Capitolul v - Timpul de muncă şi timpul de odihnă - Contract Colectiv de Munca 520/2010 PE RAMURA ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, MECANICĂ FINĂ, UTILAJE ŞI APĂRARE - pe anii 2010-2014

M.Of. 11 cc

În vigoare

Versiune de la: 29 Martie 2011

CAPITOLUL V:Timpul de muncă şi timpul de odihnă

(1)Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, realizată prin săptămâna de lucru de cinci zile, de luni până vineri, inclusiv.

(2)Prin negociere la contractul colectiv de muncă pe unitate se pot conveni, în anumite situaţii, şi la alte sisteme.

(3)Locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii, nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului de lucru sunt, după caz: în tură, tură continuă, turnus, program fracţionat, cu respectarea prevederilor legale specifice locurilor de muncă în cauză.

(4)Locurile de muncă la care se aplică formele specificate de organizare a programului de lucru prevăzute la alin. 3, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Art. 59

(1)Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă, cu o durată a timpului de muncă de 6, 4 sau 2 ore pe zi.

Drepturile salariaţilor care lucrează în astfel de situaţii se acordă proporţional cu timpul lucrat.

(2)Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, fără să li se afecteze drepturile ce decurg din calitatea de salariat cum sunt: concediul de odihnă şi vechimea.

(3)La cerere, salariaţii cu program parţial de lucru vor fi încadraţi cu program normal dacă există posturi vacante şi dacă întrunesc condiţiile ocupării acestor posturi.

Art. 60

(1)Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege.

(2)Reducerea duratei timpului de muncă în condiţii deosebite nu afectează salariul şi vechimea în muncă aferente duratei normale a timpului de muncă.

(3)Durata reducerii timpului normal de muncă şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.

Art. 61

(1)Începutul şi sfârşitul programului zilnic de lucru se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară, întocmit de către administraţia unităţii, cu consultarea reprezentanţilor sindicali.

(2)În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, angajatorul şi sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalităţile de aplicare a acestora.

(3)Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Art. 62

(1)Orele prestate peste programul normal de lucru şi în zilele nelucrătoare, la solicitarea patronului, sunt ore suplimentare:

(2)_

a.- durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare;

b.- prin excepţie, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

Pentru sectoare de activitate ale căror lucrări urgente necesită efectuarea de ore suplimentare, perioada de referinţă poate fi mai mare de o lună, dar nu poate să depăşească 12 luni.

La stabilirea perioadelor de referinţă nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă;

c.- prevederile alineatelor a şi b nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

(3)Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

Art. 63

Compensarea orelor suplimentare se face cu timp liber corespunzător sau prin plata unor sporuri, conform art. 51, alin. 1, lit. c, potrivit înţelegerii părţilor.

Art. 64

(1)Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară pe timpul nopţii, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază şi a vechimii în muncă.

(2)Prevederile alin. 1 nu se aplică salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii deosebite, unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore.

(3)La unităţile unde procesul muncii este neîntrerupt sau condiţiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul nopţii poate fi egal cu cel al zilei. Munca prestată în timpul nopţii se plăteşte cu un spor de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin jumătate din programul normal de lucru; de acest spor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore/zi.

(4)Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii, munca prestată în intervalul cuprins între orele 22-6, cu posibilitatea abaterii în cazuri justificate cu o oră în plus sau în minus faţă de una din aceste limite.

(5)În cazul în care munca în timpul nopţii va fi prestată într-o zi de repaus sau sărbătoare conform art. 51, alin. 1, lit. c, ea va fi plătită ca în exemplul următor:

- tariful unei ore normale	100%
- majorarea pentru ora lucrată într-o zi de repaus sau sărbătoare	100%
- majorare pentru ora lucrată în timpul nopţii	25%
Total:	125% faţă de tariful orei normale.

Art. 65

(1)În fiecare săptămâna, salariatul are dreptul, de regulă, la 2 zile consecutive de repaus săptămânal.

(2)Repausul săptămânal se acordă, de regulă, sâmbăta şi duminica.

(3)În cazul în care activitatea de la locul de muncă, în zilele de sâmbătă şi duminică nu poate fi întreruptă, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămânal să fie acordate şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat într-o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice.

Art. 66

(1)Sunt zile nelucrătoare zilele de repaus săptămânal şi zilele de sărbători legale şi religioase, după cum urmează:

- Anul Nou 2 zile - 1,2 ianuarie

- Pastele 2 zile - luni şi marţi

- Ziua Internaţională a Muncii 1 zi - 1 Mai

- Ziua Ramurei (profesiei) 1 zi - 9 August (data poate fi modificată)

- Ziua Naţională 1 zi - 1 Decembrie

- Crăciunul 2 zile - 25 şi 26 decembrie

- Rusaliile 1 zi

- Sfânta Maria 1 zi - 15 august

- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

(2)Munca în zilele de sărbătoare este cea efectuată pe durata unei rotaţii complete a schimburilor.

(3)Pentru realizarea unor punţi în ajunul sărbătorilor, de comun acord între patroni şi sindicat, se poate hotărî a se lucra în zilele de sâmbătă, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

Art. 67

Repausul pentru servirea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul de 15 minute se include în programul de lucru, la nivelul unităţii, putându-se conveni şi un repaus mai mare pentru servirea mesei.

Art. 68

Salariaţii pot solicita, în mod justificat, decalarea programului de lucru. Administraţia va analiza cererea şi va aproba aceasta în funcţie de posibilităţi.

Art. 69

(1)Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare, cu excepţia tinerilor sub 18 ani care beneficiază de minimum 24 de zile lucrătoare.

(2)Diferenţierea duratei concediului de odihnă în funcţie de vechime se va stabili prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii sau instituţiei, pornind de la nivelul minimal din anexa nr. 4.

Art. 70

(1)În fiecare an calendaristic, salariaţii, persoane cu handicap au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 3 zile lucrătoare, iar salariaţii nevăzători au dreptul la un concediu suplimentar cu o durată de 6 zile lucrătoare.

(2)Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile lucrătoare pe an. Prin contractele de muncă la nivel de unităţi (cu excepţia celor finanţate de la bugetul public naţional) se pot negocia concedii suplimentare mai mari.

Art. 71

(1)În afara concediului de odihnă normal, anumite categorii de salariaţi pot beneficia de concediu suplimentar plătit.

(2)Absolvenţii şcolilor de maiştri şi ai instituţiilor de învăţământ superior vor beneficia, o singură dată, de un concediu plătit de 30 de zile calendaristice pentru pregătirea şi susţinerea examenului de diplomă. Aceste prevederi se aplică şi absolvenţilor de la învăţământul seral şi fără frecvenţă.

(3)De drepturile prevăzute în alin. 2 beneficiază şi doctoranzii înscrişi la doctorat, cu acordul unităţii în vederea susţinerii tezei de doctorat.

Art. 72

(1)Pe durata concediului de odihnă salariaţii vor primi o indemnizaţie conform prevederilor legale, la data plecării în concediu, corespunzător numărului de zile de concediu la care au dreptul.

(2)Pentru concediul de odihnă se va acorda o primă de vacanţă în afara indemnizaţiei de concediu, cuantumul acesteia se va negocia la încheierea contractului colectiv de muncă pe unitate, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale unităţii.

(3)_

a.- pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă;

b.- indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute mai sus din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.

(4)Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul în care contractul individual de muncă a încetat.

(5)Salariaţii au dreptul la un concediu de odihnă proporţional cu perioada lucrată în acel an.

(6)Indemnizaţia de concediu şi, după caz, prima de vacanţă, se plătesc cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

(7)Orice convenţie prin care se renunţă, total sau în parte, la concediul de odihnă este interzisă.

(8)În cazul în care contractul individual de muncă a încetat ca urmare a iniţiativei unităţii din motive neimputabile salariatului, acesta având efectuat concediul de odihnă, unitatea nu poate pretinde suma de bani corespunzătoare concediului efectuat.

Art. 73

(1)Concediul anual de odihnă se efectuează, de regulă, integral. El va putea fi fracţionat în tranşe, dacă interesele serviciului o cer, sau la solicitarea salariatului dacă nu este afectată desfăşurarea normală a activităţii în unitate. Una dintre fracţiuni va trebui să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare. Cealaltă parte va trebui acordată şi efectuată până la sfârşitul anului în curs.

(2)Concediul medical al salariatului nu poate reprezenta cauza reducerii concediului de odihnă anual, stabilit conform art. 69 alin. 2.

Art. 74

(1)Programarea concediului de odihnă se face de către administraţie, de regulă la începutul anului, de comun acord cu organizaţiile de sindicat. Data începerii concediului de odihnă va fi comunicată salariatului cu cel puţin 15 zile înainte.

(2)În unităţile unde este posibil se va acorda concediu de odihnă, integral sau fracţionat (cel puţin 15 zile lucrătoare), tuturor salariaţilor în aceeaşi perioadă, într-una din lunile de vară - iulie sau august.

Art. 75

Concediul anual de odihnă poate fi întrerupt şi/sau re programat în următoarele situaţii:

a)pe perioada incapacităţii temporare de muncă;

b)pe timpul concediului prenatal sau postnatal;

c)pe timpul satisfacerii unor obligaţii militare, altele decât serviciul militar în termen;

d)când prezenţa salariatului la serviciu este cerută de administraţie, cu acordul acestuia;

e)în cazul în care salariatul solicită acest lucru, şi interesele serviciului o permit;

f)în alte situaţii prevăzute de lege.

Art. 76

Salariatul chemat din concediu are dreptul la o compensaţie din partea unităţii care constă din:

a)plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;

b)plata unei indemnizaţii de întrerupere ce se va conveni cu salariatul chemat din concediu, în afara cazurilor de forţă majoră;

c)despăgubiri datorate cheltuielilor făcute de salariat dacă acesta se află la odihnă sau tratament;

d)timpul consumat cu deplasarea dus-întors, care se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.

Art. 77

În situaţia în care ambii soţi lucrează la aceeaşi unitate, au dreptul la programarea în aceeaşi perioadă a concediului de odihnă.

Art. 78

(1)În cazul în care salariatul are bilet de tratament, el va beneficia de concediul său de odihnă în perioada pentru care are bilet.

(2)Prevederile alin. 1 se pot aplica şi în situaţia în care salariatul are bilet de odihnă prin sindicat, funcţie de posibilităţile unităţii.

Art. 79

(1)Salariaţii au dreptul la efectuarea concediului de odihnă de la data angajării lor.

(2)Pentru salariaţii care lucrează cu fracţiuni de normă, la cererea lor, durata concediului de odihnă este integrală.

Art. 80

(1)Salariaţii au dreptul la zile libere consecutive plătite pentru evenimente deosebite în familie, sau alte situaţii, după cum urmează:

a)căsătoria salariatului 5 zile;

b)căsătoria unui copil 2 zile;

c)naşterea sau adopţiunea unui copil 2 zile;

d)decesul soţului, copilului, părinţilor, socrilor 3 zile;

e)decesul bunicilor, fraţilor, surorilor 1 zi;

f)la schimbarea locului de muncă, cu mutarea domiciliului, în cadrul aceleiaşi unităţi, în altă localitate 5 zile;

g)obligaţii cetăţeneşti (citaţie, proces penal, comisariat, poliţie etc.) 1 zi.

Art. 81

Salariaţii au dreptul la concediu fără plată astfel:

a)elevii de la învăţământul seral au dreptul la un concediu fără plată de 15 zile calendaristice, care se acordă o singură dată, la cerere, pentru pregătirea şi prezentarea la examenul de bacalaureat;

b)studenţii de la învăţământul seral sau fără frecvenţă beneficiază de un concediu fără plată de 60 de zile calendaristice, la cerere, eşalonat sau integral, pentru fiecare an de studiu;

c)candidaţii care se prezintă la examenul sau la colocviul de admitere sau la doctorat, în ţară, beneficiază de un concediu fără plată de 15 zile calendaristice. Doctoranzii beneficiază o singură dată de un concediu fără plată de 30 de zile calendaristice, la cerere, în vederea susţinerii tezei de doctorat;

d)se acordă la cerere salariatului, o dată pe an, 30 de zile calendaristice de concediu fără plată pentru vizitarea soţului (soţiei) detaşat în străinătate în interes de serviciu;

e)pentru candidaţii la examenul de admitere în învăţământul superior, se acordă, o singură dată, un număr de 30 de zile calendaristice, concediu fără plată la cerere, cu prezentarea actelor doveditoare de participare la concurs;

f)pentru situaţii deosebite, altele decât cele prevăzute la lit. a-e, salariaţii pot beneficia de concediu fără plată de maximum 30 de zile calendaristice cumulat într-un an.

Art. 82

La cererea salariatului, se acordă un număr de ore de învoire, fără plată, în următoarele situaţii:

a)efectuare de analize, tratament medical;

b)citaţie în faţa instanţei;

c)alte situaţii când salariatul solicită şi activitatea unităţii permite.