Capitolul vi - Prejudicii şi despăgubiri - Norma 20/2017 privind asigurările auto din România

M.Of. 624

În vigoare
Versiune de la: 21 August 2023
CAPITOLUL VI:Prejudicii şi despăgubiri
SECŢIUNEA 1:Avizare şi constatare
Art. 18: Avizarea prejudiciilor
(1)Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate se adresează în vederea avizării daunei:
a)asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea RCA;
b)reprezentantului de despăgubiri;
c)propriului asigurător RCA în cazul utilizării decontării directe;
d)BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar.
(2)La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment asigurat prin contractul RCA, asigurătorul RCA deschide dosarul de daună procedând la:
a)efectuarea constatării prejudiciilor şi evaluarea iniţială a daunelor;
b)informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire;
c)soluţionarea cererii în termenul legal.
(3)Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul de daună.
(4)Asigurătorul RCA efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data avizării sau la o dată ulterioară convenită de către părţi.
(5)Obligaţia prevăzută la alin. (4) poate fi invocată de către persoana prejudiciată numai în condiţiile în care aceasta permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat şi asigură condiţiile necesare în vederea efectuării constatării.
Art. 19: Constatarea prejudiciilor
(1)Procesul-verbal de constatare se întocmeşte de către specialistul constatare daune şi se semnează de către acesta şi persoana prejudiciată.
(2)În cazul în care despăgubirea urmează a fi recuperată în condiţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 132/2017, procesul-verbal de constatare se semnează de către persoana prejudiciată, asigurat sau conducătorul vehiculului asigurat şi specialistul constatare daune.
(3)Specialistul constatare daune înmânează câte un exemplar al procesului-verbal de constatare părţilor semnatare, la momentul efectuării constatării.
(4)Persoana prejudiciată este îndreptăţită la obţinerea despăgubirii chiar şi în cazul în care asiguratul sau conducătorul vehiculului asigurat refuză semnarea procesului-verbal de constatare, în situaţia prevăzută la alin. (2).
(5)Procesul-verbal de constatare cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a)numărul dosarului de daună deschis;
b)numele şi prenumele în clar ale părţilor semnatare;
c)data şi locul producerii evenimentului;
d)data avizării evenimentului;
e)datele de identificare ale bunului avariat;
f)elementele constatate ca avariate în acelaşi accident;
g)soluţiile tehnice propuse iniţial;
h)lista documentelor necesare a fi depuse de către persoana prejudiciată pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii;
i)rubrica menţiuni şi observaţii;
j)datele de contact ale părţilor semnatare;
k)informarea persoanei prejudiciate cu privire la dreptul acesteia de a se putea adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din Legea nr. 132/2017, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto care ar putea să îi influenţeze opţiunea.
(6)În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale produse într-un accident de vehicul, persoana prejudiciată se adresează asigurătorului său RCA ca urmare a utilizării decontării directe sau asigurătorului său de bunuri, sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate următoarele:
a)constatarea avariilor;
b)soluţiile tehnice adoptate;
c)modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, cuvenite în baza contractului RCA.
(7)În limitele despăgubirii achitate pe baza utilizării serviciului decontării directe, asigurătorul RCA al persoanei prejudiciate este subrogat în toate drepturile propriului asigurat împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea prejudiciului.
(8)În situaţia prevăzută la alin. (6), asigurătorul persoanei prejudiciate recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate, acesta având obligaţia de transmitere, prevăzută la art. 7 alin. (1) lit. g), către baza dedate cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României.
(9)Specialistul în constatarea daunelor este obligat să înscrie eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate în procesul-verbal de constatare sau într-o anexă la acesta; lipsa obiecţiilor nu poate fi invocată în sensul restricţionării drepturilor părţilor.
(10)Dacă ulterior demontării elementelor avariate sau la introducerea în reparaţie a vehiculului se constată şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, care nu au putut fi constatate iniţial, sau este necesară modificarea soluţiei tehnice adoptate iniţial, se întocmeşte un proces-verbal suplimentar de constatare.
(11)În cazul prevăzut la alin. (10), asigurătorul RCA întocmeşte procesul-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare.
(12)Soluţiile tehnice finale de remediere a avariilor se stabilesc de către unitatea reparatoare, în acord cu documentaţia tehnică din manualul de reparaţie al producătorului auto, şi sunt acceptate de către persoana prejudiciată.
(13)Părţile pot agrea constatarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare prin transmiterea de informaţii şi documente prin mijloace electronice de comunicare.
(14)Asigurătorii RCA acordă despăgubiri şi în cazul în care persoana prejudiciată a procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea avariilor, dacă împrejurările, cauzele producerii evenimentului asigurat şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar.
(15)În situaţia prevăzută la alin. (14), evaluarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare se fac prin coroborarea informaţiilor:
a)consemnate în constatarea amiabilă de accident, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente;
b)din documentaţia privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, depusă la dosarul de daună;
c)din declaraţiile scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi din alte dovezi prezentate;
d)din propriile constatări ale asigurătorului RCA rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul;
e)din investigaţiile privind dinamica accidentului;
f)din alte mijloace legale de probă.
(16)Constatarea vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii ori a decesului rezultate în urma unui accident de vehicule se realizează pe baza documentelor justificative emise de instituţiile sanitare cu caracter public de medicină legală.
SECŢIUNEA 2:Funcţia de instrumentare daune şi activitatea de constatare daune
Art. 20: Obligaţii profesionale şi responsabilităţi
(1)Asigurătorul RCA instituie funcţia de instrumentare daune cu două activităţi separate funcţional, cea de constatare daune şi cea de lichidare daune, şi stabileşte politicile scrise privind activitatea acesteia; atribuţiile acestei funcţii pot fi îndeplinite şi de specialistul constatare daune.
(2)Conducerea asigurătorului RCA stabileşte acţiunile şi măsurile care urmează a fi întreprinse pentru eficientizarea activităţii pe baza constatărilor şi recomandărilor funcţiei de instrumentare daune.
(3)Activitatea de constatare daune este obiectivă şi separată faţă de celelalte funcţii operaţionale ale asigurătorului RCA, având următoarele responsabilităţi:
a)constatarea prejudiciului şi dimensionarea avariilor în concordanţă cu legislaţia şi prevederile contractuale aplicabile fiecărui caz în parte pentru a furniza cele mai bune servicii;
b)transmiterea constatărilor şi recomandărilor referitoare la necesitatea efectuării unor investigaţii cu privire la producerea accidentului;
c)evaluarea prejudiciului prin folosirea sistemelor specializate sau, în cazul în care acestea nu conţin elemente ale bunurilor avariate, prin folosirea de documente justificative.
(4)Specialistul constatare daune poate să desfăşoare şi activităţi de lichidare daune şi îşi poate asuma responsabilităţi ale altor funcţii ale asigurătorului RCA atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)când acest lucru este necesar dat fiind principiul proporţionalităţii;
b)când nu apar conflicte de interese pentru persoanele care exercită funcţia respectivă;
c)când costurile pentru menţinerea unor persoane care îndeplinesc exclusiv funcţia de instrumentare daune şi care nu exercită alte funcţii ar genera pentru asigurătorul RCA costuri disproporţionate în raport cu totalul cheltuielilor de administrare.
(5)Specialistul constatare daune are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)deţine cunoştinţe astfel încât să fie capabil să constate prejudiciul şi să dimensioneze avariile în concordanţă cu legislaţia şi prevederile contractuale aplicabile fiecărui caz în parte;
b)constată, efectuează evaluarea iniţială a avariilor şi propune soluţiile tehnice pentru readucerea vehiculului la starea tehnică de dinaintea producerii accidentului;
c)îşi desfăşoară activitatea furnizând informaţii corecte, complete, exacte şi clare cu privire la natura serviciilor prestate;
d)păstrează confidenţialitatea datelor care au legătură cu serviciile prestate, acestuia fiindu-i interzis să utilizeze datele în propriul beneficiu sau în beneficiul unei terţe persoane;
e)evită în orice moment potenţialele conflicte de interese.
(6)Specialistului constatare daune îi este interzisă obţinerea avantajelor nejustificate de natură financiară, materială sau de altă natură în legătură cu activitatea prestată.
(7)Conducerea asigurătorului RCA este responsabilă de aprobarea politicilor scrise privind conflictul de interese şi incompatibilităţile pentru personalul care instrumentează dosare de daună.
Art. 21: Modalitatea de avizare şi de înregistrare
(1)Persoanele care efectuează constatarea daunelor sunt avizate de către A.S.F. în vederea înregistrării şi menţinerii în Registrul specialiştilor constatare daune.
(2)Datele din Registrul specialiştilor constatare daune sunt accesibile publicului pe site-ul A.S.F.
(3)În vederea avizării ca specialist constatare daune, acesta îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
a)prezintă certificate de cazier fiscal şi judiciar care să ateste că nu a fost condamnat pentru fapte de corupţie sau de natură economică, în termenul de valabilitate şi în original;
b)deţine competenţe profesionale corespunzătoare domeniului pentru care efectuează constatarea, dovedite prin certificat de competenţe emis de către ISF, fie în baza examinării, ca urmare a finalizării unui curs de pregătire profesională, fie în urma evaluării competenţelor specifice ocupaţiei în centrul ISF de evaluare a competenţelor constatatorilor de daune;
c)prezintă declaraţie pe propria răspundere privind respectarea legislaţiei incidente.
(4)Menţinerea în registrul prevăzut la alin. (1) este condiţionată de obţinerea certificării iniţiale până la data de 30.06.2018 şi a validării continue a competenţelor profesionale de către ISF cu o frecvenţă de un an.
(41)Până la data validării continue a competenţelor profesionale, A.S.F. evidenţiază specialiştii constatare daune într-o secţiune dedicată a registrului; în această perioadă, specialiştilor respectivi le este interzisă desfăşurarea activităţii de constatare daune RCA.
(42)În situaţia prevăzută la alin. (41), procesul de avizare de către A.S.F. nu se reia, iar taxa de avizare nu se mai achită.

(5)Procedura evaluării competenţelor şi obţinerea certificatului de competenţe profesionale, precum şi procesul validării continue a competenţelor profesionale se stabilesc de către ISF şi se publică pe site-ul propriu.
(6)Documentaţia necesară pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (3) se publică pe site-ul A.S.F.
(7)Avizul se comunică după depunerea documentaţiei complete şi achitarea taxei de avizare şi înregistrare prevăzute de reglementările privind veniturile A.S.F.
(8)A.S.F. retrage avizul specialistului constatare daune în următoarele cazuri:
a)dacă constată faptul că a fost obţinut pe baza unor informaţii sau documente false sau eronate;
b)la solicitarea acestuia;
c)în situaţia constatării neîndeplinirii condiţiilor avute în vedere la avizarea acestuia pe parcursul exercitării atribuţiilor;
d)pe baza constatărilor autorităţii competente care reglementează activitatea de reparaţii auto, atunci când aceasta constată că au fost propuse soluţii tehnice care nu sunt în concordanţă cu legislaţia în vigoare, soluţiile tehnice emise de producător şi/sau cu sistemele de specialitate aplicabile.
(9)Documentele şi informaţiile prevăzute în prezenta normă sunt transmise în limba română; documentele emise într-o limbă străină se depun în original sau în copie autentificată în statul de origine, împreună cu traducerea legalizată.
SECŢIUNEA 3:Lichidarea daunelor
Art. 22: Prevederi generale
(1)Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel:
a)pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
b)prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului;
c)prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea între părţi.
(2)Cererea de despăgubire se soluţionează după depunerea următoarelor categorii de documente:
a)din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire;
b)din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei;
c)din care rezultă întinderea prejudiciului;
d)din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere a evenimentului.
(3)Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din:
1.(i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident;
2.(ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de vehicule;
3.(iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi;
4.(iv) alte mijloace de probă;
b)persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă;
c)există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenimentului.
(4)În situaţia în care se formulează pretenţii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească.
(5)În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă:
a)potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;
b)hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
c)acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă:
1.(i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau
2.(ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.
(6)La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017.
(7)În cazul în care cuantumul despăgubirilor în acelaşi accident de vehicule depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.
Art. 23: Stabilirea despăgubirii pentru daune produse vehiculelor
(1)La stabilirea ofertei de despăgubire după identificarea vehiculelor şi evidenţierea complexităţii structurii de echipare, a dotărilor de serie şi opţionale, se iau în considerare următoarele:
a)pentru evaluarea costurilor de readucere a vehiculului la starea anterioară producerii evenimentului:
1.(i) piese şi materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparaţie în România şi statele membre;
2.(ii) manopera aferentă reparaţiei şi cea aferentă operaţiilor necesare din punct de vedere tehnic şi tehnologic, conform tehnologiei producătorului;
b)pentru evaluarea valorii de vânzare de piaţă:
1.(i) factori specifici de corecţie;
2.(ii) existenţa unor avarii preexistente;
3.(iii) istoricul de exploatare a vehiculului, precum utilizarea în regim de şcoală de şoferi, taxi, închiriere şi altele.
(2)La stabilirea ofertei de despăgubire sunt luate în considerare modificările structurii de echipare a vehiculului, survenite între data comercializării şi cea a producerii accidentului.
Art. 24: Avarierea sau distrugerea vehiculului
(1)În cazul daunelor la vehicule despăgubirea are în vedere acoperirea costurilor privind:
a)readucerea la starea anterioară producerii accidentului; sau
b)acoperirea diferenţei dintre valoarea de piaţă calculată conform prezentei norme şi valoarea epavei, în cazul daunei totale economice.
(2)Valoarea epavei se determină în urma evaluării prin licitaţie utilizând sisteme de evaluare specializate; în cazul în care nu se poate obţine o valoare a epavei prin licitaţie, aceasta se poate determina şi prin expertiză tehnică, cu acceptul persoanei păgubite.
(3)În cazul daunei totale economice, dacă persoana prejudiciată face dovada radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi a valorificării integrale a acestuia către o entitate specializată în dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, valoarea epavei este cea menţionată în documentele fiscale justificative eliberate de către entitatea respectivă.
(4)Evaluarea costului prevăzut la alin. (1) lit. a) conţine costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate sau costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul.
(5)În cazul în care despăgubirea este achitată anticipat efectuării reparaţiilor, persoana prejudiciată este îndreptăţită să solicite reanalizarea cuantumului despăgubirii şi plata eventualelor costuri suplimentare fundamentate, dovedite cu documente justificative.
(6)Dacă pentru anumite părţi componente sau piese ale vehiculului lipsesc preţurile de piaţă practicate pe piaţa din România, valoarea acestora se stabileşte pe baza preţurilor de piaţă din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă.
(7)În cazul daunei totale economice, valoarea de piaţă stabilită pe baza sistemelor de evaluare specializate pentru calculul despăgubirii reprezintă valoarea de înlocuire a vehiculului avariat cu un vehicul de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice, dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere comparabile; modul de calcul se comunică persoanei prejudiciate.
(8)Valoarea prevăzută la alin. (7) se stabileşte pe baza utilizării sistemelor de evaluare specializate sau pe baza documentelor din care să reiasă dovedirea prejudiciului suferit.
(9)La evaluarea vehiculului se au în vedere starea tehnică, de întreţinere şi eventualele modificări ale structurii de echipare a acestuia survenite între data comercializării şi data producerii evenimentului, certificate de către specialistul constatare daune.
(10)În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau al celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte pe baza valorilor de piaţă din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat şi în baza documentelor prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit.
(11)În cazul vehiculelor avariate nedeplasabile prin forţă proprie se acordă despăgubiri pe baza documentelor justificative şi pentru:
a)cheltuielile de transport până la domiciliul persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul la clasa economic;
b)cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în vehiculul avariat, inclusiv în remorca sau semiremorca tractată de acesta, până la destinaţie, la care se adaugă costurile cu transbordarea mărfii, dacă este cazul.
(12)
[textul din Art. 24, alin. (12) din titlul I, capitolul VI, sectiunea 3 a fost abrogat la 08-sep-2022 de Art. I, punctul 12. din Norma 18/2022]
(13)[textul din Art. 24, alin. (13) din titlul I, capitolul VI, sectiunea 3 a fost abrogat la 08-sep-2022 de Art. I, punctul 12. din Norma 18/2022]
Art. 25: Lipsa de folosinţă
(1)Despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate, ca urmare a consecinţei lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv pentru înlocuirea temporară a acestuia cu un vehicul dintr-o clasă similară sau inferioară celui avariat, închiriat de la entităţi autorizate cu acest obiect de activitate, sunt stabilite pe baza documentelor justificative care dovedesc prejudiciul suferit ca urmare a imposibilităţii utilizării vehiculului avariat.
(2)Perioada pentru care se acordă despăgubiri ca urmare a consecinţei lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a acestuia cu un vehicul dintr-o clasă similară sau inferioară celui avariat, închiriat de la entităţi autorizate cu acest obiect de activitate, este perioada de timp în care proprietarul poate proceda la repararea acestuia, atunci când vehiculul nu mai poate fi utilizat din punct de vedere tehnic, conform alin. (3)-(6).
(3)În cazul în care proprietarul procedează la repararea unui vehicul avariat care nu se încadrează în situaţia de daună totală economică, perioada menţionată la alin. (2) se consideră perioada cuprinsă între data avizării daunei şi data constatării avariilor de către asigurător, la care se adaugă:
a)perioada în care proprietarul efectuează demersurile necesare introducerii în reparaţie a vehiculului, fără ca aceasta să depăşească 3 zile lucrătoare de la data efectuării constatării avariilor de către asigurătorul RCA; şi
b)perioada de timp justificată necesară reparării vehiculului avariat într-o unitate reparatoare auto; aceasta începe de la data semnării documentelor care fac dovada introducerii în reparaţie a vehiculului.
(4)În cazul vehiculelor avariate a căror utilizare nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic, care se încadrează în categoria daunelor totale economice şi nu se mai repară, perioada pentru care se acordă despăgubiri ca urmare a consecinţei lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a acestuia cu un vehicul dintr-o clasă similară sau inferioară celui avariat, închiriat de la entităţi autorizate cu acest obiect de activitate, este perioada cuprinsă între data avizării daunei şi data la care asigurătorul RCA înaintează oferta de despăgubire.
(5)Perioada cuprinsă între data avizării daunei şi data constatării avariilor de către asigurătorul RCA poate fi invocată de către persoana prejudiciată numai în condiţiile în care aceasta permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat şi asigură condiţiile necesare în vederea efectuării constatării avariilor.
(6)Perioada prevăzută la alin. (3) se prelungeşte corespunzător cu perioada în care vehiculul nu poate fi introdus în reparaţie atunci când asigurătorul RCA efectuează cercetări suplimentare.

Art. 26: Vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii sau decesul
La stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă în cazul vătămărilor integrităţii corporale sau sănătăţii sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:
a)în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii:
1.(i) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probate cu documente justificative, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
2.(ii) venitul mediu lunar net realizat în ultimul an din activităţi desfăşurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
3.(iii) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
4.(iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi alte cheltuieli care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
5.(v) cheltuielile cu asistenţi personali dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economia;
6.(vi) prejudicii nepatrimoniale stabilite conform prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017;
b)în caz de deces:
1.(i) cheltuieli directe şi indirecte prilejuite de înmormântare, probate cu documente justificative;
2.(ii) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la lit. a), dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
3.(iii) prejudicii nepatrimoniale.
Art. 27: Avarierea sau distrugerea altor bunuri
Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri sunt stabilite pe baza:
a)sistemelor de evaluare specializate;
b)documentelor din care să reiasă dovedirea prejudiciului suferit, în limitele de despăgubire stabilite potrivit art. 12.
Art. 28: Vătămările sau pierderile animalelor
(1)Despăgubirile pentru animale sunt stabilite pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului respectiv, la data producerii evenimentului.
(2)La stabilirea despăgubirilor se au în vedere acoperirea cheltuielilor prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul animalelor ca urmare a vătămării acestora, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze şi/sau alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative şi/sau eventuale cheltuieli prilejuite de decesul acestora.
Art. 29: Oferta de despăgubire
(1)Oferta de despăgubire este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, şi cuprinde:
a)modul detaliat de calcul al costurilor reparaţiei, inclusiv tarifele la care este calculată manopera de reparaţie;
b)în cazul daunei totale economice:
1.(i) modul de calcul al valorii bunului la data evenimentului;
2.(ii) modul de calcul al valorii epavei;
c)sursele de referinţă ale costurilor avute în vedere
(2)Asigurătorul RCA este responsabil pentru erorile materiale, omisiunile şi diferenţele de cost rezultate din înaintarea unei oferte de despăgubire care exclude costurile de readucere a bunului la starea anterioară producerii evenimentului.
(3)Oferta de despăgubire pentru vătămări corporale sau deces este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, şi cuprinde modul detaliat de calcul şi sursele de referinţă.
Art. 30: Plata despăgubirilor
(1)După exprimarea în scris a acceptului cu privire la oferta de despăgubire, plata se efectuează conform indicaţiilor persoanei prejudiciate, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(2)Cuantumul despăgubirii plătite se va reanaliza la solicitarea persoanei prejudiciate pe baza documentelor justificative depuse ulterior plăţii.
(3)Asigurătorul RCA răspunde solicitării de reanalizare prevăzute la alin. (2) în termen de 10 zile lucrătoare, după cum urmează:
a)efectuând plata diferenţei de despăgubire justificată;
b)notificând în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care a respins pretenţiile formulate.
SECŢIUNEA 4:Facilităţi şi penalităţi aplicabile asiguraţilor RCA
Art. 31: Prevederi generale ale sistemului bonus-malus
(1)Sistemul bonus-malus este format din categoria de bază B0, 8 clase de bonus şi 8 clase de malus; clasa B0 este atribuită unui nou asigurat, fără istoric în asigurare.
(2)Reducerea sau majorarea stabilită conform sistemului bonus-malus se aplică tarifelor practicate de către asigurătorul RCA la care potenţialul asigurat urmează să încheie contractul RCA, în vigoare la data la care se încheie contractul RCA.
(3)Perioada de referinţă este anul calendaristic anterior datei de intrare în vigoare a contractului RCA.
(4)Pentru aplicarea unui malus sunt luate în calcul evenimentele pentru care este plătită o daună în perioada de referinţă, în care se reţine responsabilitatea totală sau parţială a conducătorului auto.
(5)Dacă la momentul producerii evenimentului vehiculul este însuşit şi utilizat fără acordul proprietarului şi acest lucru este sesizat în scris poliţiei, coeficientul din sistemul bonus-malus al asiguratului este neafectat.
(6)Clasele bonus-malus, inclusiv coeficienţii aferenţi, sunt prevăzute în anexa nr. 5.
(7)În situaţia în care, din motive tehnice, baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României nu poate fi interogată sau datele oferite sunt în neconcordanţă cu documentele prezentate de către asigurat, asigurătorul RCA poate stabili daunalitatea pe baza certificatelor de daunalitate sau pe baza altor documente puse la dispoziţie de asigurat.
Art. 32: Bonusuri şi penalităţi aplicabile sistemului bonus-malus
(1)În cazul neînregistrării unor daune plătite în perioada de referinţă, asiguraţii beneficiază de un bonus, respectiv o reducere a primei de asigurare.
(2)Clasa de bonus se păstrează pe perioada anului calendaristic în care se încheie contractul RCA indiferent de perioada asigurată.
(3)Dacă în perioada de referinţă sunt înregistrate daune plătite, asiguraţii sunt penalizaţi prin aplicarea unui malus, respectiv majorarea primei de asigurare prin penalizarea cu două clase pentru fiecare eveniment pentru care s-a plătit o despăgubire.
(4)În situaţia în care un asigurat persoană fizică deţine mai multe vehicule, asiguratul beneficiază de aceeaşi clasă a sistemului bonus-malus pentru toate vehiculele; la data intrării în vigoare a prezentei norme, reînnoirea contractului de asigurare încheiat de către persoanele fizice care deţin mai multe vehicule se încadrează în cea mai favorabilă clasă de bonus-malus corespunzătoare istoricului de daunalitate al asiguratului.
(5)În situaţia în care un asigurat persoană juridică deţine mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplică distinct pentru fiecare vehicul în parte.
(6)Pentru asiguraţii persoane juridice, transferul clasei bonus-malus în cazul înstrăinării sau radierii unui vehicul asigurat se realizează după cum urmează:
a)în cazul în care contractul RCA al acestuia a încetat, transferul clasei bonus-malus pe un vehicul nou-dobândit se face pe baza istoricului deţinut de către asigurat pentru vehiculul înstrăinat sau radiat;
b)în cazul în care asiguratul înstrăinează sau radiază un vehicul, într-o perioadă de maximum un an de la data introducerii în asigurare a unui vehicul nou-dobândit, transferul clasei bonus-malus pe acest vehicul se poate face la prima reînnoire a contractului RCA pe baza istoricului deţinut de către asigurat pentru ambele vehicule.
(7)Transferul clasei bonus-malus se realizează pe baza solicitării scrise a asiguratului însoţite de documente privind înstrăinarea sau radierea vehiculului şi achiziţia vehiculului nou-dobândit.
(8)Asigurătorii RCA pot lua în calcul şi istoricul şoferului sau şoferilor în aplicarea sistemului de bonus-malus prin folosirea unor coeficienţi de corecţie care se aplică suplimentar sistemului bonus-malus prevăzut de prezenta normă; aceşti coeficienţi de ajustare se fundamentează la determinarea tarifului şi se publică conform cerinţelor de publicare a tarifelor prevăzute la art. 9.
Art. 33: Alte facilităţi şi penalităţi aplicabile
La momentul încheierii contractului RCA, în vederea stabilirii primei de asigurare, părţile pot stabili, prin convenţie, măsuri de minimizare a riscului, precum:
a)utilizarea unor tehnologii de tip telematic;
b)promovarea unor cursuri de conducere defensivă;
c)alte măsuri.
Art. 34: Modalitatea de decontare directă
(1)În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei norme, asigurătorii RCA încheie un acord de reglementare a relaţiilor economice şi organizatorice privind gestionarea modalităţii de decontare directă şi a regreselor administrative.
(2)Acordul de reglementare prevăzut la alin. (1) conţine cel puţin:
a)documentele pe care le conţine dosarul de daună în vederea recuperării despăgubirii de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate;
b)modalităţi de comunicare;
c)termene de plată;
d)modalităţi de compensare şi garantare.
(3)Asigurătorul RCA al persoanei prejudiciate avizează asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea evenimentului în termen de 3 zile de la data deschiderii dosarului de daună.
(4)Asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea evenimentului confirmă valabilitatea contractului RCA în termen de 3 zile de la solicitare.
(5)Tarifele de primă aferente decontării directe sunt calculate distinct faţă de tariful de primă RCA.

(6)[textul din Art. 34, alin. (6) din titlul I, capitolul VI, sectiunea 4 a fost abrogat la 08-sep-2022 de Art. I, punctul 15. din Norma 18/2022]