Capitolul i - Patrimoniul pomicol - Legea 11/1974 Legea pomiculturii

B.Of. 105

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 29 Iulie 1974
CAPITOLUL I:Patrimoniul pomicol
Secţiunea I:Dispoziţii generale
Art. 1
În Republica Socialistă România, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului pomicol, ridicarea valorii biologice şi a potenţialului productiv al plantaţiilor constituie o obligaţie pentru toate organizaţiile socialiste şi locuitorii patriei noastre deţinători de pomi.
Pomii şi arbuştii fructiferi din plantaţii în masiv sau răzleţi, de orice fel, cât şi pepinierele pomicole, alcătuiesc, în totalitatea lor, patrimoniul pomicol al ţării.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor răspunde de îndeplinirea planului de dezvoltare a pomiculturii şi creşterea producţiei de fructe. În acest sens, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, va lua toate măsurile pentru ridicarea potenţialului de rodire a plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii moderne, potrivit programului de dezvoltare a pomiculturii.
Art. 2
Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi se dezvoltă cu precădere în zonele şi bazinele pomicole consacrate, îndeosebi în zona colinară, cât şi în jurul centrelor mari de consum, pe terenuri amenajate corespunzător cerinţelor de executare mecanizată a lucrărilor.
La plantare se vor folosi speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi, potrivit zonării acestora, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Art. 3
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu consultarea organelor centrale interesate, a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi a municipiului Bucureşti, elaborează programul de dezvoltare în perspectivă a pomiculturii, pe zone naturale de producţie şi bazine specializate, cât şi în profil teritorial, ţinând seama de nevoile economiei.
Art. 4
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Comisia de stat pentru încercarea şi omologarea soiurilor, răspunde de îmbunătăţirea continuă a sortimentului pomicol şi introducerea în producţie a soiurilor noi cu însuşiri calitative şi economice superioare.
Art. 5
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice coordonează activitatea Institutului de cercetări pentru pomicultură, a staţiunilor experimentale pomicole, cât şi activitatea de cercetare a cadrelor didactice de la catedrele de specialitate din învăţământul superior agricol şi răspunde de realizarea programelor de cercetare, precum şi de elaborarea unor tehnologii superioare de producţie, specifice fiecărei specii pomicole.
Art. 6
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, organizează evidenţa patrimoniului pomicol şi răspund de utilizarea eficientă a plantaţiilor pomicole deţinute de toate organizaţiile socialiste, precum şi de activitate de îndrumare în plantarea şi exploatarea pomilor şi arbuştilor fructiferi, de către gospodăriile populaţiei.
Secţiunea II:Producerea, circulaţia, folosirea şi controlul calităţii materialului săditor
Art. 7
Producerea materialului săditor pomicol se asigură de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor prin reţeaua de pepiniere organizate în unităţi agricole de stat, autorizate potrivit legii.
Pepinierele pomicole îşi vor organiza şi desfăşura activitatea în concordanţă cu nevoile de material săditor necesar realizării programului de dezvoltare a pomiculturii, întocmit pe fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti.
Art. 8
Este interzisă producerea sau folosirea de material săditor din alte specii şi soiuri şi în alte proporţii decât cele stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, în concordanţă cu programul de dezvoltare a pomiculturii.
Art. 9
Pepinierele vor fi organizate şi înzestrate corespunzător pentru a produce material săditor de calitate superioară, liber de boli şi dăunători. Acestea sunt obligate să evidenţieze în registrul de pepinieră cantitatea şi autenticitatea materialului produs, tehnologia aplicată şi destinaţia dată.
Unităţile care produc sau cele care livrează materialul săditor răspund de autenticitatea şi calitatea acestuia şi vor suporta, potrivit legii, daunele provocate unităţilor beneficiare, prin livrarea de material corespunzător.
Materialul săditor elită, liber de viroze, destinat pentru înmulţire - portaltoii, ramurile altoaie, butaşii, drajonii, stolonii de căpşuni - va fi asigurat de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin Institutul de cercetări pentru pomicultură şi staţiunile experimentale, care răspund de aceasta.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, în procesul de producţie, circulaţie şi folosire, controlul de calitate al materialului săditor, potrivit legii.
Art. 10
Preluarea materialului săditor pomicol de la pepiniere şi desfacerea acestuia către beneficiari se asigură de către unităţile de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, pe bază de contracte încheiate, de regulă, pe lungă durată.
Secţiunea III:Înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi
Art. 11
Sunt destinate pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi:
a)terenurile situate în bazinele pomicole specializate şi alte suprafeţe care, prin lucrările de zonare a producţiei agricole, sunt destinate producerii fructelor;
b)terenurile rezultate în urma defrişării plantaţiilor îmbătrânite ori neproductive şi care urmează a fi replantate imediat sau după o perioadă de odihnă;
c)terenurile nisipoase, care pot fi valorificate intensiv prin plantaţii pomicole.
Pentru întregirea plantaţiilor pomicole existente, în zonele şi bazinele consacrate pot fi folosite, în condiţiile legii, şi alte categorii de terenuri, situate între plantaţii, care, potrivit proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului, se valorifică eficient prin cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi.
Art. 12
Organizaţiile agricole socialiste pot înfiinţa plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi numai pe baza autorizaţiei de plantare, eliberată de către organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor din proiecte şi a normelor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Înfiinţarea plantaţiilor pomicole se va face cu executarea prealabilă a lucrărilor de organizare şi amenajare a teritoriului, corespunzător nevoilor acestora, asigurându-se realizarea tuturor lucrărilor de prevenire şi combatere a eroziunii solului.
Art. 13
Plantaţiile noi se vor executa de către organizaţiile agricole socialiste, pe bază de studii şi proiecte de execuţie. Se va urmări, prin întregirea plantaţiilor existente şi înfiinţarea plantaţiilor noi, să se organizeze într-o măsură cât mai mare unităţi specializate, dotate cu toate utilităţile necesare desfăşurării eficiente a procesului de producţie şi valorificare.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, prin organele sale teritoriale, ca prin lucrările de refacere, întregire şi creare de noi plantaţii pomicole să se realizeze bazine încheiate şi specializarea producţiei de fructe, urmărind aplicarea unitară şi complexă a soluţiilor tehnice, în întocmirea proiectelor şi executarea lucrărilor de înfiinţare a plantaţiilor, în organizarea fermelor pomicole specializate, cât şi în efectuarea de către acestea a tuturor lucrărilor de întreţinere şi exploatare a plantaţiilor pomicole, conform tehnologiilor, pentru obţinerea unei producţii şi a unei eficienţe economice ridicate.
Art. 14
Plantările de pomi şi arbuşti fructiferi la gospodăriile populaţiei se vor face potrivit planului de dezvoltare a producţiei agricole în profil teritorial, ţinând seama de prevederile programului din zonă, cu respectarea normelor tehnice şi a recomandărilor organelor agricole de specialitate, în scopul asigurării necesarului de fructe pentru consumul local şi pentru fondul de stat.
Comitetelor executive ale consiliilor populare le revine sarcina de a sprijini gospodăriile populaţiei în realizarea plantărilor de pomi din toate speciile, dând prioritate cireşilor, vişinilor, nucilor, caişilor, arbuştilor fructiferi şi căpşunilor, asigurând totodată înfrumuseţarea curţilor, localităţilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Art. 15
Defrişarea pomilor şi arbuştilor fructiferi din plantaţiile în masiv, cu excepţia celor neproductivi care trebuie înlocuiţi şi a celor de pe terenurile scoase, potrivit legii, din producţia agricolă, este interzisă pentru toate categoriile de deţinători.
Defrişarea plantaţiilor intrate în declin şi neeconomice de pe terenurile proprietate de stat sau obştească se va face numai pe bază de autorizaţie eliberată de organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor legale privind casarea mijloacelor de bază.
Plantaţiile în masiv intrate în declin, necorespunzătoare, aparţinând gospodăriilor populaţiei, vor putea fi defrişate, după caz, numai cu aprobarea comitetelor executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti sau municipale, care sunt obligate să asigure concomitent realizarea plantării unui număr cel puţin echivalent de pomi sau arbuşti fructiferi, pentru a nu diminua patrimoniul pomicol din unitatea teritorial-administrativă.
Secţiunea IV:Întreţinerea pomilor şi arbuştilor fructiferi
Art. 16
Deţinătorii de pomi şi arbuşti fructiferi sunt obligaţi să execute, la timp şi corespunzător normelor tehnice, lucrările de îngrijire necesare; tăierile anuale de formare şi fructificare, lucrarea şi fertilizarea anuală a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, completarea golurilor şi înlocuirea pomilor debili, îmbătrâniţi sau fără producţie.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, răspunde de elaborarea şi îmbunătăţirea permanentă a tehnologiilor de cultură pentru fiecare specie pomicolă, corespunzător metodelor avansate de mecanizare şi chimizare, care să asigure obţinerea de producţii mari, de calitate superioară şi cu economicitate ridicată.
Organizaţiile agricole socialiste răspund de aplicarea tehnologiilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi de luarea tuturor măsurilor necesare realizării parametrilor tehnico-economici proiectaţi la înfiinţarea plantaţiilor.
Art. 17
Combaterea bolilor şi dăunătorilor în pomicultură constituie o sarcină obligatorie pentru toate organele şi organizaţiile socialiste, precum şi pentru toţi locuitorii ţării, deţinători de pomi şi arbuşti fructiferi.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreună cu Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, după caz, vor întocmi programe comune de tratament şi combatere a bolilor şi dăunătorilor pentru zonele limitrofe între plantaţiile pomicole şi fondul forestier.
Acţiunile de combatere a bolilor şi dăunătorilor se vor face în mod organizat prin unităţi de stat specializate, care vor aplica tratamentele unitar, pe zone şi bazine pomicole, pentru toţi deţinătorii de pomi şi arbuşti fructiferi, sub îndrumarea şi controlul organelor agricole de specialitate, la termenele şi în condiţiile stabilite de acestea.
Tratamentele se vor face cu mijloacele tehnico-materiale şi financiare ale statului, beneficiarii urmând să plătească o taxă fixă, anual.
Cultivatorii de pomi şi arbuşti fructiferi care contractează vânzarea de fructe la fondul de stat vor beneficia de înlesniri privind costul tratamentelor, în raport cu valoarea producţiei livrate, potrivit condiţiilor ce vor fi prevăzute în contract.
Art. 18
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, prin întreprinderile de industrie locală, vor asigura, fiecare potrivit profilului său, producerea tractoarelor, maşinilor agricole, aparaturii şi uneltelor specifice pomiculturii, prevăzute în sistema de maşini, conform prevederilor programelor anuale, cât şi îmbunătăţirea permanentă a acesteia, pentru a ridica economicitatea mecanizării lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor, de îngrijire a pomilor, precum şi cele de recoltare, transport, condiţionare, păstrare şi valorificare a fructelor.
Art. 19
Ministerul Industriei Chimice va asigura producerea cantităţilor şi sortimentelor de pesticide de mare eficacitate, pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor şi dăunătorilor în pomicultură, potrivit nevoilor stabilite de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Secţiunea V:Cultura şi protecţia nucului
Art. 20
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, răspund de luarea măsurilor de extinderea culturii nucului în toate zonele favorabile şi de plantare în localităţi, pe aliniamentele şoselelor şi drumurilor, folosind material săditor selecţionat, conform prevederilor programului de dezvoltare a culturii nucului în ţara noastră.
Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii îi revine sarcina de a-şi asigura în mai mare parte nevoile de material lemnos de nuc, necesar unităţilor de industrializare, prin plantarea de nuci pe terenuri din fondul forestier.
Contravaloarea materialului săditor livrat din pepinierele statului unităţilor agricole socialiste, gospodăriilor populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor, care se angajează să cultive nuci, va fi suportată de la buget.
Art. 21
Distrugerea sau degradarea nucilor este interzisă.
Tăierea şi transportul arborilor de nuc, din afara fondului forestier, se fac numai pe bază de autorizaţie de tăiere şi transport, emisă de organele agricole judeţene sau ale municipiului Bucureşti şi numai în următoarele cazuri:
a)nuci care au cel puţin 1/3 din coroană uscată;
b)nuci aflaţi pe suprafeţe pe care s-a autorizat construirea de obiective sau plantarea cu pomi ori viţă de vie şi a căror tăiere nu se poate evita;
c)nuci dezrădăcinaţi din cauze naturale.
Art. 22
Autorizaţia de tăiere şi transport al arborilor de nuc în cazurile prevăzute în art. 21 se eliberează numai dacă proprietarul sau cel care îl are în administrare directă ori în folosinţă se obligă să planteze pe teren propriu sau pe terenul repartizat de organele locale ale administraţiei de stat, în termenul stabilit de acestea, trei nuci tineri pentru fiecare nuc ce urmează a fi tăiat.
Art. 23
Exploatarea nucilor şi a plantaţiilor speciale de nuc din fondul forestier, pentru obţinerea de material lemnos, se va face potrivit prevederilor amenajamentelor silvice.
Art. 24
Valorificarea lemnului de nuc se face numai către unităţile Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, care, la solicitarea deţinătorilor, vor asigura în condiţiile legii şi operaţiunile de tăiere şi transport.
Secţiunea VI:Cultura şi protecţia dudului
Art. 25
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, vor lua măsuri de extindere a culturii dudului prin plantarea acestuia pe marginea şoselelor, drumurilor şi căilor ferate, în curţile gospodăriilor populaţiei, prin înfiinţarea plantaţiilor intensive în unităţile agricole socialiste, în toate zonele favorabile, folosind material săditor hibrid şi altoit.
Plantaţiile de dud intensive se vor înfiinţa sub îndrumarea tehnică a organelor agricole sau silvice, pe terenuri corespunzătoare, cu respectarea tehnologiei de plantare, întreţinere şi exploatare, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Plantarea duzilor pe aliniamentele şoselelor, drumurilor şi căilor ferate se va face cu acordul şi sprijinul Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor.
Art. 26
Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua măsuri de înfiinţare a plantaţiilor de dud intensive, pe terenuri agricole proprietate de stat afectate şcolilor de cultură generală pentru practica productivă sau diferitelor aşezăminte şi pe alte terenuri rezerve de stat, situate în vatra satului, care pot fi destinate acestui scop.
Art. 27
Materialul săditor de dud se va asigura de către pepiniere specializate, organizate potrivit programului de dezvoltare a sericiculturii, din hibrizii şi soiurile de dud înscrise în lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante agricole.
Art. 28
Contravaloarea materialului săditor de dud destinat înfiinţării de plantaţii intensive, livrat din pepinierele statului unităţilor agricole socialiste, şcolilor şi altor instituţii, va fi suportată de la buget.
Art. 29
Plantaţiile de dud, duzii de pe marginea şoselelor, drumurilor şi căilor ferate, cât şi din fondul silvic, reprezintă sursa de furajare a viermilor de mătase şi se vor exploata exclusiv în acest scop, de către crescătorii care au încheiate contracte pentru creşterea viermilor de mătase, pe baza repartizării făcute de către comitetul executiv al consiliului popular local.
Art. 30
Pentru asigurarea bazei furajere a creşterii viermilor de mătase se interzice tăierea coroanei duzilor în perioada de iarnă. Lucrările de tăiere se vor executa în lunile mai - iunie, după recoltarea frunzelor, potrivit tehnologiei stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Art. 31
Defrişarea duzilor din plantaţiile intensive, cu excepţia celor calamitaţi sau uscaţi, se va putea face numai cu autorizaţie eliberată de către comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz.
Art. 32
Deţinătorii plantaţiilor de duzi sau ai duzilor răzleţi sunt obligaţi să asigure combaterea omizii păroase a dudului, în condiţiile stabilite de organele de specialitate, sub îndrumarea tehnică şi controlul acestora.