Art. 16. - Art. 16: Principii generale de alocare a capacităţii şi de gestionare a congestiilor - Regulamentul 943/05-iun-2019 privind piaţa internă de energie electrică
Acte UE
Jurnalul Oficial 158L
În vigoare Versiune de la: 16 Iulie 2024
Art. 16: Principii generale de alocare a capacităţii şi de gestionare a congestiilor
(1)Problemele de congestie a reţelelor trebuie să fie abordate prin soluţii nediscriminatorii, bazate pe mecanismele pieţei, care să ofere semnale economice eficiente participanţilor la piaţă şi operatorilor de transport şi de sistem implicaţi. Problemele de congestie a reţelei se soluţionează cu ajutorul unor metode care nu se bazează pe tranzacţii, şi anume metode care nu implică o selecţie între contractele diferiţilor participanţi la piaţă. Atunci când ia măsuri operaţionale pentru a se asigura că sistemul său de transport rămâne în starea normală, operatorul de transport şi de sistem ţine seama de efectul măsurilor respective asupra zonelor de control învecinate şi coordonează aceste măsuri cu alţi operatori de transport şi de sistem afectaţi, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2015/1222.
(2)Procedurile de restricţionare a tranzacţiilor se folosesc numai în situaţii de urgenţă, şi anume în cazul în care operatorul de transport şi de sistem trebuie să acţioneze rapid şi în care nu este posibilă livrarea din altă sursă sau comercializarea în contrapartidă. Orice procedură de acest tip se aplică în mod nediscriminatoriu. Cu excepţia situaţiilor de forţă majoră, participanţii la piaţă cărora li s-a alocat capacitate primesc compensaţie pentru orice astfel de restricţionare.
(3)Centrele de coordonare regionale efectuează calculul coordonat al capacităţilor în conformitate cu alineatele (4) şi (8) din prezentul articol, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatul (1) litera (a) şi la articolul 42 alineatul (1).
Centrele de coordonare regionale calculează capacităţile interzonale respectând limitele de siguranţă în funcţionare, utilizând date de la operatorii de transport şi de sistem, inclusiv date cu privire la disponibilitatea tehnică a măsurilor de remediere, fără a include întreruperea consumului. Dacă centrele de coordonare regionale concluzionează că acţiunile de remediere disponibile în regiunea de calcul al capacităţilor sau între regiunile de calcul al capacităţilor nu sunt suficiente pentru a atinge traiectoria liniară în temeiul articolului 15 alineatul (2) sau capacităţile minime prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, respectând în acelaşi timp limitele de siguranţă în funcţionare, acestea pot, în ultimă instanţă, să stabilească acţiuni coordonate de reducere în consecinţă a capacităţilor interzonale. Operatorii de transport şi de sistem se pot abate de la acţiunile coordonate în ceea ce priveşte calculul coordonat al capacităţilor şi analiza coordonată a siguranţei numai în conformitate cu articolul 42 alineatul (2).
La trei luni după punerea în funcţiune a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 35 alineatul (2) din prezentul regulament şi, ulterior, din trei în trei luni, centrele de coordonare regionale transmit un raport autorităţilor de reglementare relevante şi ACER cu privire la eventualele reduceri de capacitate sau eventualele abateri de la acţiunile coordonate în temeiul celui de-al doilea paragraf şi evaluează incidenţa şi fac recomandări, după caz, cu privire la modul în care se pot evita astfel de abateri în viitor. În cazul în care ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat sau că acestea sunt de natură structurală, ACER prezintă un aviz autorităţilor de reglementare relevante şi Comisiei. Autorităţile de reglementare competente iau măsurile corespunzătoare împotriva operatorilor de transport şi de sistem sau a centrelor de coordonare regionale în temeiul articolului 59 sau 62 din Directiva (UE) 2019/944, dacă nu au fost îndeplinite condiţiile prealabile pentru o abatere în temeiul prezentului alineat.
Abaterile de natură structurală sunt abordate într-un plan de acţiune menţionat la articolul 14 alineatul (7) sau într-o actualizare a unui plan de acţiune existent.
(4)Participanţii la piaţă trebuie să respecte nivelul maxim de capacitate al interconectărilor şi al reţelelor de transport afectate de capacitatea transfrontalieră în conformitate cu standardele de siguranţă pentru exploatarea sigură a reţelei. Comercializarea în contrapartidă şi redispecerizarea, inclusiv redispecerizarea transfrontalieră, se utilizează pentru a maximiza capacităţile disponibile pentru a atinge capacitatea minimă prevăzută la alineatul (8). Se aplică o procedură coordonată şi nediscriminatorie pentru acţiunile de remediere transfrontaliere pentru a permite această maximizare, în urma punerii în aplicare a unei metodologii de partajare a costurilor pentru comercializarea în contrapartidă şi redispecerizare.
(5)Capacitatea se alocă prin licitaţii explicite de capacitate sau prin licitaţii implicite, care includ atât capacitate, cât şi energie. Ambele metode pot coexista pentru aceeaşi interconectare. Pentru tranzacţiile intrazilnice se utilizează tranzacţionarea continuă, care poate fi suplimentată prin licitaţii.
(6)În caz de congestie, sunt declarate câştigătoare ofertele cu cea mai mare valoare valabile pentru capacitatea reţelei, indiferent că sunt formulate implicit sau explicit şi care oferă cea mai mare valoare pentru capacitatea de transport limitată într-un interval de timp dat. Cu excepţia cazului capacităţilor de interconexiune noi care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, al articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 sau de o scutire în temeiul articolului 63 din prezentul regulament, se interzice stabilirea unor preţuri de rezervă în metodele de alocare a capacităţii.
(7)Capacitatea trebuie să poată fi tranzacţionată liber pe piaţa secundară, cu condiţia ca operatorul de transport şi de sistem să fie informat cu suficient timp înainte. Atunci când un operator de transport şi de sistem refuză un schimb (o tranzacţie) secundar(ă), acest fapt trebuie comunicat şi explicat în mod clar şi transparent de către respectivul operator de transport şi de sistem tuturor participanţilor la piaţă şi notificat autorităţii de reglementare.
(8)Operatorii de transport şi de sistem nu limitează volumul capacităţii de interconectare care urmează a fi pusă la dispoziţia participanţilor la piaţă pentru a rezolva o congestie în interiorul propriei lor zone de ofertare sau ca modalitate de a gestiona fluxurile din tranzacţiile interne ale zonelor de ofertare. Fără a aduce atingere aplicării derogărilor prevăzute la alineatele (3) şi (9) din prezentul articol şi aplicării articolul 15 alineatul (2), se consideră că prezentul alineat este respectat, cu condiţia să fie atinse următoarele niveluri minime ale capacităţii disponibile pentru comerţul interzonal:
a)pentru frontierele care folosesc o abordare bazată pe capacitatea netă de transport coordonată, capacitatea minimă este de 70 % din capacitatea de transport, respectând limitele de siguranţă în funcţionare după scăderea contingenţelor, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;
b)pentru frontierele care utilizează o metodă bazată pe flux, capacitatea minimă este o marjă stabilită în procedura de calcul al capacităţii, disponibilă pentru fluxurile induse de schimburile interzonale. Marja menţionată este de 70 % din capacitatea care respectă limitele de siguranţă în funcţionare ale elementelor critice de reţea interne şi interzonale, ţinând seama de contingenţe, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu orientările privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolul 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
Procentul total de 30 % poate fi utilizat pentru marjele de fiabilitate, fluxurile în buclă şi fluxurile interne ale fiecărui element critic de reţea.
(9)La cererea operatorilor de transport şi de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităţilor, autorităţile de reglementare relevante pot acorda o derogare de la alineatul (8), pentru motive previzibile, în cazul în care este necesară pentru menţinerea siguranţei în funcţionare. Astfel de derogări, care nu vizează restricţionarea capacităţilor deja alocate în temeiul alineatului (2), se acordă pentru durate de câte maximum un an sau, dacă amploarea derogării se diminuează semnificativ după primul an, pentru maximum doi ani. Amploarea unor astfel de derogări este limitată strict la ceea ce este necesar pentru menţinerea siguranţei în funcţionare şi evită discriminarea între schimburile interne şi interzonale.
Înainte de acordarea unei derogări, autoritatea de reglementare competentă consultă autorităţile de reglementare din alte state membre care fac parte din regiunea de calcul al capacităţilor afectată. În cazul în care o autoritate de reglementare nu este de acord cu derogarea propusă, ACER decide dacă derogarea ar trebui să fie acordată în temeiul articolului 6 alineatul (10) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/942. Justificarea şi motivele care stau la baza derogării se publică.
În cazul în care se acordă o derogare, operatorii de transport şi de sistem relevanţi elaborează şi publică o metodologie şi proiecte care să ofere o soluţie pe termen lung la problema pe care vizează să o remedieze derogarea. Derogarea expiră la împlinirea duratei derogării sau odată ce soluţia identificată este aplicată, în funcţie de care dintre aceste date survine prima.
(10)Participanţii la piaţă informează operatorii de transport şi de sistem vizaţi, cu suficient timp înainte de perioada de funcţionare relevantă, cu privire la intenţia lor de a folosi capacitatea alocată. Orice capacitate alocată care nu este utilizată este pusă din nou la dispoziţie pe piaţă, în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă şi nediscriminatorie.
(11)Operatorii de transport şi de sistem, în măsura posibilităţilor tehnice, compensează solicitările de capacitate ale oricărui flux de energie electrică în direcţia opusă pe linia de interconectare congestionată, pentru a utiliza această linie la capacitatea maximă. Luându-se în considerare pe deplin asigurarea siguranţei reţelei, tranzacţiile care diminuează congestia nu sunt refuzate.
(12)Consecinţele financiare ale neîndeplinirii obligaţiilor asociate cu alocarea capacităţilor revin operatorilor de transport şi de sistem sau OPEED răspunzători pentru această neîndeplinire. Atunci când participanţii la piaţă nu utilizează capacităţile pe care s-au angajat să le utilizeze sau, în cazul capacităţilor care au făcut obiectul unei licitaţii explicite, nu realizează tranzacţii de capacitate pe piaţa secundară sau nu restituie capacităţile în timp util, respectivii participanţi la piaţă pierd dreptul de utilizare a acestor capacităţi şi plătesc o penalitate care reflectă costurile induse de această situaţie. Toate penalităţile care reflectă costurile pentru neutilizarea capacităţilor trebuie să fie justificate şi proporţionale. În cazul în care un operator de transport şi de sistem nu îşi respectă obligaţiile de a furniza ferm capacitate de transport, acesta este responsabil de compensarea participantului la piaţă pentru pierderea dreptului de a utiliza capacităţile. Prejudiciile indirecte nu se iau în considerare în acest scop. Conceptele şi metodele de bază care permit stabilirea responsabilităţilor în caz de neîndeplinire a obligaţiilor sunt definite în prealabil în ceea ce priveşte consecinţele financiare şi sunt supuse evaluării de către autoritatea de reglementare relevantă.
(13)La alocarea costurilor măsurilor de remediere între operatorii de transport şi de sistem, autorităţile de reglementare analizează în ce măsură fluxurile rezultate din tranzacţiile interne ale zonelor de ofertare contribuie la congestia constatată dintre două zone de ofertare şi alocă costurile în funcţie de respectiva contribuţie la congestie operatorilor de transport şi de sistem din zonele de ofertare răspunzători pentru crearea unor astfel de fluxuri, cu excepţia costurilor generate de fluxurile rezultate din tranzacţii interne ale zonelor de ofertare care sunt sub nivelul preconizat fără congestie structurală într-o zonă de ofertare.
Acest nivel este analizat şi definit în comun de către toţi operatorii de transport şi de sistem dintr-o regiune de calcul al capacităţilor pentru fiecare frontieră individuală a zonei de ofertare şi este supus aprobării tuturor autorităţilor de reglementare din regiunea de calcul al capacităţilor.