Secţiunea 1 - Alocarea capacităţii - Regulamentul 943/05-iun-2019 privind piaţa internă de energie electrică
Acte UE
Jurnalul Oficial 158L
În vigoare Versiune de la: 16 Iulie 2024
SECŢIUNEA 1:Alocarea capacităţii
Art. 14: Revizuirea zonelor de ofertare
(1)Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru abordarea congestiilor. Graniţele zonelor de ofertare se bazează pe congestiile structurale pe termen lung din reţeaua de transport. Zonele de ofertare nu conţin astfel de congestii structurale, cu excepţia cazului în care acestea nu au un impact asupra zonelor de ofertare învecinate sau, ca scutire temporară, impactul acestora asupra zonelor de ofertare învecinate este atenuat prin intermediul unor măsuri de remediere, iar respectivele congestii structurale nu conduc la reduceri ale capacităţii de tranzacţionare interzonale în conformitate cu cerinţele de la articolul 16. Configuraţia zonelor de ofertare din Uniune trebuie să fie concepută în aşa fel încât să se maximizeze eficienţa economică şi oportunităţile de tranzacţionare interzonale în conformitate cu articolul 16, menţinându-se în acelaşi timp siguranţa alimentării.
(2)Din trei în trei ani, ENTSO pentru energie electrică raportează cu privire la congestiile structurale şi la alte congestii fizice majore între şi în interiorul zonelor de ofertare, inclusiv locaţia şi frecvenţa acestor congestii, în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Raportul respectiv cuprinde o evaluare a măsurii în care capacitatea pentru comerţul interzonal a atins traiectoria liniară în temeiul articolului 15 sau capacitatea minimă în temeiul articolului 16 din prezentul regulament.
(3)Pentru a se asigura o configurare optimă a zonelor de ofertare, se efectuează o revizuire a zonelor de ofertare. Această revizuire identifică toate congestiile structurale şi include o analiză a diverselor configuraţii ale zonelor de ofertare în mod coordonat, cu implicarea părţilor interesate afectate din toate statele membre relevante, în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Zonele de ofertare actuale sunt evaluate în funcţie de capacitatea acestora de a crea un mediu de piaţă fiabil, inclusiv pentru producţia flexibilă şi capacitatea de încărcare, care este esenţială pentru evitarea blocajelor reţelei, pentru echilibrarea cererii şi ofertei de energie electrică şi pentru asigurarea siguranţei pe termen lung a investiţiilor în infrastructura reţelei.
(4)În sensul prezentului articol şi al articolului 15 din prezentul regulament, statele membre relevante, operatorii de transport şi de sistem sau autorităţile de reglementare sunt statele membre, operatorii de transport şi de sistem sau autorităţile de reglementare care participă la revizuirea configuraţiei zonelor de ofertare şi cele aflate în aceeaşi regiune de calcul al capacităţilor în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
(5)Până la 5 octombrie 2019, toţi operatorii de transport şi de sistem relevanţi transmit o propunere de metodologie şi ipoteze care urmează a fi utilizate în procesul de revizuire a zonelor de ofertare, precum şi configuraţiile alternative ale zonelor de ofertare care sunt avute în vedere, pentru a fi aprobate de către autorităţile de reglementare relevante. Autorităţile de reglementare relevante iau o decizie unanimă cu privire la propunere în termen de trei luni de la transmiterea propunerii. În cazul în care autorităţile de reglementare nu ajung la o decizie unanimă cu privire la propunere în acest interval de timp, ACER, într-un termen suplimentar de trei luni, decide referitor la metodologie şi ipoteze, precum şi referitor la configuraţiile alternative ale zonelor de ofertare avute în vedere. Metodologia se bazează pe congestiile structurale care nu se preconizează a fi depăşite în următorii trei ani, luând în considerare în mod corespunzător progresele tangibile înregistrate în privinţa proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, a căror realizare se estimează a avea loc în următorii trei ani.
(6)Pe baza metodologiei şi a ipotezelor aprobate în temeiul alineatului (5), operatorii de transport şi de sistem care participă la revizuirea zonelor de ofertare transmit statelor membre relevante sau autorităţilor competente desemnate ale acestora o propunere comună de modificare sau de menţinere a configuraţiei zonelor de ofertare în termen de cel mult 12 luni de la aprobarea metodologiei şi ipotezelor în temeiul alineatului (5). Alte state membre, părţi contractante la Comunitatea Energiei sau alte ţări terţe care împart aceeaşi zonă sincronă cu orice stat membru relevant pot transmite observaţii.
(7)În cazul în care congestia structurală a fost identificată în raport în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sau în revizuirea zonei de ofertare în temeiul prezentului articol sau de unul sau mai mulţi operatori de transport şi de sistem în zonele de control ale acestora, într-un raport aprobat de autoritatea de reglementare competentă a statului membru care a identificat congestia structurală, în cooperare cu operatorii de transport şi de sistem, decide, în termen de şase luni de la primirea raportului, fie să stabilească planurile de acţiune naţionale sau multinaţionale în temeiul articolul 15, fie să revizuiască şi să modifice configuraţia zonei sale de ofertare. Deciziile respective se notifică imediat Comisiei şi ACER.
(8)Pentru statele membre care au optat pentru modificarea configuraţiei zonelor de ofertare în temeiul alineatului (7), statele membre relevante iau în unanimitate o decizie în termen de şase luni de la notificarea menţionată la alineatul (7). Alte state membre pot transmite observaţii statelor membre în cauză, care ar trebui să ţină seama de aceste observaţii atunci când iau decizia. Decizia se motivează şi se notifică Comisiei şi ACER. În cazul în care nu reuşesc să ajungă la o decizie unanimă în termenul de şase luni, statele membre relevante notifică acest lucru imediat Comisiei. Ca o măsură de ultimă instanţă, Comisia, după consultarea ACER, adoptă o decizie cu privire la modificarea sau menţinerea configuraţiei zonelor de ofertare între acele state membre şi în cadrul acestora în termen de şase luni de la primirea acestei notificări.
(9)Statele membre şi Comisia consultă părţile interesate relevante înainte de adoptarea unei decizii în temeiul prezentului articol.
(10)Orice decizie adoptată în temeiul prezentului articol precizează data de punere în aplicare a oricărei modificări. Data de punere în aplicare pune în balanţă necesitatea promptitudinii şi consideraţiile de ordin practic, inclusiv tranzacţiile la termen cu energie electrică. Decizia poate stabili dispoziţii tranzitorii adecvate.
(11)În cazul în care se lansează alte revizuiri ale zonelor de ofertare în temeiul orientărilor privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009, se aplică prezentul articol.
Art. 15: Planuri de acţiune
(1)În urma adoptării unei decizi în temeiul articolului 14 alineatul (7), statul membre care a identificat congestia structurală elaborează un plan de acţiune în cooperare cu autoritatea de reglementare. Planul de acţiune respectiv conţine un calendar concret de adoptare a unor măsuri de reducere a congestiilor structurale identificate, în termen de patru ani de la adoptarea deciziei în temeiul articolului 14 alineatul (7).
(2)Fără a aduce atingere derogărilor acordate în temeiul articolului 16 alineatul (9) sau abaterilor acordate în temeiul articolului 16 alineatul (3), indiferent de progresul concret al planului de acţiune, statele membre asigură creşterea anuală a capacităţii pentru comerţul interzonal până la atingerea capacităţii minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8). Respectiva capacitate minimă trebuie îndeplinită până la 31 decembrie 2025.
Respectivele creşteri anuale se realizează printr-o traiectorie liniară. Punctul de pornire al acestei traiectorii este fie capacitatea alocată la frontieră sau la un element critic de reţea în anul anterior adoptării planului de acţiune, fie capacitatea medie în ultimii trei ani înainte de adoptarea planului de acţiune, oricare este mai mare. Statele membre se asigură că, pe durata punerii în aplicare a planurilor lor de acţiune, capacitatea pusă la dispoziţie pentru comerţul interzonal în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) este cel puţin egală cu valorile traiectoriei liniare, inclusiv prin utilizarea măsurilor de remediere în regiunea de calcul al capacităţilor.
(3)Costurile măsurilor de remediere necesare pentru a atinge traiectoria liniară menţionată la alineatul (2) sau pentru a pune la dispoziţie capacitate interzonală la frontierele sau la elementele critice de reţea vizate de planul de acţiune sunt suportate de către statul membru sau statele membre care pun în aplicare planul de acţiune.
(4)Anual, în timpul punerii în aplicare a planului de acţiune şi în termen de şase luni de la expirarea acestuia, operatorii de transport şi de sistem relevanţi evaluează dacă capacitatea transfrontalieră disponibilă a atins traiectoria liniară în ultimele 12 luni sau dacă, de la 1 ianuarie 2026, capacităţile minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8) au fost atinse. Aceştia îşi transmit evaluările către ACER şi către autorităţile de reglementare relevante. Înainte de elaborarea raportului, fiecare operator de transport şi de sistem transmite spre aprobare autorităţii sale de reglementare contribuţia sa la raport, inclusiv toate datele relevante.
(5)Pentru statele membre pentru care evaluările menţionate la alineatul (4) demonstrează că un operator de transport şi de sistem nu a respectat traiectoria liniară, statele membre relevante iau o decizie în unanimitate în termen de şase luni de la primirea raportului de evaluare menţionat la alineatul (4) cu privire la menţinerea sau modificarea configuraţiei zonei de ofertare între respectivele state membre şi în cadrul acestora. La decizia lor, statele membre relevante ar trebui să ia în considerare orice observaţie transmisă de alte state membre. Decizia statelor membre relevante se motivează şi se notifică Comisiei şi ACER.
În cazul în care nu ajung la o decizie unanimă în termenul prevăzut la primul paragraf, statele membre relevante notifică acest lucru imediat Comisiei. În termen de şase luni de la primirea unei astfel de notificări, ca o măsură de ultimă instanţă şi după consultarea ACER şi a părţilor interesate relevante, Comisia adoptă o decizie de modificare sau de menţinere a configuraţiei zonelor de ofertare între statele membre respective şi în cadrul acestora.
(6)Cu şase luni înainte de data expirării planului de acţiune, statul membru care a identificat congestia structurală decide dacă abordează congestiile rămase prin modificarea zonei sale de ofertare sau prin intermediul unor măsuri de remediere, ale căror costuri urmează să le acopere.
(7)În cazul în care nu s-a stabilit un plan de acţiune în termen de şase luni de la identificarea unei congestii structurale în temeiul articolului 14 alineatul (7), operatorii de transport şi de sistem relevanţi, în termen de 12 luni de la identificarea congestiei structurale, evaluează dacă capacitatea transfrontalieră disponibilă a ajuns la capacităţile minime prevăzute la articolul 16 alineatul (8) în ultimele 12 luni şi transmit un raport de evaluare autorităţilor de reglementare relevante şi ACER.
Înainte de elaborarea raportului, fiecare operator de transport şi de sistem transmite spre aprobare autorităţii sale de reglementare contribuţia sa la raport, inclusiv toate datele relevante. Procesul decizional stabilit la alineatul (5) din prezentul articol se aplică în cazul în care evaluarea demonstrează că un operator de transport şi de sistem nu a respectat capacitatea minimă.
Art. 16: Principii generale de alocare a capacităţii şi de gestionare a congestiilor
(1)Problemele de congestie a reţelelor trebuie să fie abordate prin soluţii nediscriminatorii, bazate pe mecanismele pieţei, care să ofere semnale economice eficiente participanţilor la piaţă şi operatorilor de transport şi de sistem implicaţi. Problemele de congestie a reţelei se soluţionează cu ajutorul unor metode care nu se bazează pe tranzacţii, şi anume metode care nu implică o selecţie între contractele diferiţilor participanţi la piaţă. Atunci când ia măsuri operaţionale pentru a se asigura că sistemul său de transport rămâne în starea normală, operatorul de transport şi de sistem ţine seama de efectul măsurilor respective asupra zonelor de control învecinate şi coordonează aceste măsuri cu alţi operatori de transport şi de sistem afectaţi, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2015/1222.
(2)Procedurile de restricţionare a tranzacţiilor se folosesc numai în situaţii de urgenţă, şi anume în cazul în care operatorul de transport şi de sistem trebuie să acţioneze rapid şi în care nu este posibilă livrarea din altă sursă sau comercializarea în contrapartidă. Orice procedură de acest tip se aplică în mod nediscriminatoriu. Cu excepţia situaţiilor de forţă majoră, participanţii la piaţă cărora li s-a alocat capacitate primesc compensaţie pentru orice astfel de restricţionare.
(3)Centrele de coordonare regionale efectuează calculul coordonat al capacităţilor în conformitate cu alineatele (4) şi (8) din prezentul articol, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatul (1) litera (a) şi la articolul 42 alineatul (1).
Centrele de coordonare regionale calculează capacităţile interzonale respectând limitele de siguranţă în funcţionare, utilizând date de la operatorii de transport şi de sistem, inclusiv date cu privire la disponibilitatea tehnică a măsurilor de remediere, fără a include întreruperea consumului. Dacă centrele de coordonare regionale concluzionează că acţiunile de remediere disponibile în regiunea de calcul al capacităţilor sau între regiunile de calcul al capacităţilor nu sunt suficiente pentru a atinge traiectoria liniară în temeiul articolului 15 alineatul (2) sau capacităţile minime prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, respectând în acelaşi timp limitele de siguranţă în funcţionare, acestea pot, în ultimă instanţă, să stabilească acţiuni coordonate de reducere în consecinţă a capacităţilor interzonale. Operatorii de transport şi de sistem se pot abate de la acţiunile coordonate în ceea ce priveşte calculul coordonat al capacităţilor şi analiza coordonată a siguranţei numai în conformitate cu articolul 42 alineatul (2).
La trei luni după punerea în funcţiune a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 35 alineatul (2) din prezentul regulament şi, ulterior, din trei în trei luni, centrele de coordonare regionale transmit un raport autorităţilor de reglementare relevante şi ACER cu privire la eventualele reduceri de capacitate sau eventualele abateri de la acţiunile coordonate în temeiul celui de-al doilea paragraf şi evaluează incidenţa şi fac recomandări, după caz, cu privire la modul în care se pot evita astfel de abateri în viitor. În cazul în care ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat sau că acestea sunt de natură structurală, ACER prezintă un aviz autorităţilor de reglementare relevante şi Comisiei. Autorităţile de reglementare competente iau măsurile corespunzătoare împotriva operatorilor de transport şi de sistem sau a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 59 sau 62 din Directiva (UE) 2019/944, dacă nu au fost îndeplinite condiţiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat.
Abaterile de natură structurală sunt abordate într-un plan de acţiune menţionat la articolul 14 alineatul (7) sau într-o actualizare a unui plan de acţiune existent.
(4)Participanţii la piaţă trebuie să respecte nivelul maxim de capacitate al interconectărilor şi al reţelelor de transport afectate de capacitatea transfrontalieră în conformitate cu standardele de siguranţă pentru exploatarea sigură a reţelei. Comercializarea în contrapartidă şi redispecerizarea, inclusiv redispecerizarea transfrontalieră, se utilizează pentru a maximiza capacităţile disponibile pentru a atinge capacitatea minimă prevăzută la alineatul (8). Se aplică o procedură coordonată şi nediscriminatorie pentru acţiunile de remediere transfrontaliere pentru a permite această maximizare, în urma punerii în aplicare a unei metodologii de partajare a costurilor pentru comercializarea în contrapartidă şi redispecerizare.
(5)Capacitatea se alocă prin licitaţii explicite de capacitate sau prin licitaţii implicite, care includ atât capacitate, cât şi energie. Ambele metode pot coexista pentru aceeaşi interconectare. Pentru tranzacţiile intrazilnice se utilizează tranzacţionarea continuă, care poate fi suplimentată prin licitaţii.
(6)În caz de congestie, sunt declarate câştigătoare ofertele cu cea mai mare valoare valabile pentru capacitatea reţelei, indiferent că sunt formulate implicit sau explicit şi care oferă cea mai mare valoare pentru capacitatea de transport limitată într-un interval de timp dat. Cu excepţia cazului capacităţilor de interconexiune noi care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, al articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 sau de o scutire în temeiul articolului 63 din prezentul regulament, se interzice stabilirea unor preţuri de rezervă în metodele de alocare a capacităţii.
(7)Capacitatea trebuie să poată fi tranzacţionată liber pe piaţa secundară, cu condiţia ca operatorul de transport şi de sistem să fie informat cu suficient timp înainte. Atunci când un operator de transport şi de sistem refuză un schimb (o tranzacţie) secundar(ă), acest fapt trebuie comunicat şi explicat în mod clar şi transparent de către respectivul operator de transport şi de sistem tuturor participanţilor la piaţă şi notificat autorităţii de reglementare.
(8)Operatorii de transport şi de sistem nu limitează volumul capacităţii de interconectare care urmează a fi pusă la dispoziţia participanţilor la piaţă pentru a rezolva o congestie în interiorul propriei lor zone de ofertare sau ca modalitate de a gestiona fluxurile din tranzacţiile interne ale zonelor de ofertare. Fără a aduce atingere aplicării derogărilor prevăzute la alineatele (3) şi (9) din prezentul articol şi aplicării articolul 15 alineatul (2), se consideră că prezentul alineat este respectat, cu condiţia să fie atinse următoarele niveluri minime ale capacităţii disponibile pentru comerţul interzonal:
a)pentru frontierele care folosesc o abordare bazată pe capacitatea netă de transport coordonată, capacitatea minimă este de 70 % din capacitatea de transport, respectând limitele de siguranţă în funcţionare după scăderea contingenţelor, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;
b)pentru frontierele care utilizează o metodă bazată pe flux, capacitatea minimă este o marjă stabilită în procedura de calcul al capacităţii, disponibilă pentru fluxurile induse de schimburile interzonale. Marja menţionată este de 70 % din capacitatea care respectă limitele de siguranţă în funcţionare ale elementelor critice de reţea interne şi interzonale, ţinând seama de contingenţe, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolul 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
Procentul total de 30 % poate fi utilizat pentru marjele de fiabilitate, fluxurile în buclă şi fluxurile interne ale fiecărui element critic de reţea.
(9)La cererea operatorilor de transport şi de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităţilor, autorităţile de reglementare relevante pot acorda o derogare de la alineatul (8), pentru motive previzibile, în cazul în care este necesară pentru menţinerea siguranţei în funcţionare. Astfel de derogări, care nu vizează restricţionarea capacităţilor deja alocate în temeiul alineatului (2), se acordă pentru durate de câte maximum un an sau, dacă amploarea derogării se diminuează semnificativ după primul an, pentru maximum doi ani. Amploarea unor astfel de derogări este limitată strict la ceea ce este necesar pentru menţinerea siguranţei în funcţionare şi evită discriminarea între schimburile interne şi interzonale.
Înainte de acordarea unei derogări, autoritatea de reglementare competentă consultă autorităţile de reglementare din alte state membre care fac parte din regiunea de calcul al capacităţilor afectată. În cazul în care o autoritate de reglementare nu este de acord cu derogarea propusă, ACER decide dacă derogarea ar trebui să fie acordată în temeiul articolului 6 alineatul (10) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/942. Justificarea şi motivele care stau la baza derogării se publică.
În cazul în care se acordă o derogare, operatorii de transport şi de sistem relevanţi elaborează şi publică o metodologie şi proiecte care să ofere o soluţie pe termen lung la problema pe care vizează să o remedieze derogarea. Derogarea expiră la împlinirea duratei derogării sau odată ce soluţia identificată este aplicată, în funcţie de care dintre aceste date survine prima.
(10)Participanţii la piaţă informează operatorii de transport şi de sistem vizaţi, cu suficient timp înainte de perioada de funcţionare relevantă, cu privire la intenţia lor de a folosi capacitatea alocată. Orice capacitate alocată care nu este utilizată este pusă din nou la dispoziţie pe piaţă, în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă şi nediscriminatorie.
(11)Operatorii de transport şi de sistem, în măsura posibilităţilor tehnice, compensează solicitările de capacitate ale oricărui flux de energie electrică în direcţia opusă pe linia de interconectare congestionată, pentru a utiliza această linie la capacitatea maximă. Luându-se în considerare pe deplin asigurarea siguranţei reţelei, tranzacţiile care diminuează congestia nu sunt refuzate.
(12)Consecinţele financiare ale neîndeplinirii obligaţiilor asociate cu alocarea capacităţilor revin operatorilor de transport şi de sistem sau OPEED răspunzători pentru această neîndeplinire. Atunci când participanţii la piaţă nu utilizează capacităţile pe care s-au angajat să le utilizeze sau, în cazul capacităţilor care au făcut obiectul unei licitaţii explicite, nu realizează tranzacţii de capacitate pe piaţa secundară sau nu restituie capacităţile în timp util, respectivii participanţi la piaţă pierd dreptul de utilizare a acestor capacităţi şi plătesc o penalitate care reflectă costurile induse de această situaţie. Toate penalităţile care reflectă costurile pentru neutilizarea capacităţilor trebuie să fie justificate şi proporţionale. În cazul în care un operator de transport şi de sistem nu îşi respectă obligaţiile de a furniza ferm capacitate de transport, acesta este responsabil de compensarea participantului la piaţă pentru pierderea dreptului de a utiliza capacităţile. Prejudiciile indirecte nu se iau în considerare în acest scop. Conceptele şi metodele de bază care permit stabilirea responsabilităţilor în caz de neîndeplinire a obligaţiilor sunt definite în prealabil în ceea ce priveşte consecinţele financiare şi sunt supuse evaluării de către autoritatea de reglementare relevantă.
(13)La alocarea costurilor măsurilor de remediere între operatorii de transport şi de sistem, autorităţile de reglementare analizează în ce măsură fluxurile rezultate din tranzacţiile interne ale zonelor de ofertare contribuie la congestia constatată dintre două zone de ofertare şi alocă costurile în funcţie de respectiva contribuţie la congestie operatorilor de transport şi de sistem din zonele de ofertare răspunzători pentru crearea unor astfel de fluxuri, cu excepţia costurilor generate de fluxurile rezultate din tranzacţii interne ale zonelor de ofertare care sunt sub nivelul preconizat fără congestie structurală într-o zonă de ofertare.
Acest nivel este analizat şi definit în comun de către toţi operatorii de transport şi de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităţilor pentru fiecare frontieră individuală a zonei de ofertare şi este supus aprobării tuturor autorităţilor de reglementare din regiunea de calcul al capacităţilor.
Art. 17: Alocarea capacităţii interzonale de la un interval de timp la altul
(1)Operatorii de transport şi de sistem recalculează capacitatea interzonală disponibilă cel puţin după ora de închidere a porţii pieţei pentru ziua următoare şi a pieţei intrazilnice interzonale. Operatorii de transport şi de sistem alocă capacitatea interzonală disponibilă plus restul de capacitate interzonală care nu a fost alocată în prealabil, precum şi orice capacitate interzonală eliberată de către deţinătorii de drepturi fizice de transport din alocările anterioare în cadrul următorului proces de alocare a capacităţii interzonale.
(2)Operatorii de transport şi de sistem propun o structură adecvată de alocare a capacităţii interzonale de la un interval de timp la altul, inclusiv pentru cele de tipul pentru ziua următoare, intrazilnic şi de echilibrare. Această structură de alocare este evaluată de către autorităţile de reglementare relevante. La elaborarea propunerii lor, operatorii de transport şi de sistem ţin seama de:
a)caracteristicile pieţelor;
b)condiţiile operaţionale ale sistemului electroenergetic, precum consecinţele soldării operaţiunilor programate ferm;
c)gradul de armonizare a procentelor alocate unor diferite intervale de timp şi a intervalelor de timp adoptate pentru diferitele mecanisme de alocare a capacităţilor interzonale care sunt deja în vigoare.
(3)În cazul în care capacitatea interzonală este disponibilă după ora de închidere a porţii pieţei intrazilnice interzonale, operatorii de transport şi de sistem utilizează capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare sau pentru operarea procesului de compensare a dezechilibrelor.
(4)În cazul în care este alocată capacitate interzonală pentru schimbul de capacitate de echilibrare sau pentru partajarea rezervelor în temeiul articolului 6 alineatul (8) din prezentul regulament, operatorii de transport şi de sistem utilizează metodologiile elaborate în orientările privind echilibrarea sistemului de energie electrică adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
(5)Operatorii de transport şi de sistem nu măresc marja de fiabilitate calculată în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1222 în urma schimbului de capacitate de echilibrare sau a utilizării în comun a rezervelor.