Capitolul ii - Recunoaşterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană - Hotararea 1282/2007 pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană

M.Of. 733

În vigoare
Versiune de la: 22 Martie 2016
CAPITOLUL II:Recunoaşterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană
SECŢIUNEA 1:Recunoaşterea pe baza coordonării condiţiilor minime de formare în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă
SUBSECŢIUNEA I:Principiul recunoaşterii automate
Art. 13
(1)Fără a aduce atingere drepturilor câştigate, conform prevederilor prezentei hotărâri, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi de medic specialist precum şi titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist şi de asistent medical generalist, prevăzute în anexele nr. 1,2 şi 5-8, care îndeplinesc condiţiile minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi care sunt emise de un alt stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1).
(2)În vederea recunoaşterii automate, titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1) trebuie să fie eliberate de autorităţile competente ale statelor membre emitente şi însoţite, după caz, de certificatele prevăzute în anexele nr. 1,2 şi 5-8.
(3)Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1), recunoscute de autorităţile competente române, au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile oficiale de calificare de medic, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist şi de asistent medical generalist, eliberate de România.
(4)În ceea ce priveşte funcţionarea unei farmacii care nu face obiectul unor restricţii teritoriale, autorităţile competente române pot decide prin excepţie de la prevederile alin. (3) să nu dea efect titlurilor de calificare de farmacist prevăzute în anexa nr. 7 şi recunoscute în baza prevederilor prezentei hotărâri, pentru înfiinţarea de noi farmacii cu circuit deschis. În sensul aplicării prezentului alineat, farmaciile deschise de mai puţin de trei ani se consideră farmacii noi.

(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică farmaciştilor ale căror calificări au fost deja recunoscute de către autorităţile competente române în alte scopuri şi care au exercitat efectiv şi legal activităţile profesionale de farmacist timp de cel puţin trei ani consecutivi în România.

Art. 14
(1)Titlurile oficiale de calificare prevăzute la art. 13 alin. (1), certificatele însoţitoare, precum şi autorităţile competente emitente ale statelor membre sunt prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 5-8.
(2)Specializările atestate prin titlurile de calificare de medic specialist prevăzute la art. 13, eliberate de autorităţile sau organismele competente cuprinse în anexa nr. 2, precum şi duratele minime de formare şi denumirile în vigoare în statele membre în care acestea există sunt prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 15
Fără a aduce atingere drepturilor câştigate, conform prezentei hotărâri, se recunosc automat ca certificate de medic specialist medicină de familie titlurile oficiale de calificare care atestă formarea specifică în medicină generală prevăzută de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art.1 alin. (1), în vederea exercitării activităţilor profesionale în regim salarial sau independent, precum şi în relaţie contractuală cu casele de asigurări sociale de sănătate din România.
Art. 16
- Titlurile oficiale de calificare prevăzute la art. 15 sunt cele cuprinse în anexa nr. 4 şi întrunesc condiţiile minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calificarea de medic cu formare specifică în medicină generală.

Art. 17
(1)Fără a aduce atingere drepturilor câştigate de moaşe, conform prezentei hotărâri, se recunosc automat titlurile oficiale de calificare de moaşă care îndeplinesc condiţiile minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi care sunt emise de un alt stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1).
(2)Titlurile oficiale de calificare de moaşă la care se face referire la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 9 şi beneficiază de recunoaştere automată în cazul în care îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:
a)atestă o formare de moaşă, pe bază de program integral, de cel puţin trei ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puţin 4.600 de ore de formare teoretică şi practică, cu cel puţin o treime din durata minimă constând în formare clinică;
b)atestă o formare de moaşă, pe bază de program integral de cel puţin doi ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puţin 3.600 de ore, condiţionată de deţinerea unui titlu de calificare ca asistent medical generalist prevăzut la anexa nr. 8;
c)atestă o formare de moaşă pe bază de program integral de cel puţin 18 luni, care poate fi exprimată în plus prin echivalentul în credite ECTS, care constă în cel puţin 3.000 de ore, condiţionată de deţinerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist prevăzut la anexa nr. 8, urmată de o practică profesională de un an pentru care se eliberează un certificat în conformitate cu alin. (3).

(3)Certificatul prevăzut la alin. (2) se eliberează de către autorităţile competente ale statului membru de origine. El atestă că beneficiarul, după ce a obţinut titlul de calificare ca moaşă, a exercitat în mod satisfăcător, într-un spital sau într-o instituţie de sănătate autorizată în acest sens, toate activităţile de moaşă în perioada corespunzătoare.

(4)Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1), recunoscute de autorităţile competente române, au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile oficiale de calificare de moaşă eliberate de România.
Art. 18
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, în calitate de coordonator naţional, notifică Comisiei Europene actele normative şi administrative pe care România le adoptă în materie de eliberare a titlurilor oficiale de calificare în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.
SUBSECŢIUNEA II:Drepturi câştigate generale în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă
Art. 19
(1)Fără a aduce atingere drepturilor câştigate specifice profesiilor în cauză, titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi de medic specialist, precum şi titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu îndeplinesc toate cerinţele de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi care atestă o formare începută înainte de datele de referinţă prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 5-9, se recunosc în cazul în care sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru.
(2)Certificatul prevăzut la alin. (1) trebuie să ateste că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
Art. 20
Persoanele care deţin calificarea de [POZĂ - A se vedea actul modificator] (felcer) eliberată de Bulgaria înainte de data de 31 decembrie 1999 nu au dreptul de a obţine recunoaşterea profesională ca medici sau asistenţi medicali generalişti, în temeiul prezentei hotărâri.

Art. 21
(1)Procedura de recunoaştere prevăzută la art. 19 se aplică şi titlurilor oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurilor oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă obţinute pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania care nu îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dacă acestea atestă o formare care a început înainte de:
a)3 octombrie 1990, în ceea ce priveşte medicii cu formare de bază, medicii dentişti cu formare de bază, medicii dentişti specialişti, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi farmaciştii;
b)3 aprilie 1992, în ceea ce priveşte medicii specialişti.
(2)Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1) conferă titularilor dreptul la exercitarea activităţilor profesionale pe întregul teritoriu al Germaniei în aceleaşi condiţii ca şi titlurile oficiale de calificare eliberate de autorităţile competente germane prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 5-9.
Art. 22
(1)Fără a aduce atingere drepturilor câştigate specifice medicilor dentişti, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurile oficiale de calificare de asistent medical generalist, de moaşă şi de farmacist deţinute de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), eliberate de fosta Cehoslovacie sau care certifică o formare începută, pentru Republica Cehă şi pentru Slovacia, înainte de 1 ianuarie 1993, în cazul în care autorităţile competente ale unuia dintre aceste două state membre atestă că pe teritoriul lor respectivele titluri oficiale de calificare produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile cehe şi, respectiv, slovace în ceea ce priveşte accesul la activităţile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de moaşă şi, de asemenea, la activităţile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi exercitarea acestora.
(2)Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat, după caz, de autorităţile competente ale Republicii Cehe sau de autorităţile competente ale Slovaciei, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv şi legal activităţile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 23
(1)Se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moaşă şi de farmacist deţinute de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), eliberate de fosta Uniune Sovietică sau care atestă o formare începută:
a)pentru Estonia, înainte de 20 august 1991;
b)pentru Letonia, înainte de 21 august 1991;
c)pentru Lituania, înainte de 11 martie 1990.
În cazul în care autorităţile competente ale unuia dintre aceste 3 state membre atestă că respectivele titluri oficiale de calificare produc pe teritoriul lor aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene, letoniene şi, respectiv, lituaniene în ceea ce priveşte accesul la activităţile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moaşă şi, de asemenea, la activităţile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi exercitarea acestora.
(2)Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat, după caz, de autorităţile competente ale Estoniei, ale Letoniei sau ale Lituaniei, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv şi legal activităţile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 24
(1)Se recunosc titlurile de calificare de medic care permit accesul la activităţile profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurile de formare de asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, moaşă şi farmacist eliberate naţionalilor statelor membre de fosta Iugoslavie, sau a căror formare a început, pentru Slovenia, înainte de 25 iunie 1991, şi, pentru Croaţia, înainte de 8 octombrie 1991, atunci când autorităţile competente ale statelor membre menţionate anterior atestă că respectivele calificări sunt recunoscute pe teritoriul lor ca cele pe care acestea le eliberează în ceea ce priveşte accesul la activităţile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moaşă şi, de asemenea, la activităţile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi exercitarea acestora.
(2)Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de aceleaşi autorităţi competente, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv şi legal activităţile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 25
(1)Se recunosc ca dovadă suficientă titlurile oficiale de calificare de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care nu corespund denumirilor prevăzute pentru respectivele state membre în anexele nr. 1, 2 şi 4-9, dacă acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile sau organismele competente ale statului emitent.
(2)Certificatul la care se face referire la alin. (1) atestă că respectivele titluri oficiale de calificare confirmă o formare desfăşurată în conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi sunt asimilate de statul membru emitent celor a căror denumire este prevăzută în anexele nr. 1,2 şi 4-9 pentru acel stat.
Art. 26
(1)În cazul în care accesul la una dintre activităţile de farmacist sau exercitarea acesteia este condiţionat(ă) în România, în afară de posesia unui titlu oficial de calificare prevăzut în anexa nr. 7, de necesitatea unei experienţe profesionale suplimentare, se recunoaşte ca dovadă suficientă în acest sens certificatul emis de autorităţile competente ale statului membru de origine, conform căruia titularul acestuia a exercitat respectivele activităţi în statul membru de origine pe o perioadă egală.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în ceea ce priveşte experienţa profesională de doi ani solicitată de Marele Ducat al Luxemburgului pentru atribuirea unei concesii de stat de farmacie deschisă.

SUBSECŢIUNEA III:Drepturi câştigate specifice medicilor specialişti
Art. 27
Titlurile oficiale de calificare de medic specialist eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care atestă o formare în specialitate prin program parţial începută cel mai târziu la data de 31 decembrie 1983, reglementată în statul membru emitent prin acte cu putere de lege sau acte administrative în vigoare la data de 20 iunie 1975, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat prin care se atestă că titularul s-a consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 28
(1)Se recunoaşte titlul de calificare de medic specialist eliberat de Spania medicilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care au absolvit o formare în specialitate înainte de 1 ianuarie 1995, chiar dacă aceasta nu îndeplineşte cerinţele minime deformare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dacă respectivul titlu de calificare este însoţit de un certificat eliberat de autorităţile spaniole competente.
(2)Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că deţinătorul a promovat proba de competenţă profesională specifică organizată în cadrul măsurilor excepţionale de recunoaştere prevăzute în Decretul regal 1.497/99 în scopul verificării faptului că titularul posedă cunoştinţe şi competenţe de un nivel comparabil cu cele atestate de titlul de medic specialist prevăzut pentru Spania în anexele nr. 2 şi 3.
Art. 281
Se recunosc calificările de medic specialist obţinute în Italia şi enumerate la anexele nr. 2 şi 3 medicilor care şi-au început formarea de specialist după 31 decembrie 1983 şi înainte de 1 ianuarie 1991, chiar dacă formarea respectivă nu îndeplineşte toate cerinţele minime de formare în specialitate prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia ca respectivele calificări să fie însoţite de un certificat emis de autorităţile competente italiene care să ateste că medicul în cauză a exercitat efectiv şi legal în Italia activităţile de medic specialist, în acelaşi domeniu de specialitate, timp de cel puţin şapte ani consecutivi în cei zece ani care preced emiterea certificatului.

Art. 29
(1)În cazul în care România abrogă actele normative sau administrative cu privire la eliberarea unuia dintre titlurile oficiale de calificare de medic specialist prevăzute pentru România în anexa V, pct. 5.1.2 şi 5.1.3 la Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, şi acordă drepturi câştigate titularilor, cetăţeni români, va acorda aceleaşi drepturi câştigate şi persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) în cazul în care titlurile oficiale de calificare în specialitatea respectivă ale acestora au fost eliberate anterior datei la care România sistează eliberarea titlului respectiv.
(2)Datele la care alte state membre au abrogat acte cu putere de lege sau acte administrative cu privire la eliberarea unuia dintre titlurile oficiale de calificare de medic specialist sunt prevăzute în anexa nr. 3.
SUBSECŢIUNEA IV:Drepturi câştigate specifice medicilor cu formare specifică în medicină generală
Art. 30
(1)Constituie drept dobândit specific medicilor generalişti dreptul de a furniza servicii de medicină de familie în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate din România fără ca medicul în cauză să deţină titlul de calificare de medic specialist medicină de familie sau un titlu de medic specialist asimilat acestuia.
(2)În înţelesul alin. (1) prin titlu de medic specialist asimilat titlului de medic specialist medicină de familie se înţelege titlul de medic specialist medicină generală, precum şi titlul de medic specialist medicină generală/medicină de familie.
(3)Beneficiază de prevederile alin. (1) medicii prevăzuţi la art. 73 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi medicii confirmaţi specialişti în specialitatea medicină generală adulţi sau în specialitatea medicină generală copii şi care întrunesc una din condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1).
(4)Dreptul prevăzut la alin. (1) se certifică de Ministerul Sănătăţii, la cerere, în vederea accesului la profesie într-un alt stat membru.
(5)Se recunosc certificatele eliberate de autorităţile competente ale statelor membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care atestă drepturile dobândite ale titularului de a exercita activităţile de medic generalist în cadrul sistemului naţional de securitate socială al statului membru emitent, la data de referinţă şi fără titlul de calificare care atestă formarea specifică în medicină generală prevăzut pentru acest stat în anexa nr. 4.
(6)Certificatele prevăzute la alin. (5), recunoscute de către autorităţile competente române, produc aceleaşi efecte în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de medicină de familie în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate din România ca şi certificatul de medic specialist medicină de familie eliberat de Ministerul Sănătăţii.

SUBSECŢIUNEA V:Drepturi câştigate specifice medicilor dentişti
Art. 31
(1)În vederea exercitării activităţilor profesionale de medic dentist cu titlurile prevăzute în anexa nr. 5, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic eliberate de Italia, Spania, Austria, Republica Cehă, Slovacia şi România persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) care şi-au început formarea de medic până la data de referinţă prevăzută în această anexă pentru statul respectiv, însoţite de un atestat eliberat de autorităţile competente ale acelui stat membru.

(2)Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să certifice îndeplinirea următoarelor două condiţii cumulative:
a)titularul acestuia s-a consacrat, în statul membru emitent, în mod efectiv, legal şi cu titlu principal, exercitării activităţilor de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, pentru o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data de eliberare a atestatului;
b)titularul acestuia este autorizat să exercite aceste activităţi în aceleaşi condiţii ca şi titularii titlului de calificare prevăzut în anexa nr. 5 pentru statul membru emitent.
(3)Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani prevăzută la alin. (2) lit. a) fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani atestate de autorităţile competente ale statului membru respectiv ca fiind echivalente formării medicului dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi titlurilor oficiale de calificare de medic eliberate de fosta Cehoslovacie, în cazul în care titularii acestora doresc să exercite profesia de medic dentist în România. Aceste titluri de calificare beneficiază de aceleaşi condiţii de recunoaştere ca şi titlurile de calificare eliberate de Republica Cehă şi Slovacia.
Art. 32
(1)În vederea exercitării activităţilor profesionale de medic dentist, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic eliberate de Italia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) care şi-au început formarea universitară de medic după data de 28 ianuarie 1980 şi cel târziu la data de 31 decembrie 1984, însoţite de un atestat eliberat de autorităţile competente italiene.
(2)Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să certifice îndeplinirea următoarelor 3 condiţii cumulative:
a)titularul acestuia a promovat proba de aptitudini specifică organizată de autorităţile competente italiene în scopul verificării faptului că titularul posedă cunoştinţe şi competenţe de un nivel comparabil cu cele ale titularilor titlului oficial de calificare prevăzut pentru Italia în anexa nr. 5;
b)titularul acestuia s-a consacrat, în Italia, în mod efectiv, legal şi cu titlu principal, exercitării activităţilor de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data de eliberare a atestatului;
c)titularul este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal şi în aceleaşi condiţii ca şi titularii titlului oficial de calificare prevăzut pentru Italia în anexa nr. 5, activităţile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
(3)Excepţie de la condiţia probei de aptitudini prevăzute la alin. (2) lit. a) fac persoanele care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
(4)Persoanele care şi-au început formarea universitară de medic după data de 31 decembrie 1984 sunt asimilate celor prevăzute la alin. (3), în cazul în care efectuarea studiilor cu durată minimă de 3 ani a început anterior datei de 31 decembrie 1994.
Art. 321
În ceea ce priveşte titlurile oficiale de calificare de medic dentist, se recunosc astfel de titluri în conformitate cu art. 13 în cazurile în care solicitanţii au început formarea lor la 18 ianuarie 2016 sau înainte de această dată.
Art. 322
(1)În vederea exercitării activităţilor profesionale de medic dentist, se recunosc titlurile de calificare de medic eliberate în Spania profesioniştilor care şi-au început formarea medicală universitară între 1 ianuarie 1986 şi 31 decembrie 1997, însoţite de un certificat eliberat de autorităţile spaniole competente.
(2)Certificatul prevăzut la alin. (1) confirmă că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)titularul a absolvit cel puţin trei ani de studii, certificate de autorităţile competente spaniole ca fiind echivalente cu formarea de medic dentist prevăzută de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare;
b)titularul a exercitat, în Spania, în mod efectiv, legal şi cu titlu principal, activităţile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului;
c)titularul în cauză este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal şi în aceleaşi condiţii ca şi titularii titlului de calificare prevăzut pentru Spania în anexa nr. 5, activităţile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare.

SUBSECŢIUNEA VI:Drepturi câştigate specifice asistenţilor medicali generalişti
Art. 33
În cazul în care normele generale privind drepturile câştigate se aplică asistenţilor medicali generalişti, activităţile prevăzute la art. 19 şi 21-25 trebuie să şefi exercitat cu deplină responsabilitate pentru planificarea, organizarea şi administrarea îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.
Art. 34
Se recunosc titlurile de calificare de asistent medical generalist care:
a)au fost eliberate în Polonia pentru asistenţii medicali generalişti care şi-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 şi care nu îndeplinesc cerinţele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare;
b)sunt atestate de o diplomă de «licenţă» obţinută pe baza unui program special de revalorizare descris:
(i)la art. 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical generalist şi de moaşă şi privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885, şi din 2007, nr. 176, poz. 1.237) şi în Regulamentul ministrului sănătăţii din 11 mai 2004 privind condiţiile detaliate ale învăţământului pentru asistenţi medicali generalişti şi moaşe, titulari ai unui certificat de învăţământ secundar (examen final - matura) şi sunt absolvenţi ai unui liceu sanitar sau ai unor şcoli profesionale sanitare care formează asistenţi medicali generalişti şi moaşe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1.170, şi din 2010 nr. 65, poz. 420); sau
(ii)la art. 52.3 pct. 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical generalist şi de moaşă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1.039) şi în Regulamentul ministrului sănătăţii din 14 iunie 2012 privind condiţiile detaliate referitoare la cursurile de învăţământ superior asigurate pentru asistenţi medicali generalişti şi moaşe titulari ai unui certificat de învăţământ secundar (examen final - matura) şi absolvenţi ai unei şcoli sanitare de nivel secundar sau postsecundar care formează asistenţi medicali generalişti şi moaşe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770), cu scopul de a verifica dacă asistentul medical generalist în cauză posedă un nivel de cunoştinţe şi de competenţe comparabil cu cel al asistenţilor medicali generalişti titulari ai calificărilor enumerate pentru Polonia la anexa nr. 8.

Art. 35
În ceea ce priveşte calificarea românească de asistent medical generalist, se aplică numai următoarele dispoziţii în materie de drepturi dobândite:
În cazul resortisanţilor statelor membre care au fost formaţi ca asistenţi medicali generalişti în România şi a căror calificare nu îndeplineşte cerinţele minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, se recunosc drept suficiente următoarele titluri de calificare de asistent medical generalist, cu condiţia ca titlurile respective să fie însoţite de un certificat care să ateste că titularii, naţionali ai unui stat membru, au exercitat efectiv şi legal activităţile de asistent medical generalist în România, cu asumarea deplină a responsabilităţii pentru planificarea, organizarea şi acordarea asistenţei medicale pacienţilor, pentru o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul celor cinci ani care preced data eliberării certificatului:
a)Certificat de competenţe profesionale de asistent medical generalist cu studii postliceale absolvite în cadrul unei şcoli postliceale, atestând o formare începută înainte de 1 ianuarie 2007;
b)Diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii universitare de scurtă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003;
c)Diplomă de licenţă de asistent medical generalist cu studii universitare de lungă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003.

SUBSECŢIUNEA VII:Drepturi câştigate specifice moaşelor
Art. 36
În cazul titlurilor oficiale de calificare de moaşă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dar care, potrivit prevederilor art. 17, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoţite de certificatul de practică profesională prevăzut la art. 17 alin. (3), se recunosc, ca dovadă suficientă, titlurile de calificare de moaşă eliberate de respectivele state înainte de data de referinţă prevăzută în anexa nr. 9, însoţite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin 2 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 361
Se recunosc automat titlurile oficiale de calificare de moaşă eliberate de statele membre, în cazul în care titularul şi-a început formarea înainte de 18 ianuarie 2016, iar condiţia de admitere pentru această formare a fost de zece ani de învăţământ general sau un nivel echivalent pentru tipul I de formare sau finalizarea unei formări de asistent medical generalist, atestată prin titlul de calificare prevăzut la anexa nr. 8, înainte de a începe o formare de moaşă care intră sub incidenţa tipului II de formare.

Art. 37
Prevederile art. 36 se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) ale căror titluri oficiale de calificare de moaşă atestă o formare dobândită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania şi care îndeplineşte toate cerinţele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, dar, potrivit prevederilor art. 17, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoţite de certificatul de practică profesională prevăzut la art. 17 alin. (3), în cazul în care aceste titluri atestă o formare începută înainte de data de 3 octombrie 1990.
Art. 38
Se recunosc titlurile de calificare de moaşă care:
a)au fost eliberate în Polonia pentru moaşele care şi-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 şi care nu îndeplinesc cerinţele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare;
b)sunt atestate de o diplomă de licenţă care a fost obţinută pe baza unui program special de revalorizare descris:
(i)la art. 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885, şi din 2007, nr. 176, poz. 1.237) şi în Regulamentul ministrului sănătăţii din 11 mai 2004 privind condiţiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moaşe şi asistenţi medicali generalişti titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final - matura) şi absolvenţi ai unui liceu sanitar sau ai unor şcoli profesionale sanitare care formează asistenţi medicali generalişti şi moaşe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1.170, şi din 2010 nr. 65, poz. 420); sau
(ii)la art. 53.3 pct. 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical şi de moaşă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011, nr. 174, poz. 1.039) şi în Regulamentul ministrului sănătăţii din 14 iunie 2012 privind condiţiile detaliate referitoare la cursurile de învăţământ superior asigurate pentru moaşe şi asistenţi medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final-matura) şi absolvenţi ai unei forme de învăţământ secundar sanitar sau postsecundar care formează asistenţi medicali şi moaşe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770), cu scopul de a verifica dacă moaşa în cauză posedă un nivel de cunoştinţe şi de competenţe comparabil cu cel al moaşelor titulare ale calificărilor enumerate pentru Polonia, la anexa nr. 9.

Art. 39
În ceea ce priveşte titlurile româneşti de calificare ca moaşă, se aplică doar următoarele dispoziţii în materie de drepturi dobândite:
În cazul resortisanţilor din statele membre ale căror titluri oficiale de calificare ca moaşă (asistent medical obstetrică-ginecologie) au fost acordate de către România înainte de data aderării la Uniunea Europeană şi care nu satisfac cerinţele minime în materie de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE, cu modificările şi completările ulterioare, statele membre recunosc titlurile oficiale de calificare menţionate ca fiind suficiente pentru îndeplinirea activităţilor de moaşă, în cazul în care sunt însoţite de un certificat care specifică faptul că titularii au exercitat în mod efectiv şi legal activităţi de moaşă în România, pentru cel puţin cinci ani consecutivi în decursul celor şapte ani care preced eliberarea certificatului.

Art. 391
Drepturile dobândite ca moaşă nu se aplică următoarelor calificări obţinute în Croaţia înainte de 1 iulie 2013: visa medicinska sestra gine-kolosko-opstetrickog smjera (asistentă medicală obstretică-ginecologie), medicinska sestra ginekolosko-opstetrickog smjera (infirmieră obstetrică-ginecologie), visa medicinska sestra primaljskog smjera (asistentă medicală cu diplomă de moaşă), medicinska sestra primaljskog smjera (infirmieră cu diplomă de moaşă), ginekolosko-opstetricka primalja (moaşă obstetrică-ginecologie) şi primalja (moaşă).

SECŢIUNEA 2:Excepţii în cazul cărora se aplică principiile Regimului general de recunoaştere a calificărilor profesionale
SUBSECŢIUNEA I:Domeniu de aplicare
Art. 40
(1)Regimul general de recunoaştere a calificărilor profesionale prevăzut de Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică medicilor, medicilor dentişti, farmaciştilor, asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, care, dintr-un motiv special şi excepţional, la data solicitării recunoaşterii calificării, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 13-39.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
a)medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, farmaciştii, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, în cazul în care persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute la art. 19, 21-25, 27-29 şi 31-39;
b)medicii, medicii dentişti, farmaciştii, asistenţii medicali şi moaşele care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexele nr. 1,5 şi 7-9; regimul general de recunoaştere a calificărilor profesionale se aplică fără a se aduce atingere prevederilor art. 13 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 19, 21-25 şi 27-29 şi exclusiv în scopul recunoaşterii specializării în cauză;
c)asistenţii medicali generalişti şi asistenţii medicali specializaţi care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexa nr. 8, în cazul în care persoana respectivă solicită recunoaşterea profesională în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist;
d)asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care persoana respectivă solicită recunoaşterea profesională în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti, de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist sau de asistenţi medicali specializaţi care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexa nr. 8;
e)persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3.
SUBSECŢIUNEA II:Măsuri compensatorii
Art. 41
În condiţiile prevăzute la art. 11 din Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au posibilitatea să aleagă între un stagiu de adaptare şi o probă de aptitudini persoanele care se află în următoarele situaţii:
a)asistenţii medicali, moaşele şi farmaciştii care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexele nr. 7-9;
b)asistenţii medicali generalişti, asistenţii medicali specializaţi care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexa nr. 8, precum şi asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care activităţile profesionale în cauză sunt exercitate în România de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist.
Art. 42
Prin derogare de la posibilitatea acordată solicitantului de a alege una dintre măsurile compensatorii prevăzute la art. 41, trebuie să susţină o probă de aptitudini persoanele care se află în următoarele situaţii:
a)medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, farmaciştii, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, în cazul în care persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute la art. 19, 21-25, 27-29 şi 31-39;
b)medicii şi medicii dentişti care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexele nr. 1 şi 5;
c)asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care activităţile profesionale în cauză sunt exercitate în România de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi medicali specializaţi care deţin un titlu de calificare de specialist dobândit ulterior formării care conduce la obţinerea unui titlu prevăzut în anexa nr. 8;
d)persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3.
Art. 43
Metodologia de organizare şi desfăşurare a stagiului de adaptare şi a probei de aptitudini, inclusiv statutul persoanei care urmează măsura compensatorie, se stabilesc, în conformitate cu normele Uniunii Europene, de Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România, Colegiului Farmaciştilor din România şi, respectiv, al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Art. 44
În cazul în care calificarea profesională a solicitantului aflat în situaţiile prevăzute la art. 41 şi 42 întruneşte criteriile stabilite prin platforme comune adoptate în vederea facilitării recunoaşterii mutuale a calificărilor profesionale, măsura compensatorie nu se aplică.