Secţiunea 11 - Ajutoarele pentru cultură şi pentru conservarea patrimoniului - Regulamentul 651/17-iun-2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat
Acte UE
Jurnalul Oficial 187L
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025
SECŢIUNEA 11:Ajutoarele pentru cultură şi pentru conservarea patrimoniului
Art. 53: Ajutoarele pentru cultură şi pentru conservarea patrimoniului
(1)Ajutoarele pentru cultură şi pentru conservarea patrimoniului sunt compatibile cu piaţa internă în sensul articolului 107 alineatul (3) din tratat şi sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat, cu condiţia să fie îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul articol şi în capitolul I.
(2)Ajutoarele se acordă pentru următoarele obiective şi activităţi culturale:
a)muzee, arhive, biblioteci, centre sau spaţii artistice şi culturale, teatre, cinematografe, opere, săli de concerte, alte organizaţii de spectacole, instituţii de patrimoniu filmografic şi alte infrastructuri, organizaţii şi instituţii artistice şi culturale similare;
b)patrimoniul material, inclusiv toate formele mobile şi imobile de patrimoniu cultural, precum şi siturile arheologice, monumentele, siturile şi clădirile istorice; patrimoniul natural legat de patrimoniul cultural sau dacă este recunoscut în mod oficial ca patrimoniu cultural sau natural de către autorităţile competente ale unui stat membru;
c)patrimoniul imaterial sub toate formele lui, inclusiv obiceiurile populare şi artizanatul;
d)evenimentele şi spectacolele de artă sau culturale, festivalurile, expoziţiile şi alte activităţi culturale similare;
e)activităţile de educaţie culturală şi artistică, precum şi promovarea înţelegerii importanţei pe care o au protejarea şi promovarea diversităţii formelor de expresie culturală prin programe educaţionale şi de sporire a sensibilizării publicului, inclusiv cu utilizarea noilor tehnologii;
f)activităţile de scriere, editare, producţie, distribuţie, digitizare şi publicare a operelor muzicale şi literare, inclusiv a traducerilor.
(3)Ajutorul poate fi acordat sub formă de:
a)ajutoare pentru investiţii, inclusiv ajutoare pentru construirea sau modernizarea infrastructurii din domeniul culturii;
b)ajutoare de exploatare.
(4)În cazul ajutoarelor pentru investiţii, costurile eligibile sunt costurile de investiţie în active corporale şi necorporale, inclusiv:
a)costurile pentru construirea, modernizarea, achiziţionarea, conservarea sau îmbunătăţirea infrastructurii, în cazul în care cel puţin 80 % din capacitatea anuală a acesteia, în termeni de timp sau de spaţiu, este utilizată în scopuri culturale;
b)costurile cu achiziţionarea, inclusiv leasingul, cesiunea sau relocarea fizică a patrimoniului cultural;
c)costurile cu protejarea, conservarea, restaurarea şi reabilitarea patrimoniului cultural material şi imaterial, inclusiv costurile suplimentare aferente depozitării în condiţii adecvate, instrumentelor speciale şi materialelor, precum şi costurile cu documentarea, cercetarea, digitizarea şi publicarea;
d)costurile cu îmbunătăţirea accesibilităţii pentru public a patrimoniului cultural, inclusiv costurile pentru digitizare şi alte tehnologii noi, costurile cu îmbunătăţirea accesibilităţii pentru persoanele cu nevoi speciale (în special rampe şi lifturi pentru persoanele cu handicap, indicaţii în Braille şi exponate care pot fi atinse în muzee) şi costurile cu promovarea diversităţii culturale în ceea ce priveşte prezentările, programele şi vizitatorii;
e)costurile cu proiectele şi activităţile culturale, programele de cooperare şi de schimb şi granturile, inclusiv costurile cu procedurile de selecţie, costurile cu promovarea şi costurile suportate direct ca urmare a proiectului.
(5)În cazul ajutoarelor de exploatare, costurile eligibile sunt următoarele:
a)costurile instituţiei culturale sau ale sitului de patrimoniu legate de activităţi continue sau periodice, inclusiv expoziţii, spectacole, evenimente şi activităţi culturale similare, care se desfăşoară în cursul activităţii obişnuite;
b)costurile aferente activităţilor de educaţie culturală şi artistică, precum şi ale promovării înţelegerii importanţei pe care o au protejarea şi promovarea diversităţii formelor de expresie culturală prin programe educaţionale şi de sporire a sensibilizării publicului, inclusiv cu utilizarea noilor tehnologii;
c)costurile aferente îmbunătăţirii accesului public la instituţiile culturale sau la siturile de patrimoniu şi la activităţi, inclusiv costurile digitizării şi ale utilizării noilor tehnologii, precum şi costurile de îmbunătăţire a accesibilităţii pentru persoanele cu handicap;
d)costurile de exploatare direct legate de proiectul sau de activitatea culturală, cum ar fi închirierea sau utilizarea în sistem de leasing a unor proprietăţi şi locaţii culturale, cheltuielile de călătorie, materialele şi furniturile direct legate de proiectul sau de activitatea culturală, structurile arhitectonice pentru expoziţii şi instalaţiile de scenă, împrumutarea, leasing-ul şi amortizarea instrumentelor, a programelor informatice şi a echipamentelor, costurile pentru drepturi de acces la lucrări protejate de drepturi de autor şi la alte conţinuturi conexe protejate de drepturi de proprietate intelectuală, costurile pentru promovare şi costurile suportate direct ca urmare a proiectului sau a activităţii; costurile de amortizare şi costurile de finanţare sunt eligibile doar în cazul în care nu au fost acoperite de ajutoare pentru investiţii;
e)costurile aferente personalului care lucrează pentru instituţia culturală sau situl de patrimoniu sau pentru un proiect;
f)costurile serviciilor de consultanţă şi de sprijin furnizate de consultanţi externi şi de furnizori de servicii, suportate direct ca urmare a proiectului.
(6)În cazul ajutoarelor pentru investiţii, valoarea ajutoarelor nu trebuie să depăşească diferenţa dintre costurile eligibile şi profitul din exploatare aferent investiţiei. Profitul din exploatare se deduce din costurile eligibile ex ante, pe baza unor estimări rezonabile, sau prin intermediul unui mecanism de recuperare. Operatorul infrastructurii are dreptul de a păstra un profit rezonabil pe durata perioadei relevante.
(7)În cazul ajutorului de exploatare, valoarea ajutorului nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru acoperirea pierderilor din exploatare şi a unui profit rezonabil pe durata perioadei relevante. Acest lucru se asigură ex ante, pe baza unor estimări rezonabile, sau prin intermediul unui mecanism de recuperare.
(8)Pentru ajutoarele care nu depăşesc 2,2 milioane EUR, valoarea maximă a ajutorului poate fi stabilită la 80 % din costurile eligibile, ca alternativă la folosirea metodei menţionate la alineatele (6) şi (7).
(9)În cazul activităţilor definite la alineatul (2) litera (f), valoarea maximă a ajutorului nu depăşeşte nici diferenţa dintre costurile eligibile şi veniturile actualizate ale proiectului, nici 70 % din costurile eligibile. Veniturile se deduc din costurile eligibile fie ex ante, fie prin intermediul unui mecanism de recuperare. Costurile eligibile sunt costurile aferente publicării de opere muzicale şi literare, inclusiv onorariile autorilor (costurile aferente drepturilor de autor), onorariile traducătorilor, onorariile redactorilor, alte costuri de editare (corectare tipografică, corectare a textelor, revizuire), costurile de punere în pagină şi de pretipărire şi costurile de tipărire sau de publicare electronică.
(10)Ajutoarele pentru ziare şi reviste, publicate fie în format tipărit, fie în format electronic, nu sunt eligibile în temeiul prezentului articol.
Art. 54: Schemele de ajutoare pentru operele audiovizuale
(1)Schemele de ajutoare pentru sprijinirea scrierii de scenarii, a elaborării, producţiei, distribuţiei şi promovării operelor audiovizuale sunt compatibile cu piaţa internă în sensul articolului 107 alineatul (3) din tratat şi sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat, cu condiţia să fie îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul articol şi în capitolul I.
(2)Ajutoarele trebuie să sprijine un produs cultural. Pentru a se evita erorile evidente în ceea ce priveşte calificarea unui produs drept produs cultural, fiecare stat membru stabileşte proceduri eficace, cum ar fi selecţionarea propunerilor de către una sau mai multe persoane însărcinate cu această selecţionare sau verificarea pe baza unei liste de criterii culturale prestabilite.
(3)Ajutoarele pot fi acordate sub formă de:
a)ajutoare pentru producţia de opere audiovizuale;
b)ajutoare pentru preproducţie; şi
c)ajutoare pentru distribuţie.
(4)În cazul în care un stat membru condiţionează acordarea ajutoarelor de îndeplinirea unor obligaţii de teritorializare a cheltuielilor, schemele de ajutoare pentru producţia de opere audiovizuale pot:
a)fie să impună ca până la 160 % din ajutorul acordat producţiei unei anumite opere audiovizuale să fie cheltuit pe teritoriul statului membru care acordă ajutorul; fie
b)să calculeze ajutorul acordat pentru producţia unei anumite opere audiovizuale ca procent din cheltuielile aferente activităţilor de producţie din statul membru care acordă ajutorul, de regulă, în cazul schemelor de ajutoare sub formă de stimulente fiscale.
În ambele cazuri, cheltuielile maxime care fac obiectul obligaţiilor de teritorializare a cheltuielilor nu trebuie să depăşească în niciun caz 80 % din bugetul total al producţiei.
Pentru ca proiectele să fie eligibile pentru primirea de ajutoare, statele membre pot impune, de asemenea, existenţa unui nivel minim de activitate de producţie pe teritoriul în cauză, însă nivelul respectiv nu trebuie să depăşească 50 % din bugetul total al producţiei.
(5)Costurile eligibile sunt următoarele:
a)în cazul ajutoarelor pentru producţie: costurile totale aferente producţiei de opere audiovizuale, inclusiv costurile aferente îmbunătăţirii accesibilităţii pentru persoanele cu handicap;
b)în cazul ajutoarelor pentru preproducţie: costurile aferente scrierii de scenarii şi realizării operelor audiovizuale;
c)în cazul ajutoarelor pentru distribuţie: costurile cu distribuţia şi promovarea operelor audiovizuale.
(6)Intensitatea ajutorului pentru producţia de opere audiovizuale nu depăşeşte 50 % din costurile eligibile.
(7)Intensitatea ajutorului poate fi sporită astfel:
a)până la 60 % din costurile eligibile pentru producţiile transfrontaliere finanţate de mai mult de un stat membru şi care implică producători din mai mult de un stat membru;
b)până la 100 % din costurile eligibile pentru operele audiovizuale greu de realizat şi coproducţiile în care sunt implicate ţări de pe lista Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) a OCDE.
(8)Intensitatea ajutorului pentru activităţile de preproducţie nu depăşeşte 100 % din costurile eligibile. În cazul în care scenariul sau proiectul rezultat se transpune într-o operă audiovizuală, cum ar fi un film, costurile de preproducţie sunt incluse în bugetul global şi luate în considerare atunci când se calculează intensitatea ajutorului. Intensitatea ajutorului pentru distribuţie este aceeaşi cu intensitatea ajutorului pentru producţie.
(9)Ajutoarele nu sunt rezervate unor activităţi specifice de producţie sau unor părţi individuale din lanţul valoric de producţie. Ajutoarele pentru infrastructura studiourilor de filmare nu sunt eligibile în temeiul prezentului articol.
(10)Ajutoarele nu sunt rezervate exclusiv cetăţenilor statului respectiv, iar beneficiarii nu sunt obligaţi să aibă statut de întreprindere înfiinţată în temeiul dreptului comercial naţional.