Secţiunea ii - Stingerea executării pedepsei prin prescripţie - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
SECŢIUNEA II:Stingerea executării pedepsei prin prescripţie
Art. 168
Pedeapsa muncii silnice şi a detenţiunii grele se prescrie prin 20 ani, pedeapsa temniţei grele şi a detenţiunii riguroase, prin 15 ani.
Pedepsele corecţionale, mai mari de 5 ani, se prescriu prin 10 ani, cele mai mici de 5 ani, prin 5 ani. Amenzile corecţionale se prescriu prin 5 ani.
Pedepsele pentru contravenţiuni se prescriu prin 2 ani.
Pentru minori termenele de mai sus se reduc la jumătate.
Termenele de mai sus încep a curge din ziua în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Art. 169
Prescripţia pedepselor privative de liberare nu atrage prescripţia pedepselor complimentare şi nici a măsurilor de siguranţă.
Art. 170
Condamnatul a cărui pedeapsă criminală a fost prescrisă nu poate reveni în comuna în care locuieşte victima sau moştenitorii acesteia în linie dreaptă.
Tribunalul, la cererea Ministerului public, poate hotărî locul unde condamnatul nu trebuie să-şi aibă domiciliul, având în vedere şi o distanţă socotită suficientă pentru ca interdicţiunea de mai sus să-şi atingă scopul.
Art. 171
Prescripţia pedepsei se întrerupe numai prin executarea condamnaţiunii.
În caz de evadare o nouă prescripţie începe să curgă din ziua evadării.