Secţiunea 1 - Stabilirea dreptului la prestaţii familiale - Instructiuni din 2007 de aplicare a prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii şi ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 574 din 21 martie 1972 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1.408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, în domeniul prestaţiilor familiale

M.Of. 42

În vigoare
Versiune de la: 21 Octombrie 2009
SECŢIUNEA 1:Stabilirea dreptului la prestaţii familiale
Art. 4
(1)Orice lucrător migrant, cetăţean român sau cetăţean străin, care desfăşoară o activitate salarială sau independentă în România, conform prevederilor legale în vigoare, are dreptul la prestaţii familiale în România, indiferent de locul de reşedinţă al membrilor săi de familie.
(2)Prestaţiile familiale pentru lucrătorii migranţi care desfăşoară o activitate profesională în România, precum şi pentru lucrătorii migranţi aflaţi în şomaj pe teritoriul României sunt acordate de către agenţiile teritoriale, în condiţiile stabilite de legislaţia română în vigoare şi în conformitate cu prevederile Regulamentului şi ale Regulamentului de aplicare.

Art. 5
(1)Pentru a beneficia de prestaţiile familiale prevăzute la art. 22 alin. (1) din ordin, lucrătorii migranţi prevăzuţi la art. 4 depun cererea de prestaţii la primăria în a cărei rază teritorială au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, conform prevederilor legislaţiei române în vigoare şi ale art. 86 paragraful 1 şi art. 88 din Regulamentul de aplicare.

(2)Cererea prevăzută la alin. (1) se întocmeşte potrivit modelului prevăzut de legislaţia română în vigoare şi este însoţită de o solicitare suplimentară de informaţii cu privire la membrii familiei lucrătorului migrant, solicitare prevăzută în anexa nr. 1 la instrucţiuni.
(3)Cererea este însoţită de alte documente justificative, conform legislaţiei române în vigoare.
(4)În cazul cetăţenilor români care şi-au stabilit reşedinţa în altă ţară, împreună cu copilul/copiii pentru care solicită dreptul, şi care solicită acordarea alocaţiei de stat pentru copii în România, cererea completată şi semnată de reprezentantul legal al copilului, împreună cu actele doveditoare, poate fi depusă la primărie şi de către mandatar, persoană împuternicită prin procură specială.
(5)Procura specială prevăzută la alin. (4) este autentificată, după caz, de notarii publici de pe teritoriul României, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, este valabilă 6 luni şi trebuie să conţină următoarele elemente:
a)numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul şi actul de identitate ale reprezentantului legal;
b)numele, prenumele, datele de identificare (actul de identitate, domiciliul, data şi locul naşterii) ale mandatarului;
c)obiectul mandatului (întocmirea dosarului pentru solicitarea şi acordarea drepturilor de alocaţie de stat pentru copii, deschiderea contului curent, încasarea drepturilor curente şi restante, semnarea extrasului de cont);
d)precizarea că mandatarul are obligaţiile ce revin reprezentantului legal, inclusiv pe cea de a anunţa agenţia teritorială, în termenul prevăzut la art. 21, despre orice schimbare intervenită în situaţia reprezentantului legal de natură să suspende sau să înceteze acordarea drepturilor.

Art. 6
(1)În aplicarea dispoziţiilor art. 86 paragraful 2 din Regulamentul de aplicare, cererea prevăzută la art. 5 este însoţită de formularul E401 "Atestat privind componenţa familiei în vederea acordării prestaţiilor familiale", denumit în continuare formularul E401, completat la partea B de către instituţia competentă în materie de stare civilă de la locul de reşedinţă al membrilor de familie ai lucrătorului migrant.
(2)Dacă lucrătorii migranţi prevăzuţi la art. 4 care au formulat o cerere de acordare a prestaţiilor familiale nu prezintă formularul E401 completat în partea B, direcţiile teritoriale completează partea A a acestuia şi îl transmit instituţiei sau autorităţii competente în materie de stare civilă a statului de reşedinţă al membrilor de familie ai lucrătorilor migranţi.
Art. 7
(1)În cazul solicitării indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului lunar, lucrătorii migranţi trebuie să prezinte direcţiilor teritoriale atât formularul E401, cât şi formularul E405 "Atestat privind totalizarea perioadelor de asigurare, de angajare sau de activitate independentă realizate în cadrul legislaţiei la care a fost supus anterior", denumit în continuare formularul E405, completat în partea B de către instituţia competentă care a acordat anterior prestaţiile familiale.
(2)Formularul E405 poate fi înlocuit de o copie a formularului E 104 privind totalizarea perioadelor de asigurare în materie de boală, denumit în continuare formularul E 104, emis de instituţia de asigurare în caz de boală din statul membru de reşedinţă al lucrătorilor prevăzuţi la art. 4.
(3)Dacă lucrătorii migranţi nu prezintă formularul E405 sau o copie a formularului E 104, direcţiile teritoriale se vor adresa, fie direct, fie prin intermediul organismului de legătură, uneia dintre instituţiile menţionate la art. 42 alin. (3), completând partea A a formularului E405 sau utilizând formularul E001 privind schimbul de informaţii, denumit în continuare formularul E001.
Art. 8
Cererea prevăzută la art. 5 alin. (1) este însoţită, după caz, de alte formulare europene, prevăzute la art. 38-47, în funcţie de situaţia familială sau profesională a fiecărei persoane prevăzute la art. 4.
Art. 9
(1)Direcţiile teritoriale stabilesc dreptul la prestaţii familiale conform prevederilor legislaţiei române în vigoare şi pe baza formularelor europene completate, aplicând prevederile art. 13-17a din Regulament şi ţinând cont de următoarele reguli de bază:
a)indiferent de statul membru de reşedinţă al lucrătorului migrant prevăzut la art. 4 şi al membrilor familiei sale, acesta are dreptul la prestaţiile familiale prevăzute de legislaţia statului membru în care îşi desfăşoară activitatea;
b)perioadele de asigurare, de activitate salarială sau independentă realizate într-un alt stat membru, sunt, după caz, totalizate şi sunt luate în considerare la stabilirea dreptului la prestaţii familiale în România, în situaţia în care lucrătorul migrant se supune legislaţiei române.

(2)[textul din Art. 9, alin. (2) din capitolul II, subcapitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-oct-2009 de Art. II, punctul 7. din Ordinul 184/2009]
(3)Agenţiile teritoriale întocmesc dosarul lucrătorilor migranţi care solicită prestaţii familiale. Dacă din analiza dosarului agenţia teritorială constată lipsa unor date ori documente necesare pentru stabilirea dreptului şi/sau punerea în plată, aceasta cere solicitantului ori instituţiilor/autorităţilor/angajatorilor români sau, după caz, instituţiilor competente din alte state membre informaţii suplimentare, folosind formularele europene sau alte documente.

Art. 10
(1)În baza prevederilor art. 72 din Regulament, la stabilirea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului sau, după caz, la stimulentul lunar, în condiţiile legislaţiei române, direcţiile teritoriale iau în considerare şi perioadele de activitate salarială sau independentă realizate într-un alt stat membru.
(2)Perioadele prevăzute la alin. (1) sunt cele comunicate de către instituţiile competente din statele membre în care au fost realizate, prin intermediul formularului E405.
(3)În cazul în care la analiza dosarului sau pe perioada acordării dreptului la prestaţii familiale direcţia teritorială constată lipsa de la dosar a unor informaţii sau documente, aceasta poate, prin personalul propriu sau prin serviciile publice/compartimentele de asistenţă socială de la primării, să efectueze anchete sociale prin care să constate situaţia de fapt a solicitantului în raport cu drepturile cerute şi să dispună după caz.
(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul unor petiţii din partea solicitantului sau, după caz, a beneficiarului ori al unor reclamaţii din partea unor persoane sau instituţii privind acordarea dreptului.
SUBSECŢIUNEA 1:Drepturile lucrătorilor migranţi
Art. 11
(1)Lucrătorul migrant care desfăşoară o activitate în România are dreptul, pentru membrii săi de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru, la prestaţiile familiale din România, prevăzute la art. 2 alin. (1), ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul ţării noastre.
(2)Dacă membrii familiei lucrătorului prevăzut la alin. (1) primesc prestaţii familiale în baza legislaţiei din ţara de reşedinţă a acestora, fără ca aceştia să desfăşoare o activitate salarială sau independentă, în aceeaşi perioadă în care lucrătorul migrant primeşte prestaţii familiale pentru acelaşi membru de familie din partea statului român, dreptul la prestaţiile familiale din statul membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei acestuia se suspendă.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), dacă valoarea prestaţiilor familiale plătite de statul membru de reşedinţă este mai mare decât cea prevăzută de statul român, atunci statul membru de reşedinţă al membrilor de familie ai lucrătorului migrant are obligaţia de a plăti diferenţa dintre nivelul cuantumului prestaţiilor acordate de statul român şi nivelul cuantumului prestaţiilor plătite pe teritoriul acestui stat.
(4)Dacă o cerere de prestaţii nu este depusă în statul membru pe teritoriul căruia membrii de familie ai lucrătorului migrant îşi au reşedinţa, direcţiile teritoriale stabilesc dreptul la prestaţiile familiale ca şi cum aceste prestaţii ar fi acordate de primul stat membru.
Art. 12
(1)În cazul în care în statul membru de reşedinţă al membrilor de familie ai lucrătorului migrant prevăzut la art. 11 alin. (1) unul dintre membrii de familie ai acestuia începe o activitate salarială sau independentă, statul competent cu acordarea prestaţiilor familiale devine statul membru de reşedinţă, iar dreptul la prestaţiile familiale pe teritoriul statului român se suspendă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă valoarea prestaţiilor familiale plătite de statul român este mai mare decât cea prevăzută de statul membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei lucrătorului migrant, atunci statul român are obligaţia de a plăti diferenţa.
Art. 13
(1)Lucrătorul migrant care desfăşoară în aceeaşi perioadă activităţi salariale sau independente în două state membre, dintre care una în statul membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei acestuia şi cealaltă în statul român, beneficiază de prestaţii familiale conform legislaţiei statului membru în care membrii familiei acestuia îşi au reşedinţa.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă valoarea prestaţiilor familiale plătite de statul român este mai mare decât cea prevăzută de statul membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei lucrătorului migrant, atunci statul român are obligaţia de a plăti diferenţa.
Art. 14
În cazul în care lucrătorul migrant desfăşoară în acelaşi timp o activitate salarială în două sau mai multe state membre, dintre care una în statul român, şi niciunul dintre statele de angajare nu reprezintă statul în care îşi au reşedinţa membrii familiei acestuia, atunci statul care acordă cel mai mare cuantum al prestaţiilor familiale devine statul competent cu acordarea prestaţiilor, iar plata acestora este împărţită în mod egal între statele implicate, cu respectarea legislaţiei fiecărui stat.
Art. 15
În cazul în care lucrătorul migrant desfăşoară în acelaşi timp o activitate salarială într-un stat membru şi o altă activitate independentă în alt stat membru şi niciunul dintre statele de angajare nu reprezintă statul în care îşi au reşedinţa membrii familiei acestuia, atunci statul competent cu acordarea prestaţiilor familiale se stabileşte conform prevederilor art. 14c din Regulament şi ale anexei VII la Regulament.
Art. 16
(1)Prevederile art. 4-15 se aplică în mod corespunzător şi lucrătorului frontalier, aşa cum este definit la art. 1 lit. b) din Regulament.
(2)În cazul lucrătorului detaşat, se aplică legislaţia statului în care este încadrat în muncă, conform art. 14 paragraful 1 din Regulament.
SUBSECŢIUNEA 2:Drepturile lucrătorilor migranţi aflaţi în şomaj
Art. 17
(1)Lucrătorul migrant aflat în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate în România şi care beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit legislaţiei române are dreptul, pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, la prestaţiile familiale prevăzute la art. 2 alin. (1), ca şi cum aceştia şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul statului român.
(2)Dacă membrii familiei lucrătorului prevăzut la alin. (1) primesc prestaţii familiale în baza legislaţiei din ţara de reşedinţă a acestora, fără ca aceştia să desfăşoare o activitate salarială sau independentă, în aceeaşi perioadă în care lucrătorul migrant primeşte prestaţii familiale pentru acelaşi membru de familie din partea statului român, dreptul la prestaţiile familiale din statul membru în care au reşedinţa membrii familiei acestuia se suspendă.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), dacă valoarea prestaţiilor familiale plătite de statul membru este mai mare decât cea prevăzută de statul român, atunci statul membru în care au reşedinţa membrii familiei lucrătorului migrant aflat în şomaj are obligaţia de a plăti diferenţa dintre cuantumul prestaţiilor acordate de statul român şi cuantumul prestaţiilor plătite pe teritoriul acestui stat.
Art. 18
(1)În cazul în care în statul membru de reşedinţă al lucrătorului migrant aflat în situaţia prevăzută la art. 17 alin. (1) unul dintre membrii de familie ai acestuia începe o activitate salarială sau independentă, statul competent cu acordarea prestaţiilor familiale devine statul membru de reşedinţă, iar dreptul la prestaţiile familiale pe teritoriul statului român se suspendă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă valoarea prestaţiilor familiale plătite de statul român este mai mare decât cea prevăzută de celălalt stat membru, respectiv de statul membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei lucrătorului migrant aflat în şomaj, atunci statul român are obligaţia de a plăti diferenţa.
(3)În cazul în care unul dintre membrii de familie ai lucrătorului migrant aflat în situaţia prevăzută la art. 17 alin. (1) începe o activitate salarială sau independentă în alt stat membru, instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie prevede cuantumul cel mai mare al prestaţiilor va acorda integral prestaţiile familiale. Instituţia competentă din celălalt stat membru îi va rambursa jumătate din acest cuantum, în limita cuantumului prevăzut de legislaţia acestui din urmă stat.
Art. 19
(1)Lucrătorul migrant aflat în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate în România, care se întoarce pe teritoriul statului membru în care îşi au reşedinţa membrii familiei sale şi care beneficiază de prestaţii de şomaj din partea acestui stat, are dreptul la prestaţiile familiale potrivit legislaţiei statului de reşedinţă, ca şi cum ar fi făcut obiectul acestei legislaţii pe durata desfăşurării ultimei sale activităţi.
(2)Prestaţiile familiale pentru lucrătorul migrant aflat în şomaj prevăzut la alin. (1) sunt acordate de către instituţia competentă de la locul de reşedinţă.