Capitolul 5 - ISTORIC NATURAL AL ENDOMETRIOZEI. EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC - Ghid din 2019 privind endometrioza
M.Of. 738 bis
În vigoareStandard | Medicul trebuie să ia în considerare diagnosticul de endometrioză atunci când are repercusiuni funcţionale (durere, infertilitate) sau când determină o afectare a funcţionării unui organ. | E |
Argumentare | Endometrioza are consecinţe sistemice patologice şi poate fi observată la femeile fără durere şi fertile. Evoluţia endometriozei este posibilă în forme cronice şi dureroase. În cadrul mai multor studii a fost raportată o durată medie de stabilire a diagnosticului de endometrioză între 4 şi 10 ani. | |
Standard | În absenţa simptomelor, medicul trebuie să nu efectueze screening sistematic la populaţiile cu risc crescut, indiferent dacă acestea sunt legate de factori genetici (endometrioză asociată) sau de factori de risc menstruali (creşterea volumului menstrual, cicluri scurte, menarha precoce). | B |
Argumentare | Endometrioza este o boală multifactorială rezultată din acţiunea combinată a factorilor genetici şi de mediu şi a factorilor menstruali. Anumiţi factori menstruali (menarha precoce, volum menstrual ridicat, cicluri scurte) sunt asociaţi cu prezenţa endometriozei. Riscul de a dezvolta endometrioză pentru rudele de gradul întâi este de cinci ori mai mare decât în populaţia generală. Cu toate acestea, nu există date care să ofere consultanţă în prevenirea primară a bolii. Datele din literatură privind prevenirea primară a endometriozei sunt legate de administrarea de contraceptive orale combinate (COC) şi activitate fizică.(1, 2) | IIa |
Standard | Medicul trebuie să nu indice o strategie de screening pentru cancerul ovarian la pacientele cu endometrioză. | B |
Argumentare | Legătura de cauzalitate dintre endometrioză şi cancerul ovarian nu este demonstrată.(3, 4, 5, 6) | IIb |
Standard | Medicul trebuie să nu efectueze screening-ul pentru endometrioză în populaţia generală. | E |
Argumentare | Apariţia simptomelor dureroase nu este obligatorie în cazul endometriozei. Prevalenţa endometriozei asimptomatice nu este cunoscută în populaţia generală. Nu există date care să motiveze sau să organizeze screening-ul pentru endometrioză în populaţia generală. Durerea asociată cu endometrioza poate fi explicată prin nocicepţie, hiperalgezie şi sensibilizare centrală, care pot fi prezente şi asociate în grade diferite la aceeaşi pacientă. |
Standard | În cazul în care pacienta este consultată pentru durere pelvină cronică sau suspiciune de endometrioză, medicul trebuie să evalueze durerea (intensitatea, repercusiunea) şi să caute simptomele sugestive şi localizate ale endometriozei. | B |
Argumentare | Manifestarea simptomelor dureroase variază de la o femeie la alta. Reţineţi că simptomele dureroase, cum ar fi dismenoreea intensă sau dispareunia profundă, sunt frecvente în populaţia generală şi nu sunt în mod sistematic legate de endometrioză. Principalele simptome ale endometriozei sunt descrise în următorul paragraf. Raportarea de către pacientă a mai multe simptome sugestive pentru endometrioză este asociată cu o probabilitate mai mare de a stabili un diagnostic corect.(8, 9, 10, 11) | IIb |
Standard | Atunci când se evaluează intensitatea durerii sau se evaluează eficacitatea analgezică a unui tratament, medicul trebuie să utilizeze scala analog vizuală pentru măsurarea intensităţii durerii (vezi Anexa 8). | A |
Argumentare | Principalele simptome sugestive şi localizate ale endometriozei sunt:(12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28) - dismenoree intensă (evaluată cu intensitate 8 sau mai mare, absenteism frecvent sau rezistenţă la analgezice de nivelul 1) - dureri pelvi-abdominale - dispareunia profundă - durerea la defecaţie cu recrudescenţă catamenială - dischezie - semne funcţionale urinare cu recrudescenţă catamenială - infertilitatea. | Ia |
Standard | În cadrul managementului endometriozei simptomatice, se recomandă evaluarea calităţii vieţii. | C |
Argumentare | Endometrioza simptomatică este asociată cu afectarea calităţii vieţii (NP3). Două chestionare specifice calităţii vieţii dedicate pacienţilor ce suferă de endometrioză sunt disponibile şi validate în limba română: Endometriosis Health Profile-30 (EHP-30) şi chestionarul privind calitatea vieţii SF-36(vezi Anexa 3).(29, 30) | IV |
Recomandare | Se recomandă ca medicul să caute simptomele sugestive în funcţie de localizarea anatomică la pacientele cu endometrioză dureroasă. | B |
Argumentare | Sindromul de durere cronică la pacientele cu endometrioză poate fi responsabil pentru un impact semnificativ fizic, psihologic şi social.(31, 32, 33, 34, 35, 36) | III |
Standard | În cazul prezenţei durerilor la pacientele cu endometrioză, medicul trebuie să evalueze şi să gestioneze simptomele dureroase în conformitate cu recomandările uzuale pentru toate durerile cronice. | C |
Argumentare | Endometrioza poate fi asociată cu o modificare a pragurilor de durere cu disconfort anatomoclinic (fenomen de sensibilizare) care accentuează durerea şi afectează dorinţa de a obţine o sarcină.(37, 38, 39) | IV |
Standard | În caz de dismenoree izolată, fără nici un alt simptom dureros sau dorinţa de a obţine o sarcină, căutarea unei endometrioze nu este recomandată în cazul eficacităţii contracepţiei hormonale asupra dismenoreei. | E |
Standard | În prezenţa simptomelor sugestive pentru endometrioză, medicul trebuie să efectueze, dacă este posibil, examinarea ginecologică ghidată, inclusiv examinarea fundului de sac vaginal posterior. | C |
Argumentare | Vizualizarea leziunilor albastre la examinarea cu speculul vaginal, palparea nodulilor în ligamentele uterosacrate sau în fundul de sac Douglas, durere în ligamentele uterosacrale tensionate, uterul retrovers sau zonele anexiale cu mobilitate scăzută la tuşeul vaginal sunt asociate cu existenţa endometriozei. Examinarea rectovaginală permite evaluarea septului rectovaginal. În anumite cazuri permite detectarea nodulilor de endometrioză şi evaluarea formaţiunilor de la nivel rectosigmoidian.(40, 41, 42, 43, 44, 45, 46) | IV |
Standard | Investigaţiile de primă linie pentru endometrioză sunt examenul clinic (ginecologic dacă este posibil) şi ecografia transvaginală (ETV) (vezi Anexa 4). | E |
Argumentare | ETV este o tehnică cu sensibilitate şi specificitate mare pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului de endometriom, în prezenţa unui aspect tipic. Diagnosticul endometriomului poate fi realizat de un ecografist nespecializat în endometrioză. Diagnosticul endometriomului trebuie făcut cu precauţie după menopauză, pentru a exclude o tumoare malignă. | |
Standard | În cazul unei formaţiuni ovariene nedeterminate (aspect atipic endometriomului) pe ecografia transvaginală, se recomandă imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) pelvin şi/sau reevaluare ecografică de către un expert. | B |
Argumentare | Ecografia pelvină şi IRM pelvin au o performanţă similară pentru diagnosticarea endometriozei ovariene tipice. Evaluarea de către un ecografist cu experienţă este considerată o evaluare de linia a doua.(40, 47, 48) | IIa |
Recomandare | La pacientele cu endometriom, incidenţa leziunilor de endometrioză profundă asociată este ridicată. În această situaţie, se recomandă identificarea şi evaluarea leziunilor de endometrioză profundă. | B |
Argumentare | A fost observat faptul că pacientele cu endometriom prezintă frecvent şi alte leziuni de endometrioză profundă la nivel intestinal sau pelvic. În cazul în care o pacientă este diagnosticată cu chist ovarian endometriozic la ecografie transvaginală, examenul clinic şi paraclinic trebuie să excludă şi alte localizări de endometrioză profundă. Examenul clinic include examinarea regiunii rectovaginale şi în cazul în care este necesar, investigaţii imagistice de tip IRM.(49) | III |
Standard | La pacientele cu durere pelvină cronică, medicul trebuie să evalueze leziunile deendometrioză profundă în cazul existenţei unei dureri în timpul defecării, dismenoree, simptome catameniale ale tractului urinar, dispareunie profundă severă sau infertilitate asociată. | B |
Argumentare | Prezenţa unei leziuni profunde de endometrioză descrisă cu ajutorul ecografiei, asociată cu semne sugestive (durere pelvină cronică, dismenoree, dispareunie, simptome catameniale ale tractului urinar sau infertilitate sugerează diagnosticul de endometrioză profundă). Absenţa unei leziuni vizibile cu ajutorul ultrasunetelor nu elimină diagnosticul de endometrioză profundă.(50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57) | IIb |
Standard | Investigaţiile de linia a doua pentru endometrioză sunt examinări orientate la nivel pelvin şi trebuie efectuate de către un examinator cu experienţă: ecografie transvaginală efectuată de către un examinator cu experienţă şi IRM pelvin (vezi Anexa 5). | E |
Argumentare | Performanţa ecografiei pelvine în diagnosticul de endometrioză profundă creşte odată cu experienţa operatorului. ETV realizată de un examinator cu experienţă în endometrioză este mai sensibilă decât IRM pentru diagnosticul de endometrioză a rectului şi a joncţiunii rectosigmoidiene. Ecografia, precum şi examenul IRM, permit detectarea leziunilor vezicale şi a ureterohidronofrozei. | |
Standard | Investigaţiile de linia a doua sunt recomandate pentru evaluarea extensiei leziunilor de endometrioză, oferind îngrijire specializată, sau dacă există o discrepanţă între simptomele sugestive sau localizate ale endometriozei şi teste negative de primă linie. | C |
Argumentare | Datorită dependenţei de operator şi faptului că în mai multe instituţii europene clinicienii nu au experienţă în efectuarea ETV pentru diagnosticul endometriozei rectale, nu se poate recomanda ETV pentru diagnosticul endometriozei rectale, dacă nu este efectuată de clinicieni cu experienţă în ETV.(50, 51, 57) Examenul clinic, ETV, ecoendoscopia rectală (EEnR) şi IRM au diagnosticat corect endometrioza ligamentului uterosacrat în, respectiv, 61/83 (73, 5%), 65/83 (78, 3%), 40/83 (48, 2%) şi 70/83 (84, 3%) femei. Examenul clinic, ETV, EEnR şi IRM au diagnosticat corect endometrioza colonului rectosigmoid în 29/63 (46%), 59/63 (93, 7%), 56/63 (88, 9%) şi 55/63 (87, 3%) femei. Examenul clinic, ETV, EEnR şi IRM au diagnosticat corect endometrioza vaginală, respectiv 15/30 (50%), 14/30 (46, 7%), 2/30 (6, 7%) şi 24/30 (80%) femei. Examenul clinic, ETV, EEnR şi IRM au diagnosticat corect cu endometrioză septul rectovaginal în 2/11 (18, 2%), 1/11 (9%), 2/11 (18, 2%) şi 6/11 (54, 5%) femei. | IV |
Standard | Ecografia pelviană şi IRM furnizează informaţii diferite şi complementare. Efectuarea acestor două investigaţii trebuie discutată în funcţie de tipul de endometrioză suspectată, de strategia de tratament propusă şi de informaţiile care trebuie furnizate pacientului. | E |
Argumentare | Ecografia transvaginală are rolul de a ghida alegerea tipului de investigaţie paraclinică complementară ulterioară, în funcţie de localizarea anatomică afectată. | |
Standard | În cazul endometriozei pelvine profunde, examenul IRM pelvin, interpretat de un radiolog cu experienţă şi/sau ecografia pelvină de a doua linie efectuată de un examinator cu experienţă, sunt recomandate pentru a confirma diagnosticul şi a prezice necesitatea unor posibile intervenţii chirurgicale în sfera urologică sau digestivă. | B |
Argumentare | Examenul IRM pelvin este mai sensibil şi mai puţin specific decât ETV pentru diagnosticul leziunilor de la nivelul ligamentelor uterosacrate, vaginului şi septulului rectovaginal. IRM permite detectarea localizărilor specifice, cum ar fi afectarea parametrelor şi localizările digestive extrapelvine. Abordarea multidisciplinară oferă rezultate superioare în ceea ce priveşte rezecţia completă a leziunilor endometriozice şi ameliorarea calităţii vieţii la pacientele cu endometrioză profundă.(58, 59, 60, 61, 62, 63) | III |
Opţiune | Dacă examenul IRM pelvin este în discordanţă cu examenul clinic sau ecografic, poate fi propusă o a doua interpretare IRM de către un radiolog cu experienţă. | E |
Argumentare | Examenul IRM şi ecografia (transvaginală, transrectală, abdominală) trebuie luate în considerare în funcţie de circumstanţele individuale pentru a evalua extensia endometriozei care poate fi multifocală. În cazul în care există discordanţă între examenul clinic, ecografic şi IRM, pacienta va fi îndrumată către un centru terţiar pentru reevaluare. | |
Standard | În ceea ce priveşte criteriile de calitate pentru IRM pelvin, recomandările din organizaţiile de profil se bazează pe secvenţe multiplanare din T2 şi T1 cu şi fără saturaţia grăsimilor pentru a face diagnosticul de endometrioză pelvină. Utilizarea acestor secvenţe este, prin urmare, necesară pentru diagnosticarea endometriozei. | B |
Argumentare | Secvenţele IRM T2 fără tehnica de supresie a grăsimii sunt cele mai bune secvenţe pentru detectarea endometriozei pelvine. Cele mai multe studii IRM sunt efectuate folosind cel puţin două planuri ortogonale T2W. Secvenţele axiale IRM 2D-T2W de la nivel renal până la osul pubian permit o vizualizare sistematică a rinichilor şi analiza cavităţii abdominale (cec, apendice, intestin mic, intestin gros). Două secvenţe IRM 2D-T2W (sagitale, axiale, oblice) sunt recomandate în evaluarea endometriozei profunde. Mai multe studii au subliniat faptul că secvenţa IRM T1W este standardul de aur pentru diagnosticarea chisturilor endometriozice. Datele preliminare sugerează că secvenţa T1 fără tehnica de supresie a grăsimilor este de valoare în diagnosticul endometriozei. Secvenţele IRM T1W fără şi cu supresie de grăsime sunt recomandate în evaluarea endometriozei de la nivel anexial.(64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78) | IIb |
Opţiune | Pentru IRM, injectarea de gadoliniu este o opţiune, în special pentru a caracteriza o formaţiune tumorală anexială complexă. | C |
Standard | Raportul examinărilor (IRM sau ecografic) trebuie să descrie dimensiunea leziunilor, precum şi localizarea anatomică a leziunilor endometriozice vizibile la examinare. | B |
Argumentare | Raportul examenului IRM sau buletinul ecografic trebuie să conţină o descriere adecvată a dimensiunii, localizării şi numărului leziunilor endometriozice.(64, 75, 82, 83) | IIa |
Opţiune | Laparoscopia diagnostică poate fi indicată în cazurile de suspiciune clinică de endometrioză, în momentul în care examinarea preoperatorie a fost negativă. | C |
Argumentare | Indicaţia de laparoscopie diagnostică cu scopul confirmării diagnosticului de endometrioză trebuie să facă parte dintr-o strategie de management pentru durere şi infertilitate.(84, 85) | IV |
Standard | Înainte de efectuarea unei intervenţii chirurgicale de exereză/de rezecţie/excizională pentru endometrioză profundă cu suspiciune de afectare gastrointestinală, leziunea trebuie confirmată preoperator pentru a furniza pacienţilor informaţii şi pentru a organiza, după caz, asistenţă multidisciplinară. | E |
Argumentare | Pentru diagnosticarea implicării muscularei rectosigmoidine şi pentru evaluarea distanţei până la anus, ecografia endorectală (EER) are o performanţă mai bună decât IRM-ul pelvin. Pentru diagnosticul implicării endometriozice a muscularei rectosigmoide, performanţa de diagnosticare a EER pare a fi cel puţin echivalentă cu cea a IRM. Pentru diagnosticul endometriozei pelvine digestive a rectosigmoidului şi a segmentului ileocecal, colonoscopia virtuală (colo-CT) este o tehnică performantă. | |
Opţiune | Pentru diagnosticarea implicării muscularei rectosigmoidine şi pentru evaluarea distanţei până la anus, EEnR are o performanţă mai bună decât IRM-ul pelvin. Pentru diagnosticul implicării endometriozice a muscularei rectosigmoidiene, performanţa de diagnosticare a EER pare a fi cel puţin echivalentă cu cea a IRM. | E |
Argumentare | În tratamentul endometriozei profunde cu implicare digestivă, examinările preoperatorii ar trebui să furnizeze informaţii privind numărul de leziuni endometriozice digestive, înălţimea leziunilor în raport cu anusul, gradul de infiltrare şi, în final, gradul de stenoză a intestinului infiltrat de leziunea endometriozică. | |
Standard | Pentru a confirma implicarea gastrointestinală şi pentru a specifica caracteristicile sale (multi- sau unifocale, diametrul leziunii, profunzimea infiltrării, înălţimea, circumferinţa, caracterul stenozant), medicul indică efectuarea unui examen ţintit care, în funcţie de expertiză, dispunerea şi localizarea leziunilor poate consta în: ETV efectuată de către un examinator cu experienţă, IRM pelvin efectuat de către un examinator cu experienţă, eco-endoscopie rectală sau colonoscopie virtuală. | E |
Argumentare | În ceea ce priveşte diagnosticul implicării rectosigmoide musculare, eco-endoscopia rectală este mai eficientă decât IRM pelvin, la fel ca şi evaluarea distanţei marginale anale. Endoscopia ecografică rectală este un test puternic pentru diagnosticarea endometriozei rectosigmoide, cu o sensibilitate între 87 şi 100% şi o specificitate între 85 şi 100%. Colo-scanerul (colo-CT) este o tehnică puternică pentru diagnosticarea endometriozei pelvine digestive de la nivel rectosigmoidian şi ileocecal. Având în vedere caracterul său iradiant şi lipsa relevanţei pentru alte locaţii ale endometriozei pelvine, colo-CT poate fi utilizat în a treia linie pentru a căuta leziuni ale tractului digestiv. | |
Standard | Atunci când examinările imagistice de a doua linie (ETV, IRM pelvin) sunt neconcludente în ceea ce priveşte gradul de invazie al leziunii de endometrioză profundă a colonului, investigaţiile complementare recomandate de linia a treia sunt eco-endoscopia rectală pentru localizările rectale şi sigmoidiene şi colonoscopie virtuală pentru localizările colonice situate în amonte. | C |
Argumentare | Examenul CT cu opacifiere colonică a fost evaluat printr-un studiu prospectiv efectuat pe un lot de 98 de pacienţi, dintre care 40 au avut endometrioză digestivă şi 36 au avut implicare digestivă superficială. Sensibilitatea colo-CT a fost de 99%, specificitatea de 100%, valoarea predictivă pozitivă (VPP) de 100% şi valoarea predictivă negativă (VPN) de 96%. Alte studii au evaluat colo-CT cuplat cu o achiziţie tardivă (la 5 minute) a uro-scanerului pentru a diagnostica atacurile digestive şi ureterale. Un studiu prospectiv efectuat pe 103 pacienţi a arătat că sensibilitatea şi specificitatea acestei tehnici au fost 95% şi 97% pentru tulburările gastrointestinale (prevalenţa 67/103, 22 cu o suprafaţă de atins) şi 97% şi 99% pentru încălcări ureteral (prevalenţă 34/206 uretere). Într-o altă serie de 64 de pacienţi studiaţi retrospectiv, sensibilitatea şi specificitatea acestei tehnici (colo-CT cuplat la un uro-scanner) a fost de 100% şi 98% pentru tulburările gastrointestinale (prevalenţa 19/64) şi 72% şi 100% pentru tulburările ureterale (prevalenţa 18/64). Valoarea de diagnostic a CT cu opacifierea colonică a fost comparată cu cea a IRM cu opacifierea digestiv pe o serie retrospectivă a 260 pacienţi cu endometrioză profund infiltrativă rectosigmoidiană. Nu s-a constatat o diferenţă semnificativă în performanţă între cele două tehnici, cu performanţe diagnostice de 98% pentru CT şi 97% pentru IRM cu opacifiere. O serie de 85 de pacienţi cu diagnostic histopatologic de endometrioză a tractului digestiv a comparat IRM şi colo-CT. Studiul a arătat o performanţă de diagnostic mai bună a colo-CT în comparaţie cu alte studii care au demonstrat nicio diferenţă în comparaţie cu IRM pentru diagnosticul leziunilor multifocale sau multicentrice. (86, 87, 88) | IV |
Standard | Medicul trebuie să nu recomande colonoscopia dacă există suspiciuni de endometrioză rectosigmoidă. | C |
Argumentare | Studiul realizat de Milone et al. publicat în 2015 este un studiu prospectiv nonrandomizat, cuprinzând 172 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 21 şi 42 de ani, cu un diagnostic clinic şi radiologic de endometrioză profundă. Obiectivul principal a fost evaluarea performanţei diagnostice a colonoscopiei pentru predicţia endometriozei profund infiltrative folosind laparoscopia şi diagnosticul histopatologic ca referinţe. Toţi pacienţii au beneficiat de colonoscopie. În timpul colonoscopiilor, nu s-a efectuat nicio biopsie, iar diagnosticul de endometrioză s-a bazat exclusiv pe criterii clinice (îngroşarea concentrică a peretelui cu sau fără noduli de suprafaţă şi leziuni poliploide cu sau fără noduli de suprafaţă). Colonoscopiile au fost apoi urmate de o laparoscopie cu biopsii sau rezecţii intestinale în timpul descoperirii endometriozei digestive. Diagnosticul final al endometriozei a fost efectuat prin studiul anatomopatologic al părţilor de rezecţie. Au fost găsite 76 de endometrioză gastrointestinală (43, 6%) prin laparoscopie. Colonoscopia şi laparoscopia au fost concordante în 59, 1% din cazuri. Colonoscopia a sugerat şapte invazii, sau 4% din cazuri (două leziuni poliploide, cinci îngroşări de pereţi). Colonoscopia a permis diagnosticarea endometriozei în 100% din cazuri, dacă a fost mucoasă, în 37, 5% din cazurile în care a fost submucoasă, iar în 2, 6% în cazul în care a fost seroasă. În acest studiu, sensibilitatea colonoscopiei a fost de 7%, specificitatea de 98%, VPN-ul de 58% şi VPP de 85%.(89, 90, 91) | IV |
Opţiune | Colonoscopia poate fi utilă în eliminarea unui diagnostic diferenţial. | C |
Argumentare | Colonoscopia permite efectuarea unei biopsii şi stabilirea diagnosticului de endometrioză în 29, 6 % din cazuri. Colonoscopia este utilă pentru diagnosticul diferenţial al leziunilor de la nivelul tractului digestive.(90, 91, 92, 93, 94, 95) | IV |
Standard | Medicul trebuie să evalueze dilataţia uretero-pielocaliceală în cazul suspiciunii de endometrioză profund infiltrativă. | B |
Argumentare | Dilataţia sistemului pielocaliceal este prezentă în 50-60% din cazurile cu endometrioză urinară. Dilataţia sistemului pielocaliceal este prezentă la 5% din cazurile cu endometrioză profund infiltrativă posterioară şi până la 11% atunci când leziunile sunt > 3 cm.(96, 97, 98, 99, 100) | IIb |
Standard | În cazul prezenţei unei dilataţii cu uretero-pielocaliceale, se impune avizul unui medic specializat pentru evaluarea repercursiunilor renale. | E |
Argumentare | Endometrioza poate infiltra peritoneul, ligamentele uterosacrate, adventicea ureterală şi ţesutul conjunctiv înconjurător. În acest fel poate determina comprimarea extrinsecă a peretelui ureteral datorită răspunsului inflamator şi fibrozei. Endometrioza ureterală intrinsecă, ce implică invazia musculară a ureterului, este mai puţin frecventă şi reprezintă 20% din implicarea ureterală. | |
Standard | În cazurile de durere pelvină cronică asociată cu simptome ale tractului urinar inferior şi suspiciunea de endometrioză, examenul IRM sau ecografic este util pentru explorarea implicării vezicale sau ureterale a endometriozei şi este recomandat de primă intenţie. | C |
Argumentare | Ecografia renală sau IRM cu secţiuni înalte la nivelul lojelor renale detectează în mod fezabil dilataţia sistemului pielocaliceal. Dintre toţi pacienţii cu afectare urinară endometriozică, distribuţia vezicii urinare, a ureterului şi a afectării renale a fost de 40:5:1. Endometrioza profund infiltrativă de la nivelul vezicii urinare este definită prin prezenţa glandelor endometriale şi a stromei în muşchiul detrusor, baza şi domul vezicii urinare fiind cele mai frecvent afectate. Nici un studiu nu a comparat performanţa cistoscopiei cu investigaţiile imagistice în cazul endometriozei anterioare. Cistoscopia permite diagnosticarea vizuală a leziunilor endometriale prin descoperirea leziunilor tipice de tip nodular roşu sau albastru în jumătate din cazuri.(101, 102) | IV |