Titlul v - ACORDURILE INTERNAŢIONALE - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)
Acte UE
Jurnalul Oficial 326C
În vigoare Versiune de la: 25 Mai 2019
TITLUL V:ACORDURILE INTERNAŢIONALE
Art. 216
(1)Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.
(2)Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.
Art. 217: (ex-articolul 310 TCE)
Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi şi obligaţii reciproce, de acţiuni comune şi proceduri speciale.
Art. 218: (ex-articolul 300 TCE)
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 207, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.
(2)Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea si încheie acordurile.
(3)Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă si de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor si desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau seful echipei de negociatori a Uniunii.
(4)Consiliul poate adresa directive negociatorului si poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet.
(5)Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului si, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare.
(6)Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului.
Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă si de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:
a)după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:
i)acorduri de asociere;
ii)acord privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale;
iii)acorduri de instituire a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;
iv)acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune;
v)acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European.
În caz de urgenţă, Parlamentul European si Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare;
b)după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. În absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate decide.
(7)Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) si (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale.
(8)Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum si în cazul acordurilor de asociere si al acordurilor prevăzute la articolul 212 cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
(9)Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord si de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului.
(10)Parlamentul European este informat de îndată si pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.
(11)Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obţine avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.
Art. 219: (ex-articolul 111 alineatele (1)-(3) si (5) TCE)
(1)Prin derogare de la articolul 218, Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei si după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduri formale privind un sistem al cursului de schimb al monedei euro în raport cu monedele statelor terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European si în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).
Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei si după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate adopta, modifica sau renunţa la cursurile centrale ale euro în sistemul cursurilor de schimb. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renunţarea la cursurile centrale ale euro.
(2)În absenţa unui sistem al cursului de schimb în raport cu una sau mai multe monede ale statelor terţe în înţelesul alineatului (1), Consiliul, la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, sau la recomandarea Băncii Centrale Europene, poate formula orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu aduc atingere obiectivului principal al SEBC, şi anume menţinerea stabilităţii preţurilor.
(3)Prin derogare de la articolul 218, în cazul în care acordurile asupra unor chestiuni referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie să facă obiectul negocierilor între Uniune şi unul sau mai multe state terţe sau organizaţii internaţionale, Consiliul, la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, decide asupra modalităţilor de negociere şi încheiere a acestor acorduri. Aceste modalităţi trebuie să asigure exprimarea de către Uniune a unei poziţii unice. Comisia este asociată pe deplin în negocieri.
(4)Fără a aduce atingere competenţelor şi acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economice şi monetare, statele membre pot negocia în cadrul organismelor internaţionale şi pot încheia acorduri internaţionale.