Partea v - ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)
Acte UE
Jurnalul Oficial 326C
În vigoare Versiune de la: 25 Mai 2019
PARTEA V:ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII
Art. 205
Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentei părţi, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară conform dispoziţiilor generale prevăzute în titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Art. 206: (ex-articolul 131 TCE)
Prin stabilirea unei uniuni vamale, în conformitate cu articolele 28-32, Uniunea contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea treptată a restricţiilor în calea schimburilor comerciale internaţionale şi a investiţiilor externe directe şi la reducerea barierelor vamale şi de altă natură.
Art. 207: (ex-articolul 133 TCE)
(1)Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care se adoptă în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii.
(2)Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună.
(3)În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul 218, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol.
Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliului şi Comisiei le revine răspunderea să asigure compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii.
Aceste negocieri sunt desfăşurate de Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează periodic comitetului special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor.
(4)Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne.
Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:
a)în domeniul comerţului cu servicii culturale şi audiovizuale, în cazul în care aceste acorduri riscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii;
b)în domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de sănătate, în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii.
(5)Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor sunt reglementate în partea a treia titlul VI şi la articolul 218.
(6)Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune si statele membre si nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege si ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care tratatele exclud o astfel de armonizare.
Art. 208: (ex-articolul 177 TCE)
(1)Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară cu respectarea principiilor si a obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii si politicile statelor membre se completează si se susţin reciproc.
Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea si, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.
(2)Uniunea si statele membre îşi respectă angajamentele si ţin seama de obiectivele pe care le-au acceptat în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite si al altor organizaţii internaţionale competente.
Art. 209: (ex-articolul 179 TCE)
(1)Parlamentul European si Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, măsuri care pot consta în programe multianuale de cooperare cu ţări în curs de dezvoltare sau în programe având o abordare tematică.
(2)Uniunea poate încheia cu ţările terţe si cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană si la articolul 208 din prezentul tratat.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia si de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale.
(3)Banca Europeană de Investiţii contribuie, în conformitate cu condiţiile prevăzute de statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor menţionate la alineatul (1).
Art. 210: (ex-articolul 180 TCE)
(1)Pentru a favoriza complementaritatea si eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea si statele membre îşi coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare si se pun de acord cu privire la programele de asistenţă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale si al conferinţelor internaţionale. Acestea pot întreprinde acţiuni comune. Statele membre contribuie, în cazul în care este necesar, la punerea în aplicare a programelor Uniunii de asistenţă.
(2)Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării menţionate la alineatul (1).
Art. 211: (ex-articolul 181 TCE)
În cadrul competenţelor lor, Uniunea si statele membre cooperează cu ţările terţe si cu organizaţiile internaţionale competente.
Art. 212: (ex-articolul 181 A TCE)
(1)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, în special articolelor 208-211, Uniunea desfăşoară acţiuni de cooperare economică, financiară si tehnică, inclusiv de asistenţă, în special în domeniul financiar, cu ţări terţe, altele decât ţările în curs de dezvoltare. Aceste acţiuni sunt în concordanţă cu politica de dezvoltare a Uniunii si se desfăşoară cu respectarea principiilor si a obiectivelor acţiunii sale externe. Acţiunile Uniunii si ale statelor membre se completează si se susţin reciproc.
(2)Parlamentul European si Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1).
(3)În cadrul competenţelor lor respective, Uniunea si statele membre cooperează cu ţările terţe si cu organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile de cooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta si părţile terţe interesate.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale si de a încheia acorduri internaţionale.
Art. 213
În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă necesită o asistenţă financiară cu caracter urgent din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile necesare.
Art. 214
(1)Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populaţiei din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc.
(2)Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi cu principiile imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.
(3)Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.
(4)Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale.
(5)Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc statutul şi modalităţile de funcţionare a acestuia.
(6)Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi a complementarităţii mecanismelor de ajutor umanitar ale Uniunii şi ale statelor naţionale.
(7)Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi coerente cu cele ale organizaţiilor şi ale organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Art. 215: (ex-articolul 301 TCE)
(1)În cazul în care o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede întreruperea sau restrângerea, totală sau parţială, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei, adoptă măsurile necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.
(2)În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal.
(3)Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.
Art. 216
(1)Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.
(2)Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.
Art. 217: (ex-articolul 310 TCE)
Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi şi obligaţii reciproce, de acţiuni comune şi proceduri speciale.
Art. 218: (ex-articolul 300 TCE)
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 207, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.
(2)Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea si încheie acordurile.
(3)Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă si de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor si desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau seful echipei de negociatori a Uniunii.
(4)Consiliul poate adresa directive negociatorului si poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet.
(5)Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului si, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare.
(6)Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului.
Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă si de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:
a)după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:
i)acorduri de asociere;
ii)acord privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale;
iii)acorduri de instituire a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;
iv)acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune;
v)acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European.
În caz de urgenţă, Parlamentul European si Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare;
b)după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. În absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate decide.
(7)Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) si (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale.
(8)Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum si în cazul acordurilor de asociere si al acordurilor prevăzute la articolul 212 cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
(9)Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord si de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului.
(10)Parlamentul European este informat de îndată si pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.
(11)Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obţine avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.
Art. 219: (ex-articolul 111 alineatele (1)-(3) si (5) TCE)
(1)Prin derogare de la articolul 218, Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei si după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduri formale privind un sistem al cursului de schimb al monedei euro în raport cu monedele statelor terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European si în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).
Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei si după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate adopta, modifica sau renunţa la cursurile centrale ale euro în sistemul cursurilor de schimb. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renunţarea la cursurile centrale ale euro.
(2)În absenţa unui sistem al cursului de schimb în raport cu una sau mai multe monede ale statelor terţe în înţelesul alineatului (1), Consiliul, la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, sau la recomandarea Băncii Centrale Europene, poate formula orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu aduc atingere obiectivului principal al SEBC, şi anume menţinerea stabilităţii preţurilor.
(3)Prin derogare de la articolul 218, în cazul în care acordurile asupra unor chestiuni referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie să facă obiectul negocierilor între Uniune şi unul sau mai multe state terţe sau organizaţii internaţionale, Consiliul, la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, decide asupra modalităţilor de negociere şi încheiere a acestor acorduri. Aceste modalităţi trebuie să asigure exprimarea de către Uniune a unei poziţii unice. Comisia este asociată pe deplin în negocieri.
(4)Fără a aduce atingere competenţelor şi acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economice şi monetare, statele membre pot negocia în cadrul organismelor internaţionale şi pot încheia acorduri internaţionale.
TITLUL VI:RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII
Art. 220: (ex-articolele 302-304 TCE)
(1)Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Uniunea asigură, de asemenea, legăturile oportune cu alte organizaţii internaţionale.
(2)Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei le revine responsabilitatea de a pune în aplicare dispoziţiile prezentului articol.
Art. 221
(1)Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigură reprezentarea Uniunii.
(2)Delegaţiile Uniunii se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Delegaţiile acţionează în strânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.
Art. 222
(1)Uniunea şi statele sale membre acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:
a)- prevenirea ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre;
- protejarea instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist;
- acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unui atac terorist;
b)acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.
(2)În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă asistenţă la solicitarea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează în cadrul Consiliului.
(3)Modalităţile de punere în aplicare de către Uniune a prezentei clauze de solidaritate sunt definite printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European este informat.
În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere articolului 240, Consiliul este asistat de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de comitetul prevăzut la articolul 71, care îi prezintă, după caz, avize comune.
(4)Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează periodic la evaluarea ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.