Când învinuitul sau condamnatul, pentru o infracţiune calificată de lege crimă sau delict, este, din cauza stării sale mintale, periculos siguranţei persoanelor şi ordinii publice, instanţa competentă, după cererea Ministerului public, dispune internarea lui într-un secţiune specială a unui ospiciu de alienaţi.
Internarea poate fi pronunţată, la cererea Ministerului public, chiar când s-a dat o ordonanţă sau deciziune de neurmărire.
Încetarea internării poate fi admisă numai când liberarea celui internat nu ar mai prezenta vreun pericol.
Condiţiunile în care ea poate fi cerută şi persoanele care o pot cere, sunt arătate în codul de procedură penală.
În caz de respingere, cererea nu poate fi repetată decât după 6 luni dela data respingerii. Ministerul public o poate cere oricând.