Capitolul ii - Proiecte de interes comun şi proiecte de interes reciproc - Regulamentul 869/30-mai-2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013

Acte UE

Jurnalul Oficial 152L

În vigoare
Versiune de la: 5 Februarie 2025
CAPITOLUL II:Proiecte de interes comun şi proiecte de interes reciproc
Art. 3: Lista proiectelor de interes comun şi a proiectelor de interes reciproc a Uniunii
(1)Se înfiinţează grupuri regionale (denumite în continuare "grupuri"), în conformitate cu procesul prevăzut în secţiunea 1 din anexa III. Componenţa fiecărui grup are la bază fiecare coridor şi domeniu prioritar şi acoperirea geografică a acestora, în conformitate cu anexa I. Competenţa decizională în cadrul grupurilor este limitată la statele membre şi la Comisie (organismul decizional) şi se bazează pe consens.
(2)Fiecare grup îşi adoptă propriul regulament de procedură, având în vedere dispoziţiile din anexa III.
(3)Organismul decizional al fiecărui grup adoptă o listă regională de proiecte, elaborată conform procesului stabilit în secţiunea 2 din anexa III, în funcţie de contribuţia fiecărui proiect la implementarea coridoarelor şi domeniilor prioritare privind infrastructura energetică prevăzute în anexa I şi în funcţie de îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 4.
Atunci când un grup îşi elaborează lista regională:
a)fiecare propunere individuală de proiect necesită aprobarea statelor membre al căror teritoriu este vizat de proiect; dacă un stat membru nu îşi dă aprobarea, acesta prezintă grupului în cauză motive justificate pentru această decizie;
b)grupul ţine seama de avizul Comisiei, pentru a asigura un număr total uşor de gestionat de proiecte pe lista Uniunii.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 din prezentul regulament pentru a stabili lista Uniunii, sub rezerva articolului 172 al doilea paragraf din TFUE.
Atunci când îşi exercită competenţele, Comisia se asigură că lista Uniunii este stabilită la fiecare doi ani, pe baza listelor regionale adoptate de către organismele decizionale ale grupurilor, în conformitate cu secţiunea 1 punctul 1 din anexa III, cu respectarea procedurii prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.
Comisia adoptă actul delegat de stabilire a primei liste a Uniunii în temeiul prezentului regulament până la 30 noiembrie 2023.
În cazul în care un act delegat adoptat de Comisie în temeiul prezentului alineat nu poate intra în vigoare din cauza unei obiecţii exprimate fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, în temeiul articolului 20 alineatul (6), Comisia convoacă grupurile imediat în vederea elaborării unor noi liste regionale care să ţină seama de motivele obiecţiei. Comisia adoptă un nou act delegat de stabilire a listei Uniunii cât mai curând posibil.
(5)Atunci când stabileşte lista Uniunii prin combinarea listelor regionale menţionate la alineatul (3), Comisia, ţinând seama în mod corespunzător de deliberările grupurilor:
a)se asigură că sunt incluse numai proiectele care îndeplinesc criteriile menţionate la articolul 4;
b)asigură coerenţa transregională, ţinând seama de avizul agenţiei, astfel cum este menţionat în secţiunea 2 punctul 14 din anexa III;
c)ţine seama de avizele statelor membre menţionate în secţiunea 2 punctul 10 din anexa III;
d)vizează înscrierea unui număr total de proiecte gestionabil pe lista Uniunii.
(6)Proiectele de interes comun care intră în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) şi (f) din anexa II la prezentul regulament devin parte integrantă din planurile regionale relevante de investiţii în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/943 precum şi din planurile naţionale relevante de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, în conformitate cu articolul 51 din Directiva (UE) 2019/944 şi din alte planuri naţionale privind infrastructura, după caz. Proiectele respective de interes comun dobândesc cel mai înalt grad de prioritate posibil în cadrul fiecăruia dintre aceste planuri. Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente, proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menţionează în secţiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III, ori proiectelor de interes reciproc.
(7)Proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) şi (f) din anexa II şi care sunt proiecte concurente sau proiecte care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menţionează în secţiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III, pot fi incluse în planurile regionale de investiţii relevante, în planurile naţionale de dezvoltare a reţelei pe 10 ani şi în alte planuri naţionale de infrastructură, după caz, ca proiecte avute în vedere.
Art. 4: Criterii pentru evaluarea proiectelor de către grupuri
(1)Proiectele de interes comun îndeplinesc următoarele criterii generale:
a)proiectul este necesar pentru cel puţin unul din coridoarele şi domeniile prioritare privind infrastructura energetică prevăzute în anexa I;
b)potenţialele beneficii generale ale proiectului, evaluate în conformitate cu criteriile specifice relevante de la alineatul (3), depăşesc costurile acestuia, inclusiv pe termen lung;
c)proiectul îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii:
(i)implică cel puţin două state membre, traversând în mod direct sau indirect, prin interconectare cu o ţară terţă, frontiera dintre două sau mai multe state membre;
(ii)este situat pe teritoriul unui stat membru, fie terestru, fie offshore, inclusiv pe insule, şi are un impact transfrontalier semnificativ conform punctului 1 din anexa IV.
(2)Proiectul de interes reciproc îndeplineşte următoarele criterii generale:
a)proiectul contribuie în mod semnificativ la obiectivele menţionate la articolul 1 alineatul (1) şi la cele ale ţării terţe, în special prin faptul că nu obstrucţionează capacitatea ţării terţe de a elimina treptat activele de generare pe bază de combustibili fosili pentru consumul său intern, şi la durabilitate, inclusiv prin integrarea energiei din surse regenerabile în reţea şi prin transportul şi distribuţia energiei din surse regenerabile către principalele centre de consum şi situri de stocare;
b)potenţialele beneficii generale ale proiectului la nivelul Uniunii, evaluate în conformitate cu criteriile specifice relevante de la alineatul (3), depăşesc costurile acestuia în cadrul Uniunii, inclusiv pe termen lung;
c)proiectul este situat pe teritoriul a cel puţin unui stat membru şi a cel puţin unei ţări terţe şi are un impact transfrontalier semnificativ, conform punctului 2 din anexa IV;
d)în ceea ce priveşte partea situată pe teritoriul unui stat membru, proiectul este în conformitate cu Directivele 2009/73/CE şi (UE) 2019/944, în cazul în care se încadrează în categoriile de infrastructuri prevăzute la punctele 1 şi 3 din anexa II la prezentul regulament;
e)ţara terţă sau ţările terţe implicate prezintă un nivel ridicat de convergenţă a cadrului de politici şi sunt demonstrate mecanisme de asigurare a respectării legii pentru a sprijini obiectivele de politică ale Uniunii, în special pentru a asigura:
(i)o piaţă internă a energiei care funcţionează bine;
(ii)siguranţa alimentării bazată, printre altele, pe surse diverse, cooperare şi solidaritate;
(iii)un sistem energetic, inclusiv producţia, transportul şi distribuţia, în curs spre realizarea obiectivului neutralităţii climatice, în conformitate cu Acordul de la Paris şi cu ţintele Uniunii privind energia şi clima pentru 2030 şi obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050, în special, prin evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon;
f)ţara terţă sau ţările terţe implicate sprijină statutul prioritar al proiectului, astfel cum este stabilit la articolul 7, şi se angajează să respecte un calendar similar pentru punerea în aplicare accelerată şi alte măsuri de sprijin privind politicile şi reglementările aplicabile proiectelor de interes comun din Uniune.
În ceea ce priveşte proiectele de stocare a dioxidului de carbon care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 5 litera (c) din anexa II, proiectul este necesar pentru a permite transportul transfrontalier şi stocarea dioxidului de carbon, iar ţara terţă în care se află proiectul dispune de un cadru juridic adecvat, bazat pe mecanisme de asigurare a aplicării legii eficace, pentru a se asigura că standardele şi garanţiile se aplică proiectului, prevenind orice relocări ale emisiilor de dioxid de carbon, precum şi în ceea ce priveşte clima, sănătatea umană şi ecosistemele în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea stocării permanente a dioxidului de carbon, care sunt cel puţin la acelaşi nivel cu cele prevăzute de dreptul Uniunii.
(3)În cazul proiectelor de interes comun care se încadrează în categoriile specifice de infrastructuri energetice, se aplică următoarele criterii specifice:
a)pentru proiectele de transport, distribuţie şi stocare a energiei electrice care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) şi (f) din anexa II, proiectul contribuie în mod semnificativ la durabilitate prin integrarea energiei din surse regenerabile în reţea, prin transportul sau distribuţia energiei din surse regenerabile către principalele centre de consum şi situri de stocare, precum şi la limitarea restricţiilor de energie, după caz, şi contribuie la cel puţin unul dintre următoarele criterii specifice:
(i)integrarea pieţei, printre altele prin eliminarea izolării energetice a cel puţin unui stat membru şi reducerea blocajelor în infrastructura energetică, concurenţă, interoperabilitate şi flexibilitatea sistemului;
(ii)siguranţa alimentării, printre altele prin interoperabilitate, flexibilitatea sistemului, securitate cibernetică, conexiuni adecvate şi operarea în siguranţă şi în mod fiabil a sistemului;
b)pentru proiectele de reţele electrice inteligente care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 1 litera (e) din anexa II, proiectul contribuie în mod semnificativ la durabilitate prin integrarea energiei din surse regenerabile în reţea şi contribuie la cel puţin două dintre următoarele criterii specifice:
(i)siguranţa alimentării, inclusiv prin eficienţa şi interoperabilitatea transportului şi distribuţiei energiei electrice în exploatarea zilnică a reţelei, evitarea congestiilor, precum şi integrarea şi implicarea utilizatorilor reţelei;
(ii)integrarea pieţei, inclusiv prin exploatarea eficientă a sistemului şi utilizarea interconexiunilor;
(iii)siguranţa reţelei, flexibilitatea şi calitatea alimentării, inclusiv prin adoptarea pe scară mai largă a inovării în ceea ce priveşte echilibrarea, pieţele de flexibilităţi, securitatea cibernetică, monitorizarea, controlul sistemului şi corectarea erorilor;
(iv)integrarea inteligentă a sectorului, fie în sistemul energetic, prin conectarea diverşilor purtători de energie şi sectoare, fie într-un mod mai larg, favorizând sinergiile şi coordonarea dintre sectoarele energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor;
c)în ceea ce priveşte proiectele privind transportul şi stocarea dioxidului de carbon care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 5 din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la durabilitate, prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon în instalaţiile industriale conectate, şi contribuie la toate criteriile specifice următoare:
(i)evitarea emisiilor de dioxid de carbon, menţinând în acelaşi timp siguranţa alimentării;
(ii)creşterea rezilienţei şi a siguranţei transportului şi a stocării dioxidului de carbon;
(iii)utilizarea eficientă a resurselor, prin conectarea de surse multiple de dioxid de carbon şi situri de stocare prin infrastructuri comune şi reducerea la minimum a presiunii asupra mediului şi a riscurilor la adresa mediului;
d)pentru proiectele privind hidrogenul care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 3 din anexa II, proiectul contribuie în mod semnificativ la durabilitate, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin intensificarea utilizării hidrogenului din surse regenerabile sau a hidrogenului produs cu emisii scăzute de carbon, punând accent pe hidrogenul din surse regenerabile, în special în aplicaţiile finale, cum ar fi sectoarele în care reducerea este dificilă, în care nu sunt fezabile soluţiile mai eficiente energetic, şi prin sprijinirea generării de energie din surse regenerabile variabile, oferind flexibilitate, soluţii de stocare, sau ambele, şi proiectul contribuie semnificativ la cel puţin unul din următoarele criterii specifice:
(i)integrarea pieţei, inclusiv prin conectarea reţelelor de hidrogen existente sau emergente ale statelor membre sau contribuie în alt mod la crearea unei reţele la nivelul Uniunii pentru transportul şi stocarea hidrogenului şi asigură interoperabilitatea sistemelor conectate;
(ii)siguranţa alimentării şi flexibilitatea, printre altele prin conexiuni adecvate şi prin facilitarea exploatării sigure şi fiabile a sistemului;
(iii)concurenţa, inclusiv prin permiterea accesului la surse de alimentare multiple şi la utilizatori de reţea multipli în mod transparent şi nediscriminatoriu;
e)în cazul electrolizoarelor care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 4 din anexa II, proiectul contribuie în mod semnificativ la toate criteriile specifice următoare:
(i)durabilitate, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi prin intensificarea utilizării hidrogenului din surse regenerabile sau a celui produs cu emisii scăzute de carbon, în special din surse regenerabile, precum şi a combustibililor sintetici de aceeaşi origine;
(ii)siguranţa alimentării, inclusiv prin contribuţia la exploatarea sigură, eficientă şi fiabilă a sistemului sau prin oferirea de soluţii de stocare, de flexibilitate sau ambele, cum ar fi răspunsul părţii de consum şi serviciile de echilibrare;
(iii)încurajarea serviciilor de flexibilitate, precum consumul dispecerizabil şi stocarea, facilitând integrarea inteligentă a sectorului energetic prin crearea de legături cu alţi purtători de energie şi cu alte sectoare;
f)pentru proiectele de reţele inteligente de gaze care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 2 din anexa II, proiectul contribuie în mod semnificativ la durabilitate prin asigurarea integrării unei game largi de gaze cu emisii scăzute de carbon şi, în special, a celor din surse regenerabile, inclusiv când sunt de origine locală, cum ar fi biometanul sau hidrogenul din surse regenerabile, în sisteme de transport, distribuţie sau stocare de gaze, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, şi proiectul contribuie în mod semnificativ la cel puţin unul din următoarele criterii specifice:
(i)siguranţa reţelei şi calitatea alimentării prin îmbunătăţirea eficienţei şi interoperabilităţii sistemelor de transport, distribuţie sau stocare de gaze în cadrul exploatării zilnice a reţelei, printre altele, prin abordarea provocărilor generate de injectarea de gaze de diverse calităţi;
(ii)funcţionarea pieţei şi serviciile către clienţi;
(iii)facilitarea integrării inteligente a sectorului energetic prin crearea de legături cu alţi purtători de energie şi sectoare energetice şi facilitarea consumului dispecerizabil.
(4)În ceea ce priveşte proiectele care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la anexa II, criteriile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol se evaluează în conformitate cu indicatorii prevăzuţi la punctele 3-8 din anexa IV.
(5)Pentru a facilita evaluarea tuturor proiectelor care ar putea fi eligibile ca proiecte de interes comun şi care ar putea fi incluse pe o listă regională, fiecare grup evaluează, în mod transparent şi obiectiv, contribuţia fiecărui proiect la implementarea aceluiaşi coridor sau domeniu prioritar în materie de infrastructură energetică. Fiecare grup îşi stabileşte metoda de evaluare pe baza contribuţiei globale la criteriile menţionate la alineatul (3). Respectiva evaluare are ca rezultat un clasament al proiectelor pentru uzul intern al grupului. Nici lista regională, nici cea a Uniunii nu conţin clasamente, iar clasamentul menţionat nu este folosit pentru niciun alt scop ulterior, cu excepţia celui menţionat în secţiunea 2 punctul 16 din anexa III.
Atunci când evaluează proiecte, pentru a asigura o metodă de evaluare coerentă între grupuri, fiecare grup acordă atenţia cuvenită următoarelor aspecte:
a)caracterul imperios şi contribuţia fiecărui proiect propus pentru realizarea ţintelor Uniunii privind energia şi clima pentru 2030 şi a obiectivului său privind neutralitatea climatică până în 2050, precum şi a celor legate de integrarea pieţei, concurenţă, durabilitate şi siguranţa alimentării;
b)complementaritatea fiecărui proiect propus cu alte proiecte propuse, inclusiv proiectele concurente sau potenţial concurente;
c)sinergiile posibile cu coridoarele şi domeniile tematice prioritare identificate în cadrul reţelelor transeuropene de transport şi telecomunicaţii;
d)pentru proiectele propuse care sunt, la momentul evaluării, proiecte de pe lista Uniunii, progresele înregistrate în implementarea lor şi respectarea de către acestea a obligaţiilor de raportare şi de transparenţă.
În ceea ce priveşte proiectele de reţele electrice inteligente şi proiectele de reţele inteligente de gaze care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 litera (e) şi la punctul 2 din anexa II, clasificarea se realizează pentru proiectele care afectează aceleaşi două state membre şi se acordă atenţia cuvenită şi numărului de utilizatori afectaţi de proiect, consumului anual de energie şi cotei energiei generate din surse nedispecerizabile din zona unde se află aceşti utilizatori.
Art. 5: Implementarea şi monitorizarea proiectelor de pe lista Uniunii
(1)Iniţiatorii proiectelor elaborează un plan de implementare pentru proiectele de pe lista Uniunii, care include un calendar privind fiecare dintre următoarele aspecte:
a)studii de fezabilitate şi de proiectare, inclusiv în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice şi respectarea legislaţiei de mediu şi a principiului "de a prejudicia în mod semnificativ";
b)aprobarea din partea autorităţii de reglementare sau a oricărei alte autorităţi vizate;
c)construcţia şi punerea în funcţiune;
d)procedura de autorizare menţionată la articolul 10 alineatul (6) litera (b).
(2)OTS, OD şi alţi operatori cooperează în vederea facilitării dezvoltării de proiecte de pe lista Uniunii în zona lor.
(3)Agenţia şi grupurile implicate monitorizează progresele realizate în implementarea proiectelor de pe lista Uniunii şi, dacă este necesar, fac recomandări pentru a facilita implementarea acestora. Grupurile pot solicita informaţii suplimentare în conformitate cu alineatele (4), (5) şi (6), pot convoca întâlniri cu părţile relevante şi pot invita Comisia să verifice la faţa locului informaţiile furnizate.
(4)Până la data de 31 decembrie a fiecărui an care urmează anului de includere a unui proiect de pe lista Uniunii, iniţiatorii proiectului prezintă autorităţii naţionale competente menţionate la articolul 8 alineatul (1) un raport anual pentru fiecare proiect care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la anexa II.
Respectivul raport oferă detalii referitoare la:
a)progresele înregistrate în dezvoltarea, construcţia şi punerea în funcţiune a proiectului, în special în ceea ce priveşte procedura de autorizare şi procedura de consultare, respectarea legislaţiei de mediu, inclusiv a principiului "de a nu prejudicia în mod semnificativ", precum şi măsurile de adaptare la schimbările climatice luate;
b)după caz, întârzierile faţă de planul de implementare, motivele acestor întârzieri şi detalii privind alte dificultăţi întâlnite;
c)după caz, un plan revizuit care vizează rezolvarea întârzierilor.
(5)Până la 28 februarie a fiecărui an care urmează anului în care iniţiatorul proiectului trebuie să prezinte raportul menţionat la alineatul (4) din prezentul articol, autorităţile competente menţionate la articolul 8 alineatul (1) prezintă agenţiei şi grupului relevant raportul menţionat la alineatul (4) din prezentul articol, completat cu informaţii referitoare la progresele şi, dacă este cazul, întârzierile în implementarea proiectelor de pe lista Uniunii situate pe teritoriul lor, în ceea ce priveşte procedura de autorizare, precum şi la motivele unor astfel de întârzieri. Contribuţia autorităţilor competente la raport se marchează în mod clar ca atare şi este redactată fără a modifica textul introdus de iniţiatorii proiectului.
(6)Până la data de 30 aprilie a fiecărui an în care ar trebui adoptată o nouă listă a Uniunii, agenţia prezintă grupurilor un raport consolidat privind proiectele de pe lista Uniunii care intră în sfera de competenţă a autorităţilor naţionale de reglementare, evaluând progresele înregistrate şi modificările preconizate ale costurilor proiectelor şi, după caz, formulând recomandări cu privire la modalităţile de depăşire a întârzierilor şi a dificultăţilor întâmpinate. Raportul consolidat evaluează, de asemenea, în conformitate cu dispoziţiile articolului 11 litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/942, implementarea coerentă a planurilor de dezvoltare a reţelei la nivelul Uniunii cu privire la coridoarele şi domeniile prioritare privind infrastructura energetică prevăzute la anexa I.
În cazuri justificate corespunzător, agenţia poate solicita informaţiile suplimentare necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale prevăzute la prezentul alineat.
(7)Dacă punerea în funcţiune a unui proiect de pe lista Uniunii este întârziată faţă de planul de implementare din alte motive decât din motive imperative independente de voinţa iniţiatorului proiectului, se aplică următoarele măsuri:
a)în condiţiile în care măsurile prevăzute la articolul 22 alineatul (7) litera (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/73/CE şi la articolul 51 alineatul (7) litera (a), (b) sau (c) din Directiva (UE) 2019/944 sunt aplicabile în conformitate cu dreptul intern relevant, autorităţile naţionale de reglementare se asigură că se efectuează investiţia;
b)dacă măsurile autorităţilor naţionale de reglementare în temeiul literei (a) nu sunt aplicabile, iniţiatorul proiectului alege, în 24 de luni de la data punerii în funcţiune prevăzută în planul de implementare, o parte terţă care să finanţeze sau să construiască întregul proiect sau o parte din acesta;
c)dacă nu se alege o parte terţă în conformitate cu litera (b), statul membru sau, atunci când statul membru a prevăzut acest lucru, autoritatea naţională de reglementare poate, în termen de două luni de la expirarea perioadei menţionate la litera (b), să desemneze o parte terţă pentru finanţarea sau construirea proiectului, pe care iniţiatorul proiectului trebuie să o accepte;
d)dacă întârzierea faţă de data punerii în funcţiune din planul de implementare depăşeşte 26 de luni, Comisia, cu condiţia unui acord şi în deplină cooperare cu statele membre în cauză, poate lansa o cerere de propuneri deschisă oricărei părţi terţe capabile să devină iniţiator al proiectului în vederea construirii proiectului în conformitate cu un calendar convenit;
e)atunci când măsurile menţionate la litera (c) sau (d), operatorul de sistem din zona în care este situată investiţia pune la dispoziţia operatorilor sau investitorilor sau părţii terţe care implementează proiectul toate informaţiile necesare pentru efectuarea investiţiei, conectează noile active la reţeaua de transport sau, după caz, la reţeaua de distribuţie şi, în general, depune toate eforturile pentru a facilita implementarea investiţiei, precum şi exploatarea şi întreţinerea sigură, fiabilă şi eficientă a proiectului de pe lista Uniunii.
(8)Un proiect de pe lista Uniunii poate fi eliminat de pe lista Uniunii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3 alineatul (4) dacă includerea sa pe lista respectivă s-a făcut pe baza unor informaţii incorecte care au reprezentat factorul determinant pentru includerea respectivă sau dacă proiectul nu respectă dreptul Uniunii.
(9)Proiectele care nu se mai află pe lista Uniunii îşi pierd toate drepturile şi obligaţiile legate de statutul de proiect de interes comun sau proiect de interes reciproc prevăzute în prezentul regulament.
Cu toate acestea, un proiect care nu se mai află pe lista Uniunii, dar pentru care a fost acceptat un dosar de candidatură spre examinare de către autoritatea competentă îşi menţine drepturile şi obligaţiile stabilite la capitolul III, cu excepţia cazului în care proiectul a fost eliminat de pe lista Uniunii din motivele prevăzute în alineatul (8) de la prezentul articol.
(10)Prezentul articol nu aduce atingere niciunei forme de asistenţă financiară acordată oricărui proiect de pe lista Uniunii de către Uniune înainte de eliminarea proiectului de pe lista Uniunii.
Art. 6: Coordonatorii europeni
(1)Atunci când un proiect de interes comun se confruntă cu dificultăţi semnificative legate de implementare, Comisia poate desemna, în acord cu statul membru implicat, un coordonator european pentru o perioadă de până la un an, care poate fi prelungită de două ori.
(2)Coordonatorul european:
a)promovează proiectele pentru care a fost desemnat coordonator european, precum şi dialogul transfrontalier între iniţiatorii proiectelor şi toate părţile interesate implicate;
b)ajută toate părţile, dacă este cazul, să consulte părţile interesate implicate, discutând rute alternative, după caz, şi să obţină autorizaţiile necesare pentru proiecte;
c)dacă este cazul, oferă consiliere iniţiatorilor proiectelor cu privire la finanţarea proiectului;
d)asigură acordarea de către statele membre în cauză a sprijinului adecvat şi a conducerii strategice pentru pregătirea şi implementarea proiectelor;
e)transmite Comisiei în fiecare an şi, dacă este cazul, la terminarea mandatului său, un raport privind progresele înregistrate de proiecte şi privind dificultăţile şi obstacolele care ar putea conduce la întârzieri semnificative ale punerii în funcţiune a proiectelor.
Comisia transmite Parlamentului European şi grupurilor implicate raportul coordonatorului european menţionat la litera (e).
(3)Coordonatorul european este ales printr-un proces deschis, nediscriminatoriu şi transparent şi pe baza experienţei candidatului legate de sarcinile specifice cu care este însărcinat pentru proiectele respective.
(4)În decizia prin care este desemnat un coordonator european se specifică caietul de sarcini care detaliază durata mandatului, sarcinile specifice şi termenele corespunzătoare, precum şi metodologia care trebuie urmată. Efortul de coordonare este proporţional cu complexitatea şi cu costurile estimate ale proiectelor.
(5)Statele membre interesate cooperează pe deplin cu coordonatorul european în executarea sarcinilor prevăzute la alineatele (2) şi (4).