Legea 11/1974 Legea pomiculturii

B.Of. 105

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 29 Iulie 1974
Legea 11/1974 Legea pomiculturii
Dată act: 26-iul-1974
Emitent: Marea Adunare Nationala
În temeiul art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România semnăm şi dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea pomiculturii nr. 11 din 26 iulie 1974

NICOLAE CEAUŞESCU

PREŞEDINTELE

REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Pomicultura, datorită caracterului şi însuşirilor sale economice, are o deosebită importanţă pentru creşterea potenţialului agriculturii şi intensivizarea acesteia, contribuind la valorificarea cu eficienţă economică sporită a condiţiilor naturale favorabile de climă şi sol din ţara noastră.
În contextul măsurilor privind dezvoltarea multilaterală şi armonioasă a agriculturii noastre socialiste, se impune acordarea unei atenţii deosebite faţă de patrimoniul pomicol al cărui scop principal este satisfacerea consumului de fructe al populaţiei, asigurarea cu materie primă a industriei prelucrătoare şi sporirea disponibilităţilor pentru livrare la export.
Pentru îndeplinirea acestui scop, de mare importanţă pentru economia noastră naţională, pomicultura este chemată să producă fructe în cantităţi tot mai mari, de calitate superioară, din cele mai valoroase soiuri, cu coacere eşalonată în timp, pentru prelungirea perioadei de consum, din speciile de mare interes economic, mult solicitate atât pe piaţa internă, cât şi la export, în stare proaspătă şi conservată.
În lumina acestor considerente, pentru valorificarea cât mai completă a condiţiilor naturale şi folosirea eficientă a fondurilor de investiţii la înfiinţarea plantaţiilor, dotarea tehnică, construirea capacităţilor de păstrare, condiţionare şi prelucrare a fructelor, se cere o riguroasă fundamentare ştiinţifică şi folosirea susţinută a progresului tehnic, în vederea creşterii randamentului şi sporirii eficienţei economice a pomiculturii.
Pentru realizarea acestor obiective, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin Institutul de cercetări pentru pomicultură şi staţiunile experimentale, cât şi catedrele de specialitate din învăţământul superior agricol, au obligaţia de a-şi intensifica activitatea în direcţia obţinerii de soiuri noi şi selecţii clonale valoroase, cu însuşiri de producţie şi de calitate superioare celor existente în cultură, la toate speciile pomicole; verificării, în condiţiile ţării noastre, a soiurilor şi portaltoilor din sortimentul mondial şi extinderii în cultură a celor cu caracteristici deosebite; perfecţionării sistemului şi metodelor de producere a materialului săditor pomicol garantat, autentic şi sănătos, stabilirii tehnologiilor moderne de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni, în condiţii de aplicare a unui grad avansat de mecanizare şi chimizare; găsirii şi promovării formelor superioare de organizare a producţiei şi a muncii în pomicultură; stimulării şi dezvoltării acestei activităţi de producţie la gospodăriile populaţiei.
În vederea realizării acestor măsuri, Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege:
CAPITOLUL I:Patrimoniul pomicol
Secţiunea I:Dispoziţii generale
Art. 1
În Republica Socialistă România, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului pomicol, ridicarea valorii biologice şi a potenţialului productiv al plantaţiilor constituie o obligaţie pentru toate organizaţiile socialiste şi locuitorii patriei noastre deţinători de pomi.
Pomii şi arbuştii fructiferi din plantaţii în masiv sau răzleţi, de orice fel, cât şi pepinierele pomicole, alcătuiesc, în totalitatea lor, patrimoniul pomicol al ţării.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor răspunde de îndeplinirea planului de dezvoltare a pomiculturii şi creşterea producţiei de fructe. În acest sens, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, va lua toate măsurile pentru ridicarea potenţialului de rodire a plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii moderne, potrivit programului de dezvoltare a pomiculturii.
Art. 2
Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi se dezvoltă cu precădere în zonele şi bazinele pomicole consacrate, îndeosebi în zona colinară, cât şi în jurul centrelor mari de consum, pe terenuri amenajate corespunzător cerinţelor de executare mecanizată a lucrărilor.
La plantare se vor folosi speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi, potrivit zonării acestora, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Art. 3
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu consultarea organelor centrale interesate, a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi a municipiului Bucureşti, elaborează programul de dezvoltare în perspectivă a pomiculturii, pe zone naturale de producţie şi bazine specializate, cât şi în profil teritorial, ţinând seama de nevoile economiei.
Art. 4
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Comisia de stat pentru încercarea şi omologarea soiurilor, răspunde de îmbunătăţirea continuă a sortimentului pomicol şi introducerea în producţie a soiurilor noi cu însuşiri calitative şi economice superioare.
Art. 5
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice coordonează activitatea Institutului de cercetări pentru pomicultură, a staţiunilor experimentale pomicole, cât şi activitatea de cercetare a cadrelor didactice de la catedrele de specialitate din învăţământul superior agricol şi răspunde de realizarea programelor de cercetare, precum şi de elaborarea unor tehnologii superioare de producţie, specifice fiecărei specii pomicole.
Art. 6
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, organizează evidenţa patrimoniului pomicol şi răspund de utilizarea eficientă a plantaţiilor pomicole deţinute de toate organizaţiile socialiste, precum şi de activitate de îndrumare în plantarea şi exploatarea pomilor şi arbuştilor fructiferi, de către gospodăriile populaţiei.
Secţiunea II:Producerea, circulaţia, folosirea şi controlul calităţii materialului săditor
Art. 7
Producerea materialului săditor pomicol se asigură de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor prin reţeaua de pepiniere organizate în unităţi agricole de stat, autorizate potrivit legii.
Pepinierele pomicole îşi vor organiza şi desfăşura activitatea în concordanţă cu nevoile de material săditor necesar realizării programului de dezvoltare a pomiculturii, întocmit pe fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti.
Art. 8
Este interzisă producerea sau folosirea de material săditor din alte specii şi soiuri şi în alte proporţii decât cele stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, în concordanţă cu programul de dezvoltare a pomiculturii.
Art. 9
Pepinierele vor fi organizate şi înzestrate corespunzător pentru a produce material săditor de calitate superioară, liber de boli şi dăunători. Acestea sunt obligate să evidenţieze în registrul de pepinieră cantitatea şi autenticitatea materialului produs, tehnologia aplicată şi destinaţia dată.
Unităţile care produc sau cele care livrează materialul săditor răspund de autenticitatea şi calitatea acestuia şi vor suporta, potrivit legii, daunele provocate unităţilor beneficiare, prin livrarea de material corespunzător.
Materialul săditor elită, liber de viroze, destinat pentru înmulţire - portaltoii, ramurile altoaie, butaşii, drajonii, stolonii de căpşuni - va fi asigurat de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin Institutul de cercetări pentru pomicultură şi staţiunile experimentale, care răspund de aceasta.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, în procesul de producţie, circulaţie şi folosire, controlul de calitate al materialului săditor, potrivit legii.
Art. 10
Preluarea materialului săditor pomicol de la pepiniere şi desfacerea acestuia către beneficiari se asigură de către unităţile de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, pe bază de contracte încheiate, de regulă, pe lungă durată.
Secţiunea III:Înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi
Art. 11
Sunt destinate pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi:
a)terenurile situate în bazinele pomicole specializate şi alte suprafeţe care, prin lucrările de zonare a producţiei agricole, sunt destinate producerii fructelor;
b)terenurile rezultate în urma defrişării plantaţiilor îmbătrânite ori neproductive şi care urmează a fi replantate imediat sau după o perioadă de odihnă;
c)terenurile nisipoase, care pot fi valorificate intensiv prin plantaţii pomicole.
Pentru întregirea plantaţiilor pomicole existente, în zonele şi bazinele consacrate pot fi folosite, în condiţiile legii, şi alte categorii de terenuri, situate între plantaţii, care, potrivit proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului, se valorifică eficient prin cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi.
Art. 12
Organizaţiile agricole socialiste pot înfiinţa plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi numai pe baza autorizaţiei de plantare, eliberată de către organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor din proiecte şi a normelor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Înfiinţarea plantaţiilor pomicole se va face cu executarea prealabilă a lucrărilor de organizare şi amenajare a teritoriului, corespunzător nevoilor acestora, asigurându-se realizarea tuturor lucrărilor de prevenire şi combatere a eroziunii solului.
Art. 13
Plantaţiile noi se vor executa de către organizaţiile agricole socialiste, pe bază de studii şi proiecte de execuţie. Se va urmări, prin întregirea plantaţiilor existente şi înfiinţarea plantaţiilor noi, să se organizeze într-o măsură cât mai mare unităţi specializate, dotate cu toate utilităţile necesare desfăşurării eficiente a procesului de producţie şi valorificare.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, prin organele sale teritoriale, ca prin lucrările de refacere, întregire şi creare de noi plantaţii pomicole să se realizeze bazine încheiate şi specializarea producţiei de fructe, urmărind aplicarea unitară şi complexă a soluţiilor tehnice, în întocmirea proiectelor şi executarea lucrărilor de înfiinţare a plantaţiilor, în organizarea fermelor pomicole specializate, cât şi în efectuarea de către acestea a tuturor lucrărilor de întreţinere şi exploatare a plantaţiilor pomicole, conform tehnologiilor, pentru obţinerea unei producţii şi a unei eficienţe economice ridicate.
Art. 14
Plantările de pomi şi arbuşti fructiferi la gospodăriile populaţiei se vor face potrivit planului de dezvoltare a producţiei agricole în profil teritorial, ţinând seama de prevederile programului din zonă, cu respectarea normelor tehnice şi a recomandărilor organelor agricole de specialitate, în scopul asigurării necesarului de fructe pentru consumul local şi pentru fondul de stat.
Comitetelor executive ale consiliilor populare le revine sarcina de a sprijini gospodăriile populaţiei în realizarea plantărilor de pomi din toate speciile, dând prioritate cireşilor, vişinilor, nucilor, caişilor, arbuştilor fructiferi şi căpşunilor, asigurând totodată înfrumuseţarea curţilor, localităţilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Art. 15
Defrişarea pomilor şi arbuştilor fructiferi din plantaţiile în masiv, cu excepţia celor neproductivi care trebuie înlocuiţi şi a celor de pe terenurile scoase, potrivit legii, din producţia agricolă, este interzisă pentru toate categoriile de deţinători.
Defrişarea plantaţiilor intrate în declin şi neeconomice de pe terenurile proprietate de stat sau obştească se va face numai pe bază de autorizaţie eliberată de organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor legale privind casarea mijloacelor de bază.
Plantaţiile în masiv intrate în declin, necorespunzătoare, aparţinând gospodăriilor populaţiei, vor putea fi defrişate, după caz, numai cu aprobarea comitetelor executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti sau municipale, care sunt obligate să asigure concomitent realizarea plantării unui număr cel puţin echivalent de pomi sau arbuşti fructiferi, pentru a nu diminua patrimoniul pomicol din unitatea teritorial-administrativă.
Secţiunea IV:Întreţinerea pomilor şi arbuştilor fructiferi
Art. 16
Deţinătorii de pomi şi arbuşti fructiferi sunt obligaţi să execute, la timp şi corespunzător normelor tehnice, lucrările de îngrijire necesare; tăierile anuale de formare şi fructificare, lucrarea şi fertilizarea anuală a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, completarea golurilor şi înlocuirea pomilor debili, îmbătrâniţi sau fără producţie.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, răspunde de elaborarea şi îmbunătăţirea permanentă a tehnologiilor de cultură pentru fiecare specie pomicolă, corespunzător metodelor avansate de mecanizare şi chimizare, care să asigure obţinerea de producţii mari, de calitate superioară şi cu economicitate ridicată.
Organizaţiile agricole socialiste răspund de aplicarea tehnologiilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi de luarea tuturor măsurilor necesare realizării parametrilor tehnico-economici proiectaţi la înfiinţarea plantaţiilor.
Art. 17
Combaterea bolilor şi dăunătorilor în pomicultură constituie o sarcină obligatorie pentru toate organele şi organizaţiile socialiste, precum şi pentru toţi locuitorii ţării, deţinători de pomi şi arbuşti fructiferi.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, după caz, vor întocmi programe comune de tratament şi combatere a bolilor şi dăunătorilor pentru zonele limitrofe între plantaţiile pomicole şi fondul forestier.
Acţiunile de combatere a bolilor şi dăunătorilor se vor face în mod organizat prin unităţi de stat specializate, care vor aplica tratamentele unitar, pe zone şi bazine pomicole, pentru toţi deţinătorii de pomi şi arbuşti fructiferi, sub îndrumarea şi controlul organelor agricole de specialitate, la termenele şi în condiţiile stabilite de acestea.
Tratamentele se vor face cu mijloacele tehnico-materiale şi financiare ale statului, beneficiarii urmând să plătească o taxă fixă, anual.
Cultivatorii de pomi şi arbuşti fructiferi care contractează vânzarea de fructe la fondul de stat vor beneficia de înlesniri privind costul tratamentelor, în raport cu valoarea producţiei livrate, potrivit condiţiilor ce vor fi prevăzute în contract.
Art. 18
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, prin întreprinderile de industrie locală, vor asigura, fiecare potrivit profilului său, producerea tractoarelor, maşinilor agricole, aparaturii şi uneltelor specifice pomiculturii, prevăzute în sistema de maşini, conform prevederilor programelor anuale, cât şi îmbunătăţirea permanentă a acesteia, pentru a ridica economicitatea mecanizării lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor, de îngrijire a pomilor, precum şi cele de recoltare, transport, condiţionare, păstrare şi valorificare a fructelor.
Art. 19
Ministerul Industriei Chimice va asigura producerea cantităţilor şi sortimentelor de pesticide de mare eficacitate, pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor şi dăunătorilor în pomicultură, potrivit nevoilor stabilite de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Secţiunea V:Cultura şi protecţia nucului
Art. 20
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, răspund de luarea măsurilor de extinderea culturii nucului în toate zonele favorabile şi de plantare în localităţi, pe aliniamentele şoselelor şi drumurilor, folosind material săditor selecţionat, conform prevederilor programului de dezvoltare a culturii nucului în ţara noastră.
Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii îi revine sarcina de a-şi asigura în mai mare parte nevoile de material lemnos de nuc, necesar unităţilor de industrializare, prin plantarea de nuci pe terenuri din fondul forestier.
Contravaloarea materialului săditor livrat din pepinierele statului unităţilor agricole socialiste, gospodăriilor populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor, care se angajează să cultive nuci, va fi suportată de la buget.
Art. 21
Distrugerea sau degradarea nucilor este interzisă.
Tăierea şi transportul arborilor de nuc, din afara fondului forestier, se fac numai pe bază de autorizaţie de tăiere şi transport, emisă de organele agricole judeţene sau ale municipiului Bucureşti şi numai în următoarele cazuri:
a)nuci care au cel puţin 1/3 din coroană uscată;
b)nuci aflaţi pe suprafeţe pe care s-a autorizat construirea de obiective sau plantarea cu pomi ori viţă de vie şi a căror tăiere nu se poate evita;
c)nuci dezrădăcinaţi din cauze naturale.
Art. 22
Autorizaţia de tăiere şi transport al arborilor de nuc în cazurile prevăzute în art. 21 se eliberează numai dacă proprietarul sau cel care îl are în administrare directă ori în folosinţă se obligă să planteze pe teren propriu sau pe terenul repartizat de organele locale ale administraţiei de stat, în termenul stabilit de acestea, trei nuci tineri pentru fiecare nuc ce urmează a fi tăiat.
Art. 23
Exploatarea nucilor şi a plantaţiilor speciale de nuc din fondul forestier, pentru obţinerea de material lemnos, se va face potrivit prevederilor amenajamentelor silvice.
Art. 24
Valorificarea lemnului de nuc se face numai către unităţile Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, care, la solicitarea deţinătorilor, vor asigura în condiţiile legii şi operaţiunile de tăiere şi transport.
Secţiunea VI:Cultura şi protecţia dudului
Art. 25
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, vor lua măsuri de extindere a culturii dudului prin plantarea acestuia pe marginea şoselelor, drumurilor şi căilor ferate, în curţile gospodăriilor populaţiei, prin înfiinţarea plantaţiilor intensive în unităţile agricole socialiste, în toate zonele favorabile, folosind material săditor hibrid şi altoit.
Plantaţiile de dud intensive se vor înfiinţa sub îndrumarea tehnică a organelor agricole sau silvice, pe terenuri corespunzătoare, cu respectarea tehnologiei de plantare, întreţinere şi exploatare, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Plantarea duzilor pe aliniamentele şoselelor, drumurilor şi căilor ferate se va face cu acordul şi sprijinul Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor.
Art. 26
Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua măsuri de înfiinţare a plantaţiilor de dud intensive, pe terenuri agricole proprietate de stat afectate şcolilor de cultură generală pentru practica productivă sau diferitelor aşezăminte şi pe alte terenuri rezerve de stat, situate în vatra satului, care pot fi destinate acestui scop.
Art. 27
Materialul săditor de dud se va asigura de către pepiniere specializate, organizate potrivit programului de dezvoltare a sericiculturii, din hibrizii şi soiurile de dud înscrise în lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante agricole.
Art. 28
Contravaloarea materialului săditor de dud destinat înfiinţării de plantaţii intensive, livrat din pepinierele statului unităţilor agricole socialiste, şcolilor şi altor instituţii, va fi suportată de la buget.
Art. 29
Plantaţiile de dud, duzii de pe marginea şoselelor, drumurilor şi căilor ferate, cât şi din fondul silvic, reprezintă sursa de furajare a viermilor de mătase şi se vor exploata exclusiv în acest scop, de către crescătorii care au încheiate contracte pentru creşterea viermilor de mătase, pe baza repartizării făcute de către comitetul executiv al consiliului popular local.
Art. 30
Pentru asigurarea bazei furajere a creşterii viermilor de mătase se interzice tăierea coroanei duzilor în perioada de iarnă. Lucrările de tăiere se vor executa în lunile mai - iunie, după recoltarea frunzelor, potrivit tehnologiei stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Art. 31
Defrişarea duzilor din plantaţiile intensive, cu excepţia celor calamitaţi sau uscaţi, se va putea face numai cu autorizaţie eliberată de către comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz.
Art. 32
Deţinătorii plantaţiilor de duzi sau ai duzilor răzleţi sunt obligaţi să asigure combaterea omizii păroase a dudului, în condiţiile stabilite de organele de specialitate, sub îndrumarea tehnică şi controlul acestora.
CAPITOLUL II:Organizarea şi valorificarea producţiei pomicole
Secţiunea I:Organizarea producţiei pomicole
Art. 33
În scopul asigurării condiţiilor necesare sporirii producţiei de fructe şi îmbunătăţirii calităţii acesteia, prin introducerea şi generalizarea tehnologiilor moderne şi folosirea raţională a bazei tehnico-materiale, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, cu sprijinul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, va promova sistemul de organizare şi retribuire a muncii în acord global, organizarea producţiei pomicole în ferme specializate şi alte forme superioare de organizare a producţiei şi a muncii în pomicultură.
Art. 34
În zonele şi localităţile cu condiţii favorabile extinderii pomiculturii se pot constitui, potrivit legii, asociaţii ale producătorilor individuali. Pentru dezvoltarea producţiei de fructe, acestea vor beneficia de sprijinul statului, constând din: acordarea gratuită de asistenţă tehnică de specialitate, credite de investiţii pentru înfiinţarea de noi plantaţii, refacerea şi modernizarea celor existente, credite de producţie, precum şi aprovizionarea cu materiale, unelte şi mijloace mecanice necesare executării lucrărilor în plantaţii, asigurarea valorificării producţiei prin contractarea şi preluarea acesteia.
Secţiunea II:Valorificarea fructelor
Art. 35
Valorificarea fructelor se face prin unităţi socialiste specializate, cât şi direct de către producători, cu respectarea prevederilor legale.
Art. 36
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor răspunde de organizarea şi realizarea, într-o concepţie unitară, în cadrul zonelor şi bazinelor pomicole, a capacităţilor necesare pentru condiţionarea, păstrarea şi industrializarea fructelor, asigurând o valorificare superioară a acestora pentru întreaga agricultură.
CAPITOLUL III:Îndrumarea şi stimularea dezvoltării pomiculturii
Art. 37
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va înfiinţa, ca organ consultativ, în cadrul Consiliului producţiei vegetale, Comisia naţională pentru pomicultură, având, în principal, următoarele atribuţii:
a)elaborarea de propuneri pentru orientarea şi zonarea pomiculturii în perspectivă, în funcţie de necesităţile consumului intern de fructe în stare proaspătă, pentru industrializare şi lărgirea exportului;
b)avizarea programului de dezvoltare a pomiculturii şi a principalelor măsuri tehnice şi economice privind pomicultura.
Componenţa Comisiei naţionale pentru pomicultură şi modul de lucru al acesteia se stabilesc de către Consiliul de conducere al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Art. 38
În scopul stimulării extinderii culturii pomilor şi arbuştilor fructiferi, respectării sortimentelor stabilite pentru consum intern şi export, îngrijirii exemplare a plantaţiilor, intrării la timp pe rod şi cu potenţial superior de producţie a noilor plantaţii, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va organiza plantaţii şi livezi model pe terenurile organizaţiilor agricole socialiste şi ale gospodăriilor populaţiei, va institui concursuri pentru desemnarea celor mai bune ferme, unităţi şi producători individuali, în faze judeţene şi pe ţară, şi va acorda premii, distincţii şi alte stimulente.
Art. 39
Pentru mobilizarea tuturor cetăţenilor ţării la dezvoltarea culturii pomilor şi arbuştilor fructiferi şi a producţiei de fructe, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va organiza anual, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, "săptămâna pomiculturii", perioadă în care se vor realiza acţiuni susţinute de plantări de pomi, lucrări de întreţinerea livezilor şi pomilor, în fiecare localitate.
CAPITOLUL IV:Răspunderi şi sancţiuni
Art. 40
Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta lege atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 41
Livrarea cu ştiinţă sau din neglijenţă de material săditor pomicol necorespunzător standardelor de stat sau normelor interne, săvârşită în condiţiile art. 248 şi 249 din Codul penal, constituie infracţiune şi se pedepseşte, după caz, potrivit prevederilor acestor articole.
Art. 42
Vânzarea fără autorizaţie a materialului săditor pomicol din soiurile şi hibrizii cu regim de licenţă, către cetăţenii străini sau întreprinderi străine, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 302 din Codul penal.
Art. 43
Încălcarea prevederilor art. 21 şi 24 din prezenta lege cu privire la tăierea şi valorificarea nucului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă.
Art. 44
Faptele care constituie contravenţii la dispoziţiile art. 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 22, 31 şi 32, precum şi alte contravenţii la dispoziţiile prezentei legi, vor fi stabilite şi sancţionate prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
CAPITOLUL V:Dispoziţii finale
Art. 45
Criteriile de repartizare pe teritoriu a speciilor şi soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi, modul de efectuare a studiilor şi lucrărilor pentru stabilirea bazinelor pomicole, introducerea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului pomicol, modul şi condiţiile de eliberare a autorizaţiei de înfiinţare a plantaţiilor pomicole, precum şi de defrişare a acestora, regulile pentru efectuarea lucrărilor agrotehnice de bază şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor, regulile pentru păstrarea, prelucrarea şi valorificarea fructelor, precum şi alte măsuri de executare a prezentei legi, se stabilesc prin norme tehnice obligatorii, emise de ministrul agriculturii, industriei alimentare şi apelor.
Art. 46
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Art. 47
Dispoziţiile contrare prezentei legi, prevăzute în Decretul nr. 134/1954, privind protecţia nucului şi valorificarea lemnului de nuc, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 29 aprilie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 305/1964 privind unele măsurii pentru extinderea plantaţiilor şi creşterea producţiei de nuci şi valorificarea raţională a lemnului de nuc, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 23 din 2 iunie 1964, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abrogă.
-****-
Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţională în şedinţa din 26 iulie 1974.

Preşedintele

Marii Adunări Naţionale

NICOLAE GIOSAN

Publicată în Buletinul Oficial cu numărul 105 din data de 29 iulie 1974

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (3)
Abrogat de numărul de obiecte din listă: (1)
Abrogate de acest act numărul de obiecte din listă: (2)
Jurisprudenţă numărul de obiecte din listă: (3)
Hotarari judecătoresti numărul de obiecte din listă: (3)
Comentarii, monografii, reviste şi webinarii numărul de obiecte din listă: (1)
Articole numărul de obiecte din listă: (1)