Titlul vii - Măsuri de administrare specială, lichidarea şi insolvenţa - Legea 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare
M.Of. 521
În vigoare Versiune de la: 5 Iulie 2024
TITLUL VII:Măsuri de administrare specială, lichidarea şi insolvenţa
CAPITOLUL I:Administrarea specială, lichidarea şi insolvenţa anumitor categorii de entităţi
SECŢIUNEA 1:Administrarea specială şi lichidarea
Art. 192
Prezenta secţiune se aplică următoarelor categorii de entităţi:
a)S.S.I.F., cu excepţia celor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar;
b)operatori de piaţă;
c)societăţi de administrare a investiţiilor (SAI);
d)AFIA;
e)FIA autoadministrate.
Art. 193
A.S.F. instituie măsuri de administrare specială în situaţia în care constată că o entitate prevăzută la art. 192 se află în situaţia de a intra în stare de insolvenţă, conform prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau în situaţia în care oricare dintre membrii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau auditorii acesteia se fac vinovaţi de:
a)încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de A.S.F., care a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a pieţei de capital;
b)încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare.
Art. 194
(1)Administrarea specială este realizată de o persoană fizică sau juridică specializată, numită de A.S.F.
(2)Decizia privind instituirea administrării speciale va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 195
(1)Administratorul special preia integral, de la data numirii, atribuţiile consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere al entităţii prevăzute la art. 192 supuse regimului de administrare specială.
(2)Administratorul special stabileşte măsuri pentru conservarea activelor şi încasarea creanţelor în interesul investitorilor şi al altor creditori.
(3)Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul de vot al acţionarilor, în ceea ce priveşte numirea şi revocarea consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere, dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie/Consiliului de supraveghere şi a auditorilor interni, precum şi dreptul la remunerare al acestora.
Art. 196
(1)În termen de 60 de zile de la numire, administratorul special prezintă A.S.F. un raport scris cu privire la situaţia financiară a entităţii prevăzute la art. 192 şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor, situaţia recuperării creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor.
(2)În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, A.S.F. va decide, dacă este cazul, asupra prelungirii activităţii administratorului special, pe o perioadă limitată.
(3)În situaţia prelungirii activităţii, administratorul special va prezenta, lunar, A.S.F. evaluarea situaţiei financiare a respectivei entităţi.
Art. 197
(1)În situaţia în care A.S.F. constată, pe baza raportului administratorului special, că entitatea prevăzută la art. 192 s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele de supraveghere prudenţială, conform reglementărilor A.S.F., măsurile de administrare specială vor înceta.
(2)Decizia privind încetarea activităţii administrării speciale va fi publicată în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2).
Art. 198
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 197, iar A.S.F. nu decide asupra prelungirii activităţii administratorului special, autorizaţia de funcţionare a entităţii prevăzute la art. 192 va fi retrasă, A.S.F. putând dispune dizolvarea urmată de lichidare sau sesiza instanţa competentă în vederea declanşării procedurii de insolvenţă.
Art. 199
(1)În situaţia în care A.S.F. dispune dizolvarea urmată de lichidare, acestea se vor realiza conform procedurii prevăzute de legislaţia aplicabilă dizolvării şi lichidării societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările A.S.F.
(2)În cadrul procedurii lichidării, prin derogare de la prevederile art. 63 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, lichidatorul este numit de A.S.F.
SECŢIUNEA 2:Insolvenţa
Art. 200
(1)În cazul iniţierii procedurii insolvenţei, se aplică prevederile titlului II, cap. I din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pentru următoarele categorii de entităţi:
a)S.S.I.F.;
b)operatori de piaţă;
c)societăţi de administrare a investiţiilor (SAI);
d)AFIA;
e)FIA autoadministrate.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), prevederile secţiunii a 6-a din cap. I, titlul II din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică S.S.I.F. prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015.
(3)În înţelesul prezentului titlu, insolvenţa reprezintă acea stare a entităţii prevăzute la alin. (1), aflată în una dintre următoarele situaţii:
a)starea de insolvenţă, în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
b)imposibilitatea redresării din punct de vedere financiar a entităţii aflate în administrare specială.
Art. 201
(1)Instanţa competentă să soluţioneze cererea A.S.F. de iniţiere a procedurii reorganizării şi a falimentului entităţii prevăzute la art. 200 este tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul respectivei entităţi.
(2)Desemnarea lichidatorului de către tribunal se va face cu acordul A.S.F.
(3)În îndeplinirea atribuţiilor lor, care implică aplicarea unor reglementări emise de A.S.F., tribunalul, judecătorul-sindic şi lichidatorul pot cere opinia A.S.F., în calitatea sa de autoritate de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital.
(4)Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea entităţii prevăzute la art. 200 aflate în faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Trezoreria Statului. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris şi/sau prin presă, în cel puţin două cotidiane de circulaţie naţională, tuturor creditorilor debitorului, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, A.S.F. şi lichidatorului. Eventualele sume rămase vor fi virate la bugetul de stat, după o perioadă de 5 ani.
CAPITOLUL II:Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul falimentului S.S.I.F.
Art. 202
Prezentul capitol stabileşte regulile în domeniul raporturilor de drept internaţional privat aplicabile reorganizării şi falimentului S.S.I.F., sucursalelor acestora situate în state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central, sucursalelor din România ale firmelor de investiţii din state membre, precum şi sucursalelor din România ale firmelor de investiţii din ţări terţe.
Art. 203
(1)În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii:
1.administrator - persoana desemnată ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare pentru a administra măsurile de reorganizare;
2.autoritate competentă - o autoritate competentă, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau o autoritate de rezoluţie în înţelesul art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 312/2015 în ceea ce priveşte măsurile de reorganizare adoptate potrivit prevederilor acestei legi;
3.autorităţi administrative sau judiciare - autorităţile stabilite potrivit legii naţionale, care decid cu privire la luarea măsurilor de reorganizare sau de începere a procedurilor de lichidare;
4.instrument - un instrument financiar astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 50 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
5.lichidator - persoana desemnată ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare pentru a administra procedurile de lichidare;
6.măsuri de reorganizare - măsurile adoptate de autorităţile administrative sau judiciare, destinate să menţină ori să restabilească situaţia financiară a unei S.S.I.F. sau a unei firme de investiţii şi care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terţi, inclusiv măsurile care implică posibilitatea unei suspendări a plăţilor, a unei suspendări a măsurilor de executare sau a unei reduceri a creanţelor; persoanele care sunt implicate în activitatea internă a firmelor de investiţii, administratorii şi acţionarii nu sunt consideraţi terţi. Pentru S.S.I.F. prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015, măsurile de reorganizare includ aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie prevăzute în Legea nr. 312/2015;
7.procedura de lichidare - procedura colectivă iniţiată şi controlată de autorităţile administrative sau judiciare cu scopul de a valorifica active sub supravegherea acestor autorităţi, inclusiv în cazul în care procedura se închide printr-un concordat sau altă măsură similară;
8.stat membru gazdă - stat membru gazdă astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 44 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
9.stat membru de origine - stat membru de origine astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 43 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
10.sucursală - astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)În sensul prezentului capitol, termenii S.S.I.F. şi firmă de investiţii au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 204
(1)Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă cu privire la aplicarea măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F., inclusiv la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre.
(2)Hotărârea tribunalului competent pronunţată potrivit alin. (1) se aplică fără alte formalităţi şi produce efecte în întreaga Uniune Europeană din momentul în care aceasta produce efecte în România.
(3)Aplicarea măsurilor de reorganizare potrivit alin. (1) este guvernată de legea română.
(4)Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autorităţile competente din statele membre gazdă asupra deciziei de a aplica măsuri de reorganizare, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea.
(5)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.
Art. 205
Dacă în ceea ce priveşte o firmă de investiţii din alt stat membru, care are sucursale stabilite în România, tribunalul competent consideră necesară punerea în aplicare a măsurii reorganizării pe teritoriul României, acesta informează în acest sens, prin intermediul A.S.F., autoritatea competentă din statul membru de origine.
Art. 206
(1)În cazul pronunţării unei hotărâri potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) de aplicare a măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F. sau la o sucursală a acesteia, care poate afecta drepturile terţilor din statul membru gazdă, judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Uniunii Europene, precum şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă.
(2)Extrasul din hotărârea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice, în limba oficială a fiecărui stat membru gazdă, sau, după caz, în limbile oficiale ale acestuia, în special obiectul şi temeiul legal ale deciziei luate, termenul de exercitare a căilor de contestare, indicând cu precizie şi claritate data expirării acestui termen şi instanţa de judecată la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.
(3)Neîndeplinirea formalităţilor de publicare prevăzute la alin. (1) şi (2) nu impietează asupra aplicării măsurilor de reorganizare, inclusiv în ceea ce priveşte producerea de efecte faţă de creditori.
Art. 207
(1)După deschiderea procedurii reorganizării unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, administratorul judiciar îi va informa de îndată şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre.
(2)Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor, instanţa competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legătură cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica şi dacă creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinţă sunt sau nu sunt supuse verificării.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitaţie de declarare a unei creanţe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitaţie de prezentare a observaţiilor cu privire la o creanţă. Termene care trebuie respectate.
Art. 208
(1)Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autorităţile publice, are dreptul să îşi declare creanţele sau să formuleze observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte menţiunea în limba română: Cerere de admitere a creanţelor/Declaraţie de creanţe sau, după caz, Observaţii privind creanţele.
(2)Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de prioritate ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.
(3)Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există cauze de preferinţă şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferinţă.
(4)La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a Declaraţiei de creanţe sau, după caz, a Observaţiilor privind creanţele şi a documentelor prezentate.
Art. 209
(1)În cazul în care o firmă de investiţii dintr-un stat terţ mai are deschise sucursale cel puţin într-un alt stat membru, tribunalul competent, prin intermediul A.S.F., informează de îndată autorităţile competente din celelalte state membre gazdă în care îşi desfăşoară activitatea asupra aplicării măsurii reorganizării în privinţa sucursalei din România, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta se realizează imediat după aceea.
(2)Autorităţile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să îşi coordoneze acţiunile.
Art. 210
(1)Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F., inclusiv asupra sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre.
(2)Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, pronunţată potrivit alin. (1), este recunoscută, fără alte formalităţi, pe teritoriul tuturor celorlalte state membre şi produce efecte în aceste state membre de la data de la care produce efecte pe teritoriul României.
(3)Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la decizia de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei S.S.I.F., inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea.
(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.
Art. 211
(1)Deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. şi la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:
a)bunurile care fac obiectul procedurii falimentului şi regimul bunurilor dobândite de S.S.I.F. după deschiderea procedurii;
b)atribuţiile S.S.I.F. şi ale lichidatorului judiciar;
c)condiţiile în care poate fi invocată compensarea legală;
d)efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte S.S.I.F.;
e)efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditori, cu excepţia proceselor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre, caz în care se aplică dispoziţiile alin. (2);
f)creanţele care trebuie să fie declarate asupra S.S.I.F. şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;
g)regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;
h)regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării legale;
i)condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului;
j)drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;
k)cine suportă costurile şi cheltuielile aferente procedurii falimentului;
l)regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile tuturor creditorilor.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în privinţa regulilor legislaţiei naţionale privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi că legea respectivă nu permite nicio modalitate de contestare a actului în speţă.
(3)În cazul în care o măsură de reorganizare decisă de o autoritate judiciară prevede norme privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor înainte de adoptarea măsurii, prevederile art. 204 alin. (2) şi (3) nu se aplică în cazurile prevăzute la alin. (2).
Art. 212
(1)Organele statutare desemnate de S.S.I.F. conform actului constitutiv al acesteia pot renunţa la autorizaţie, hotărând lichidarea acesteia.
(2)Lichidarea la iniţiativa organului statutar este permisă numai în cazul în care S.S.I.F. nu se află în vreuna dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului.
(3)S.S.I.F. va comunica A.S.F. hotărârea organului statutar al acesteia privind dizolvarea şi lichidarea entităţii autorizate, însoţită cel puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor.
(4)Pe baza evaluării planului de lichidare, A.S.F. aprobă dizolvarea şi lichidarea S.S.I.F., dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei.
(5)Lichidarea S.S.I.F. la iniţiativa organului statutar al acesteia nu împiedică adoptarea unei măsuri de reorganizare sau declanşarea procedurii falimentului.
Art. 213
(1)Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre are drept consecinţă retragerea de către A.S.F. a autorizaţiei de funcţionare a S.S.I.F. debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii.
(2)Lichidatorul judiciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională. Odată cu publicarea va comunica hotărârea autorităţii competente.
(3)Retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile S.S.I.F. debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al A.S.F.
Art. 214
Judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras în limba română din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în două ziare de circulaţie naţională din fiecare stat membru gazdă.
Art. 215
(1)După deschiderea procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, lichidatorul judiciar îi va informa de îndată şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre.
(2)Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor, instanţa competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legătură cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica şi dacă creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinţă sunt sau nu sunt supuse verificării.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitaţie de declarare a unei creanţe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitaţie de prezentare a observaţiilor cu privire la o creanţă. Termene care trebuie respectate.
Art. 216
(1)Persoana care execută o obligaţie pe teritoriul României în beneficiul unei firme de investiţii fără personalitate juridică supuse procedurii de insolvenţă deschise într-un alt stat membru, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului judiciar desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii.
(2)Persoana care execută obligaţia respectivă anterior îndeplinirii pe teritoriul României a măsurilor de publicitate similare cu cele prevăzute la art. 214 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii de insolvenţă; executarea obligaţiei ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii.
Art. 217
(1)Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autorităţile publice, are dreptul să îşi declare creanţele sau să formuleze observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte menţiunea în limba română: Cerere de admitere a creanţelor/Declaraţie de creanţe sau, după caz, Observaţii privind creanţele.
(2)Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de prioritate ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.
(3)Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există cauze de preferinţă şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferinţă.
(4)La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a Cererii de admitere a creanţelor/Declaraţiei de creanţe sau, după caz, a Observaţiilor privind creanţele şi a documentelor prezentate.
Art. 218
Lichidatorul judiciar va asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare asupra procesului de lichidare.
Art. 219
(1)Tribunalul competent, potrivit legii române, informează de îndată, prin intermediul A.S.F., autorităţile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea această procedură, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursală din România a unei firme de investiţii având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, care are deschise sucursale pe teritoriul altor state membre.
(2)Informarea se va face înainte de pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii sau, dacă acest lucru nu este posibil, imediat după acest moment şi va menţiona şi faptul că autorizaţia de funcţionare a sucursalei din România a fost retrasă.
(3)Autorităţile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să îşi coordoneze acţiunile.
(4)Lichidatorii eventuali se străduiesc să îşi coordoneze acţiunile.
Art. 220
Efectele unei măsuri de reorganizare sau ale deschiderii procedurii falimentului unei firme de investiţii/S.S.I.F. asupra anumitor contracte şi drepturi sunt reglementate astfel:
a)contractele şi relaţiile de muncă sunt guvernate de legislaţia statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă;
b)contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţă sau dreptul de achiziţionare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determină şi natura bunului: mobil sau imobil;
c)drepturile asupra bunurilor imobile, navelor şi aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul respectiv.
Art. 221
(1)Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. şi la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea S.S.I.F., care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre.
(2)Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la:
a)dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun şi dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipotecă;
b)dreptul de preferinţă la executarea bunurilor afectate unei garanţii, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului;
c)dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta;
d)dreptul de uzufruct asupra bunului.
(3)Dreptul înregistrat într-un registru public şi opozabil terţilor, în temeiul căruia poate fi obţinut un drept real în sensul alin. (1), este considerat un drept real.
(4)Prevederile alin. (1) nu împiedică acţiunile în anulare, în constatare a nulităţii sau a inopozabilităţii, prevăzute la art. 211 alin. (1) lit. l).
Art. 222
(1)Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în situaţia în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauză prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru.
(2)Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în cazul în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desfiinţarea contractului şi nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului şi dacă, la acea dată, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru.
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu împiedică exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii române.
Art. 223
(1)Punerea în aplicare a unor măsuri de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, în cazul în care legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii române.
Art. 224
Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenţă ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru, este guvernată de legea statului membru respectiv.
Art. 225
În cazul acordurilor de compensare (netting), legea aplicabilă este legea care guvernează contractul, dacă nu se aduce atingere prevederilor art. 400-405 şi art. 413-419 din Legea nr. 312/2015.
Art. 226
Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţă reglementată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 224 şi dacă nu se aduce atingere prevederilor art. 400-405 şi art. 413-419 din Legea nr. 312/2015.
Art. 227
(1)Administratorul sau lichidatorul judiciar poate acţiona pe teritoriul statelor membre gazdă în baza unei copii certificate de pe decizia A.S.F. sau în baza unui certificat emis de aceasta, însoţite eventual de o traducere în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale respectivelor state membre gazdă, fără a fi necesară legalizarea sau îndeplinirea unei alte formalităţi.
(2)Administratorul sau lichidatorul judiciar este abilitat să exercite pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit legii române. Acesta poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau, după caz, să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor S.S.I.F. din statul membru gazdă pe parcursul măsurii de reorganizare sau al procedurii falimentului.
(3)În exercitarea competenţelor sale, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie să respecte legislaţia statului membru pe teritoriul căruia acţionează, în special în ceea ce priveşte procedurile de lichidare a bunurilor şi furnizarea de informaţii angajaţilor S.S.I.F. din statul membru respectiv. Administratorul special nu are dreptul de a utiliza forţa şi nici dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.
Art. 228
(1)Judecătorul-sindic are dreptul de a solicita înregistrarea în registrul imobiliar, în registrul comerţului şi în orice alt registru public ţinut în celelalte state membre a hotărârii de adoptare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului faţă de o S.S.I.F.
(2)Judecătorul-sindic va lua măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea ori de câte ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv.
(3)Cheltuielile de înregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.
Art. 229
În situaţia în care, după adoptarea măsurii de reorganizare sau după deschiderea procedurii falimentului, o S.S.I.F. înstrăinează cu titlu oneros un activ imobiliar, o navă şi/sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau, după caz, valori mobiliare şi/sau titluri a căror existenţă sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont prevăzut de lege ori care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se ţine registrul/contul/sistemul respectiv.
Art. 230
Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi de care S.S.I.F. a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfăşoară procesul.
Art. 231
Persoanele care trebuie să primească sau să transmită informaţii în legătură cu procedurile de informare ori de consultare prevăzute la art. 204 alin. (4), art. 205, 209, 210, 212 şi 219 au obligaţia de a păstra secretul profesional potrivit prevederilor art. 249, cu excepţia oricăror autorităţi judiciare cărora li se aplică prevederile naţionale în vigoare.
Art. 232
(1)În situaţia în care asupra unei firme de investiţii dintr-un stat membru, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, au fost dispuse măsuri de reorganizare sau a fost deschisă procedura falimentului, acestea se vor aplica fără alte formalităţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia statului membru respectiv.
(2)Măsurile de reorganizare sau procedura falimentului se vor aplica potrivit legislaţiei statului membru de origine şi ţinând seama de prevederile art. 211.
(3)La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, A.S.F. va informa de îndată despre decizia de aplicare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art. 233
(1)Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la care sucursala de pe teritoriul României a unei firme de investiţii prevăzute la art. 232 alin. (1) este înregistrată are obligaţia de a efectua menţiunile corespunzătoare cu privire la decizia privind măsurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, în urma comunicării primite în acest sens de la autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine ori de la administratorul sau lichidatorul judiciar.
(2)Administratorul, după caz, lichidatorul, împuternicit să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară din statul membru de origine, este competent să acţioneze pe teritoriul României, în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoţite de o traducere în limba română.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (2) deţin pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane pot să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.
(4)În exercitarea competenţelor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai firmei de investiţii în cauză. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.