărilor sălbatice ţinute în captivitate pentru influenţa aviară este o problemă de stat.
Administraţia sanitară veterinară centrală reprezentată de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară coordonează toate activităţile de supraveghere prin:
a)Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală;
b)Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar;
c)laboratoarele sanitare veterinare de stat judeţene;
d)autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial care va supraveghea sanitar veterinar transportul şi comercializarea păsărilor, ouălor şi puilor;
e)proprietarul sau crescătorul de păsări domestice ori de păsări ţinute în captivitate, care este obligat să informeze autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial asupra fiecărei intrări sau ieşiri de păsări din exploataţia sa sau despre concursuri ori expoziţii la care are intenţia să participe;
f)Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, care prenotifică la solicitarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti toate importurile şi exporturile de păsări, produse şi subproduse provenite de la acestea, de furaje sau de alte materii prime care pot influenţa sănătatea acestora.
Art. 5
Recoltarea probelor în scop de diagnostic se efectuează de medicul veterinar oficial.
Examenele de laborator pentru depistarea prezenţei virusului influenţei aviare - Orthomyxovirus încadrat în grupa A a genului Influenzae se efectuează în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 6
Pentru supravegherea şi prevenirea introducerii influenţei aviare în exploataţiile avicole se vor institui şi se vor menţine permanent următoarele măsuri de profilaxie generală:
a)evidenţa efectivelor de păsări pe categorii şi supravegherea clinică şi anatomopatologică permanentă a tuturor păsărilor de fermă şi de agrement aflate pe teritoriul României;
b)respectarea regulilor sanitare veterinare şi de zooigienă privind popularea, hrănirea, exploatarea şi transportul păsărilor;
c)împrejmuirea exploataţiilor avicole astfel încât în incinta acestora să nu poată pătrunde persoane, vehicule şi animale decât printr-o intrare special amenajată, aflată sub control sanitar veterinar;
d)construirea şi amenajarea la intrarea în exploataţia avicolă a unui filtru sanitar veterinar, dimensionat în raport cu numărul personalului, în care să se efectueze schimbarea obligatorie a hainelor şi încălţămintei de stradă cu echipament de protecţie antiepizootică;
e)interzicerea intrării în exploataţia avicolă a persoanelor care nu lucrează direct în procesul de producţie, cu excepţia organelor de control, care vor respecta condiţiile obligatorii de filtru sanitar;
f)interzicerea introducerii în ferme a altor animale decât cele care constituie proprietatea exploataţiei - precum şi a desfăşurării altor activităţi diferite de specificul acesteia;
g)menţinerea obligatorie în carantină profilactică a păsărilor care urmează să fie introduse în exploataţie;
h)asigurarea mijloacelor de transport care vor fi folosite numai în incintă;
i)organizarea şi amenajarea conform regulilor sanitare veterinare a locurilor de depozitare a produselor de origine animală şi a furajelor;
j)evacuarea dejecţiilor şi depozitarea lor astfel încât să nu constituie surse de poluare;
k)aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie;
l)solicitarea avizului autorităţii sanitare veterinare teritoriale la fiecare introducere de noi efective în exploataţiile avicole, la livrarea şi trecerea păsărilor de la o categorie la alta, lotizări şi alte mişcări de efective;
m)anunţarea imediată a medicului veterinar oficial la apariţia sau la suspiciunea existenţei unei boli transmisibile;
n)până la sosirea medicului veterinar oficial se vor lua măsuri de izolare a păsărilor bolnave, moarte sau sacrificate de necesitate;
o)se interzic vânzarea şi scoaterea din incintă a produselor de origine animală, a furajelor, gunoiului şi a altor materiale, până la clarificarea situaţiei epidemiologice a exploataţiei;
p)se va urmări permanent şi în mod sistematic starea de sănătate a efectivelor prin examene clinice şi necropsice în vederea depistării la timp a primelor suspiciuni de boală, luându-se măsuri pentru stabilirea rapidă a diagnosticului, prin examene de laborator;
r)în exploataţiile indemne se vor introduce ouă pentru incubat, pui de o zi şi tineret de înlocuire numai din unităţi indemne;
s)în zona de protecţie a exploataţiei cu o rază de cel puţin 3 km se vor asigura supravegherea şi menţinerea sănătăţii efectivelor de păsări din gospodăriile populaţiei prin depistări periodice şi vaccinări de întreţinere;
ş)orice mişcare interjudeţeană a efectivelor de păsări va fi avizată de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară prin direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti implicate;
t)exploataţiile avicole au obligaţia să respecte tehnologia de creştere şi tehnologia sanitară veterinară, conform legislaţiei în vigoare;
ţ)se va organiza supravegherea sanitară veterinară permanentă a păsărilor care se aduc în târguri, pieţe, expoziţii;
u)periodic, la intervale de cel mult o săptămână, din exploataţiile avicole şi, după caz, din gospodăriile populaţiei se vor trimite probe la laborator pentru examene de supraveghere sanitară veterinară;
v)expedierea probelor şi interpretarea rezultatelor revin autorităţii sanitare veterinare competente prin medicul veterinar oficial;
x)în cazul diagnosticării influenţei aviare în exploataţia avicolă sau în zonele de protecţie ale acesteia, cu o rază de minimum 3 km, medicii veterinari care asigură asistenţa sanitară sunt obligaţi să se informeze reciproc în mod operativ, pentru a stabili şi a aplica, cu sprijinul comandamentelor antiepizootice locale şi al celui judeţean, măsurile ce se impun.
Art. 7
În gospodăriile populaţiei supravegherea efectivelor de păsări se realizează prin măsuri severe privind circulaţia păsărilor şi a produselor avicole care provin din acest sector, astfel:
a)medicii veterinari oficiali care asigură asistenţă sanitară în acest sector sunt obligaţi să supravegheze teritoriul prin examinări clinice şi anatomopatologice ale tuturor păsărilor din gospodăriile populaţiei;
b)păsările achiziţionate de proprietar nu se vor introduce în efectivele constituite decât după o perioadă de cel puţin 15 zile, cât vor fi ţinute izolate într-un adăpost separat;
c)cu ocazia vânzării, a trecerii în proprietatea altor persoane, în cazul tăierii pentru consum public, organizării de expoziţii şi în cazul oricăror transporturi cu mijloace auto, feroviare, navale, aeriene deţinătorii de păsări sunt obligaţi să posede acte care să adeverească proprietatea şi sănătatea păsărilor;
d)proprietarul are obligaţia să permită medicului veterinar oficial să verifice starea de sănătate a păsărilor din gospodărie şi să îl sprijine în efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare;
e)proprietarul este obligat să anunţe medicului veterinar oficial apariţia unor semne de boală, de la primele cazuri de moarte sau tăieri de necesitate, iar până la sosirea personalului sanitar veterinar, să izoleze păsările bolnave, să păstreze pe loc cadavrele, carnea, organele sau alte produse rezultate de la păsările tăiate de necesitate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea acestora;
f)proprietarul are obligaţia să respecte regulile sanitare veterinare privind condiţiile de tăiere a păsărilor şi de valorificare a produselor obţinute de la acestea;
g)se va organiza supravegherea sanitară veterinară permanentă a păsărilor care se aduc în pieţe, târguri, expoziţii etc.
Art. 8
1.Atunci când efectivele de păsări dintr-o exploatare sunt suspectate de infecţie sau de contaminare cu virusul influenţei aviare, medicul veterinar oficial responsabil de exploatare va întreprinde măsuri oficiale de investigaţii care să confime sau să infirme prezenţa bolii, va preleva probe necesare pentru examenul de laborator şi va asigura notificarea obligatorie şi imediată a suspiciunii influenţei aviare către autoritatea sanitară veterinară teritorială.
2.De îndată ce a fost notificată suspiciunea de infecţie, autoritatea sanitară veterinară teritorială va plasa sub supraveghere oficială exploatarea şi va cere, în special, ca:
a)să se instituie evidenţa pe categorii de păsări, din care să reiasă numărul de păsări existente, numărul de păsări moarte, numărul de păsări cu semne clinice şi fără semne clinice; aceste date se vor ţine la zi pentru a se ţine seama de păsările eclozionate sau care au murit pe parcursul perioadei de suspiciune; datele acestor înregistrări vor fi actualizate şi vor fi prezentate la cererea medicului veterinar de stat sau a autorităţii sanitare veterinare;
b)păsările din exploataţia suspectă vor rămâne în adăposturile existente, evitându-se contactul cu alte păsări;
c)nici o pasăre nu vaintrasaunuvaieşidin exploataţie;
d)toate mişcările de persoane, animale, vehicule, ustensile din şi spre exploataţie, de carne de pasăre ori carcase, de furaje, deşeuri, aşternut, gunoi de grajd sau orice altceva, care ar putea transmite influenţa aviară, se vor face cu avizul autorităţii sanitare veterinare teritoriale;
e)întreaga producţie de ouă obţinută, indiferent de profilul fermei contaminate - de selecţie, reproducţie sau producţie pentru consum -, va fi dirijată până la elucidarea diagnosticului spre o întreprindere abilitată pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din ouă, în condiţii de supraveghere de către autoritatea sanitară veterinară teritorială. Transportul ouălor menţionate anterior se va autoriza conform anexei nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară de către autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial;
f)se vor folosi mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrarea şi ieşirea din halele de păsări, precum şi din exploataţii;
g)se va efectua o anchetă epidemiologică în conformitate cu art. 9 lit. g).
3.Atâta timp cât măsurile oficiale stabilite de autoritatea sanitară veterinară competentă sunt în vigoare, proprietarul oricăror exploatări la care este suspectată boala va lua toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea prevederilor pct. 2, cu excepţia lit. g).
4.Autoritatea sanitară veterinară competentă poate aplica orice măsură prevăzută la pct. 2 pentru alte exploataţii dacă situarea lor, configuraţia lor sau contactele cu alte exploatări oferă motive pentru a suspecta posibila contaminare.
5.Măsurile menţionate la pct. 1 şi 2 nu vor fi ridicate până când suspiciunea de influenţă aviară nu va fi infirmată de medicul veterinar oficial.
Art. 9
1.După confirmarea oficială a diagnosticului de influenţă aviară se notifică imediat boala prin telefon, fax, telex la direcţia sanitară veterinară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Oficiul Internaţional de Epizootii şi la Comisia Europeană.
Din momentul în care prezenţa influenţei aviare a fost confirmată oficial în exploataţie autoritatea sanitară veterinară teritorială se va asigura că autoritatea sanitară veterinară locală instituie, pe lângă măsurile prezentate la art. 8 pct.2, următoarele măsuri:
a)toate păsările din exploataţie se sacrifică pe loc fără întârziere; toate păsările care au murit sau care au fost sacrificate, precum şi toate ouăle se distrug; aceste operaţiuni se vor efectua astfel încât să reducă riscul răspândirii bolii;
b)orice material sau deşeu, cum ar fi: furajele, aşternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi contaminat, va fi distrus sau tratat în mod corespunzător. Acest tratament va asigura distrugerea virusului influenţei aviare şi va fi efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial;
c)atunci când păsările domestice dintr-o exploataţie au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea provenită de la aceste păsări va fi, oriunde este posibil, identificată şi distrusă;
d)ouăle de incubaţie livrate sau transferate din exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie vor fi identificate şi distruse; puii care au eclozionat din aceste ouă vor fi plasaţi sub supraveghere sanitară veterinară oficială; ouăle de consum livrate în timpul perioadei probabile de incubaţie a bolii care au fost transferate din exploataţie vor fi identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate în mod corespunzător;
e)după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a) şi b) spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil să fie contaminate vor fi curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art. 14 şi ale anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară;
f)nici o pasăre nu va fi reintrodusă în exploataţie decât după cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la lit. e);
g)efectuarea anchetei epidemiologice care va avea în vedere: perioada în care influenţa aviară ar fi putut exista în exploataţie; originea posibilă a influenţei aviare în exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care se găsesc păsări domestice sau alte păsări ţinute în captivitate, care ar putea fi infectate sau contaminate din aceeaşi sursă; circulaţia personalului, a păsărilor domestice sau a altor păsări ţinute în captivitate, a altor animale, vehiculelor, ouălor, cărnii şi carcaselor, precum şi a oricăror ustensile sau materiale care pot vehicula virusul influenţei aviare din sau spre exploataţia respectivă.
2.Autoritatea sanitară veterinară competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct. 1 la alte exploataţii învecinate dacă localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploataţia în care boala a fost confirmată oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.
3.În cazul în care exploataţiile sunt constituite din două sau din mai multe efective separate, autoritatea sanitară veterinară locală, în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea sanitară veterinară teritorială, poate acorda o derogare de la cerinţele art. 9 pct. 1 lit. a)-f). Această derogare se acordă numai pentru efectivele sănătoase din exploataţia infectată, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să confirme că operaţiunile de cazare, creştere şi hrănire sunt complet separate, astfel încât virusul să nu poată difuza de la un efectiv la altul.
4.Pentru a se asigura coordonarea integrală a măsurilor necesare în vederea eradicării influenţei aviare cât mai repede posibil, va fi constituit un grup de criză.
5.Acolo unde medicul veterinar oficial are motive să suspicioneze că păsările dintr-o unitate au fost contaminate ca urmare a circulaţiei persoanelor, animalelor şi vehiculelor sau în orice alt mod, acesta are calitatea să plaseze aceste exploataţii sub control sanitar veterinar oficial conform pct. 6.
6.Scopul controlului sanitar veterinar oficial este de a depista imediat orice suspiciune de influenţă aviară, de a număra păsările şi de a monitoriza circulaţia lor, iar dacă este cazul se vor efectua acţiunile prevăzute la pct. 7.
7.Când o exploataţie este supusă controlului sanitar veterinar oficial sub incidenţa prevederilor pct. 5 şi 6, autoritatea sanitară veterinară competentă teritorial va institui măsuri prohibitive cu privire la transferul păsărilor din exploataţie, cu excepţia transportului direct la abator, făcut sub supraveghere sanitară veterinară oficială, cu destinaţia sacrificării imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizări medicul veterinar oficial trebuie să execute examenul clinic al păsărilor pentru a exclude prezenţa influenţei aviare în exploataţie. Restricţiile de circulaţie la care se face referire în acest punct se impun pe o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a posibilei contaminări; totuşi aceste restricţii se vor aplica pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.
Art. 10
În cazul confirmării influenţei aviare în gospodăriile populaţiei boala se declară oficial, se instituie măsurile de carantină şi se dispune sacrificarea păsărilor din curtea sau curţile contaminate, sub supravegherea medicului veterinar oficial.
Păsările sacrificate şi ouăle vor fi distruse în scopul reducerii la minimum a riscului de răspândire a bolii.
Adăposturile şi curtea sau curţile respective vor fi dezinfectate.
Nici o pasăre nu va fi reintrodusă în gospodărie decât la cel puţin 21 de zile după terminarea operaţiunilor de dezinfecţie.
Pe perioada de carantină se interzice vânzarea în pieţe şi târguri a păsărilor vii şi a ouălor.
Angajaţii exploataţiilor avicole în ale căror gospodării a fost depistată boala nu vor mai fi admişi la lucru decât după 7 zile de la lichidarea păsărilor din gospodărie şi după efectuarea dezinfecţiei finale.
Activitatea de depistare va continua până la ridicarea măsurilor de carantină.
Art. 11
1.Atunci când medicul veterinar oficial are motive să suspicioneze că păsările domestice din orice exploataţie ar putea fi contaminate ca rezultat al mişcărilor de personal, animale, vehicule sau în orice alt mod, acea exploataţie va fi plasată sub control oficial în conformitate cu prevederile pct. 2.
2.Scopul controlului oficial este de a detecta imediat orice suspiciune de influenţă aviară, de a face recensământul păsărilor, de a monitoriza mişcările lor şi, dacă este necesar, de a lua orice măsură care să limiteze extinderea bolii.
3.Atunci când o exploataţie este supusă controlului oficial în condiţiile pct. 1 şi 2, autoritatea sanitară veterinară competentă va interzice orice transfer de păsări din exploataţie, cu excepţia transportului direct spre un abator sub supraveghere oficială, în scopul sacrificării imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizaţii medicul veterinar oficial trebuie să efectueze un examen clinic al tuturor păsărilor pentru a exclude prezenţa în exploataţie a influenţei aviare. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest articol vor fi impuse pentru o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a posibilei contaminări; totuşi aceste restricţii trebuie să se aplice pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.
4.Atunci când se consideră că este posibil, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute în acest articol la o parte a exploataţiei şi la păsările din aceasta, cu condiţia ca păsările să fi fost cazate, crescute şi furajate complet separat de către personal separat.
Art. 12
1.Autoritatea sanitară veterinară va institui în jurul exploataţiei infectate o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km, care este inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin 10 km. La instituirea acestor zone se va ţine seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de influenţa aviară, precum şi de posibilităţile de monitorizare.
2.În zona de protecţie se aplică următoarele măsuri:
a)identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care deţin păsări domestice şi păsări sălbatice în captivitate;
b)inspecţii periodice la toate exploataţiile din zonă care deţin păsări, examinarea clinică a acestor păsări, iar dacă este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator; se va ţine o evidenţă strictă a inspecţiilor şi a constatărilor făcute;
c)păsările trebuie să fie crescute în hale sau în adăposturi care să poată fi izolate;
d)la intrarea şi la ieşirea din exploataţie trebuie să existe mijloace de dezinfecţie corespunzătoare;
e)trebuie să fie puse sub control circulaţia persoanelor care manipulează păsări, carcase de pasăre şi ouă, vehiculele cu care se transportă păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; transportul păsărilor va fi interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;
f)se va interzice transferul de păsări sau ouă de incubat din exploataţia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea sanitară veterinară, astfel:
- păsările vor fi tăiate imediat într-un abator, de preferinţă localizat în zona infectată, sau dacă acest lucru nu este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea sanitară veterinară şi situat în afara zonei infectate; un marcaj special de salubritate - constând într-o cruce diagonală formată din două linii drepte, încrucişate în unghi drept, cu punctele de intersecţie în centrul ştampilei - trebuie să fie aplicat pe această carne de pasăre;
- puii în vârstă de o zi şi puicuţele înainte de ouat se transportă spre o exploataţie aflată în zona de supraveghere în care nu se mai găsesc alte păsări;
- ouăle de incubat destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitară veterinară; înaintea expedierii ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;
- toate aceste transferuri permise se vor executa direct sub control oficial; ele vor fi autorizate numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia sanitară a exploataţiei; mijloacele de transport folosite trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte şi după folosire;
g)transportul aşternutului sau al dejecţiilor se va face numai cu aviz sanitar veterinar;
h)vor fi interzise târgurile, pieţele, expoziţiile sau alte forme de aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări.
3.Măsurile aplicate în zona de protecţie se vor menţine cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie preliminară în exploataţia infectată; după această perioadă zona de protecţie va fi inclusă în zona de supraveghere sanitară veterinară.
4.În zona de supraveghere sanitară veterinară se aplică următoarele măsuri:
a)identificarea tuturor exploataţiilor din zonă, care deţin păsări domestice;
b)controlul circulaţiei păsărilor şi ouălor de incubat din interiorul zonei;
c)interzicerea circulaţiei păsărilor domestice în afara zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia transportului direct către un abator desemnat de autoritatea sanitară veterinară, situat în afara zonei de supraveghere; carnea provenită de la aceste păsări va fi însoţită de un marcaj special de salubritate;
d)interzicerea circulaţiei ouălor de incubat în afara zonei de supraveghere sanitară veterinară, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitară veterinară; înainte de expediere ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;
e)interzicerea circulaţiei aşternutului şi a dejecţiilor în afara zonei de supraveghere sanitară veterinară;
f)interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor şi a altor aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări;
g)fără a aduce prejudicii dispoziţiilor lit. a) şi b), se interzice transportul păsărilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau căi ferate.
5.Măsurile care se aplică în zona de supraveghere sanitară veterinară se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie în exploataţia infectată.
Art. 13
Toţi deţinătorii de păsări, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să aplice şi să respecte prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
Autoritatea sanitară veterinară teritorială stabileşte planurile care să îi permită să identifice circulaţia ouălor, păsărilor domestice şi păsărilor ţinute în captivitate.
Proprietarul sau crescătorul păsărilor domestice şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate este obligat să prezinte autorităţii sanitare veterinare teritoriale, la cererea acesteia, informaţii cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau au ieşit din exploataţia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au participat.
Persoanele juridice şi fizice implicate în transportul sau comercializarea păsărilor domestice, ouălor sau a păsărilor ţinute în captivitate sunt obligate să prezinte autorităţii sanitare veterinare informaţii cu privire la circulaţia păsărilor domestice, ouălor şi păsărilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat, şi să furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.
Art. 14
Dezinfectantele care se vor utiliza şi concentraţiile lor sunt cele aprobate de autoritatea sanitară veterinară teritorială.
Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie se vor efectua sub supravegherea medicului veterinar oficial, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar de stat, conform reglementărilor în vigoare şi prevederilor anexei nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 15
Folosirea în hrana păsărilor domestice a resturilor culinare care provin de la mijloacele de transport internaţional - vapoare, autovehicule sau avioane - este interzisă. Aceste resturi culinare vor fi colectate şi distruse sub control sanitar veterinar.
Folosirea resturilor culinare sau a resturilor de păsări poate fi avizată pentru hrănirea păsărilor domestice numai după o prelucrare termică corespunzătoare, care asigură distrugerea virusului influenţei aviare în condiţiile prevăzute de legislaţia sanitară veterinară.
Art. 16
Autoritatea sanitară veterinară locală va lua toate măsurile pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi supraveghere sanitară veterinară despre restricţiile impuse şi stabileşte planul de măsuri.
Art. 17
1.Laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă pentru influenţa aviară este Laboratorul de patologie aviară din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală (I.D.S.A.), care confirmă rezultatele laboratoarelor sanitare veterinare de stat judeţene şi al municipiului Bucureşti, şi testează reagenţii folosiţi de aceste laboratoare.
2.Institutul naţional pentru verificarea calităţii şi valabilităţii vaccinurilor este Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (I.C.P.B.M.V.).
3.Institutele naţionale de referinţă I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V. sunt responsabile pentru aplicarea şi coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic, pentru utilizarea reagenţilor şi testarea produselor biologice.
4.Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală va fi responsabil pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor în fiecare laborator sanitar veterinar de stat judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru diagnosticul influenţei aviare. În acest scop:
a)va organiza periodic teste comparative;
b)va păstra izolatele de virus ale influenţei aviare provenind de la cazurile confirmate;
c)va asigura confirmarea rezultatelor pozitive obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.
5.Laboratoarele naţionale de referinţă I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V. vor păstra legătura cu laboratoarele veterinare comunitare de referinţă la care se face referire în anexele nr. 4 şi 5 la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 18
1.Decizia de a introduce vaccinarea în completarea măsurilor de control va fi luată de autoritatea sanitară veterinară centrală în colaborare cu Comisia Europeană şi cu celelalte state membre. Această decizie va avea în vedere următoarele:
a)singurele vaccinuri permise sunt cele care au primit avizul de comercializare din partea autorităţii sanitare veterinare competente;
b)caracteristicile şi compoziţia vaccinului care se va folosi;
c)procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitării şi folosirii vaccinurilor;
d)densitatea păsărilor din zona afectată;
e)speciile şi categoriile de păsări care vor fi supuse vaccinării;
f)zonele în care se va efectua vaccinarea.
2.Prin derogare de la prevederile pct. 1 decizia de introducere a vaccinării de urgenţă în jurul focarului poate fi luată de autoritatea sanitară veterinară centrală, după notificarea către Comisia Europeană, cu condiţia ca interesele fundamentale ale Comunităţii Europene să nu fie puse în pericol.
3.Atunci când autoritatea sanitară veterinară teritorială este autorizată de către autoritatea sanitară veterinară centrală să recurgă la vaccinarea de urgenţă într-o regiune limitată a teritoriului său, statutul teritoriului rămas nu va fi afectat, cu condiţia ca circulaţia efectivelor de păsări vaccinate să fie interzisă timp de 3 luni.
Art. 19
1.România va stabili un plan de contingenţă specificând măsurile naţionale ce vor fi implementate în eventualitatea apariţiei unui focar de influenţă aviară. Acest plan trebuie să permită accesul la dotări, echipamente, personal şi la alte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală.
2.Criteriile care se vor aplica la stabilirea acestui plan sunt cele prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta normă sanitară veterinară.
3.Planurile stabilite în conformitate cu criteriile prezentate în anexa nr. 6 vor fi prezentate Comisiei Europene nu mai târziu de 6 luni de la punerea în aplicare a prezentei norme sanitare veterinare.
4.Comisia Europeană va examina planurile pentru a determina dacă permit realizarea obiectivelor dorite şi va sugera României orice amendament, în special pentru a se asigura că ele sunt compatibile cu planurile celorlalte state membre. Planurile pot fi ulterior amendate sau completate în funcţie de evoluţia situaţiei.
Art. 20
Experţii Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, în colaborare cu autorităţile competente locale, în măsura în care este necesar pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare, vor efectua controale la faţa locului. Pentru a realiza acest lucru ei pot controla un procentaj reprezentativ al unităţilor pentru a verifica dacă autorităţile sanitare veterinare competente locale controlează şi dacă unităţile avicole îndeplinesc cerinţele acestei norme sanitare veterinare.
Art. 21
Fondurile necesare pentru controlul aplicării prezentei norme sanitare veterinare se asigură conform legislaţiei în vigoare.
Art. 22
Prezenta normă sanitară veterinară este armonizată în totalitate cu Directiva 1992/40/CEE.
Art. 23
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1:METODE DE DIAGNOSTIC pentru confirmarea diagnosticului şi pentru diagnosticul diferenţial al influenţei aviare
Virusul responsabil de producerea influenţei aviare este virusul prototip al familiei Orthomyxoviridae tip A. În prezent sunt clasificate serologic 15 subtipuri pe baza hemaglutininei (H1-H15) şi 9 subtipuri pe baza neuraminidazei(N1-N9). Toate subtipurile au fost identificate la păsări, însă subtipurile H5 şi H7 au patogenitate mare pentru păsări, producând boala sistemică cu mortalitate mare. În scopul procedeelor de diagnostic pentru confirmare şi pentru diagnostic diferenţial influenţa aviară este definită astfel: Influenţa aviară este infecţia păsărilor produsă de orice virus din genul influenţa virus tip A, care are un indice de patogenitate intravenoasă (IPIV) mai mare de 1,2, efectuat pe pui în vârstă de 6 săptămâni, sau orice infecţie cu virusul influenţei tip A subtipul H5 sau H7, pentru care secvenţele de nucleotide au demonstrat prezenţa de multiple baze de aminoacizi la situsul de clivaj al hemaglutininei.
CAPITOLUL 1:Eşantionarea şi tratamentul probelor
1.Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsări bolnave; fecale sau conţinut de organe: intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splină şi altele, afectate evident, provenind de la cadavre proaspete.
2.Prelucrarea probelor
Organele şi ţesuturile menţionate la pct. 1 pot fi comasate, dar materiile fecale trebuie să fie tratate separat. Tampoanele vor fi puse în mediu tampon fosfat salin cu antibiotice, în cantitate suficientă, astfel încât să asigure întreaga imersie. Probele de organe şi fecale se vor omonegiza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu cu antibiotice până la obţinerea unei suspensii de 10-20% g/volum. Se lasă în repaus suspensia circa 2 ore la temperatura ambiantă sau mai mult timp la temperatura de 40C apoi se clarifică prin centrifugare, de exemplu, la 800-1.000 rotaţii/minut timp de 10 minute.
3.Mediul tampon fosfat salin cu antibiotice. Diferite laboratoare utilizează cu succes diverse formule de mediu tampon fosfat salin cu antibiotice, iar laboratoarele sanitare veterinare naţionale sunt în măsură să ofere recomandări în acest sens. Sunt necesare concentraţii mărite de antibiotice pentru eşantioanele de fecale. Este tipică utilizarea următoarelor antibiotice: 10.000 UI/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml gentamicină şi 5.000 UI/ml micostatin într-o soluţie tampon fosfat salin. Aceste niveluri pot fi de 5 ori mai mici pentru ţesuturi şi tampoane traheale. Pentru controlul clamydiilor este acceptată adăugarea a 50 mg/ml oxitetraciclină. Pe parcursul preparării mediilor TFS cu antibiotice este necesar ca pH să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins între 7,0-7,4.
CAPITOLUL 2:Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină
Se inoculează 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană de la cel puţin 4 ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal ar fi ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă utilizarea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut liber de anticorpi contra influenţei aviare. Ouăle inoculate sunt incubate la temperatura de 370C şi se efectuează zilnic mirajul. Pe măsură ce embrionii mor, ouăle conţinând embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase după 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 40C şi vor face obiectul unor depistări ale hemaglutininei, plecându-se de la lichidul alantoidian/amniotic. În absenţa hemaglutinării se va repeta această procedură utilizându-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.
În cazul prezenţei bacteriilor în lichidele hemaglutinante, acestea se exclud prin filtrare printr-o membrană cu porii de 450 nm, se adaugă un supliment de antibiotice şi se reinoculează pe ouă embrionate.
CAPITOLUL 3:Diagnosticul diferenţial
1.Diferenţiere preliminară.
Toate virusurile hemaglutinante trebuie să fie prezentate Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, în scopul identificării complete, al caracterizării şi al efectuării testelor de patogenitate. Este important ca prin măsurile sanitare veterinare privind controlul influenţei aviare să se limiteze propagarea virusului, iar laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie să identifice orice tulpină hemaglutinantă de virus izolată din subtipurile H5 şi H7. Lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reacţie de hemaglutinare descrisă la cap. 5 şi 6. Reacţia de inhibare a hemaglutinării pozitivă cu un titru de 24 sau mai mare, efectuată cu un antiser policlonal specific pentru subtipurile H5 sau H7 ale virusului influenţei aviare tip A cu titru de cel puţin 29 , dă posibilitatea identificării virusului şi instituirii unor măsuri preliminare de control al bolii.
2.Confirmarea identificării
Laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie:
a)să confirme că izolatul este un virus influenţa A, utilizând testul de dublă imunodifuzie pentru detectarea antigenelor de grup, astfel cum este descris la cap. 9; tehnicile de imunofluorescenţă sau ELISA pentru detectarea antigenelor de grup pot fi utilizate dacă sunt preferate de laboratoarele naţionale;
b)să determine dacă izolatele fac parte din subtipurile H5 sau H7;
c)să efectueze indexul patogenităţii intravenoase - IPIV pe pui în vârstă de 6 săptămâni, astfel cum este descris la cap. 7.
Indexul patogenităţii intravenoase mai mare de 1,2 indică prezenţa virusului şi necesită aplicarea măsurilor de control; ar fi util ca laboratoarele sanitare veterinare naţionale să efectueze şi teste în vederea determinării capacităţii unui izolat de a produce plaje în culturile celulare, astfel cum este descris la cap. 8.
Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie să trimită imediat toate izolatele H5 şi H7 de influenţă aviară la laboratoarele veterinare comunitare de referinţă pentru caracterizare.
3.Tipizarea suplimentară şi caracterizarea izolatelor Laboratorul veterinar comunitar de referinţă trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele naţionale, pentru studii suplimentare atingenice şi genetice, care vor permite înţelegerea superioară a epidemiologiei bolii din Comunitatea Europeană, în cadrul competenţelor şi sarcinilor laboratorului veterinar comunitar de referinţă. Acesta trebuie să efectueze tipizările antigenice pentru toate virusurile influenţă primite. Pentru virusurile H5 şi H7 care nu au IPIV mai mare de 1,2 trebuie să fie efectuată şi secvenţializarea nucleotidelor genei, care codifică hemaglutinina cu scopul de a determina prezenţa multiplelor baze de aminoacizi la situsul de clivare a hemaglutininei.
CAPITOLUL 4:Teste serologice pentru detectarea anticorpilor virusului influenţei aviare
1.Pe durata programelor de eradicare, acolo unde subtipul H al virusului responsabil este cunoscut, sau prin utilizarea virusului omolog ca antigen, monitorizarea serologică pentru evidenţierea infecţiei poate fi făcută pe baza testelor de inhibare a hemaglutinării descrise la cap. 5 şi 6. Dacă subtipul hemaglutininic nu este cunoscut, evidenţierea infecţiei cu virusul influenţa A poate fi făcută prin detectarea anticorpilor direcţionată spre grupul de antigene specifice. În acest scop poate fi folosit fie un test de dublă imunodifuzie (cap. 9), fie un test ELISA. Păsările sălbatice de apă dau rar rezultate pozitive la testul de dublă imunodifuzie şi, în afară de faptul când subtipul este cunoscut, este probabilă examinarea aceloraşi păsări pentru prezenţa anticorpilor contra subtipurilor H5 şi H7.
2._
a)Probe
Probele de sânge trebuie luate de la toate păsările, dacă mărimea efectivului este mai mică de 20, şi de la 20 de păsări de la efective mai mari; aceasta va da o probabilitate de 99% în detectarea a cel puţin unor probe pozitive, dacă 25% sau mai mult din efectiv este pozitiv. Serurile trebuie separate de cheag şi trimise pentru testare.
b)Examinarea pentru anticorpi Probe individuale de ser trebuie testate pentru capacitatea inhibării hemaglutinării antigenului influenţei aviare într-un test standard descris la cap. 6. Există discuţii asupra utilizării în testul de inhibare a hemaglutinării - IH a 4 sau 8 unităţi hemaglutinante. Oricare dintre cele două variante este valabilă, iar alegerea trebuie făcută de laboratoarele sanitare veterinare naţionale; totuşi antigenul utilizat va influenţa nivelul la care un ser este considerat pozitiv pentru 4 unităţi hemaglutinante; un ser pozitiv este cel care are un titru egal sau mai mare de 24 ; pentru 8 unităţi hemaglutinante un ser pozitiv este serul cu un titru de 23 sau mai mare.
CAPITOLUL 5:Reacţia de hemaglutinare - HA
Reactivi:
1.Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4
2.Se recoltează eritrocitele de la cel puţin 3 pui de găină liberi de germeni specifici patogeni; dacă nu avem la dispoziţie, se recoltează sângele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului influenţei aviare şi se pun într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spală eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru test este recomandată o suspensie de 1% valoarea hematocritului în tampon fosfat salin.
3.Laboratorul de referinţă comunitar va recomanda utilizarea ca antigene standard virusurile H5 şi H7 cu virulenţă scăzută.
Metoda de lucru:
a)se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci din material plastic - se utilizează cele cu fundul în formă de V;
b)se adaugă 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid alantoidian în primul godeu;
c)se utilizează un microdilutor şi se realizează diluţii binare de la 1/2 la 1/4096 din godeu în godeu;
d)se adaugă 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;
e)se adaugă 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;
f)se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 40C;
g)se citesc plăcile după 30-40 de minute de la terminarea sedimentării martorilor. Se citesc plăcile prin înclinare, pentru a observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă;
h)titrul hemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari care a determinat aglutinarea completă a hematiilor. Această diluţie este considerată ca având o unitate hemaglutinantă.
O metodă mai precisă pentru determinarea titrului hemaglutinant constă în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virusul într-o gamă completă de diluţii iniţiale de tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6... etc. Această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinării.
CAPITOLUL 6:Reacţia de inhibare a hemaglutinării - IHA
1.Reactivi (vezi cap. 5):
a)tampon fosfat salin;
b)lichid alantoidian conţinând virus, diluat în tampon fosfatsalinşiavând4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;
c)eritrocite 1% de pui;
d)ser de pui martor negativ;
e)ser martor pozitiv.
2.Metoda de lucru:
a)se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplăci din material plastic - godeurile au fundul în formă de V;
b)se adaugă 0,025 ml ser în primul godeu al plăcii;
c)se utilizează un microdilutor pentru realizarea diluţiilor duble din godeu în godeu;
d)se adaugă 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4 sau 8 unităţi hemaglutinante;
e)se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus placa la temperatura de 4LC minimum 60 de minute sau la temperatura ambiantă cel puţin 30 de minute;
f)se adaugă 0,025 ml din suspensia de eritrocite 1% în toate godeurile;
g)se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4LC;
h)se citeşte placa după 30-40 de minute, la sedimentarea hematiilor martor. Se face citirea prin înclinarea plăcii pentru a se observa prezenţa sau absenţa unui flux în formă de lacrimă, care se înclină în acelaşi mod cu godeurile martor care conţin numai hematii - 0,025 ml şi tampon fosfat salin - 0,025 ml;
i)titrul inhibohemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare completă a 4 sau 8 unităţi de virus - pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinării trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinării pentru confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;
j)validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 23 în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 22 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu serul martor negativ şi un titru al diluţiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.
CAPITOLUL 7:Indicele de patogenitate pe cale intravenoasă
1.Se diluează 1:10 lichid alantoidian cu reacţie pozitivă la hemaglutinare, proaspăt recoltat, în ser fiziologic steril - titrul hemaglutinant trebuie să fie mai mare de 24 .
2.Se injectează pe cale intravenoasă 0,1 ml din suspensia diluată de virus la 10 pui în vârstă de 6 săptămâni; puii trebuie să fie obţinuţi din ouă provenind de la efective libere de germeni specifici patogeni.
3.Se examinează puii la interval de 24 de ore timp de 10 zile.
4.La fiecare examinare se atribuie fiecărui pui un coeficient:
0 = normal, 1 = bolnav, 2 = grav bolnav şi 3 = mort.
5.Se înregistrează rezultatele şi se calculează indicele după exemplul indicat mai jos:

Semne clinice

Zile după inoculare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Total scor

Normali

10

2

0

0

0

0

0

0

0

0

12x0=0

Bolnavi

0

4

2

0

0

0

0

0

0

0

6x1=6

Grav bolnavi

0

2

2

2

0

0

0

0

0

0

6x2=12

Morţi

0

2

6

8

10

10

10

10

10

10

76x3=228

           

Total = 246

Indice = rezultatul mediu pe pasăre şi pe observaţie = 246/100 = 2,46

Această evaluare clinică este subiectivă, dar de obicei ea presupune că păsările prezintă mai multe dintre simptomele următoare: tulburări respiratorii, abatere, diaree, cianoza pielii sau a bărbiţelor, edemul feţei şi/sau al capului, tulburări nervoase.
CAPITOLUL 8:Evaluarea capacităţii de formare a plajelor
1.În general se preferă utilizarea unei game de diluţii ale virusului, astfel încât să se obţină un număr optim de plaje pe placă. Sunt suficiente 10 diluţii seriate în tampon fosfat salin, mergând până la 10-7 .
2.În plăci Petri de 5 cm diametru se prepară culturi celulare în monostrat confluent: celule de embrioni de găină sau o linie celulară corespunzătoare, de exemplu: Madin-Darby, bovine kidney.
3.Se adaugă câte 0,2 ml din fiecare diluţie de virus în câte două plăci Petri şi se lasă în repaus 30 de minute pentru absorbţia virusului.
4.După ce au fost spălate de 3 ori în tampon fosfat salin celulele infectate sunt acoperite cu un mediu corespunzător conţinând agar 1% g/v şi eventual 0,01 mg/ml tripsină. Este important să nu se adauge deloc ser în mediul de imersie.
5.După o incubaţie de 72 de ore la temperatura de 370C plajele trebuie să fie de o mărime suficientă. Pentru o mai bună observare se înlătură stratul de agar şi se colorează monostratul cu o soluţie de cristal violet - 0,5%g/v în etanol soluţie 25% g/v.
6.Toate virusurile trebuie să formeze plaje clare atunci când au fost incubate într-un mediu ce conţine tripsină. În cazul în care mediile de acoperire nu au conţinut tripsină, numai virusurile virulente pentru pui de găină vor forma plaje.
CAPITOLUL 9:Dubla imunodifuzie în gel de agar
Metoda preferată pentru demonstrarea prezenţei virusului influenţei A este demonstrarea prezenţei nucleocapsidei sau matricei antigenice pe care o deţin toate virusurile influenţei A.
Aceasta se realizează în general prin teste de dublă imunodifuzie, utilizându-se preparate concentrate de virus sau extracte din membrane corioalantoice infectate.
Prepararea concentratelor de virus se poate realiza prin simpla centrifugare a lichidelor alantoice infectate şi fragmentarea virusului pentru obţinerea nucleocapsidei şi matricei antigenice prin tratarea cu detergentul lauril sodium sarcosinat. Precipitarea acidă poate fi, de asemenea, utilizată prin adăugarea de soluţie de acid clorhidric 1 N la lichidul alantoic infectat până la un pH final de 3,5-4,0, urmată de refrigerare la temperatura de 00C timp de o oră şi apoi de centrifugare la 1.000 turaţii/minut timp de 10 minute.
Supernatantul este înlăturat, iar precipitatul care conţine virusul este resuspendat într-un volum minim de tampon glycil-sarkosyl - 1% tampon sodium lauril sarcosinat la pH 9,0 cu 0,5 M glicină. Acest preparat conţine atât nucleocapsida, cât şi matricea antigenică.
Beard - 1970 a descris prepararea antigenului îmbogăţit cu nucleocapsidă din membrane corioalantoice provenite de la ouă infectate. Această metodă implică: recoltarea membranelor de la ouă infectate cu hemaglutinare pozitivă, omogenizarea lor, congelare-decongelare de 3 ori, urmată de centrifugare la 1.000 turaţii/minut timp de 10 minute. Depozitul este înlăturat, iar supernatantul este tratat cu 0,1% formalină şi este utilizat ca antigen. Pentru ambele antigene se poate utiliza fie testul de dublă imuno-difuzie, utilizând agaroza 1%, fie geluri conţinând 8% clorură de sodiu în tampon fosfat 0,1 M la pH 7,2.
Prezenţa virusului influenţei aviare tip A este confirmată prin apariţia liniilor de precipitare formate între antigenul de testat, antigenul pozitiv cunoscut şi antiserul pozitiv cunoscut.
ANEXA Nr. 2:AUTORIZAREA scoaterii ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art. 8 lit. e)
Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru transportul ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art. 8 lit. e) către o întreprindere autorizată (unitate desemnată), pentru fabricarea şi prelucrarea produselor din ouă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.pentru producerea de produse din ouă pot fi folosite numai ouă care nu au fost incubate şi care sunt bune pentru consum uman; coaja acestora trebuie să fie întreagă, fără fisuri;
2.ouăle şi produsele din ouă care sunt improprii consumului uman trebuie eliminate şi denaturate astfel încât să nu fie posibilă refolosirea lor pentru consum uman;
3.pentru a permite transportul dintr-o exploataţie suspectă ouăle trebuie să fie ambalate şi expediate direct de la aceasta spre unitatea desemnată; fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă şi să rămână sigilat pe tot parcursul transportului către unitatea desemnată;
4.medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă va informa autoritatea competentă a unităţii desemnate despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;
5.autoritatea sanitară veterinară competentă, responsabilă de unitatea desemnată, se va asigura că:
- ouăle la care se face referire la pct. 1 trebuie să fie izolate de celelalte ouă din momentul sosirii lor şi până la prelucrarea lor;
- cojile provenite de la aceste ouă vor fi considerate ca material de risc înalt şi vor fi distruse;
- ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul ouălor şi toate incintele care au venit în contact cu ouăle vor fi curăţate şi dezinfectate astfel încât să fie distrus virusul influenţei aviare;
- medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă va fi informat despre toate transporturile de ouă prelucrate.
ANEXA Nr. 3:PROCEDURĂ pentru curăţarea şi dezinfecţia unei exploataţii infectate
1.Curăţarea şi dezinfecţia primară
De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost transportate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc., contaminate în cursul sacrificării sau examenului post-mortem, vor fi aspersate cu dezinfectantele aprobate de legislaţia sanitară veterinară în vigoare.
a)Resturile de păsări sau de ouă, care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc., vor fi colectate şi distruse împreună cu carcasele.
b)Dezinfectantul folosit trebuie să rămână pe suprafeţele menţionate la lit. a) cel puţin 24 de ore.
2.Curăţarea şi dezinfecţia finală
a)Grăsimea şi murdăria vor fi îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi vor fi spălate cu apă.
b)După spălare se va aplica dezinfectant.
c)După 7 zile incintele vor fi tratate cu un agent degresant, clătite cu apă rece, aspersate cu dezinfectant şi spălate din nou cu apă.
d)Aşternutul folosit şi gunoiul de grajd trebuie să fie prelucrate printr-o metodă care permite distrugerea virusului. Această metodă va cuprinde una dintre următoarele practici:
- incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatură de 700C;
- îngroparea la o adâncime suficientă pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice;
- depozitarea şi umezirea (dacă este necesar pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a păstra căldura, astfel încât să fie atinsă o temperatură de 200C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice.
ANEXA Nr. 4:LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢĂ pentru influenţa aviară
Denumirea laboratorului: Central Veterinary Laboratory New Haw UK-Weybridge Surrey KT 15 3 NB
ANEXA Nr. 5:LISTA cuprinzând laboratoarele internaţionale pentru diagnosticul influenţei aviare

Belgia

Institut National de Recherches Vétérinaires Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles

Danemarca

National Veterinary Laboratory Poultry Disease Division, Hangovej 2, DK-8200 Aarhus N.

Germania

Bundesforschungsanstal für Viruskrankheiten der Tiere Anstaltsteil Riems(Fiedrich Loffler Institut), D-O-2201 Insel Riems

Franţa

Centre National d'Etudes Vétérinaires et Alimentaires, Laboratoire central de recherches agricoles et porcines, BP 53, F-22440 Ploufragan

Grecia

Institute of Infections and Parasitological Diseases, 66, 26th October Street, 54627 Thessaloniki

Irlanda

Veterinary Research Laboratory Abbotstown, Castleknock, IRL-Dublin 15

Italia

Istituto Zooprofilattico Sperimentale di Padova, via G. Orus n. 2, I-35100 Padova

Luxemburg

Institut National de Recherches Vétérinaires, Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles

Olanda

Centraal Diergeneeskunding Institut Vestiging Virologie, Houtribweg 39, NL-8221 RA Lelystad

Portugalia

Laboratorio Nacional de Investigacao Vetrinaria (LNIV), Estrada de Benfica 701, 1500 Lisboa

Spania

Laboratorio de Sanidad y Produccion Animal, Zona Franca, Circunvalacion-Tramo 6, Esquina Calle 3, E-08004 Barcelona

Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord

Central Veterinary Laboratory, New Haw, Weybridge GB-Surrey KT 15 3 NB

Austria

Bundesanstalt für Virusseuchenbekampfung, Wien-Hetzendorf

Finlanda

Elainlaakinta ja elintarvikelaitos, Helsinki/Anstalten for veterinarmedicin, Och Livsmedel, Helsingfors

Suedia

Statens veterinarmedicinska anstalt, Uppsala.

ANEXA Nr. 6:CRITERII MINIME pentru planul de contingenţă
Planurile de contingenţă trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele criterii:
1.constituirea unui centru de criză la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de control în România;
2.furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale de control al bolii care dispun de posibilităţi adecvate pentru a coordona măsurile de control al bolii la nivel local;
3.furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, calificarea şi responsabilităţile lui;
4.fiecare centru local de control al bolii trebuie să fie în măsură să contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate direct sau indirect în lichidarea focarului;
5.echipamentele şi materialele să fie disponibile pentru efectuarea măsurilor corespunzătoare de control al bolii;
6.furnizarea de informaţii detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci când infecţia sau contaminarea este suspicionată sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;
7.instituirea programelor de pregătire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor de teren şi administrative;
8.laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă posibilităţi pentru examinarea post-mortem, capacităţile necesare pentru examenul serologic, histologic etc. şi trebuie să fie capabile să execute teste rapide de diagnostic. Trebuie să se întocmească planurile pentru transportul rapid al probelor;
9.furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra influenţei aviare, estimată ca fiind necesară în eventualitatea reinstituirii vaccinării de urgenţă;
10.elaborarea de dispoziţii pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă.
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 628 din data de 5 octombrie 2001

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)
Abrogat de numărul de obiecte din listă: (1)