Titlul iv - Măsuri de siguranţă - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL

M.Of. 65

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 15 Iunie 1954

TITLUL IV:Măsuri de siguranţă

CAPITOLUL I:Dispoziţiuni generale

Măsurile de siguranţă se aplică de instanţa judecătorească, însoţind o pedeapsă, afară de cazurile prevăzute de lege, când pot fi pronunţate şi singure.

Ele nu pot fi pronunţate decât dacă judecătorul constată starea de pericol a infractorului.

CAPITOLUL II:Diferite specii de măsuri de siguranţă

Art. 71

Măsuri de siguranţă sunt:

1.internarea infractorilor alienaţi într-un ospiciu;

2.internarea infractorilor cu anormalităţi de ordin fiziologic sau psihologic, într-un azil;

3.deţinerea infractorilor din obiceiu, într-un institut special;

4.internarea vagabonzilor şi cerşetorilor într-o casă de muncă;

5.internarea infractorilor minori într-un institut de educaţie corectivă;

6.liberarea supravegheată pentru minori;

7.măsurile tutelare pentru minori;

8.interdicţia de a se afla în anumite localităţi;

9.interdicţia de pătrunde în anumite localuri;

10.interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie;

11.expulzarea străinilor;

12.confiscarea specială;

13.cauţiunea de bună purtare;

14.închiderea localului;

15.disolvarea sau suspendarea unei persoane juridice.

Cazurile de aplicare şi modurile de executare a măsurilor de siguranţă privitoare la minori sunt arătate în art. 146, 147, 148, 149, 151, 152 şi 153 din prezentul cod.

SECŢIUNEA I:Internarea infractorilor alienaţi într-un ospiciu

Art. 72

Când învinuitul sau condamnatul, pentru o infracţiune calificată de lege crimă sau delict, este, din cauza stării sale mintale, periculos siguranţei persoanelor şi ordinii publice, instanţa competentă, după cererea Ministerului public, dispune internarea lui într-un secţiune specială a unui ospiciu de alienaţi.

Internarea poate fi pronunţată, la cererea Ministerului public, chiar când s-a dat o ordonanţă sau deciziune de neurmărire.

Încetarea internării poate fi admisă numai când liberarea celui internat nu ar mai prezenta vreun pericol.

Condiţiunile în care ea poate fi cerută şi persoanele care o pot cere, sunt arătate în codul de procedură penală.

În caz de respingere, cererea nu poate fi repetată decât după 6 luni dela data respingerii. Ministerul public o poate cere oricând.

SECŢIUNEA II:Internarea în azil a infractorilor anormali, fizici sau psihici

Art. 73

Instanţa poate dispune, prin hotărârea de condamnare, ca, după executarea pedepsei, condamnatul să fie internat într-un azil, dacă din cauza boalei sau infirmităţii sale sau a intoxicării cronice prin alcool ori stupefiante, este periculos siguranţei persoanelor sau ordinei publice.

Acei internaţi într-un asemenea azil sunt supuşi unui tratament medical, fiind supraveghiaţi în de aproape şi vor fi deprinşi cu o muncă potrivită stării lor fizice sau psihice.

Regimul în interiorul azilului va fi blând.

Încetarea internării se pronunţă în condiţiile art. 72 din prezentul cod, după formele arătate în codul de procedură penală.

SECŢIUNEA III:Deţinerea infractorilor din obiceiu într-un institut special

Art. 74

Instanţa poate ordona, prin hotărârea de condamnare, ca, după executarea pedepsei, infractorul din obiceiu să fie deţinut într-un institut special, destinat unor asemenea infractori.

Durata deţinerii este dela 2 la 10 ani.

Sunt consideraţi infractori din obiceiu, acei care, prin numărul şi genul infracţiunilor de drept comun săvârşite, prezintă simptomele unei perzistente înclinaţiuni criminale.

Institutele speciale pentru infractorii din obiceiu trebuiesc să fie înfiinţate cât mai departe de centrele mari sau să formeze o secţie specială în coloniile penitenciare.

Deţinătorii sunt supuşi, în interiorul institutului sau în afară, la lucrări potrivite punerii lor fizice şi sunt ţinuţi sub pază.

Dispoziţiunile art. 34 din prezentul cod se aplică şi în ce priveşte produsul muncii acestor deţinuţi.

SECŢIUNEA IV:Internarea vagabonzilor şi cerşetorilor într-o colonie penitenciară

Art. 75

În caz de condamnări succesive pentru vagabondaj sau cerşetorie, instanţa poate ordona ca cel condamnat a doua orară să fie internat timp de cel puţin 2 ani şi de cel mult 10, într-o colonie penitenciară anume destinată pentru aceasta.

Cei aşezaţi în colonie penitenciară sunt obligaţi să înveţe să înveţe o meserie, potrivit aptitudinii lor.

Dispoziţiunile art. 34 se aplică şi în ce priveşte produsul muncii vagabonzilor şi cerşetorilor.

SECŢIUNEA V:Interdicţia de a se afla în anumite localităţi

Art. 76

În cazul unei condamnări pentru crimă, instanţa poate decide, motivat ca, după executarea pedepsei privative de libertate, condamnatul să nu se mai poată reîntoarce în localitatea unde a comis infracţiunea sau în alte localităţi ce se arată anume în hotărârea condamnatoare.

Măsura de mai sus se poate aplica şi celor condamnaţi pentru delicte de drept comun, la cel puţin 2 ani închisoare corecţională.

Durata acestei interdicţii este pentru crime dela 2 la 10 ani, iar pentru delicte dela unu la 3 ani.

SECŢIUNEA VI:Interdicţia de a intra în anumite localuri

Art. 77

Interdicţia de a intra în anumite localuri se poate pronunţa în contra aceluia care a comis infracţiunea din cauza unei pasiuni bolnăvicioase, alcoolism sau alt viciu. Hotărârea va arăta categoria localurilor interzise.

Durata interdicţiei este dela 6 luni la 3 ani.

SECŢIUNEA VII:Interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie.

Art. 78

Interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie se poate pronunţa, când rezultă că delictul se datoreşte incapacităţii, nepregătirii, neglijenţii, sau nerespectării regulamentelor impuse pentru exerciţiul profesiunii.

Interdicţia se poate pronunţa pe timp determinat sau pentru totdeauna, luându-se avizul consultativ al unei comisiuni de specialişti. Pe timpul intenţia şi răspunderea altui profesionist.

Redarea exerciţiului profesiunii interzise pentru totdeauna, pe motiv de incapacitate sau nepregătire, se poate admite, după o trecere de timp de 3 ani, socotiţi dela data pronunţării interdicţiei, numai pe baza verificării cunoştinţelor profesionale înaintea unei comisiuni de specialişti, instituită de instanţă.

SECŢIUNEA VIII:Expulzarea străinilor

Art. 79

Instanţa poate interzice prin hotărâre de condamnare, rămânerea pe teritoriul român, în mod temporar sau permanent, infractorului de naţionalitate străină, vinovat de o faptă calificată crimă sau delict.

La expirarea pedepsei, condamnatul va fi expulzat.

SECŢIUNEA IX:Confiscarea specială

Art. 80

În caz de condamnare, instanţa, sub rezerva drepturilor terţilor, poate dispune, prin hotărârea pe care o pronunţă, confiscarea:

1.lucrurilor produse prin infracţiune;

2.lucrurilor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă acestea sunt ale autorului infracţiunii, ale instigatorului sau ale vreunei complice;

3.lucrurilor deţinute în contra legilor şi regulamentelor.

Aceste lucruri, în cazul când sunt vătămătoare sănătăţii publice, după confiscare, se distrug.

Confiscarea lucrurilor prevăzute mai sus se poate hotărî , chiar dacă autorul, instigatorul sau complicele sunt apăraţi de pedeapsă, fie pentru că acţiunea penală nu s-ar putea exercita, fie pentru că s-a dat o ordonanţă sau decizie de neurmărire ori hotărâre de achitare.

Lucrurile confiscate se vând în folosul Statului, iar preţul se varsă la fondul amenzilor prevăzut de art. 57. Ministerul Justiţiei poate decide ca aceste lucruri să fie întrebuinţate pentru înfiinţarea muzeelor de ştiinţă penală sau îmbogăţirea lor.

SECŢIUNEA X:Cauţiunea de bună purtare

Art. 81

Cauţiunea de bună purtare consistă în depunerea la administraţia financiară, în termen de 15 zile, socotite dela data pronunţării măsurii, a unei sume, în numerar, care nu poate fi mai mică de 500 lei şi nici ai are de 20.000 lei.

Ea se pronunţă în cazurile expres prevăzute de lege. Instanţa o poate substitui, ori de câte ori va socoti util, măsurilor de siguranţă prevăzute la punctele 8, 9, 10, 14 şi 15 din art. 71.

Art. 82

Depunerea cauţiunii poate fi înlocuită, fie printr-o inscripţie ipotecară asupra averii imobiliare proprii, sau aparţinând alte persoane, fie prin garanţia reală a unui terţiu.

Art. 83

Durata acestei măsuri de siguranţă este dela unu la 3 ani.

Termenul curge din ziua când cauţiunea a fost depusă sau garantată.

Dacă cauţiunea nu se depune sau garanţia nu se dă, în termenul arătat mai sus, instanţa aplică pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită sau măsura de siguranţă căreia i s-a substituit cauţiunea

Executarea pedepsei aplicate, în acest caz, poate fi suspendată în condiţiile art. 65.

Dacă în timpul duratei cauţiunii depuse sau garantate, infractorul nu a săvârşit vreo crimă sau delict pedepsit cu pedeapsă privativă de libertate, cauţiunea sau garanţia se restituie, iar inscripţia ipotecară se radiează. În caz contrar, instanţa care a pronunţat măsura, dispune confiscarea sumei sau realizarea creanţei în folosul fondului amenzilor.

SECŢIUNEA XI:Închiderea localului

Art. 84

Închiderea unui local industrial sau comercial poate fi ordonată de către instanţă, în cazurile prevăzute de lege, şi când se constată că această măsură este necesară pentru a împiedeca noi infracţiuni.

Durata închiderii localului este dela o lună la un an.

În materie de contravenţie, închiderea localului nu poate fi pronunţată decât la a doua recidivă, pentru contravenţie identică, şi pe o durată dela o zi la o lună.

SECŢIUNEA XII:Disolvarea sau suspendarea unei persoane juridice

Art. 85

Când o crimă sau un delict pedepsit de lege cu cel puţin un an închisoare corecţională, s-a săvârşit de către directorii sau administratorii unei societăţi, asociaţii ori corporaţii, lucrând în numele persoanei juridice şi cu mijloacele procurate de ea, instanţa penală poate, pe lângă pedeapsa aplicată persoanelor fizice, să pronunţe şi măsura de siguranţă a suspendării sau disolvării persoanei juridice, după gravitatea pericolului pe care l-ar constitui, pentru morala sau ordinea publică, continuarea activităţii acelei persoane juridice.

Disolvarea atrage lichidarea bunurilor persoanei juridice în condiţiile legii asupra persoanelor juridice.

Suspendarea constă din încetarea oricărei activităţi a persoanei juridice, chiar sub un alt nume şi cu alţi directori sau administratori.

Durata suspendării nu poate depăşi 2 ani.

CAPITOLUL III:Aplicarea şi executarea măsurilor de siguranţă în concurs cu pedepsele

Art. 86

Măsurile de siguranţă se execută îndată ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Măsurile de siguranţă privative de libertate, precum şi cele prevăzute de art. 71, la punctele 8, 9, 10, 11 şi 13, se execută după împlinirea pedepsei.

Dacă s-au pronunţat mai multe măsuri de siguranţă, instanţa va fixa ordinea în care ele urmează a fi executate.

Art. 87

Dacă în timpul executării unei măsuri de siguranţă, cel supus executării comite o infracţiune pentru care urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate, executarea măsurii de siguranţă se suspendă şi îşi reia cursul după executarea pedepsei.

Art. 88

În caz de infracţiuni concurente ce dau loc la aplicarea mai multor măsuri de siguranţă privative de libertate instanţa nu poate aplica decât o singură măsură de siguranţă privativă de libertate, ce o socoteşte potrivită în raport cu starea de pericol pe care o înfăţişează infractorul.

În ce priveşte măsurile de siguranţă care nu implică privaţiunea de libertate, instanţa, în caz de concurs de infracţiuni, poate dispune ca aplicarea acestor măsuri să fie făcută în mod simultan sau succesiv, când ele sunt de specii diferite; dar nu poate fixa în niciun caz o durată de executare care să depăşească maximum stabilit de lege pentru măsura de cea mai lungă durată.

Dacă infracţiunile concurente atrag, atât aplicarea de măsuri de siguranţă privative de libertate, cât şi a altor măsuri ce nu sunt privative de libertate, toate aceste măsuri pot fi aplicate, după împrejurări, în mod simultan sau succesiv, avându-se în vedere dispoziţiunile alineatelor precedente pentru fixarea duratei fiecărei măsuri.

Art. 89

Măsurile de siguranţă arătate la art. 71, punctele 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 14 sunt revocabile când instanţa ar constata că pericolul care a impus aplicarea or, nu mai există. Instanţa poate chiar substitui unei măsuri de siguranţă privative de libertate o alta care nu comportă această privaţiune.

Art. 90

Cererea pentru revocarea sau substituirea măsurilor arătate în articolele de mai sus nu poate fi făcută decât dacă a trecut 1/4 din timpul pentru care fuseseră pronunţate sau cel puţin 5 ani, în cazul când ele sunt pe vieaţă.

În caz de respingere, cererea de revocare sau substituire poate fi repetată o singură dată şi numai după ce a trecut o jumătate din timpul pentru care fuseseră pronunţate sau 10 ani în cazul când aceste măsuri sunt pe vieaţă.

Art. 91

În cursul instrucţiunii sau procedurii de judecată se pot lua, în mod provizoriu, măsurile de siguranţă prevăzute de art. 71, punctele 1, 2, 4, 5, 6, 12, 13 şi 14.