Capitolul ii - Prescripţia - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL

M.Of. 65

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 15 Iunie 1954

CAPITOLUL II:Prescripţia

SECŢIUNEA I:Stingerea încriminării prin prescripţie

Prescripţia stinge încriminarea:

1.pentru crime pedepsite cu muncă silnică sau detenţiune grea, prin 15 ani împliniţi, iar pentru cele pedepsite cu temniţă grea sau detenţiune riguroasă, prin 10 ani;

2.pentru delicte pedepsite cu pedepse mai mari de 5 ani, prin 8 ani, iar pentru delictele pedepsite până la 5 nai, prin 3 ani.

3.pentru contravenţiuni, printr-un an.

În materie de presă încriminarea se prescrie pentru crimă prin 3 ani, iar pentru delicte printr-un an.

Toate termenele de mai sus, în cazul infracţiunilor comise de minori, se reduc la jumătate.

Art. 165

Termenele de prescripţie din articolul precedent încep să curgă din momentul în care s-a săvârşit infracţiunea, pentru infracţiunile continue, din momentul încetării actului delictos, iar pentru cele continuate, dela comiterea ultimului act.

Pentru infracţiunile de presă termenul de prescripţie se socoteşte din ziua răspunderii publicaţiunii.

Art. 166

Prescripţia se întrerupe în următoarele cazuri:

1.când s-au făcut acte de urmărire sau de instrucţie;

2.când s-au îndeplinit în mod valabil înaintea instanţei de judecată orice acte de procedură care după lege trebuesc să fie comunicate infractorului;

3.când instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitivă.

După fiecare întrerupere un nou termen de prescripţie începe să curgă.

Incriminarea este prescrisă, oricâte întreruperi ar fi intervenit, dacă întregul termen de prescripţie a fost depăşit cu încă jumătate; iar pentru prescripţiile de trei ani sau mai mici, dacă s-a atins îndoitul termenului.

Întreruperea prescripţiei produce efect şi faţă de persoanele care au luat parte la infracţiune chiar dacă actele arătate la punctele 1, 2 şi 3 din acest articol, n-au fost efectuate şi faţă de ele.

Art. 167

Prescripţia incriminării e suspendată pe timpul cât o dispoziţiune legală, sau un caz de forţă majoră opreşte începerea sau continuarea urmăririi, instrucţiei sau judecăţii.

Prescripţia îşi reia şi continuă cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

SECŢIUNEA II:Stingerea executării pedepsei prin prescripţie

Art. 168

Pedeapsa muncii silnice şi a detenţiunii grele se prescrie prin 20 ani, pedeapsa temniţei grele şi a detenţiunii riguroase, prin 15 ani.

Pedepsele corecţionale, mai mari de 5 ani, se prescriu prin 10 ani, cele mai mici de 5 ani, prin 5 ani. Amenzile corecţionale se prescriu prin 5 ani.

Pedepsele pentru contravenţiuni se prescriu prin 2 ani.

Pentru minori termenele de mai sus se reduc la jumătate.

Termenele de mai sus încep a curge din ziua în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Art. 169

Prescripţia pedepselor privative de liberare nu atrage prescripţia pedepselor complimentare şi nici a măsurilor de siguranţă.

Art. 170

Condamnatul a cărui pedeapsă criminală a fost prescrisă nu poate reveni în comuna în care locuieşte victima sau moştenitorii acesteia în linie dreaptă.

Tribunalul, la cererea Ministerului public, poate hotărî locul unde condamnatul nu trebuie să-şi aibă domiciliul, având în vedere şi o distanţă socotită suficientă pentru ca interdicţiunea de mai sus să-şi atingă scopul.

Art. 171

Prescripţia pedepsei se întrerupe numai prin executarea condamnaţiunii.

În caz de evadare o nouă prescripţie începe să curgă din ziua evadării.