Capitolul 4 - DISPOZITII TRANZITORII - Tratat din 25-mar-1957 DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE - VERSIUNE CONSOLIDATĂ
Acte UE
Jurnalul Oficial 325C
În vigoare Versiune de la: 7 Iunie 2016
CAPITOLUL 4:DISPOZITII TRANZITORII
Art. 116: (FOSTUL ARTICOL 109e)
(1)A doua etapa a realizarii uniunii economice si monetare începe la l ianuarie 1994.
(2)Înainte de aceasta data:
a)fiecare stat membru:
- adopta, în raport cu necesitatile, masurile corespunzatoare pentru a se conforma interdictiilor mentionate la articolul 56, articolul 101 si articolul 102 alineatul (1);
- stabileste, în cazul în care este necesar, pentru a permite evaluarea prevazuta la litera (b), programe multianuale destinate sa asigure convergenta durabila necesara realizarii uniunii economice si monetare, si în special în ceea ce priveste stabilitatea preturilor si caracterul solid al finantelor publice;
b)Consiliul, pe baza unui raport al Comisiei, evalueaza progresele realizate în materie de convergenta economica si monetara, în special în ceea ce priveste stabilitatea preturilor si caracterul solid al finantelor publice, precum si progresele realizate în aplicarea legislatiei comunitare referitoare la piata interna.
(3)Articolul 101, articolul 102 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1) si articolul 104, cu exceptia alineatelor (1), (9), (11) si (14), se aplica de la începutul celei de-a doua etape.
- Articolul 100 alineatul (2), articolul 104 alineatele (1), (9) si (11), articolele 105, 106, 108, 111, 112 si 113 si articolul 114 alineatele (2) si (4) se aplica de la începutul celei de-a treia etape.
(4)În cursul celei de-a doua etape, statele membre se straduiesc sa evite deficitele publice excesive.
(5)În cursul celei de-a doua etape, fiecare stat membru initiaza, daca este cazul, procesul care sa conduca la independenta bancii sale centrale, în conformitate cu dispozitiile articolului 109.
Art. 117: (FOSTUL ARTICOL 109f)
(1)Cu începere de la data trecerii la cea de-a doua etapa, se înfiinteaza si îsi exercita activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; acesta are personalitate juridica si este condus si administrat de catre un Consiliu constituit dintr-un presedinte si din guvernatorii bancilor centrale nationale, dintre care unul este vicepresedinte.
Presedintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul sefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului IME si dupa consultarea Parlamentului European si a Consiliului. Presedintele este ales dintre persoane a caror autoritate si experienta profesionala în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Presedintele IME trebuie sa fie resortisant al unui stat membru. Consiliul IME numeste vicepresedintele.
Statutul IME figureaza într-un protocol anexat la prezentul tratat.
(2)IME:
- consolideaza cooperarea dintre bancile centrale nationale;
- consolideaza coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preturilor;
- supervizeaza functionarea Sistemului Monetar European;
- desfasoara consultari privind problemele care sunt de competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si pietelor financiare;
- preia functiile asumate pâna atunci de Fondul European de Cooperare Monetara, care se desfiinteaza; procedura de desfiintare se stabileste în statutul IME;
- faciliteaza utilizarea ECU si îi supravegheaza dezvoltarea, inclusiv buna functionare a sistemului de compensatii în ECU.
(3)În vederea pregatirii celei de-a treia etape, IME:
- pregateste instrumentele si procedurile necesare aplicarii politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;
- încurajeaza, în cazul în care este necesar, armonizarea regulilor si practicilor privind colectarea datelor, elaborarea si difuzarea statisticilor în domeniul care este de competenta sa;
- elaboreaza regulile operatiunilor care trebuie întreprinse de bancile centrale nationale în cadrul SEBC;
- încurajeaza eficacitatea platilor transfrontaliere;
- supervizeaza pregatirea tehnica a biletelor de banca în ECU.
Pâna la 31 decembrie 1996 cel târziu, IME precizeaza cadrul reglementar, organizatoric si logistic de care SEBC are nevoie pentru a-si îndeplini sarcinile în a treia etapa. La data instituirii sale, acest cadru se prezinta BCE, care decide în aceasta privinta.
(4)Hotarând cu majoritate de doua treimi din membrii Consiliului sau, IME poate:
- sa formuleze avize sau recomandari privind orientarea generala a politicii monetare si a politicii de schimb, precum si masurile aferente acestora luate în fiecare stat membru;
- sa prezinte guvernelor si Consiliului avize sau recomandari privind politicile susceptibile sa afecteze situatia monetara interna sau externa în Comunitate si, în special, functionarea Sistemului Monetar European;
- sa adreseze recomandari autoritatilor monetare din statele membre privind realizarea politicii lor monetare.
(5)IME poate decide în unanimitate sa faca publice avizele si recomandarile sale.
(6)IME este consultat de Consiliu în legatura cu orice act comunitar propus în domeniul care este de competenta sa.
În limitele si în conditiile stabilite de Consiliu, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a IME, acesta din urma este consultat de catre autoritatile statelor membre în legatura cu orice proiect legislativ în domeniul care este de competenta sa.
(7)Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a IME, poate sa-i încredinteze IME alte sarcini pentru pregatirea celei de-a treia etape.
(8)În cazurile în care prezentul tratat confera BCE un rol consultativ, pâna la înfiintarea BCE referirile la aceasta sunt considerate ca referiri la IME.
(9)În cursul celei de-a doua etape, se considera ca termenul "BCE" din articolele 230, 232, 233, 234, 237 si 288 se refera la IME.
Art. 118: (FOSTUL ARTICOL 109g)
Compozitia valutara a cosului ECU ramâne neschimbata.
Înca de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU se stabileste în mod irevocabil, în conformitate cu articolul 123 alineatul (4).
Art. 119: (FOSTUL ARTICOL 109h)
(1)În caz de dificultati sau în cazul riscului aparitiei unor dificultati grave pentru balanta de plati a unui stat membru, provenind fie dintr-un dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care acesta dispune, si care pot compromite în special functionarea pietei comune sau realizarea treptata a politicii comerciale comune, Comisia examineaza fara întârziere situatia acestui stat, precum si actiunea pe care a întreprins-o sau pe care poate sa o întreprinda în conformitate cu dispozitiile prezentului tratat, utilizând toate mijloacele de care aceasta dispune. Comisia indica masurile pe care le recomanda spre adoptare statului în cauza.
În cazul în care actiunea întreprinsa de un stat membru si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depasi dificultatile sau riscurile aparitiei unor dificultati, Comisia recomanda Consiliului, dupa consultarea Comitetului mentionat la articolul 114, acordarea asistentei reciproce si normele corespunzatoare.
Comisia informeaza periodic Consiliul în legatura cu situatia respectiva si cu evolutia acesteia.
(2)Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, acorda asistenta reciproca; acesta adopta directivele sau deciziile de stabilire a conditiilor si normelor asistentei. Asistenta reciproca poate lua, în special, forma:
a)unei actiuni concertate pe lânga alte organizatii internationale carora li se pot adresa statele membre;
b)unor masuri necesare pentru a evita devierile schimburilor comerciale în cazul în care tara în dificultate mentine sau restabileste restrictii cantitative fata de tarile terte;
c)acordarii de credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva acordului acestora.
(3)În cazul în care Consiliul nu a acordat asistenta reciproca recomandata de Comisie sau în care asistenta reciproca acordata si masurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul aflat în dificultate sa ia masurile de salvgardare ale caror conditii si norme le defineste.
Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, poate revoca aceasta autorizare si modifica aceste conditii si norme.
(4)Sub rezerva dispozitiilor articolului 122 alineatul (6), prezentul articol nu se mai aplica de la începutul celei de a treia etape.
Art. 120: (FOSTUL ARTICOL 109i)
(1)În cazul aparitiei unei crize neprevazute în balanta de plati si daca o decizie în întelesul articolului 119 alineatul (2) nu se ia de îndata, statul membru în cauza poate adopta, cu titlu provizoriu, masurile de salvgardare necesare. Aceste masuri trebuie sa provoace perturbari minime în functionarea pietei comune si sa nu depaseasca limita absolut necesara pentru remedierea dificultatilor neprevazute care au aparut.
(2)Comisia si celelalte state membre trebuie sa fie informate cu privire la aceste masuri de salvgardare cel târziu la data la care acestea intra în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea asistentei reciproce în conformitate cu articolul 119.
(3)Pe baza avizului Comisiei si dupa consultarea Comitetului mentionat la articolul 114, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, poate decide ca statul respectiv este obligat sa modifice, sa suspende sau sa elimine masurile de salvgardare mentionate mai sus.
(4)Sub rezerva dispozitiilor articolului 122 alineatul (6), prezentul articol nu se mai aplica de la începutul celei de-a treia etape.
Art. 121: (FOSTUL ARTICOL 109j)
(1)Comisia si IME prezinta Consiliului un raport privind progresele efectuate de statele membre în îndeplinirea obligatiilor care le revin pentru realizarea uniunii economice si monetare. Aceste rapoarte examineaza în special daca legislatia interna a fiecarui stat membru, inclusiv statutul bancii centrale nationale, este compatibila cu articolele 108 si 109 din prezentul tratat si cu Statutul SEBC. Rapoartele examineaza, de asemenea, daca a fost realizat un grad înalt de convergenta durabila, analizând în ce masura fiecare stat membru a îndeplinit urmatoarele criterii:
- realizarea unui grad înalt de stabilitate a preturilor; acesta rezulta dintr-o rata a inflatiei apropiata de rata a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preturilor;
- caracterul solid al finantelor publice; acesta rezulta dintr-o situatie bugetara care nu cunoaste deficit public excesiv în întelesul articolului 104 alineatul (6);
- respectarea limitelor normale de fluctuatie prevazute de mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel putin doi ani, fara devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;
- caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru si al participarii sale la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European, care se reflecta în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung.
Cele patru criterii prevazute de prezentul alineat si perioadele relevante pe durata carora fiecare dintre acestea trebuie sa fie respectat sunt precizate într-un protocol anexat la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei si ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrarii pietelor, situatia si evolutia balantelor de plati curente, precum si o examinare a evolutiei costurilor salariale unitare si a altor indici de preturi.
(2)Pe baza acestor rapoarte, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la recomandarea Comisiei, evalueaza:
- pentru fiecare stat membru, daca îndeplineste conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice;
- daca majoritatea statelor membre îndeplineste conditiile necesare pentru a adopta o moneda unica,
si transmite concluziile sale, sub forma de recomandari, Consiliului întrunit la nivelul sefilor de stat si de guvern. Parlamentul European este consultat si îsi transmite avizul Consiliului întrunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern.
(3)Luând în considerare în mod corespunzator rapoartele mentionate la alineatul (1) si avizul Parlamentului European mentionat la alineatul (2), Consiliul, întrunit la nivelul sefilor de stat si de guvern, hotarând cu majoritate calificata cel târziu pâna la 31 decembrie 1996:
- decide, pe baza recomandarilor Comisiei, mentionate la alineatul (2), daca majoritatea statelor membre îndeplineste conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice;
- decide daca este cazul, pentru Comunitate, sa intre în cea de a treia etapa,
si, în cazul unui raspuns afirmativ,
- stabileste data intrarii în vigoare a celei de a treia etape.
(4)În cazul în care la sfârsitul anului 1997 nu a fost stabilita data începutului celei de-a treia etape, aceasta începe la l ianuarie 1999. Pâna la l iulie 1998, Consiliul, întrunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern, dupa repetarea procedurii prevazute la alineatele (1) si (2), cu exceptia celei de-a doua liniute din alineatul (2), tinând seama de rapoartele mentionate la alineatul (1) si de avizul Parlamentului European, confirma, cu majoritate calificata si pe baza recomandarilor Consiliului mentionate la alineatul (2), care sunt statele membre ce îndeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.
Art. 122: (FOSTUL ARTICOL 109k)
(1)În cazul în care, în conformitate cu articolul 121 alineatul (3), a fost luata decizia privind stabilirea datei, Consiliul, pe baza recomandarilor sale mentionate la articolul 121 alineatul (2), hotarând cu majoritate calificata la recomandarea Comisiei, decide daca unele dintre statele membre fac obiectul unei derogari, astfel cum este aceasta definita la alineatul (3) al prezentului articol si, în caz afirmativ, care sunt aceste state. Aceste state membre sunt denumite în continuare "state membre care fac obiectul unei derogari".
În cazul în care Consiliul a confirmat, în temeiul articolului 121 alineatul (4), care sunt acele state membre care îndeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, statele membre care nu îndeplinesc aceste conditii fac obiectul unei derogari, astfel cum este aceasta definita la alineatul (3) al prezentului articol. Aceste state membre sunt denumite în continuare "state membre care fac obiectul unei derogari".
(2)Cel putin o data la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogari, Comisia si BCE prezinta un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 121 alineatul (1). Dupa consultarea Parlamentului European si dupa discutarea în cadrul Consiliului întrunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, decide care state membre ce fac obiectul unei derogari îndeplinesc conditiile necesare pe baza criteriilor stabilite de articolul 121 alineatul (1) si pune capat derogarilor privind aceste state membre.
(3)O derogare în întelesul alineatului (1) implica faptul ca urmatoarele articole nu se aplica statului membru respectiv: articolul 104 alineatele (9) si (11), articolul 105 alineatele (1), (2), (3) si (5), articolele 106, 110 si 111 si articolul 112 alineatul (2) litera (b). Excluderea acestui stat membru si a bancii sale centrale nationale de la drepturile si obligatiile din cadrul SEBC este mentionata în capitolul IX din Statutul SEBC.
(4)La articolul 105 alineatele (1), (2) si (3), la articolele 106, 110 si 111 si la articolul 112 alineatul (2) litera (b), prin "state membre" se înteleg statele membre care nu fac obiectul unei derogari.
(5)Dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogari este suspendat pentru deciziile Consiliului la care se refera articolele din prezentul tratat mentionate la alineatul (3). În acest caz, prin derogare de la articolul 205 si articolul 250 alineatul (1), prin majoritate calificata se înteleg doua treimi din voturile reprezentantilor statelor membre care nu fac obiectul unei derogari, ponderate în conformitate cu articolul 205 alineatul (2), iar unanimitatea acestor state membre este necesara pentru orice act care presupune unanimitatea.
(6)Articolele 119 si 120 continua sa se aplice statului membru care face obiectul unei derogari.
Art. 123: (FOSTUL ARTICOL 109l)
(1)De îndata ce, în conformitate cu articolul 121 alineatul (3), a fost adoptata decizia prin care se stabileste data la care începe a treia etapa sau, daca este cazul, imediat dupa 1 iulie 1998:
- Consiliul adopta dispozitiile mentionate la articolul 107 alineatul (6);
- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogari numesc, în conformitate cu procedura mentionata la articolul 50 din Statutul SEBC, presedintele, vicepresedintele si ceilalti membri ai Comitetului Director al BCE. În cazul în care exista state membre care fac obiectul unei derogari, numarul membrilor care constituie Comitetul Director poate fi mai mic decât cel mentionat la articolul 11.1 din Statutul SEBC, dar nu poate în nici un caz sa fie mai mic de patru.
De îndata ce este numit Comitetul Director, SEBC si BCE sunt înfiintate si se pregatesc sa intre pe deplin în functiune în conformitate cu prezentul tratat si cu Statutul SEBC. Acestea îsi exercita integral competentele începând cu prima zi a celei de-a treia etape.
(2)Din momentul înfiintarii sale, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME se desfiinteaza odata cu înfiintarea BCE; procedura de desfiintare este prevazuta de Statutul IME.
(3)În cazul în care si atât timp cât exista state membre care fac obiectul unei derogari si fara a aduce atingere articolului 107 alineatul (3) din prezentul tratat, Consiliul General al BCE, mentionat la articolul 45 din Statutul SEBC, se constituie ca al treilea organ de decizie al BCE.
(4)În ziua intrarii în vigoare a celei de-a treia etape, Consiliul, hotarând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogari, la propunerea Comisiei si dupa consultarea BCE, adopta cursul de schimb la care se stabilesc irevocabil monedele acestor state si cursul de schimb stabilit irevocabil la care ECU înlocuieste aceste monede, iar ECU devine o moneda de sine statatoare. Aceasta masura nu modifica în sine valoarea externa a ECU. Consiliul, hotarând cu majoritatea calificata a statelor membre mai sus mentionate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea BCE, ia celelalte masuri necesare pentru ca ECU sa fie introdus rapid ca moneda unica a acestor state membre. Se aplica articolul 122 alineatul (5) teza a doua.
(5)În cazul în care, în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 122 alineatul (2), se decide sa se abroge o derogare, Consiliul, hotarând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogari si a statului membru respectiv, la propunerea Comisiei si dupa consultarea BCE, stabileste rata la care ECU înlocuieste moneda statului respectiv si decide celelalte masuri necesare introducerii ECU în calitate de moneda unica în statul membru respectiv.
Art. 124: (FOSTUL ARTICOL 109m)
(1)Pâna la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru considera politica sa de schimb ca pe o problema de interes comun. Statele membre tin seama astfel de experienta acumulata datorita cooperarii în cadrul Sistemului Monetar European (SME) si procesului de dezvoltare a ECU, respectând competentele existente.
(2)De la începutul celei de-a treia etape si atât timp cât un stat membru face obiectul unei derogari, alineatul (1) se aplica prin analogie politicii ratei de schimb a respectivului stat membru.